|
|
|
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
In baza contractului de antrepriza, una dintre parti numita antreprenor se obliga sa execute pe riscul sau si in mod independent o anumita lucrare pentru cealalta parte, numita client, in schimbul unui pret.
In cazul lucrarilor de mare amploare, contractul este nul daca pretul nu este determinat sau cel putin determinabil in momentul incheierii contractului.
In cazul antreprizei, se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului. Antreprenorul se bucura de independenta juridica, si isi organizeaza munca dupa aprecierea sa, efectuand-o pe propriul sau risc. Antrepriza este un contract independent. Antreprenorul nu are putere de reprezentare.
Antrepriza este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutatic, cu executare succesiva si consensual. Legea nu cere nicio forma speciala pentru validitatea lui. In principiu, antrepriza este un contract incheiat intuitu personae, insa acest caracter vizeaza numai organizarea si conducerea lucrarii de catre antreprenor. Antreprenorul va fi obligat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens sau rezulta din imprejurari.
Daca materialele sunt procurate de antreprenor, el ramane proprietarul lor si al lucrarii pana la terminarea ei. Daca materialelel sunt procurate de client, el pastreaza proprietatea lor si in cursul executarii.
In materia antreprizei sunt aplicabile regulile de drept comun privind conditiile de validitate ale contractului. Clientul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru incheierea fie a actelor de administrare, fie a actelor de dispozitie. Antreprenorul trebuie sa aiba, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu.
Problema riscurilor. Riscul pieirii fortuite a lucrului (materialelor) este suportat de proprietar. Daca materialele au fost procurate de client, in calitate de proprietar, el suporta riscul pieirii lor. Deoarece insa materialele se gasesc in detentiunea antreprenorului, care este obligat sa ia toate masurile necesare pentru pastraraea lor in bune conditii, el va fi tinut sa faca dovada ca pieirea s-a produs fara culpa din partea sa.
Riscul contractului este suportat, in toate cazurile, de antreprenor. Daca executarea contractului devine imposibila datorita cazului fortuit sau fortei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata pretului.
Daca lucrarea executata, in parte sau total, a pierit fortuit, dar executarea ulterioara (reconstructia) n-a devenit imposibila, antreprenorul suporta riscul contractului in sensul ca, desi a executat lucrarea de doua ori, clientul va fi obligat sa plateasca pretul numai o singura data.
Clientul este obligat sa receptioneze si sa ia in primire lucrarea dupa terminarea ei integrala. Clientul este obligat sa plateasca pretul stabilit odata cu receptionarea.
Raspunderea antreprenorului. In caz de neexecutare culpabila a lucrarii, antreprenorul raspunde fata de client potrivit dreptului comun (clauza penala, daune interese, etc.).
Receptia lucrarii din partea clientului fara obligatii si rezerve echivaleaza cu descarcarea antreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrarii.
Antreprenorul raspunde insa, in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii, dupa ce a fost receptionata de catre client si chiar daca lucrarea nu a fost executata de catre el personal.
Dreptul la actiunea privitoarea la viciile ascunse ale unei lucrari se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Daca viciile au fost ascunse cu viclenie se aplica termenul general de prescriptie.
Aceste termene de prescriptie incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predare, acest termen de un an putand fi modificat prin conventia partilor.
Incetarea contractului. Contractul de arendare inceteaza prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului. Clientul este insa obligat sa plateasca mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul stabilit in contract.
Antrepriza poate fi rezolvita la cererea unei dintre parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte. In caz de imposibilitate fortuita de executare, daca ea este temporara, se suspenda executarea, iar daca este definitiva, obligatia se stinge. Daca obligatia antreprenorului este succesiva si nu s-a prevazut un termen, contractul poate fi denuntat unilateral, de oricare dintre parti, caci obligatia nu poate fi vesnica.
Reguli speciale privind antrepriza de constructii.
Cel mai cunoscut gen de antrepriza este antrepriza de constructii: construire de cladiri si alte imobile de orice fel.
In toate cazurile, executarea contractului se poate face, cu exceptiile prev. de lege, numai in temeiul si cu respectarea autorizatiei eliberate de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de consiliul local al municipiilor. Autorizatia de construire se poate elibera numai pentru proiecte verificate de catre specialisti. Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate. In toate cazurile, contractul urmeaza sa fie incheiat in forma scrisa (ceruta ad probationem).
