Management Financiar Public si Privat

 

FISCALITATE SI POLITICA FISCALA

Titlul : ,,Analiza politicii fiscal-bugetare a Romaniei in perioada 1990-2007"

CUPRINS:

1.          Reforma sistemului fiscal in perioada 1990-2007 - introducere

2.          Comparatia sistemului fiscal romanesc cu sistemele fiscale din tarile UE

3.          Economia politica a reformei fiscale din Romania - sistem progresiv de impozitare versus cota unica

4.          Analiza politicii fiscal-bugetare in Romania 2007. Perspective 2008-2010

BIBLIOGRAFIE:

Dinu, M. et al. (2005). Economia Romaniei. O viziune asupra tranzitieipostcomuniste, Editura Economica, Bucuresti

Dinu, M., Socol, C. "Intrarea Romaniei in a doua modernitate. Potentialul de convergenta", in revista Economie teoretica si aplicata, nr. 4(499), iunie 2006, pp. 7-26

Fondul Monetar International - Raportul Fondului privind Consultarile din 2006 pe Articolul IV, 30 martie 2006 - www.fmi.ro

site-ul Comisiei Nationale de Prognoza, www.cnp.ro

site-ul Ministerului Finantelor, www.mefromania.ro

1.     Reforma sistemului fiscal in perioada de tranzitie - introducere

Integrarea este o etapa de tranzitie (Dinu et al., 2005). Pentru a nu eterniza tranzitia, practic pentru a nu favoriza subdezvoltarea, se admit masuri exceptionale, de natura interventionista. Intr-un fel extrem, strategiile de tranzitie sunt proiecte de inginerie sociala.

Evident ca valabilitatea lor se limiteaza la un orizont de timp ce se suprapune cel mult pe orizontul de asteptare al unei singure generatii.

Relevanta transgenerationala a ingineriilor sociale nu s-a impus nicicand in istorie si, oricum, proiectele s-au terminat prost (Scott, 2007). Intrucat orice inginerie sociala forteaza evolutia dincolo de regularitatile naturii, inclusiv ale naturii umane, nu o poate face decat pentru scopuri limitate, liber si majoritar acceptate, pe termene cel mult medii.

Abordarea integrarii ca tranzitia externa, catre un model de dezvoltare, comporta pe termen mediu caracteristici de inginerie sociala.

Scopul este unul recunoscut ca nobil: inscrierea tarii in tendintele cele mai favorabile in care ciclul dezvoltarii distribuie bunastare pentru a face imposibila revenirea la conditia de periferie. Nu este suficienta, bunaoara, doar atingerea mediilor ca nivel de dezvoltare, din perspectiva convergentei reale, ci si sincronicitatea cu tendinta de a avea potentialul necesar prevenirii abaterilor riscante de la medie.

In mod paradoxal, in entitatile integrative, avantajele de competitivitate si de locatie sunt si ele tranzitive. Efortul propriu, inteles ca avantaj de diversitate compensatorie in entitatile integrative, si capacitatea de a ramane in tendinta modifica sensul competitivitatii, oricum il indeparteaza de aspectele excluzive ale concurentei.

In esenta, prin integrare, o parte se pregateste sa fie mai mult decat un concurent cu interese ireductibile. Se intra intr-un joc din care toata lumea trebuie sa castige prin aditionalitatea diverselor eforturi proprii si prin efectivizarea capacitatii de a fi in tendinta castigului de bunastare. Pare o reteta de natura utopica daca nu se iese din conditionalitatile impuse de intelegerea evolutiei spre altceva decat rationalizarea castigului, al carui sens se traduce societal prin polarizare extrema, mai ales in privinta dispersiei proprietatii, cum a spus Pareto.

