Combaterea urmaririi

COMBATEREA URMARIRII

In acest capitol se va studia in detaliu crima urmaririi. Prima parte examineaza definitiile urmaririi inclusiv cele care apar in statutul legii. Veti fi rugat sa va ganditi la cele mai frecvente idei preconcepute si sa completati un scurt test. Sumarul cu referire la ceea ce stim despre urmarire din cercetari va fi urmat de discutarea celor mai frecvent intalnite idei preconcepute. Partea finala contine descrierea unei practici optime in anchetarea urmaririlor.

1. Ce este urmarirea?

Doar recent urmarirea a fost numita forma a violentei: ea se refera la procesul deliberat si continuu de atentie nedorita si supraveghere. Cele mai cunoscute cazuri au implicat celebritati. Majoritatea acestor "urmaritori" au creat fantezii cu privire la o relatie cu o persoana si cu toate ca atentia lor este intimidanta, ei nu sunt periculosi. Exista o serie de oameni care se dovedesc a fi foarte periculosi, ajungand chiar la punctul de a ucide persoana de care erau obsedate - un exemplu il constituie John Lennon care a fost omorat de un barbat care il urmarea.

Tipurile de comportament pe care hartuirea/urmarirea criminala le implica includ: urmarirea persoanei; aparitia la domiciliul sau locul de serviciu al persoanei; multiplele apeluri telefonice; lasarea mesajelor scrise sau a obiectelor; si vandalizarea proprietatii persoanei. O definitie utilizata intr-un rezumat din Statele Unite ale Americii spune:

"un mod de comportament orientat spre o anumita persoana care implica apropierea repetata vizuala sau fizica, comunicare care nu este de comun acord, sau amenintari verbale, scrise sau sugerate, sau o combinatie din acestea, care ar face o persoana sa se teama."¹⁰⁰ 101

Definitii similare cu aceasta apar in legile care au fost aprobate acum intr-o serie de tari, datorita faptului ca politia si procurorii au descoperit ca legile curente nu se adreseaza urmaririlor¹⁰¹101.

Activitate

Dispuneti de vreo lege cu privire la urmarire?

Daca da, care sunt clauzele acesteia si ce comportament este urmarit in justitie?

Daca nu, ce legi existente ati putea sa folositi si ce comportament poate fi urmarit in justitie?

2. Ce stim despre urmarire

2.1. Neintelegeri tipice

In cele ce urmeaza vor fi aduse o serie de neintelegeri tipice referitoare la urmarire. Ganditi-va cu care dintre ele sunteti de acord sau pe care le impartasiti si de ce. Vom reveni la aceste idei spre finalul capitolului.

Neintelegeri tipice

Aceasta este doar o pasiune care a scapat de sub control.

Cu toate ca este neplacut, majoritatea urmaritorilor nu sunt periculosi.

Daca nu le acordati atentie, ei se vor plictisi si vor inceta.

Majoritatea urmaritorilor au probleme mentale.

2.2. Test

Testul 3 - Urmarirea

Care este procentajul urmaririi vicitimelor femei?
40% ٱ 50% ٱ 60% ٱ 70% ٱ 80% ٱ

Care este proportia de barbati urmaritori?
30% ٱ 50% ٱ 60% ٱ 70% ٱ 80% ٱ 90% ٱ

Care este proportia de femei care spun ca au fost urmarite?
1 din 20 ٱ 1 din 10 ٱ 1 din 8 ٱ 1 din 6 ٱ 1 din 4 ٱ

Ce procentaj al urmaririlor include parteneri actuali/ex-?
40% ٱ 50% ٱ 60% ٱ 70% ٱ 80% ٱ 90% ٱ

2.3. Treceri in revista si alte cercetari

Cercetarile se afla inca in faza initiala, in primul rand in America de Nord, insa aici exista o serie de descoperiri semnificative:

. in majoritatea cazurilor in care femeile sunt victime se implica hartuirea din partea ex-partenerilor;

. un mic procent dintre cazuri implica imaginarea unei relatii romantice a persoanei cu victima;

. formele de hartuire sunt multe si variate, incluzand apeluri telefonice repetate si scrisori, privirea si urmarirea, trimiterea unor cadouri nedorite, pagube aduse proprietatii si amenintari.

. In cazul cand autorul este un ex-partener exista posibilitatea ca hartuirea sa evolueze in atac fizic si/sau sexual¹⁰²102.

