|
|
|
Consideratii procesual-penale privind ascultarea martorilor.
Declaratiile martorilor constau din relatarile facute in fata organelor judiciare de catre persoane care au cunostinte de natura sa serveasca la aflarea adevarului.
Considerand ca nu exista cauza penala la a carei solutionare declaratiile martorilor sa nu-si aduca o contributie esentiala, unii autori atribuie probei testimoniale caracterul de proba fireasca, inevitabila, de instrument necesar in cunoasterea imprejurarilor savarsirii infractiunilor. Cu toate acestea, in practica sunt situatii cand stabilirea adevarului intr-o cauza se face in conditii pe deplin legale, fara ca in respectiva cauza sa existe declaratii de martor (spre exemplu, in cazul infractiunilor de fals).
Pentru dobandirea calitatii de martor trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
- existenta unui proces in curs de desfasurare;
- existenta unei persoane care cunoaste fapte si imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului in procesul penal;
- ascultarea acelei persoane de catre organele judiciare cu privire la faptele si imprejurarile pe care le cunoaste.
Ca regula generala ,orice persoana poate fi chemata ca martor in procesul penal, inclusiv cele care datorita unor infirmitati sau stari fizice percep fenomenele sau imprejurarile prin anumite simturi, daca cele percepute servesc aflarii adevarului. De asemenea, minorul poate fi ascultat ca martor pana la varsta de 14 ani, ascultarea lui facandu-se in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat spre crestere si educare.[1]
Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor daca nu se constituie parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.[2]
Codul de procedura penala prevede insa unele exceptii de la aceasta regula generala, aratand ca exista categorii de persoane care nu pot avea calitatea de martor in procesul penal. Astfel, nu pot fi ascultate ca martori:
persoana obligata sa pastreze secretul profesional. In aceasta caegorie sunt inclusi toti cei care, in exercitiul atributiilor de serviciu, devin detinatori de secrete care, daca ar fi divulgate, ar produce prejudicii materiale sau morale unei persoane fizice sau juridice. Dobandesc un asemenea statut: avocatii, medicii, notarii si preotii.
persoana vatamata care se constituie parte civila sau participa in proces ca parte vatamata (art. 82 C.proc.pen.).
partile, deoarece fiind interesate in solutionarea procesului, nu pot dobandi calitatea de martor, in privinta lor existand o prezumtie de partialitate potrivit careia nimeni nu poate fi martor in propria cauza.
Anumite categorii de persoane nu pot fi obligate sa depuna ca martori. Din aceasta categorie fac parte sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului. In acest caz interdictia nu este categorica, deoarece ele pot face declaratii in calitate de martori cu conditia sa accepte acest lucru.Prin "rude apropiate" se inteleg: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude (art. 149 C.pen.).