Pozitionarea strategica a Romaniei in tranzitia externa ca proiect al celei de-a doua modernizari nu are doar solutii economice. In realitate, decalajul cel mai mare si mai greu de recuperat este de natura societala. Aliniamentul cel mai dificil de decelat al acestui tip de decalaj este reprezentat de mentalitati, definite in sfera semnificatiilor unor valori ce compun specificul national (Dinu, 2006). Nu este vorba, cum se crede uneori, de renuntarea la setul de valori a ceea ce intelegem a fi spiritul romanesc, ci trasatura acestui set care face ca tranzitia sa fie aproape evidenta este intemeierea modului nostru de viata cu preponderenta pe ritmurile naturii, care s-a tradus, pentru industrializare de exemplu, in suspendarea unei importante parti a populatiei intre cultura urbana si cultura rurala si crearea unor zone sociale esuate in culturi intermediare, postrurale si suburbane.

Mentalitatile mixate, metisate sau traite alternativ, au creat comportamente si asteptari care au combinat optiunile de viata, ca si modelele de organizare si stilurile de activitati lucrative. Economia monetizata este amestecata cu economia naturala cel putin in segmental accesarii produselor alimentare de baza. Tratamentul fata de spatiul public, specific culturilor urbane, denota internalizarea precara a valorilor specifice. Totodata, este un simptom al nematurizarii proceselor de formare a actorilor sociali care sa-si asume spatiul public dupa scenariile democratice ale jocurilor de interese.

In genere se admite ca democratia este rezultatul progresiv al invatarii regulilor de comportament care pornesc de la dialog si schimbul de idei si sfarsesc prin a stabili conventii prin care se propun bunele practici de balansare a drepturilor si responsabilitatilor individuale.

Discernamantul individual, ca fundament al spatiului public, este semnul asimilarii culturii democratiei, ca proces de invatare pe segmente mari de timp si ca exercitiu constant in gestionarea puterii.

Nu este cazul doar al unei asimilari teoretice, ci si ca urmare a unei practici indelungate in spatiul public dupa regulile institutionale ale democratiei (Appadurai, 1996).

Evident ca acest deficit vizeaza si precaritatea culturii legalitatii, pe aceleasi coordonate ale spatiului public. Atat deficitul societal de cultura a democratiei, cat si cel al culturii legalitatii se rasfrang negativ asupra procesului de functionalizare a institutiilor publice, existand permanent aspecte de legitimitate, autoritate si competenta.

Slaba aderenta la strategii ample si de durata, chiar absenta unor astfel de strategii pe mari proiecte transformationale, cum este cel al tranzitiei postcomuniste, incetineala cu care se rezolva in spatiul public trecerea la elaborarea de strategii, cum este si cea de post-aderare, indica deficitul semnificativ in plan societal.

2. Comparatia sistemului fiscal romanesc
cu sistemele fiscale din tarile UE

Specificul Romaniei fata de tarile UE consta in structura veniturilor incasate la bugetul de stat. In Romania, veniturile fiscale si bugetare sunt dependente de veniturile din taxele si impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), in timp ce, in Uniunea Europeana, contributiile celor trei mari categorii de impozite si taxe (impozite directe, indirecte si contributiile sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. In acest context, putem observa ca fiscalitatea din Romania este una medie fata de tarile din Uniunea Europeana, situandu-se la un nivel relativ apropiat de Irlanda sau Slovacia (unde se aplica o cota unica de 19% atat pentru venituri, cat si pentru TVA) si mult mai redusa atat fata de cea din tarile UE15, de exemplu, Suedia, Franta sau Danemarca, cat si in comparatie cu unele dintre tarile nou-venite in UE in anul 2004, precum Cehia sau Ungaria.

In prezent, Romania are una dintre cele mai reduse cote din UE27 la impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rata de impozitare de 16%, Romania se afla intre Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rata minima de 10% si una maxima de 14%) si tarile dezvoltate din UE, in care predomina la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de impozitare a veniturilor sunt in Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda (29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) si Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele 12 tari noi membre ale UE (zece care au aderat in mai 2004 si doua in ianuarie 2007), majoritatea au cote de impozitare mai ridicate decat Romania. Astfel, Ungaria are cote cuprinse intre 18% si 36%, Cehia
(12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria intre 10% si 24%.

