|
|
|
Statul si preturile in economia de piata
Realitatea este ca in economia concurentiala contemporana, formarea preturilor este influentata si de interventia statului. Statul este interesat in dubla sa calitate de a interveni asupra preturilor. In primul rand, ca reprezentant al tuturor membrilor societatii este investit cu autoritate publica si poate lua masuri de orientare a activitatii destinate schimbului pe piata, pentru a asigura satisfactia tuturor consumatorilor, in functie de veniturile lor. In al doilea rand, pentru a putea finanta diferitele obiective cu caracter economic sau social pentru care raspunde nemijlocit prin buget, statul are nevoie de resurse. Atat resursele, cat si cheltuielile publice sunt influentate de preturi sub incidenta impozitelor si subventiilor. Astfel, preturile nu sunt numai polul de atractie spre care converg fortele specifice ale pietei, ci si parghii economice si financiare supuse in permanenta observarii si dirijarii lor catre stat.
Interventia statului in formarea preturilor se infaptuieste pe cale indicativa. Exista numeroase masuri de natura administrativa de interventie statala in formarea preturilor. Mai uzuale sunt:
inghetarea preturilor (mentinerea neschimbata pe o perioada de timp a nivelurilor preturilor);
fixarea de limite de pret (niveluri maxime sau minime de pret);
stabilirea unor marje de variatie a preturilor
Cum nu poate nesocoti cerintele pietei, statul foloseste si metode economice de reglare a mecanismului de formare a preturilor. Acestea sunt parghii economico-financiare prin care se influenteaza preturile si factorii care concura la formarea lor. Astfel, statul intervine frecvent in unitatile din sectorul sau economic prin intermediul profitului, caruia ii fixeaza o anumita marime sau actioneaza prin intermediul costului. De asemenea, o alta masura o constituie subventionarea preturilor, adica acoperirea de la buget a costurilor ridicate pentru anumite sectoare. O forma de interventie este si reglarea cererii si a ofertei. Statul achizitioneaza de pe piata surplusul de produse, in perioada de abundenta constituind stocuri, iar in viitor, cand se revigoreaza cererea, sporeste oferta prin vanzarea marfurilor din stoc.
In tarile cu economie de piata, interventia statului in mecanismul formarii preturilor urmareste protejarea consumatorilor si garantarea veniturilor producatorilor. In agricultura, se urmareste diminuarea influentei fluctuatiilor productiei agricole asupra producatorilor si consumatorilor. In aceasta ramura se manifesta doua aspecte: pe de o parte caracterul relativ incert al recoltelor la principalele produse, pe de alta parte inelasticitatea cererii in raport cu preturile existente. In vederea garantarii veniturilor agricultorilor, preturile de stat sunt superioare celor de echilibru, ceea ce presupune interventia puterii publice si asupra ofertei, prin crearea de productie sau de penurie. Politicile de preturi ale produselor agricole se materializeaza, in anumite perioade, in preturi de piata insotite de subventii sau credite acordate producatorilor de cereale, preturi plafon cu compensare baneasca directa a diferentei nefavorabile dintre acesta si nivelul mai scazut al preturilor de piata (in anii cu recolte mari) sau preturi plafon, practicate in conditiile stocarii surplusurilor de cereale pentru a asigura o stabilitate a preturilor.