Impactul cumulativ al tulburarii reprezinta un sentiment de frica si intimidare, Iar faptul ca nu poate fi prezis duce la sentimentul ca o persoana nu detine controlul asupra vietii sale. Intradevar, in cazul cand este implicat un ex-partener, motivatia este controlul vietii celuilalt.

Studiu de caz - Urmarirea

Studiu de caz 1

Un barbat a devenit foarte obsedat de o tanara femeie si o urmarea timp de mai multi ani. Era hartuita acasa, la serviciul din oras sau la campusul din universitate.

Ei s-au cunoscut printr-un contact profesional, insa barbatul a refuzat sa accepte dorinta ei de a incheia contactul. Hartuirea lui neinduratoare implica e-mail-uri, apeluri telefonice, poezii "de dragoste", alte numeroase forme de contact si raspandirea minciunilor si a zvonurilor false in reteaua lor profesionala.

Barbatul a fost rugat de femeie, de sotul acesteia, de colegi si in final chiar de politie sa inceteze hartuirea. Nimic, insa, nu l-a facut sa se opreasca.

Politia a inceput sa adune dovezi cu referire la hartuire. Suspectul a fost interogat si el a marturisit practic toate incidentele sustinute - el a admis faptul ca ceea ce a inceput drept o dragoste obsesiva a devenit ura obsesiva. A fost eliberat un mandat de perchezitie pentru casa suspectului si au fost confiscate multiple potentiale dovezi.

Studiu de caz 2

Un suspect isi urmarea fosta iubita pe strazile unui mic orasel intr-un camion. El a fost anterior condamnat pentru faptul ca a strangulat-o pana cand ea si-a pierdut cunostinta si a batut-o cu un baston. Barbatul a inceput sa o caute imediat ce a iesit de la inchisoare. Cinci saptamani mai tarziu, barbatul a incercat sa taie liniile telefonice care duceau la casa ei. A sfaramat usa glisanta cu capatul unei pusti de vanatoare. Femeia a iesit prin geamul de la baie si a fugit spre casa unui vecin. Barbatul a impuscat-o mortal pe prietena ei si a ranit-o pe fiica fostei lui iubite atunci cand aceasta isi impingea sora mai mica spre un loc sigur. Apoi a dat foc casei si s-a sinucis intr-un dormitor.

Spre meditare

Ce spun aceste istorii despre urmarire?

Exista oare metode cu ajutorul carora politia sa anticipeze potentialul pericol al unor urmariri?

2.4. Revizuirea neintelegilor tipice

Acum am dori sa revenim la cele mai frecvente idei preconcepute.

Punst pentru meditatie: inainte de a citi raspunsurile noastre, s-au schimbat careva dintre ideile dumneavoastra? Daca da, in ce mod?

Aceasta este doar o pasiune care a scapat de sub control

Majoritatea urmaririlor includ parteneri actuali si fosti si exista un mecanism pentru control. In cazurile in care o persoana a dezvoltat o preocupare posesiva pentru o alta persoana, aceasta nu scuza deranjarea vietii cuiva si invadarea in viata privata.

Cu toate ca este neplacut, majoritatea urmaritorilor nu sunt periculosi

Este periculos sa presupuneti aceasta. Cu toate ca multi urmaritori nu comit atacuri cu caracter fizic sau sexual, ei creaza (deseori deliberat) un climat de frica pentru victima. Este foarte posibila implicarea atacului in cazul in care urmaritorul este un partener/ex-partener, mai ales in cazul unui istoric anterior al violentei in familie. Cercetarile din Statele Unite au aratat ca 81% dintre femeile care au fost urmarite de parteneri sau de ex-parteneri au fost de asemenea atacate fizic de catre acestia si 31% dintre ele au fost atacate sexual¹⁰³103.

Daca nu le acordati atentie, ei se vor plictisi si vor inceta

Multi urmaritori sunt extrem de determinati si nu ii opreste faptul ca sunt ignorati sau intrebati de comportamentul lor - cercetarile din Statele Unite arata ca aproximativ 70% dintre acei care aveau ordine de restrictie (ordine de protejare civila) pe numele lor au incalcat prevederile¹⁰⁴104. Nu exista nici o dovada ca o oarecare actiune particulara intreprinsa de victima sa schimbe cumva situatia. Este,de asemenea, ireal si incorect sa astepti ca cineva sa ignore tulburarea repetata a intimitatii sale.

Majoritatea urmaritorilor au probleme mintale

O foarte mica parte a urmaritorilor au probleme mintale - in Statele Unite cercetarile arata ca numai 7% dintre victime spun ca au fost urmarite deoarece cei care le hartuiau erau bolnavi mintal sau faceau abuz de alcool sau droguri¹⁰⁵105.