In ceea ce priveste impozitul pe profitul companiilor, Romania are printre cele mai scazute cote dintre tarile din UE27. Pentru persoanele fizice, rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel ca profiturile unei societati comerciale sunt impozitate cu 29,44%, in cazul actionarilor persoane fizice si cu 24,4%, in cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o cota de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia 22% (trebuie mentionat ca Bulgaria si Estonia nu impoziteaza veniturile din dividende). Daca avem in vedere rata de impozitare combinata (impozit pe profit + impozit pe dividende), observam ca tarile dezvoltate din UE au un regim de impozitare mult mai restrictiv decat al Romaniei. Astfel, daca impozitul final combinat este de 19% in Slovacia, in Irlanda acesta este de 26%, mai mic decat in Polonia (34,4%), Franta (55,9%), Germania (52,4%), Cehia (35,4%) si aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA aplicata in Romania se situeaza la un nivel relativ mediu. Aceeasi rata, 19%, este intalnita in Slovacia (unde se practica principiul cotei unice extins si la TVA), Germania, Cehia etc. Cea mai mare rata a TVA este inregistrata in Suedia, Norvegia si Danemarca (25%). Rata utilizata in Romania este mai mare decat cea practicata de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg si Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat si de taxa de prima inmatriculare, nou introdusa in Codul Fiscal si atat de contestata, trebuie mentionat ca, in Romania, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici in comparatie cu Uniunea Europeana.

Reforma sistemului fiscal naste in continuare multe controverse in Romania. Succesul sau esecul ei depinde de momentul in care este aplicata, mediul economic in care este implementata si masurile acompaniatoare - reducerea cheltuielilor publice, impunerea de constrangeri rau-platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc In Romania, opiniile "pro cota unica" vorbesc despre cresteri de venituri la buget, "magnet" pentru investitiile straine, crearea de locuri de munca etc. Parerile contra recunosc cotei unice de impozitare doar avantajul reducerii birocratiei fiscale (simplitatea ei administrativa), imputandu-i lipsa de echitate. Se argumenteaza ca veniturile la buget s-au marit prin cresterea incasarilor din TVA, generate de expansiunea consumului datorata transferurilor banesti de la romanii plecati in strainatate si maririi cererii celor cu venituri mari, care au castigat mai mult ca urmare a aplicarii cotei unice. In mod cert, consensul minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile in Romania este necesar deoarece concurenta fiscala intre tarile UE este din ce in ce mai puternica.

3. Economia politica a reformei fiscale din Romania - sistem progresiv de impozitare versus cota unica

Incepand cu 2005, guvernul a introdus cota unica de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice si asupra profitului firmelor.

Dupa opinia autoritatilor ce au propus-o, aceasta masura reprezenta osatura unei relaxari fiscale. Potentiala expansiune a afacerilor, cresterea investitiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o crestere economica sustenabila, mai multe locuri de munca, cresterea economisirii si a investitiilor erau enumerate ca ingredientele unui program de succes. Totusi, multi specialisti isi aratau ingrijorarea cu privire la oportunitatea momentului de introducere a cotei unice.

Practica arata ca aceasta masura a avantajat mai ales firmele cu putere financiara ridicata si indivizii cu venituri mari. Totusi, firmele mici si mijlocii, in cadrul carora ponderea cheltuielilor cu forta de munca este ridicata, introducerea cotei unice este o reducere perversa a fiscalitatii. La nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilitatii o are cota de contributie la asigurarile sociale, care a ramas la un nivel ridicat (chiar daca s-a redus cu 4 puncte procentuale fata de 2004, ea ramane cu 8 puncte procentuale peste media UE).

