Elementele impozitului

ELEMENTELE IMPOZITULUI

CUPRINS

Capitolul I

Fundamentarea teoretica a lucrarii

I.1. Prevederile legislative si notiuni operative ale domeniului studiat

Capitolul II

Aplicarea aspectelor teoretice in activitatea firmelor de exercitiu

II.1. Prezentarea Firmei de exercitiu

II.2. Exemplificari concrete la Firma de exercitiu

Capitolul III

Concluzii

Capitolul IV

Bibliografie

Capitolul V

Anexe

CAPITOLUL I

ARGUMENT

Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice .
In acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare 88888 la dispozitia statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii  cheltuielilor publice . Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului . Autoritate abslitata cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele administratiei centrale de stat locale .
Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ locale .
Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii legii . Legea care introduce ipozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si de Administratia Financiara .
Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre platitor a sumei percepute . In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata .
Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de politica financiara, economica si sociala .
Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari .Specific evolutiei impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor in marime absoluta si relativa. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numarului platilor, cresterea volumului materiei impozabile, precum si prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In tarile in curs de dezvoltare, procurarea impozitelor si taxelor cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor financiare, variind intre cinci si noua zecimi .
In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de interventie al statului in viata economica au devenit o metoda de conducere prin care se regleza mecanismele pietei . In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau franare a unor activitati de crestere ori reducere  a productiei sau consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste  cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea si echilibrarea cresterii economice .
In cazurile cand se urmareste o activitate a vietii economice, prin intermediul impozitelor, se actioneaza prin diminuarea marimii acestora, iar atunci cand se urmareste 8888 cresterii se procedeaza la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor si multiplicare numarului lor.
Intereseaza in mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de incurajare, de stimulare a activitatii . In ultimul timp s-au impus unele modalitati specifice cum sunt :
    - reducerea prosperitatii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce raman la dispozitia aagentilor economici ;
-practicarea de bonificatii fiscale ;
    - practicarea amortizarilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasa agentilor economici o parte mai mare din profit .
Toate acestea  sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite inlesniri cu carecter fiscal .
Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre clase si grupuri sociale intre persoanele fizice si cele juridice . In acest mod are loc o anumita rectificare a discrepantelor dintre nivelurile veniturilor .
Modalitatile de interventie sunt numeroase :
-practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;
-acordarea de  inlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;
    - reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de prima necesitate ;
    - majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale caror consum trebuie tinut sub control  (alcool, tutun, bunuri de lux) .
In cazul consumului, daca se doreste stimularea cereriii se actioneaza prin reduceri de impozite si prin micsorarea numarului impozitelor, iar daca se doreste diminuarea cererii se procedeaza la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile respective si la o multiplicare a numarului de impozite .
Folosirea impozitelor in plan social urmareste asigurarea bunastarii, securitatii si justitiei social .
Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al caror nivel difera de la o tara la alta, si de la o perioada la alta . Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial se considera ca aceasta limita  reprezinta 25% din PNB . In a doua jumatate a anilor '80 aceasta pondere reprezenta, in majoritatea tarilor dezvoltate din Europa, intre 35% si 45% .
Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slabeste initiativa si multiplica fenomenele de evaziune si frauda fiscala, genereaza inflatia . De aceea, se considera un nivel rational al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descresteri in randamentul acestora .
Limita impozitelor este influentata atat de factori externi sistemului de impozite, cat si de factori interni acestuia .   
Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influenteaza limita impozitelor se pot mentiona :
`  - nivelul produsului intern brut pe locuitor ;
    - nivelul mediu al impozitului si 88888
    - prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa.
In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, careinfluenteaza limita impozitelor, locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere . In tarile in care impozitele au o pondere mai ridicata in produsul intern brut, intalnim si cote de impunere cu o progresivitate mai accentuata

Principiile impunerii

Impunerea se realizeaza printr-un asamblu de operatii si masuri ce incearca sa asigure eficienta impozitelor si sa tina cont de respectarea unor principii de baza. Astfel, aceste principii fundamentale ale impunerii sunt:

-principii de echitate fiscala;

-principii de politica financiara;

-principii de politica economica.