3. Intelegerea reactiilor la urmarire

Este simplu sa interpretezi impacturile urmaririi, luand in consideratie faptul ca nu este un atac fizic in urma caruia sa rezulte vatamari evidente. Insa starea permanenta de frica si neliniste isi pune amprenta si un numar de impacturi le repeta pe cele deja enumerate la tema violului si a atacului cu caracter sexual.

Modul in care diferiti indivizi confrunta situatia difera. Unii schimba rutina de zi cu zi si fac eforturi sa-si creeze un mediu pe cat posibil de sigur. Aceasta poate presupune restrictii majore in privinta activitatilor lor si chiar schimbarea domiciliului si a serviciului. Altii adopta atitudini sfidatoare, refuzand sa-si schimbe viata. Din pacate, unii oameni, inclusiv functionarii politiei si judecatorii, interpreteaza aceasta atitudine de rezistenta drept o demonstrare a faptului ca victima nu este afectata de abuz. De fapt, realizarea acestui lucru implica o doza de risc si pericol in fiecare zi si consuma o mare cantitate de energie si efort pentru a putea controla frica si nelinistea.

Activitate

Reveniti la planul de asigurare a securitatii (Anexa I). Lucrati asupra lui din perspectiva unei persoane care este urmarita si produceti o versiune care sa se potriveasca cu aceasta crima particulara.

4. Practica corecta a politiei in problema urmaririi

Se pare ca urmarirea este mult mai raportata la politie decat alte forme ale violentei contra femeii. Aceasta informatie vine din America de Nord, unde problema a fost mediatizata pe larg si unde exista noi legi de protejare. Reactiile abia incep sa se simta in Europa si nu am gasit nici un exemplu de inovatii.

Sfat: misiunea politiei este dezvoltarea cazului si detectarea crimei, cu obiectivul dublu de a opri hartuirea si a colecta dovezile pentru a face posibila acuzarea. Cazurile de urmarire pot necesita mult timp si pot implica mai multe rapoarte ale politiei, luand in consideratie ca aceasta este, conform definitiei, o crima ce consta in persecutarea repetata. Pentru a face fata hartuirii unele victime incearca sa diminueze comportamentul agresorului si a impactului produs. Este important ca politia sa le determine sa nu faca acest lucru.

Boxa ce urmeaza evidentiaza practica corecta intr-un caz de urmarire.

Linii directorii pentru anchetarea urmaririi

Interogati detailat victima pentru a nota cu multa atentie toate incidentele si stabiliti relatia anterioara cu suspectul.

Evaluati siguranta victimei (puteti lua in consideratie planul de asigurare a securitatii din Anexa I) si oferiti-i sfaturi - verificati daca suspectul are acces la arme de foc sau alte tipuri de arme si daca exista ordine de protectie sau ordine de la curte pe numele lor.

Comunicati-i victimei situatia legala si de ce este nevoie pentru a urmari in judecata.

Sugerati-i victimei sa tina un jurnal cu toate contactele ulterioare, chiar daca sunt triviale, inclusiv toate lucrurile spuse si facute de hartuitor, sa pastreze toate notitele, cadourile, mesajele pe robotul telefonic, posta electronica si orice alt tip de dovezi si sa raporteze acestea cat mai operativ functionarului de politie care se ocupa de ancheta.

Pentru ca rezultatul sa fie efectiv, victima trebuie sa fixeze numarul incidentelor sau crimelor pe care sa le citeze politiei atunci cand raporteaza sau trebuie sa aiba numele unui functionar al politiei - altfel incidentele nu vor fi legate intr-un lant al dovezilor in dosarele politiei.

Ar trebui realizata o cronologie detaliata a tuturor incidentelor relevante specificand: locul si momentul zilei cand a avut loc contactul; cuvintele, gesturile si alte forme pe care le-a implicat comunicarea; daca si cum victima a facut clar faptul ca contactul este nedorit; daca exista martori la oricare dintre aceste evenimente.

Ar trebui de asemenea notata informatia cu privire la impactul comportamentului asupra victimilor si orice fel de masuri pe care au trebuit sa le ia pentru a se proteja si a-si proteja intimitatea.

Realizati o "evaluare a amenintarilor" - luati in consideratie toate dovezile posibile inclusiv posibilitatea folosirii unei arme de foc.

Dezvoltati si implementati o strategie de rezolvare a unui caz.