Modelul teoretic

In proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscuta magnitudinea efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorita faptului ca acesta poate conduce la o cerere agregata in exces, determinand astfel efecte inflationiste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe termen mediu si lung. Teoria economica ne invata ca o crestere temporara a venitului curent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen scurt) determina o modificare mica a cheltuielilor de consum ale menajelor. In schimb, o crestere a venitului permanent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen lung) determina o modificare puternica a cheltuielilor de consum si astfel, a cererii agregate. Multi economisti considera - in mod eronat - ca reducerea fiscalitatii va duce la o crestere puternica si pe latura ofertei agregate. Ei spun ca masurile de relaxare fiscala reprezinta esenta abordarii economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalitatii va conduce la o crestere a nivelului veniturilor colectate la buget si se va ajunge la o economie de tip voodoo (economie in care menajele vor consuma mai mult, productia va creste, are loc o reducere a somajului si nu o crestere a inflatiei).

Totusi, chiar daca reducerea fiscalitatii are impact atat asupra cererii agregate cat si asupra ofertei agregate, efectele sunt diferentiate ca marime. Incidenta reducerii fiscalitatii este mult mai puternica asupra cererii agregate si mai redusa asupra ofertei agregate. Teoreticienii motiveaza cresterea ofertei agregate prin imbunatatirea stimulentelor de a munci, desi studii recente demonstreaza ca introducerea cotei unice de impozitare are drept principala calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).

Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitarii, cererea agregata creste, produsul intern brut creste cu o marime mare conducand la scaderea veniturilor fiscale incasate la buget cu un procent mai mic decat procentul de scadere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a reducerii impozitarii cresc stimulentele de a munci si, astfel, cresterea
PIB-ului potential este mult mai mica decat cea a PIB pe termen scurt, obtinuta prin stimularea cererii agregate. Rezulta ca veniturile fiscale colectate la bugetul de stat cresc cu o rata mult mai mica fata de rata de scadere a incasarilor la buget ca urmare a aplicarii cotei unice → creste deficitul bugetar → apar presiuni inflationiste puternice.       

Evolutiile din economia romaneasca par sa redea fidel ceea ce a prognozat modelul teoretic.

Conform Guvernului, primii doi ani de cota unica in Romania au insemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, "oficializarea" veniturilor si crearea de noi locuri de munca (efectivul salariatilor din economie a crescut cu circa 177 mii persoane in luna decembrie 2006 fata de sfarsitul anului 2004).

Un alt aspect important vizat de reforma fiscala este reprezentat de transformarea impozitelor si taxelor pe bunuri si servicii in principala sursa de venituri ale bugetului de stat.

Realizarea acestui obiectiv este sustinuta de ponderea sporita pe care au dobandit-o aceste impozite, indeosebi taxa pe valoarea adaugata, in formarea veniturilor bugetului de stat.

Totodata, impozitele pe bunuri si servicii au participat la formarea veniturilor bugetului de stat intr-o proportie de 58,4% in 2006 fata de 62,5% in perioada corespunzatoare a anului 2005.

Dintre acestea, cea mai importanta contributie apartine taxei pe valoarea adaugata, de 32,5% (35,6% in perioada ianuarie-decembrie 2005), urmata de accize (a carei pondere in totalul veniturilor bugetului de stat a fost apropiata in 2006 de cea din anul 2005 si anume 24,4% fata de 24,8%).

Spre deosebire de autoritatile romane, care considera ca implementarea cotei unice a adus venituri la buget, specialistii Fondului Monetar International[1] considera ca introducerea acestei masuri "a determinat o pierdere de venituri din impozitul pe venit si impozitul pe profit de aproximativ 1% din PIB in 2005. Totusi, sustin ei, "aceasta pierdere a fost compensata de colectarea unor venituri mai mari decat cele prevazute din impozite indirecte, datorita unei cereri puternice de bunuri si servicii. Veniturile totale au fost, deci, constante ca procent din PIB. Complementar, reducerea semnificativa a cheltuielilor de capital si necesarul redus de resurse publice pentru cofinantare, ca urmare a gradului scazut de absorbtie a fondurilor europene, au condus la obtinerea unui deficit bugetar moderat in 2005, de 0,9% din PIB".