Echitatea fiscala ar trebui sa semnifice dreptate sociala in materie de impozite. In acest scop impunerea trebuie sa asigure egalitate fiscala in fata legii si acesta inseamna ca impunerea trebuie sa se realizeze diferentiat, in functie de marimea averii si de venitul fiecarui contribuabil. Practica a pus insa in evidenat o contradictie intre egalitatea fiscala in fata legii si randamentul impozitelor. Astfel, din punct de vedere al randamentului, impozitele ar trebui sa produca maximum de venituri pentru stat, iar din punct de vedere al echitatii fiscale repartizarea sarcinii publice intre contribuabili ar trebui sa tina seama de situatia personala a fiecaruia, numai ca, ceea ce este echitabil are randament mic si, de multe ori, ceea ce are randament ridicat nu este echitabil.

In ceea ce priveste egalitatea in fata legii apar doua notiuni care se impun a fi corelate:
-egalitatea matematica;
-egalitatea personala.

Egalitatea matematica inseamna impozite egale la venituri egale. Egalitate matematica nu tine cont de situatia personala a contribuabilului si, astfel, doi contribuabili cu aceleasi resurse pot avea situatii personale diferite si ca atare, proportionalitatea platii impozitelor poate sa-l loveasca mai mult pe unul decat pe celalalt.

La asezarea impozitelor in toate tarile se porneste de la egalitatea matematica dar, ea se corecteaza prin prisma situatiei personale a platitorului. Pentru a asigura si egalitatea personala se pote introduce un sistem de deduceri din masa impozabila, cote progresive de impunere (mai ales in transa) norme de venit la impozitul pe avere etc.

Principiile de politica financiara se refera la randamentul impozitului, la stabilitatea si la elasticitatea acestuia.

Randamentul impozitului se masoara prin raportarea sumei globale colectata intr-un interval dat si cheltuielile facute de autoritatea publica in vederea colectarii acesteia.

Stabilitatea si elasticitatea impozitului sunt doua principii simetrice.

Un impozit este stabil daca el nu urmeaza intocmai toate variatiile conjuncturale care afecteaza materia impozabila.

Elasticitatea semnifica absenta reactiei materiei impozabile la variatia cotei de impunere.

Exista in toate economiile un conflict deschis intre randamentul si echitatea impozitului. In teorie nu exista acest conflict, in sensul ca, cu cat mai bine este asezat un impozit si este repartizata sarcina fiscala pe membrii societatii, cu atat mai mare este randamentul acestuia. In realitate insa, circula zicala: 'impozitele productive nu sunt juste, iar impozitele juste nu sunt productive'.

Principii de politica economica se refera la modelarea impozitelor astfel incat sa asigure interventia statului in viata economica. Astfel, fie ca se introduc noi impozite, fie ca se redimensioneaza unele din impozitele existente, acest lucru se face nu doar pentru a produce venituri, cat si pentru a asigura interventia statului in economie. Ca atare, vechiului conflict dintre randamentul si echitatea impozitelor, i se mai adauga un altul intre randament si interventionism.

Continutul impozitelor si taxelor

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic si economic, cat si tehnic.

Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri:

-impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice;

-prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei;

-scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica;

-ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie , neconditionata - adica, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica;

-impozitul nu are o destinatie speciala.

Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.

In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport.

Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei.

Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.

Elementele impozitului

Tehnica asezarii si perceperii fiecarui impozit sau taxe presupune precizarea unui anumit numar de elemente definitorii (comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe):

subiectul impozabil;

suportatorul impozitului;

obiectul impozabil;

sursa impozitului;

unitatea de impunere;

cota de impunere;

termenul de plata;

asieta (modul de asezare a impozitului).

a) Subiectul impozabil numit adesea platitor sau contribuabil este persoana fizica sau juridica obligata la plata unui impozit catre stat.

b) Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, acesta din urma transmite presiunea fiscala, iar acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana (impozitul pe avere).

c) Obiectul impozabil reprezinta materia supusa impozitarii, care poate fi: veniturile, averea, suma vanzarilor etc. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala.

d) Sursa impozitului este reprezentata de venit, dar si de avere (sau din venitul procurat de avere).

e) Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), la avere avem m2 pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc.

f) Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

progresive;

progresive in transe (la salarii);

proportionale (la profit)

Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).

g)Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul (la salarii lunar, la venituri din chirii trimestrial etc).

h) Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza.