Semnalizati adresa victimei ca fiind una importanta in caz ca se inregistreaza un apel telefonic de la cineva de acolo sau de la patrulele de politie¹⁰⁶10

Sfat: atunci cand dati sfaturi victimei cu privire la siguranta acesteia, este important sa nu amplificati sau sa diminuati pericolul. Unii urmaritori sunt periculosi si majoritatea omorurilor au loc, in contextul violentei in familie dupa ce femeia a plecat. Puteti sa sfatuiti femeia sa-si modifice comportamentul, cu toate ca trebuie sa recunoasteti ca nu este corect. Insa schimbarea rutinei, schimbarea numarului de telefon, achizitionarea unui telefon mobil sau/si unei alarme poate oferi ceva protectie. Informarea vecinilor, prietenilor, familiei si colegilor de serviciu si faptul ca le-ar arata o fotografie a hartuitorului poate, de asemenea, fi o strategie folositoare - aceasta poate intensifica siguranta victimei si mareste numarul de martori potentiali.

Exista o serie de modalitati in care pot sa decurga actiunile, care ar trebui luate in consideratie fiind studiate prin prisma dovezilor disponibile si evaluarea amenintarilor, pe care ati facut-o.

Monitorizarea

Exista un numar mic de cazuri in care cea mai buna cale de actiune ar fi monitorizarea situatiei. Spre exemplu, ar fi potrivit sa faceti aceasta in cazul in care hartuitorul are probleme mintale si sunt necesare informatii pentru o reactie potrivita din partea politiei. Aceasta nu este o alternativa pentru "nici un fel de actiuni", insa, mai degraba, grija pentru a nu actiona pripit, in caz ca poate mari pericolul starii in care se afla victima.

Fata in fata cu atacatorul

Unii urmaritori sunt impiedicati sa faca ceea ce faceau cand se intalnesc fata-in-fata cu functionarii politiei, care subliniaza consecintele ce pot aparea drept urmare a comportamentului lor repetat. Aceasta poate lua forma unui avertisment oficial si in acest caz trebuie documentat in scris. Nu este indicat sa le dati ofensatorilor de acest tip mai multe avertismente - este suficienta una. Cu toate acestea, intalnirea poate lua forma unei interogari neoficiale, in care politia cauta sa-si imbogateasca informatiile cu privire la faptul care sunt intentiile urmatoare ale suspectului. Orice interogare de tipul acesta ar trebui desfasurata conform regulilor clasice si trebuie documentata.

O decizie de limitare pasnica a unei masuri de constrangere

Termenii siguri in jurisdictia dumneavoastra vor varia, la fel si dovezile necesare pen-tru a obtine unul. Daca stiti ca hartuitorul are acces la arme de foc, acest ordin trebuie sa presupuna predarea acestora. Astfel de ordine trebuie sa interzica toate formele de contact folosite pana atunci si anticipati-le pe cele potentiale.

Arestarea si acuzarea

Daca acestea vor fi posibile depinde de legile din jurisdictia dumneavoastra, insa in situatia in care acest lucru depinde de dovezile si de puterile politiei, arestarea si acuzarea trebuie realizate in toate cazurile in care individul are o istorie de hartuire si/sau violenta si atunci cand a ignorat avertismentele sau a incalcat ordinele curtii.

Sfaturi: daca persoana nu poate fi inchisa, trebuie sa existe conditii de eliberare a acesteia - pe cautiune sau ordine date de magistrati/curte. Aceste conditii trebuie sa includa: sa nu comunice direct sau indirect cu victima si cu orice alta persoana specificata; sa nu mearga in anumite locuri specificate; sa predea orice arma de foc si licente pentru acestea.

Amintiti-va sa anuntati victima in caz ca suspectul este eliberat si aduceti-le la cunostinta orice restrictii legale care au fost impuse suspectului.

5. Inovatiile reactiilor la urmarire in politie

Nu am gasit nici un exemplu de o inovatie specifica a politiei ca raspuns la urmarire in Europa. Posibil ca aceasta este un domeniu relativ nou. Vom include exemple in urmatorul numar al Ghidului VIP.

Rezumat

In acest capitol am studiat cu atentie problema urmaririi. Aveti nevoie de un timp oarecare pentru a va gandi la aceasta forma a crimei recent stabilita. De asemenea, ar fi trebuit sa adunati idei cu privire la faptul cum puteti, fiind un reprezentant al politiei, sa fiti mai intelegator, mai receptiv la necesitatile victimelor si sa luati cunostinta de practica buna folosita. Capitolul urmator analizeaza tema abuzarii sexuale a copiilor, crima pe care politistii o gasesc foarte dificil de tratat.