Contradictii exista si intre valorile prognozate de Guvern si cele publicate de directia de Statistica a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la ponderea incasarilor bugetare in PIB. Astfel, daca in Programul Economic de Preaderare (editia 2005)[2] evolutia veniturilor bugetare in raport de PIB este de 33,5% in 2005, 32,9% in 2006, 32,2% in 2007 si 31,9% in 2008 (comparativ cu 32,1% in 2004), in Programul de Convergenta (2006-2009)[3] gasim ca "veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB in 2007", iar Eurostat arata ca "Romania are cel mai scazut nivel al veniturilor bugetare ca pondere in Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din PIB in 2005".

Riscurile asociate reformei fiscale din Romania, avand ca pilon cota unica de impozitare sunt cresterea deficitului bugetar, o adancire a deficitului balantei comerciale, o crestere a deficitului de cont curent pana la nivelul de 14% in 2007 si presiuni inflationiste puternice incepand cu 2007. Banca Centrala va continua sa scada rata dobanzii de referinta, ceea ce va provoca reducerea economisirii si cresterea consumului.

Riscuri

Ideea conform careia modificarea ponderii veniturilor incasate la bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru Romania este cel putin controversata.

Cresterea incasarilor din TVA si accize se bazeaza mai ales pe cresterea consumului, care va avea un ritm din ce in ce mai scazut in urmatorii ani (conform Comisiei Nationale de Prognoza, consumul final a crescut cu 11,5% in 2006 si va creste cu 9,5% in 2007, 8,3% in 2008 pentru a ajunge la 7,5% in 2009 - modificari procentuale fata de anul anterior).

Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitentele se satureaza in jurul nivelului de 4-5 miliarde euro.

Scaderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate inca din primele 10 luni ale anului 2007, cand veniturile realizate la buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ cu aceeasi perioada din 2006. O alta reducere se va realiza in ceea ce priveste incasarile din taxele vamale, odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale in primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2006).

Propuneri

Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidentii trebuiau sa combine aceasta reforma fiscala cu masuri acompaniatoare.

a)     Perfectionarea sistemului financiar:

reducerea cheltuielilor publice, prin reducerea dimensiunii sectorului guvernamental, o politica salariala prudenta etc (masura greu de realizat deoarece Romania are nevoie de un stimulent de crestere, iar investitiile in infrastructura reprezinta cel mai la indemana instrument, concordant si cu obiectivele de modernizare);

intensificarea executarii silite si a impunerii de constrangeri tuturor rau-planicilor;

reducerea ponderii contributiei la asigurarile sociale - un echilibru pe termen lung intre impozitarea muncii si impozitarea capitalului.

b)     Implementarea politicilor de stimulare a ofertei agregate:

o stabilitate legislativa mai ridicata, institutii capabile sa exercite guvernanta;

micsorarea tag-urilor interne ale politicii fiscale (care, si asa, sunt mari);

predictibilitate in reforma fiscala;

un mediu concurential stabil, predictibil (functionalizarea Consiliului Concurentei);

acordarea ajutoarelor de stat numai in concordanta cu legislatia europeana in domeniu;

stimularea economiilor si investitiilor interne;

strategii coerente de atragere a investitiilor straine directe;

reducerea contributiilor sociale pentru a creste gradul de ocupare al fortei de munca;

cresterea mobilitatii fortei de munca prin conceperea unui Cod al Muncii nemarcat de prevalente ideologice si care sa admita flexibilitatea pietei muncii si sa genereze responsabilizarea actorilor economici.

c)     Reducerea distorsiunilor pietei prin restrangerea/stimularea efectelor externalitatilor negative / pozitive, prin:

stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate;

reducerea costurilor de tranzactie;

utilizarea taxelor si subventiilor pentru a elimina efectele externalitatilor negative;

un proces eficient de restructurare si privatizare, insotit de stimularea aplicarii politicilor industriale active;

intrarea si iesirea libera pe/de pe piata a agentilor economici (mai ales liberalizarea iesirilor din sistem).

