|
|
|
Primul razboi mondial si formarea Romaniei Mari
In vara anului 1914 a izbucnit primul razboi mondial. Romania, in ciuda aliantei cu puterile centrale, a ramas neutru ("neutralitate armata"). Dupa doi ani de lupte a devenit evident ca puterile Antantei se afla in superioritate. In august 1916 Antanta a incheiat o intelegere secreta cu Romania, in care i s-a promis Bucovina de sud, Ardealul si partile Ungariei de est, in caz ca Romania ataca Austro-Ungaria.
Razboiul a fost castigat de puterile Antantei.
In martie 1919 la Budapesta a fost proclamata Comuna. Armata acesteia n-a putut tine piept atacului romanesc si la 4 august armata romana a intrat in Budapesta. Generalul H.H. Bandholtz, membrul american al misiunii militare al aliatilor, in memoriile sale (An Undiplomatic Diary, New York, 1933) a descris istoria demontarii fabricilor si a devastarilor neinfranate. Pe baza acestuia scrie Horthy Miklós in Memoriile sale (ed. II., 1974, 115):
"Daca el [Bandholtz] nu apare la timp, personal, cu cravasa in mana, in palatul regal, acesta este negresit golit. In fata Muzeului National au aparut deja camioane romanesti, care asteptau doar sa fie incarcate; muzeul a fost salvat de devastare numai prin faptul, ca generalul a sigilat usile lui in numele aliatilor."
Amiralul Horthy Miklós, in fruntea armatei nationale ungare a intrat in Budapesta la 16 noiembrie 1919. Horthy Miklós a fost taxat de comunisti, printr-o falsificare a istoriei care le-a fost proprie, fascist, epitetul fiind fluturat in lung si in lat si de politicieni romani. Afirmatia este una dintre cele mai mai grosolane minciuni, pe care comunistii au inventat vreodata, in legatura cu o persoana data. Horthy apara interesele nationale ungare; relatiile sale cu Hitler n-au fost bune, el nefiind nici prieten, nici aliat politic cu Hitler si Germania nazista. A urmat doar o politica de conjunctura, care corespundea intereselor Ungariei si de multe ori a fost fortat de imprejurari: situatia geopolitica a tarii, rolul sau politic mult redus in urma trunchierilor teritoriale de la Trianon, etc.
In Ungaria fascismul a fost reprezentat de Partidul Crucii Sagetate a lui Szálasi. Atitudinea de omenie a poporului ungar este demonstrata printre altele de faptul, ca numarul membrilor acestui partid a scazut in timpul razboiului: in 1940 avea 116 mii de membri, iar cu trei ani mai tarziu mai putin de o suta de mii (Carsten 1967, 180). Astazi este putin cunoscut, dar este fapt ca Szálasi n-a fost de acord cu uciderea evreilor. Dupa parerea lui "evreii trebuiesc angajati pana la sfarsitul razboiului la munci publice, iar apoi trebuie sa emigreze" (Carsten 1967, 180).
Horthy Miklós a resistat consecvent pretentiilor fasciste. F.L. Carsten scrie in cartea sa despre fascism (Carsten 1967, 180): "Pana la urma germanii l-au inlaturat pe Horthy, fiindca a incercat iesira Ungariei din razboi, si tot germanii au ajutat sa ajunga la putere pe Szálasi si Partidul Crucii Sagetate, cand armata rosie se afla deja pe pamant ungar." (La 16 octombrie 1944 palatul regal de la Buda a fost ocupat de trupe SS, Horthy Miklós capturat si internat a doua zi in Bavaria.)
In cartea intitulata Puteti povesti despre aceasta [Om detta ma ni berätta], Stockholm, 1998, autorii suedezi scriu in legatura cu persecutarea evreilor, ca dupa ocuparea Ungariei, in vara anului 1944, cand germanii au vrut sa deporteze pe evreii din Budapesta, printr-o dispozitie energica, Horthy Miklós a impiedicat deportarea din tara a 300.000 (trei sute de mii!) de evrei, "masura prin care i-a salvat".
Si Lucian Boia a remarcat, ca imaginea lui Horthy este falsa in istoriografia romaneasca: "Manualele romanesti prezinta Ungaria inca de la instaurarea lui Horthy in 1920 ca supusa unei dictaturi de tip fascist (ceea ce, in treacat fie spus, nu este chiar adevarat)" (Boia 1997, 223).