Clasificarea impozitelor

Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul si acelasi impozit poate avea diferite implicatii in viata social-economica, in functie de pozitia de pe care a fost apreciat. Asemenea criterii de clasificare sunt:

-impactul asupra suportatorului;

-neutralitatea fata de contribuabil;

-obiectul impozabil;

-scopul introducerii impozitului;

-frecventa perceperii;

-locul in care impozitul se face venit.

a) in functie de impactul asupra suportatorului regasim:

impozite directe - se stabilesc in sarcina platitorului fie in functie de venitul pe care il obtine, fie in functie de averea sa. Ca regula generala, la impozitele directe platitorul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana.

impozitele indirecte - nu se stabilesc in mod direct pe platitor, ci asupra vanzarii de bunuri sau prestarilor de servicii si lucrari. Ele vizeaza cheltuirea veniturilor, motiv pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. La impozitele indirecte suportatorul este cu totul alta persoana decat platitorul, in cele din urma, suportatorul fiind consumatorul final.

b) in functie de neutralitatea fata de contribuabil:

impozite reale - se stabilesc in functie de marimea materiei impozabile (imobile, pamant etc) facand abstractie de situatia personala a platitorului; impozite personale - sunt cele ce tin cont de situatia contribuabilului si sunt reprezentate, in special, de impozitele pe venit; se mai numesc si impozite subiective;

c) dupa obiectul impozabil impozitele pot fi:

-impozite pe venit;

-impozite pe avere;

-impozite pe cheltuieli (pe consum).

d) dupa scopul introducerii impozitului:

-impozite cu caracter fiscal - adica urmaresc sa produca venituri pentru buget si se vizeaza randamentul lor;

-impozite cu taxa pe nr de ordine - adica cu scopul de a asigura ordine intr-un anumit sector (spre exemplu, taxa pe divort).

e) in functie de frecventa perceperii regasim:

-impozite permante (marea majoritate);

-impozite incidentale (spre exemplu, asupra imbogatitilor de razboi).

f) in functie de locul in care impozitul se face venit:

-impozite federale;

-impozite ale statelor;

-impozite ale colectivitatilor locale.

Repercursiunea impozitelor. Rezistenta la impozite si evaziunea fiscala

Repercursiunea fiscala are loc ori de cate ori presiunea fiscala se transmite altei persoane. Ca regula, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane decat aceea a platitorului. Repercursiunea fiscala apare la impozitele indirecte unde platitorul si suportatorul nu sunt aceeasi persoana.

Rezistenta la impozite, indiferent cat de perfectionata ar fi tehnica de colectare a acestora, este un fenomen general in diferite proportii.

Impozitele pot fi eludate total sau partial in anumite circumstante. Punctul de plecare in aparitia evaziunii fiscale este presiunea fiscala.

Orice contribuabil cauta sa scape mai ales cand el considera ca statul exagereaza. El compara efortul pe care il face cu ceea ce beneficiaza de pe urma autoritatii publice si daca rezultatul este negativ, atunci apare rezistenta la impozite.

In literatura economica se face distinctia intre procedeele legale de ocolire a platii impozitelor si evaziunea fiscala propriu-zisa.

Impozitul poate fi ocolit fara ca platitorul sa intre in conflict cu legea. Acest lucru se poate realiza pe doua cai:

-evaziunea permisa in mod voit (adica printr-un sistem de scutiri, exceptii si inlesniri);

-evaziunea ce are loc ca rezultat a unor lacune ale legii; nu este provocata voit, ci de neglijenta formularii legii.

Evaziunea ilicita (frauda fiscala) are loc atunci cand se comite o incalcare flagranta a legii (varietatea este infinita).

Amploarea fraudei variaza de la o tara la alta si chiar in interiorul aceleasi tari. Chiar intre tarile cu economie de piata dezvoltata evazionismul poate fi diferit: in tarile din Nordul Europei, Anglia, SUA proportia fraudei fiscale este mult mai redusa decat in celalte state dezvoltate, precum si in cadrul aceleasi tari pot apare dirente semnificative spre exemplu intre Nordul si Sudul Frantei sau a Italiei. De asemenea, proportiile sunt diferite si pe categorii sociale: evaziunea fiscala in randul salariatilor este mai redusa decat la cei cu profesiuni liberale.

Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificila pentru ca presupune instituirea unui sistem costisitor si a unui aparat numeros de supraveghere a colectarii impozitelor.

Impozitele directe

Impozitele directe reprezinta contributii banesti ale celor care realizeaza venituri sau poseda avere si care se particularizeaza prin impactul imediat si direct asupra platitorului. Ca regula generala, impozitele indirecte nu pot fi repercutate asupra altei persoane.

Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche si mai simpla, ci si forma de impunere care poate asigura echitatea fiscala.

Indiferent ca este pe venit sau pe avere, acest tip de impozit are o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul.

O caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi cunoscute din timp de catre contribuabil.

Impozitele directe se manifesta sub doua forme: impozite reale si impozite personale.

Impozitele directe reale se caracterizeaza prin aceea ca aici obiectul impunerii se defineste in mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe cladiri, pe pamant etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori si de aceea, de multe ori, sarcina suportata de platitor nu este echitabila, netinandu-se seama de capacitatea platitorului de a realiza venit si de a plati impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

Impozitele personale se definesc prin aceea ca, la asezarea lor se tine seama si de situatia personala a platitorului (conteaza nu doar veniturile si averea dar si obligatiile personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global.

Impozitele directe imbraca in principal doua forme: impozitele pe venit si impozitele pe avere.

Impozitul pe venit

Impozitele pe venit sunt acele impozite la care platitorul (una si acceesi persoana cu suportatorul) sunt persoana fizica sau juridica care realizeaza venit.

Modul de asezare si percepere a impozitului pe venitul persoanelor fizice difera de cel pe venitul persoanelor juridice si de aceea le vom analiza separat.

Astfel, impozitul pe venit imbraca doua forme principale:

-impozitul pe venitul persoanelor fizice;

-impozitul pe venitul persoanelor juridice.

- Impozitul pe venitul persoanelor fizice

In practica finantelor publice se cunosc doua modalitati principale de asezare a impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:

a) impunerea separata a fiecarui tip de venit realizat din surse si locuri diferite;

b) impunerea globala ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa acestora.

Mai poate exista si o modalitate de impunere mixta, situatie in care se foloseste impunerea globala dar, exista si unele venituri care nu se globalizeaza si se impoziteaza separat.

Prima modalitate este mai simpla si usor de realizat, se micsoreaza cheltuielile de colectare a impozitelor dar, nu se realizeaza echitatea fiscala. Impozitarea globala conduce la impartirea egala a sarcinii fiscale asupra contribuabilor si la echitate fiscala prin impozitarea in functie de posibilitatile economice concrete ale subiectului impozabil si prin introducerea deducerilor personale.

In tara noastra s-a trecut la impozitarea globala incepand de la 1 ianuarie 2000. Prezentam in continuare impozitul pe venitul global (pe cazul Romaniei).

Impozitul pe venitul global

Impozitul pe venitul global este suma datorata de contribuabil pentru toate veniturile sale realizate in anul fiscal.

Venitul anual global impozabil este reprezentat de suma veniturilor anuale nete realizate din activitati independente, din salarii si din cedarea folosintei bunurilor, din care se scad pierderile fiscale si deducerile personale.

In afara acestor venituri ale persoanelor fizice care se globalizeaza exista si alte venituri, cum sunt cele din dividende si dobanzi si altele, a caror impunere este finala si se impoziteaza separat, asupra carora vom reveni.

De asemenea exista si venituri care nu se impoziteaza, deci care nu trebuie declarate si nu vor fi impuse, din care enumeram selectiv: bursele, bunurile primite sub forma de sponsorizare, sumele incasate din asigurari cu titlu de compensatie pentru pagubele suportate, veniturile din agricultura si silvicultura etc.

Venitul anual global impozabil se poate determina dupa formula:

unde:

V1 - venituri nete din activitati independente;

V2 - venituri nete din salarii;

V3 - venituri nete din cedarea folosintei bunurilor;

V4 - venituri de aceeasi natura, obtinute din strainatate;

Pf - pierderi fiscale reportate;

Dp - deduceri personale.