Matricea de politici acompaniatoare ale cotei unice (propuse mai sus) este in stare sa conduca la o crestere mai mare a PIB_potential (PIB_potential0→ PIB_potential1) fata de cresterea PIB _potential din modelul initial. Oferta agregata AS va creste cu o marime mai mare astfel incat curba AS se va deplasa mai mult spre dreapta (fata de modelul initial) (AS₀→AS₁).

Astfel, deficitele bugetare vor fi mai mici, iar presiunile inflationiste mai putin apasatoare (P₀→P₁). Banca Nationala a Romaniei isi va putea atinge tinta de inflatie pentru urmatorii ani, deficitul de cont curent nu se va mai afla la "cote ingrijoratoare". Se creeaza astfel un cerc virtuos. Vom putea remotiva speranta ca introducerea cotei unice poate sa fie un succes.

4. Analiza politicii fiscal-bugetare in Romania in 2007. Perspective 2008-2010

Executia bugetara 11M 2007

Desi programul bugetar al anului 2007 anticipa un deficit al bugetului general consolidat de 2,7% din PIB - tinand cont de executia in primele 11 luni ale anului, prin ultima rectificare, acesta a fost crescut la 2,9% din PIB

In primele 11 luni ale anului 2007, executia bugetului general consolidat indica un deficit de 1% din PIB, comparativ cu 1,7% PIB in aceeasi perioada a anului 2006. Veniturile fiscale au crescut cu 0,6 puncte procentuale, ajungand la 13,8% din PIB in primele 9 luni ale anului 2007

Pe termen mediu, deficitul prognozat se situeaza la 2,9% din PIB, in crestere fata de cel prevazut in Programul de Convergenta anterior. Aceasta ajustare este determinata de necesitatea asigurarii fondurilor in scopul initierii unor proiecte pentru infrastructura in domeniile prioritare: transport, mediu, invatamant si sanatate, in paralel cu sustinerea contributiei nationale la programele de investitii eligibile a fi finantate din fonduri europene (vezi tabelul 1 din anexe).

Datoria publica

Gradul de indatorare publica a Romaniei se situeaza sub 20% din PIB, cu mult sub limita de 60% din PIB stabilita prin Tratatul de la Maastricht. Astfel, pe fondul cresterii economice sustinute, la sfarsitul anului 2006 datoria guvernamentala calculata conform metodologiei UE (ESA95) reprezenta 12,4% din PIB, din care datoria interna 2,7%, iar cea externa 9,7%. Pentru sfarsitul anului 2007 nivelul acestui indicator a fost estimat la 11,9% din PIB.

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Graficul 1. Structura datoriei publice

Structura datoriei guvernamentale la 31.12.2006 pe instrumente de datorie arata ca emisiunile de titluri guvernamentale reprezinta 28,4% din total datorie, iar diferenta este acoperita cu imprumuturi.

In ceea ce priveste maturitatea initiala aferenta datoriei guvernamentale, 9,5% din datorie avea scadente pe termen scurt iar 90,5% cu scadente pe termen mediu si lung, in timp ce maturitatea medie a soldului datoriei la sfarsitul anului 2006 era de 5,1 ani.

Piata titlurilor de stat

In anul 2007, strategia de finantare a fost planificata astfel incat sa fie utilizate preponderent sursele interne de finantare. Astfel, a fost emis calendarul anual de emisiuni de titluri de stat, anuntandu-se un volum indicativ de titluri de stat de 12 mld. lei, instrumentele anuntate fiind certificate de trezorerie cu scadente la 6 luni si 12 luni, respectiv obligatiuni benchmark, cu scadente de 3, 5 si 10 ani, iar pana la 30 septembrie 2007 au fost emise titluri de stat in valoare de 9,0 mld.lei.