Subantrepriza. In lipsa de stipulatie contrara, antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea unor parti din lucrareunor subantreprenori, incheind in acest sens, cu fiecare dintre ei, un contract de subantrepriza. In raporturile dintre antrprenor si subantreprenor se aplica regulile prevazute pentru antrepriza. Clientul nu are nicio actiune contractuala impotriva subantreprenorilor, in fata acestuia raspunzand antreprenorul pentru toate lucrarile executate de subantreprenori.
Daca mai multi antreprenori (coantreprenori) se obliga sa execute o lucrare de ansamblu, contractand direct cu clientul, ei nu vor avea calitatea de subantreprenori, chiar daca unul dintre ei are rolul de coordonator.
Actiunea directa a lucratorilor.
Pentru ocrotirea lucratorilor, C. civ. prevede ca acestia pot reclama plata creantelor lor de la client, dar numai in masura in care acesta s-ar gasi dator catre antreprenor in momentul cererii.
Starea de insolvabilitate sau falimentul antreprenorului nu se va rasfrange asupra creantelor lucratorilor. Lucratorii se bucura de privilegiul imobiliar.
Raspunderea antreprenorului pentru calitatea constructiei.
Antreprenorul (arhitectul) de cladiri sau alte lucrari insemnate raspunde daca constructia se darama in tot ori in parte sau ameninta invederat daramarea intr-un termen de 10 ani din ziua terminarii (receptiei) lucrarii.
Antreprenorul raspunde pentru viciile ascunse ale constructiei, ivite in termen de 10 ani de la receptia lucrarii, iar pentru viciile structurii de rezistenta raspunde pe toata durata de existenta a constructiei.
Pentru viciile aparente ale lucrarii se angajeaza raspunderea antreprenorului numai daca s-a stabilit un termen de garantie.
Raspunderea antreprenorului vizeaza numai raporturile lui cu clientul si cu succesorii lui in drepturi.
Fata de terti, raspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate poate fi angajata numai delictual.
Clauzele contractuale de limitare sau de inlaturare a raspunderii nu pot fi admise. Sunt permise, clauze de agravare a raspunderii antreprenorului pentru vicii.
Viciile ascunse, inclusiv viciile structurii de rezistenta, se prescriu prin implinirea unui termen de 6 luni, iar daca viciile au fost ascunse cu viclenie prin implinirea termenului general de prescriptie.
Raspunderea arhitectului. Raspunderea pentru vicii poate sa revina nu numai antreprenorului care executa lucrarea, dar si arhitectului. Daca arhitectul n-a facut decat planurile constructiei, el va raspunde numai daca se va dovedi ca viciul constructiei provine dintr-un viciu al planului, iar antreprenorul va raspunde pentru viciile de executie. Daca arhitectul a luat parte si la ridicarea constructiei el va raspunde alaturi de antreprenor.
Clientul trebuie sa dovedeasca numai existenta viciului. Culpa contractuala a antreprenorului (arhitectului) este prezumata, ei fiind obligati sa dovedeasca existenta unei cauze straine exoneratoare de raspundere.
Modificarea pretului.
Antreprenorul sau arhitectul care s-a angajat sa execute o cladire (edificiu), dupa un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire de pret. Intrucat lucrarea a fost contractata pe un pret forfetar, global, antreprenorul, in schimbul unei sume dinainte determinata, este obligat sa execute si sa predea lucrarea in conditiile prevazute in contract, afara numai daca se dovedeste acordul scris al clientului pentru modificarile de plan si acordul lui expres pentru majorarea pretului.
Partile se pot obliga si pe baza unui deviz, adica a unei pretuiri provizorii pe articole; aceasta prevedere de cheltuieli se poate modifica dupa pretul materialelor si/sau muncii si mai ales prin adaugirea de lucrari suplimentare. Pretul este fixat articol cu articol, iar nu in bloc, fiecare portiune a lucrarii avand pretul ei deosebit. Pretul total al lucrarii va depinde de cantitatea lucrarilor efectiv executate si nu va fi cunoscut si stabilit decat dupa executarea integrala a lucrarii.