Veniturile din activitati independente (V1) provin din trei surse principale:

-activitati comerciale;

-profesii liberale (medici, avocati, consultanti etc);

-drepturi de proprietate intelectuala (brevete, marci, drepturi de autor etc).

Veniturile nete din activitati independente se determina astfel:

V1 = Venituri brute incasate - Cheltuieli aferente deductibile
(inclusiv echivalentul in lei al veniturilor in natura)

Pentru ca o cheltuiala sa fie considerata deductibila trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii:

-sa fie efectuata in interesul direct al activitatii;

-sa fie cuprinsa in cheltuielile exercitiului financiar in cursul caruia au fost platite;

-sa fie justificata cu documente.

Exista insa si cheltuieli care nu sunt deductibile si dintre acestea prezentam cateva, selectiv:

-amenzi si penalitati, altele decat cele de natura contractuala;

-donatiile;

-cheltuieli de sponsorizare, de protocol, de deplasare si detasare care depasesc un anumit nivel;

-valoarea bunurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, precum si sumele care reprezinta depasirea limitelor de perisabilitati stabilite conform legii.

Veniturile din salarii (V2)

In vederea determinarii venitului net impozabil, din venitul brut din salarii se scad o serie de cheltuieli deductibile:

V2 = Venituri obtinute in baza - Cheltuieli deductibile

unui contract de munca

(in bani sau natura)

Aceste cheltuieli deductibile sunt:

-contributia la fondul de somaj (1%);

-contributia pentru pensia suplimentara (5%);

-contributia pentru asigurarile sociale de sanatate (7%);

-cheltuieli profesionale (15% din deducerea personala de baza, o data cu aceasta si la acelasi loc de munca).

Venituri din cedarea folosintei bunurilor (V3)

Veniturile din cedarea drepturilor de folosinta a bunurilor reprezinta in fapt, inchirieri de bunuri mobile sau imobile, subinchirieri, arenzi, etc.

Venitul net impozabil se obtine scazand din venitul brut (format din suma incasata de la chiriasi plus cheltuieli facute de chiriasi care ar fi in sarcina proprietarului) cheltuielile aferente deductibile in suma egala cu 30% din venitul brut:

V3 = Venituri brute + Cheltuieli - Cheltuieli deductibile
incasate in bani ce cad in sarcina (30% din venitul brut
si/sau natura proprietarului dar recalculat)
efectuate de chirias.

Pierderea fiscala (Pf)

In cazul activitatilor independente si/sau la cedarea folosintei bunurilor, daca veniturile brute sunt mai mici decat cheltuielile aferente deductibile, se inregistreaza o pierdere fiscala. Aceasta se poate compensa cu rezultatele pozitive de la celelalte categorii de venit, cuprinse in globalizare, cu exceptia veniturilor din salarii. Daca nu poate fi compensata, pierderea fiscala se poate reporta pentru anul urmator.Pierderea fiscala necompensata se poate reporta timp de cinci ani fiscali.

Deducerile personale (Dp)

Deducerile personale care se acorda personalului imbraca doua forme: deduceri personale de baza si deduceri personale suplimentare.

Deducerea personala de baza reprezinta o suma neimpozabila acordata contribuabilului.Incepand cu luna ianuarie 2000 aceasta a fost in suma de 800.000 lei/luna, iar de la 1 iulie a fost modificata fiind actualizata la inflatie devenind astfel 926.000 lei/luna¹.

Deducererile personale suplimentare se acorda in functie de situatia proprie, de persoanele aflate in intretinere si de alti factori, calculandu-se dupa cum urmeaza:

-0,6 inmultit ce deducerea personala de baza pentru sotia/sotul aflat in intretinere;

-0,35 inmultit cu deducerea personala de baza pentru fiecare din primii doi copii aflati in intretinere;

-0,20 inmultit cu deducerea personala de baza pentru fiecare din urmatorii copii aflati in intretinere;

-0,20 inmultit cu deducerea personala de baza pentru fiecare membru de familie aflat in intretinere;

-1,00 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul I;

-0,50 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul II.

Suma tuturor deducerilor personale nu poate depasi de 2,5 inmultit cu deducerea personala de baza.