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Graficul 2. Evolutia randamentului titlurilor de stat active
la data de 30 septembrie 2007

In anul 2006 finantarea deficitului bugetar s-a realizat in proportie de 84,3% din surse interne, iar in anul 2007 finantarea deficitului bugetar s-a realizat, in principal, din surse interne. Datorita unor politici fiscale prudente cat si a reducerilor costurilor aferente noilor imprumuturi urmare a imbunatatirilor succesive ale ratingului suveran, povara serviciului datoriei guvernamentale s-a redus gradual si este uniform distribuita pentru anii urmatori.

Politica fiscal bugetara in perioada 2008-2010

Viziunea Guvernului in domeniul politicii fiscale este centrata pe:

asigurarea unui rol stimulativ al taxelor si impozitelor

consolidarea finantelor publice, in vederea sporirii rolului sau stabilizator prin reducerea deficitelor structurale

imbunatatirea conditiilor pentru functionarea simetrica a stabilizatorilor automati.

asigurarea unui mediu nediscriminatoriu, concentrandu-se pe masuri de consolidare a simplitatii, transparentei si predictibilitatii sale.

Reducerea in continuare a ratelor contributiilor la asigurarile sociale este justificata de intentia de diminuare a inclinatiei agentilor economici de a pastra activitatile in economia gri, pentru a da un impuls pozitiv evolutiilor pietei muncii, contribuind in paralel la atingerea scopurilor formulate in Strategia de la Lisabona, relansata.

Deficitul structural al bugetului va ajunge la un nivel de 0,9% din PIB in 2011, respectand prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere revizuit, implicand o marja de siguranta suficienta pentru a evita depasirea nivelului de 3% din PIB in conditiile aparitiei unor socuri asimetrice la adresa cresterii produsului intern brut.

Bugetul pe 2008

Fundamentare

Crestere economica +6,5%;

Formarea bruta de capital fix +13,0%;

Castigul salarial mediu brut +12,3%

Numarul mediu de salariati +2,0%

Rata somajului 4,3%

Deficit bugetar 2,7%

Veniturile bugetului general consolidat au fost estimate la 39,3% din PIB, in crestere cu 2,4 puncte procentuale fata de anul 2007. Pe categorii, principalele impozite s-au prognozat a avea urmatoarea evolutie:

In ceea ce priveste veniturile din impozitul pe venit si salarii, s-a estimat ca acestea vor creste cu 0,5 puncte procentuale (de la 3,5% din PIB in 2007, la 4,0% in 2008, mentinandu-se la acest nivel si pe termen mediu). Cresterea a fost determinata, in principal, de cresterea castigului salarial mediu brut si a numarului mediu de salariati in perioada de prognoza.

Desi in termeni nominali veniturile din impozitul pe profit s-a estimat ca vor creste, ponderea in produsul intern brut in anul 2008 fata de anul 2007 a ramas constanta (2,9%). Pe termen mediu insa, s-a estimat o usoara crestere a incasarilor la aceasta categorie de venituri, pe de o parte ca urmare a reducerii contributiilor la asigurarile sociale, pe de alta parte determinat de recuperarea arieratelor din economie din anii precedenti.

Veniturile din contributiile de asigurari sociale continua sa detina ponderea cea mai mare in produsul intern brut, inregistrand o crestere de 1,4 puncte procentuale (de la 9,5% in anul 2007, la 10,9% in anul 2008).

Pentru anul 2008, s-a preconzat reducerea contributiilor la asigurarile sociale cu 6 puncte procentuale cumulat (angajat si angajator), distribuite astfel: 1,5 puncte procentuale la bugetul asigurarilor sociale de stat; 2,0 puncte procentuale la bugetul asigurarilor pentru somaj; 1,8 puncte procentuale la bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; 0,7 puncte procentuale la bugetul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale.

