|
|
|
Care sunt formele procedurale ulterioare emiterii actelor administrative?
In ce priveste formele procedurale ulterioare emiterii actelor administrative in aceasta categorie se grupeaza formalitatile procedurale care apar dupa momentul constituirii actului juridic, deci dupa ce a avut loc manifestarea de vointa. Formele procedurale posterioare se situeaza in timp intre momentul urmator adoptarii actului si momentul declansarii procesului si procedurii de executare a acestuia. Aceste forme sunt: aprobarea, confirmarea, ratificarea, aducerea la cunostinta prin comunicare sau publicare.
Aprobarea este manifestarea de vointa a unui organ al administratiei determinat de lege, act care fara manifestarea de vointa ulterioara nu ar putea produce efecte juridice conform legii. Notiunea de aprobare se utilizeaza in trei ipoteze: aprobarile propriu-zise, aprobarile substitutive si aprobarile "improprii".
Aprobarile propriu-zise sunt date de organele superioare pentru actele organelor ierarhic inferioare emise in exercitarea unor atributii date de lege in competenta acestora din urma. Astfel, Comisia centrala pentru ocrotirea minorilor va putea aproba organizarea de comisii pentru ocrotirea minorilor pe langa consiliile locale municipale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti si consiliile orasenesti si comunale.
Aprobarile substitutive sunt emise de un organ ierarhic superior pentru actele organului subordonat care actioneaza intr-un domeniu sau ramura de activitate si de raporturi sociale de competenta organului subordonat. In aceasta categorie intra de exemplu, aprobarile prin hotarari guvernamentale a diferitelor statute si regulamente emise pe baza si in executarea legii. Se numesc substitutive intrucat admit substituirea organului superior in competenta sa de catre organul ierarhic inferior.
Aprobarile "improprii" se refera la aprobarea cererilor sau propunerilor cu care este sesizat un organ de stat. Asemenea aprobari se intalnesc in cazul actelor administrative emise la cerere si stau la baza eliberarii diverselor permise, certificate inscrisuri etc. Exemplu, aprobarea cererii de autorizare a detinerii de arme de foc.
Confirmarea este utilizata in mai multe sensuri: confirmare "improprie", confirmare propriu-zisa, confirmare aprobativa. Notiunea de confirmare "improprie" desemneaza un act prin care un organ al administratiei aduce la cunostinta ca intelege sa-si mentina un act juridic emis anterior. Confirmarea "propriu-zisa" are ca scop asigurarea valabilitatii unui act administrativ emis anterior de acelasi organ sau de un organ inferior, afectat de anumite vicii, astfel incat confirmarea apare ca o manifestare de vointa distincta de actul confirmat care contribuie la valabilitatea acestuia. Notiunea de confirmare aprobativa, desemneaza in realitate aprobarile date de un organ superior in scopul punerii in executare a unui act emis anterior de un organ inferior. Actul de confirmare nu adauga noi efecte juridice actului confirmat.
Ratificarea este utilizata in sensul de ratificare propriu-zisa si in sensul de ratificare improprie. Ratificarea propriu-zisa este operatiunea de control asupra unui act administrativ anterior adoptat de un alt organ, act care isi produce in mod propriu si deplin efectele juridice urmarindu-se prin ratificare descarcarea de raspundere a organului emitent al actului ratificat. Intr-un alt sens ratificarile improprii se refera la manifestarile de vointa ale unui organ superior prin care acesta urmareste sa dea valabilitatea actului emis de un organ inferior cu depasirea competentei legale a acestuia din urma, dar in cadrul competentei organului superior.
Aducerea la cunostinta a actelor administrative este operatiunea prin care are loc instiintarea subiectelor cu privire la existenta si continutul actului juridic. Ea se realizeaza prin comunicare si publicare. Comunicarea reprezinta operatiunea prin care organul administrativ competent preda un act al sau sau al altui organ, fie direct celui interesat, fie unei persoanei din familie, de serviciu, fie afisandu-l la locuinta sau, sediul celui in cauza. Comunicarea opereaza in cadrul actelor administrative individuale care, de regula obliga la o anumita prestatie, in cazul actelor administrative jurisdictionale si a celor cu caracter sanctionator - contraventional. Comunicarea se mai intalneste si in cazul actelor normative, cum este cazul unor anexe ale acestora care se comunica direct celor interesati.
Publicarea este operatiunea prin care actul este adus la cunostinta subiectelor de drept prin imprimare, afisare, difuzare in presa scrisa sau vorbita. Ea este caracteristica in special actelor normative. In unitatile administrativ-teritoriale in care minoritatile nationale au o pondere insemnata, acestea se aduc la cunostinta cetatenilor si in limba acelei nationalitati.