Perioada impozabila si cotele de impunere

Perioada impozabila este anul fiscal care, corespunde in fapt anului calendaristic. Impozitul anual se determina prin aplicarea asupra venitului anual impozabil a urmatorului barem de impunere^1:

 Determinarea si plata impozitului datorat

In baza datelor din declaratia de venit global organul fiscal determina venitul anual impozabil dupa formula prezentata mai sus.

Decizia de impunere a organului fiscal stabileste:
- impozitul datorat pentrul anul precedent;
- diferentele de impozit anual ramase de achitat sau de restituit;
- platile anticipate cu titlu de impozit.

Venituri a caror impunere este finala

In aceasta categorie se cuprind veniturile care nu se globalizeaza si sunt impozitate separat. Impozitul in aceste cazuri se retine la sursa de catre platitorul acestui fel de venit in momentul calcularii sale si se vireaza pana la termenul stabilit. Astfel, beneficiarul venitului nu are nici un fel de obligatie privind declararea acestuia.

Veniturile a caror impunere este finala sunt reprezentate de:

o      veniturile din dividende impozitate cu 5%;

o      veniturile din dobanzi impozitate cu 1%;

o      veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare impozitate cu 1%;

o      veniturile din jocuri de noroc impozitate cu 10% (sumele sub 300sunt scutite de impozit);

o      alte venituri impozitate cu o cota de 10%.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice(impozitul pe profit)

Platitorii de impozite persoane juridice sunt societatile comerciale de orice tip, companiile nationale si regiile autonome, adica toate organizatiile cu scop lucrativ.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice imbraca urmatoarele forme:

impozitul pe profit;

impozitul pe dividende;

impozitul pe venituri din vanzarea activelor.

Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important avand in vedere ca profitul este principala forma de venit a societatilor comerciale.

In sens, larg profitul reprezinta diferenta dintre veniturile unui agent economic realizate din activitatile pe care le desfasoara si cheltuielile aferente obtinerii lor.

Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferenta dintre veniturile obtinute de agentul economic intr-un an fiscal si cheltuielile deductibile aferente efectuate. Daca exista si cheltuielile nedeductibile acestea nu pot fi scazute din venituri, ci se insumeaza acestora in vederea determinarii profitului anual impozabil. Impozitul pe profit se obtine prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei de impozitare astfel determinate.

Cota de impunere in Romania este de 25% insa exista si cateva exceptii:
-pentru profitul obtinut din activitati de export cota de impunere este de5%;
-pentru baruri si cluburi de noapte se plateste o cota aditionala de 25%;
-pentru profitul Bancii Nationale cota este de 80%.

Impozitul pe avere

Impozitul pe avere imbraca trei fome principale:

-impozit aspra averii propriu-zise;

-impozit asupra circulatiei averii;

-impozit aspra cresterii averii.

a) Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, in general, proprietatile imobiliare (terenurile, cladirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plateste fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem ca acesta este un impozit pe substanta averii si se intalneste rar, din cauza ca determina scaderea materiei impozabile, adica a averii respective. O problema esentiala o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi facuta fie pe baza declaratiei contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atesta dobandirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publica, fie in baza unei expertize.

b) Impozitul asupra circulatiei averii se plateste ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de la o persoana la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de:
-impozite pe vanzarea averii (baza de impunere o reprezinta valoarea vanzarii);
-impozite pe succesiuni;
-impozite pe donatii.

c) Impozitul asupra cresterii averii are ca obiect plus-valuta imobiliara, castigul de capital si averea dobandita in conditii cu totul speciale (spre exemplu imbogatitii de razboi).

Calculul impozitului pe salarii

1.Din venitul brut, se scad contributiile obligatorii aferente unei luni, rezultatul denumindu-se venit net:

(Venitul brut = salariul de incadrare + sporuri + indemnizatii)

Contributiile obligatorii aferente unei luni sunt:

-contributia individuala de asigurari sociale in cota de 9,5% aplicata la salariile individuale brute lunare, inclusiv sporurile si adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca;

-contributia la asigurarile sociale de sanatate, in cota de 6,5% aplicata asupra venitului brut;

-contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj in cota de 0,5% apli cata asupra salariului de baza lunar brut.