Veniturile din taxa pe valoarea adaugata s-a estimat ca vor cunoaste o usoara crestere de 0,2 puncte procentuale in 2008 fata de 2007.

Nivelul veniturilor din accize s-a preconizat a cunoaste o usoara scadere de 0,2 puncte procentuale in conditiile continuarii procesului de armonizare cu legislatia europeana, aprecierii cursului de schimb si reducerii consumului la alcool si tutun.

Graficul 3. Veniturile bugetului general consolidat 2004-2008

(mld lei / % din PIB)

Cheltuielile bugetului general consolidat

Au fost estimate la 42% din PIB in 2008.

Guvernul si-a propus pentru 2008 scaderea ponderii cheltuielilor de personal in produsul intern brut, in scopul sustinerii procesului dezinflationist. Pe termen mediu, se are in vedere reducerea in continuare a ponderii cheltuielilor de personal pana la nivelul de 5,6% din PIB in 2010.

Dobanzile s-a prognozat a se mentine la aproximativ acelasi nivel cu cel din anul 2007 (0,9%  in produsul intern brut fata de 0,8% in anul 2007).

Subventiile au reprezentat 1,5% din P.I.B. in 2008, iar tendinta de scadere a ponderii acestora va continua pana la 1,0% in 2010, in conditiile retragerii treptate a statului din economie si intaririi mecanismelor de piata.

Transferurile au continuat sa detina ponderea cea mai mare in produsul intern brut (18,5% din P.I.B.), cu 1,7 puncte procentuale in crestere fata de anul 2007 in conditiile cresterii reale a pensiilor.

De asemenea, guvernul si-a propus imbunatatirea considerabila a politicii de cheltuieli prin directionarea fondurilor publice pentru sustinerea cresterii economice. Astfel, pentru 2008, s-a estimat o crestere a cheltuielilor de capital de la 5,5% din produsul intern brut in anul 2007, la 6,5% din P.I.B in 2008.

Exemple pe domenii in 2008: 6% din PIB pentru educatie si cercetare; 4,5% din PIB pentru sanatate; 2,7% din PIB pentru agricultura; 4% din PIB pentru transporturi; 1,5% din PIB pentru servicii si locuinte

Graficul 4. Cheltuielile bugetului general consolidat 2004-2008

(mld lei / % din PIB)

Principalele modificari ale sistemului fiscal pe partea de venituri
in 2008

In domeniul impozitului pe venit si salarii au fost adoptate urmatoarele prevederi ce au intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2008

cresterea plafonului lunar privind venitul neimpozabil din pensii de la 900 lei la 1000 lei;

introducerea impozitului pe venituri din agricultura (2%), incepand cu data de 1 ianuarie 2009;

impozitarea nerezidentilor in ceea ce priveste venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal.

Modificarile legislative referitoare la taxa pe valoare adaugata ce au intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2008 sunt:

importatorii care realizeaza importuri in anul precedent de cel putin 150 milioane lei se aplica sistemul taxarii inverse, beneficiaza de aplicarea sistemului de taxare inversa la import, nefiind obligati la plata TVA in vama;

eliminarea aplicarii masurilor de simplificare pentru lucrarile de constructii-montaj datorita intarzierii colectarii taxei la buget, precum si pentru livrarile de cladiri, parti de cladire si terenuri.

ajustarea taxei, in cazul in care bunul de capital este folosit in alte scopuri decat cele economice, va fi realizata o singura data pentru intreaga perioada de ajustare ramasa, indiferent de durata acesteia
(5 sau 20 ani).

Anexe

Proiectia bugetului consolidat

Tabel 1

Evolutia datoriei bugetului general

Tabelul 2

Sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice

Tabelul 3