2. Din venitul net astfel determinat se scad:

-deducerea personala acordata pentru luna respectiva, in functie de venitul brutsi de numarul de persoane aflate in intretinerea salariatului;

-cotizatia de sindicat platita in luna respectiva.

Cotizatia de sindicat este deductibila la calculul impozitului pe salarii, numai la locul unde salariatul are functia de baza, in limita a 1% din venitul brut.contributiile la schemele facultative de pensii ocupationale, astfel incat lanivelul anului sa nu depaseasca echivalentul in lei a 200 euro.

Platitorul de venituri din salarii cumuleaza sumele in euro reprezentand contributiile retinute pentru fondurile de pensii facultative si verifica incadrarea in plafonul deductibil de 200 euro la nivel de an.

Transformarea contributiilor retinute pentru fondurile de pensii facultative din lei ineuro, pentru verificarea

incadrarii in plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei in

vigoare in ultima zi a lunii pentru care se platesc drepturile salariale.Printre persoanele care pot opta pentru a fi participanti la un fond de pensii facultative mentionam urmatoarele persoane:

persoanele angajate potrivit Codului muncii, cu modificarile si completarile ulterioare

functionarii publici, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si

completarile ulterioare, si alte categorii de functionari care presteaza activitati in baza unui raport de serviciu;

persoanele care obtin venituri din salarii sau venituri asimilate acestora potrivit

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Aderarea la un fond de pensii facultative este o optiune individuala si este conditionata de contributia personala

sau/si in numele careia s-au platit contributii la un fond de pensii facultative si de plata in viitor a unei pensii facultative.

Contributiile la un fond de pensii facultative se stabilesc conform regulilor acelei scheme de pensii facultative,

se retin si se vireaza de catre angajator sau, dupa caz, de catre participant, odata cu contributiile de asigurari

sociale obligatorii, in contul fondului de pensii specificat in actul individual de aderare.

IMPORTANT:

Contributia la un fond de pensii facultative poate fi de pana la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al persoanei care adera la un fond de pensii facultative. Contributia poate fi impartita intre angajat si angajator potrivit prevederilor stabilite prin contractul colectiv de munca sau, in lipsa acestuia, pe baza unui protocol incheiat cu reprezentantii angajatilor.

Angajatorul si sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, grup de unitati sau de ramura, ori angajatorul singur sau prin asociere cu alti angajatori si reprezentantii salariatilor, in lipsa unui contract colectiv de munca si/sau in lipsa sindicatului, pot propune participarea la un fond de pensii facultative. Angajatorul constituie si vireaza lunar contributia datorata de fiecare angajat care a aderat la un fond de pensii facultative, pe baza unui exemplar al actului individual de aderare la prospectul schemei de pensii facultative incheiat cu un administrator.

Suma reprezentand contributiile la fondurile de pensii facultative este deductibila pentru fiecare participant din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 euro, intr-un an fiscal. Suma reprezentand contributiile la fondurile de pensii facultative ale unui angajator proportional cu cota acestuia de participare este deductibila, la calculul profitului impozabil, in limita unei sume reprezentand, pentru fiecare participant, echivalentul in lei a 200 euro, intr-un an fiscal.

Aceasta baza de calcul reprezinta venitul impozabil la care se va aplica cota de impozitare de 16%. Baza de calcul a venitului supus impozitului se calculeaza prin rotunjire la 1.000 lei in favoarea salariatului.

Se calculeaza impozitul lunar pe veniturile din salarii, aplicand cota proportionala de 16% la baza de calcul determinata potrivit etapelor 1 si 2.

Ministerul Finantelor Publice a elaborat ordinul pentru stabilirea deducerilor

personale aplicabile de la 1 ianuarie 2005.

Algoritmul de calcul al deducerilor degresive au avut ca baza venitul brut lunar si numarul de persoane aflate in intretinere.

.De la 1000 la 3000 lei venit brut deducerea este : suma aferenta nr. de persoane in intretinere x [1-(brut - 1000) / 2000] peste 3000 lei deducerea este 0.

Capitolul II

II.1.Prezentarea firmei de exercitiu

Numele societatii este F.E. HOBBY S.R.L. si functioneaza la C.T. " Mihai Viteazul" Oradea , Strada Pienitei nr. 25.

Sloganul  firmei este : " Bagajele vacantelor voastre sunt sub control!!!!"

Forma de proprietate a societatii este cu raspundere limitata avand toate caracteristicile impuse de lege privitoare la aceste tipuri de societati. Numarul de asociati este 5 , capitalul sociale este de 75.000lei divizat in 100  parti sociale fiecare parte avand valoartea de 750 lei Numarul de parti sociale detinute de un asociat este de 20.

Activitatea desfasurata este de comert cu ridicata : comercializarea articolelor sportive si agrement CAEN 5147( comert cu ridicata al altor bunuri de consum, nealimentare n.c.a.)

Compania a evoluat in decursul celor 4 ani de functionare : a pornit cu un capital social de 20.000 lei si a fost majorat pana la cel actual prin noi aporturi ale asociatilor.A reusit sa-si creasca cifra de afaceri cu 59% si sa-si consolideze pozitia de lider pe piata firmelor de exercitiu din Romania la capitolul comert cu acest gen de articole.

S-a impus in topul firmelor de exercitiu in anul scolar 2005/2006 ocupand locul I in urma unui clasament care a avut in vedere numarul de tranzactii cu alte firme din tara si strainatate, participare la targuri , evenimente organizate, pagina de Web functionala, etc. In anul scolar 2006/2007 am ocupat locul 4 in acelasi clasament organizat de centrala firmelor de exercitiu.

Produsele noastre au raspuns exigentelor clientilor nostri, s-au diversificat permanent : am lansat oferte de sezon si cu ocazia sarbatorilor. Am oferit clientilor nostri permanenti diverse facilitati : discounturi, rabaturi. Am incheiat parteneriate de afaceri cu firmele de la Colegiul Economic din Ramnicu-Valcea, firma Pizza Cent S.R.L. din Baia-Mare si 3 firme din strainatate: FBS Sport din Viena, Ergonomica din Austria si .Intercala din Barcelona.

Participarile noastre la targurile de profil au fost numeroase: Bratislava in 2006, 2007si 2008 an in care am si castigat premiul special pentru cel mai bun logo; Praga 2007; Zagreb 2005 si 2006; Timisoara in 2006, 2007- am castigat premiul pentru catalogul cel mai profesionist, cel mai bun program de prezentare electronic, stand, si 2008; Ramnicu-Valcea in 2008.

Structura ierarhica a conducerii firmei noastre este urmatoarea:

- Manager general : Brandus Rares

- Asistent manager: Lipovan Luminita

- Manager comercial : Mester Ionut

- Manager resurse umane: Filip Alina

- Manager financiar-contabil: Popute Camelia

- Manager marketing: Ivan Cosmina

- Manager IT: Cseke Thomas

- Manager limbi straine: Buibas Ionut

Stadiul actual al afacerii noastre este unul de consolidare , planul nostru de afaceri fiind realizat pentru o afacere in derulare .

Sursele de finantare sunt in cea mai mare parte capitalul social   : 75.000lei si sprijinul acordat de firma partenera, firma " mama" S.C. Tarabostes S.R.L. din Oradea, specializata tot in comercializarea articolelor sportive .

Firma are cont deschis la Banca Virtuala ROCT atat in lei cat si in valuta - prin ea se fac decontarile banesti si tot aici se platesc datoriile salariale, fiscale si sociale.

Dimensiunea afacerii :

- Cifra de afaceri preconizata pentru 2008/2009 : 150.000lei

- Valuarea profitului preconizat: 27.050 lei

- Marimea segmentului de piata ocupat : circa 100 clienti

II.2.Exemplificari concrete la firma de exercitiu

Capitolul III

CONCLUZII

Capitolul IV

BIBLIOGRAFIE

v    Din scoala in viata prin firma de exercitiu :    - Geta Boe

- Cristina Cacaliceanu

- Gabriela Ciobanu

- Florica Kemenski

- Filofteia Mitrache

- Carmen Rabontu

v    www.google.ro

v    Specificatii tehnice Finante - Mariana Vuta
Iulian Brasoveanu

v    Finante si fiscalitate- Daniela Hangan