|
|
|
Veniturile bugetului Uniunii Europene
Spre deosebire de alte organizatii internationale ale caror resurse se bazeaza, in marea lor majoritate, pe contributiile (cotizatiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de venituri.
La acest sistem s-a ajuns cu dificultate, intrucat deciziile cu privire la categoriile de venituri ale UE si la marimea acestora sunt in primul rand politice, avand un impact direct asupra platii din resursele nationale pe care statele membre accepta fie sa le transfere jurisidictia nationala in cea a UE, fie sa le cedeze UE. Astfel de decizii politice influenteaza relatiile dintre cetateni si firmele contribuabile, pe de o parte si statele membre si UE , pe de a alta parte, si sunt adoptate de catre Consililiu UE, pe baza votului unanim.
Principalele momente in constructia sistemului de venituri al UE sunt: anul 1951 - instituirea taxei aspura productiei de carbune si otel al statelor membre ale Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului; anul 1957 -stabilirea contributiilor directe pentru statele din Comunitatea Europeana; anul 1971- constituirea veniturilor proprii ale UE.
Bugetul UE cuprinde patru categorii de venituri:
1 Sistemul actual de venituri
Primele trei venituri sunt cunoscute ca "venituri proprii" ale UE, care au la baza PNB al statelor membre si pentru care Consiliul Europei hotaraste plafonul maxim (ca procent din PNB) admis ca venit al UE.
Veniturile proprii traditionale sunt considerate in mod "natural" ca fiind venituri proprii ale UE intrucat sunt incasate de catre statele membre datorita politicilor UE - uniunea vamala si politica agricola comuna.
Veniturile proprii traditionale sunt formate din doua grupe de taxe:
Veniturile proprii traditionale se urmaresc si se incaseaza de catre statele membre in contul UE. Deoarece colectarea acestor venituri necesita resurse umane si materiale importante, statele membre au dreptul sa retina o cota de 25 % din incasari pentru acoperirea cheltuielilor respective. Aceasta cota a fost de 10% pana in anul 2002.
Venitul UE din TVA reprezinta o parte din taxa pe valoarea adaugata incasata de catre statele membre, calculata prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare (pentru TVA).
Cota din PNB al statelor membre este un venit variabil care se stabileste prin bugetul UE al fiecarui an. Acest venit se incaseaza de la statele membre numai daca celelalte venituri proprii (veniturile propriii traditionale si venitul din TVA) nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuiellor. Marimea acestui venit nu poate fi mai mare decat diferenta dintre: (1) limita maxima a tuturor veniturilor proprii ale UE, autorizata de catre Consiliul European, ca procent din PNB cumulat al statelor membre, si (2) celelalte venituri proprii (veniturile traditionale si genitul din TVA).
Prirncipalele venituri incluse in grupa "alte venituri" sunt: dobanzi si penalitati pentru intarzierile la plata obligatiilor fata de bugetul UE; penalitatle achitate de catre firme pentru incalcarea unor reglementari comune (de exemplu, in domeniul competitiei); impozitele pe salariiile angajatilor din institutiile UE; diferite venituri din operatiunile administrative ale institutiilor UE; surplusurile din anii financiari anteriori.
Parlamentul European a aprobat bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 la valoarea de 864, 4 miliarde euro. In privinta bugetului stabilit pe perioada 2007-2013 acesta reprezinta cu putin peste 1% din produsul intern brut al statelor membre UE. Bugetul blocului comunitar aferent anului 2007, care prevede majorarea cheltuielilor destinate stimularii cresterii economice si subventii substantiale in sectorul agricol. Cheltuielile totale au fost stabilite la 115,5 miliarde de dolari, cu 7,6% peste nivelul aferent anului 2006, echivalentul a 0,99% din Produsul Intern Brut al UE. Luand in calcul si sumele care pot fi cheltuite dupa 2007, valoarea bugetului este de 126,5 miliarde de euro. Cheltuielile alocate sustinerii regiunilor sarace, educatiei, cursurilor de calificare, cercetarii si dezvoltarii, precum si altor masuri destinate stimularii dezvoltarii economice, vor fi de 54,9 miliarde de euro, in crestere cu 15,4% comparativ cu bugetul pentru 2006.
'In acest buget incepe sa devina vizibil un nou mod de gandire in Europa: exista o realocare semnificativa a resurselor spre competitivitate, inovatie si progres economic', a declarat comisarul European pentru Buget, Dalia Grybauskaite
Pe de alta parte, cheltuielile din sectorul agricol, inclusiv controversatele subventii acordate fermierilor si fondurile pentru dezvoltarea rurala, reprezinta, in continuare, cea mai mare parte a bugetului, de 56,3 miliarde de euro. Multi membri UE, inclusiv Marea Britanie, urmaresc reducerea resurselor alocate Politicii Agricole Comune, dar Franta, principalul beneficiar al subventiilor agricole, a blocat initiativele in acest sens. Cheltuielile agricole vor fi revizuite in 2008-2009, alaturi de derogarile acordate anterior Marii Britanii privind contributia la bugetul blocului comunitar. Bugetul reflecta, de asemenea, angajamentele UE privind austeritatea. Avand in vedere inflatia, cresterea economica si excluzand fondurile alocate Romaniei si Bulgariei, care au aderat la UE in 2007, valoarea bugetului este inferioara nivelului stabilit pentru acest an.
Fondurile structurale vor fi distribuite pe baza unor planuri, care vor fi aprobate de Comisia Europeana in luna mai, iar banii urmand a ajunge in Romania abia din toamna.
Romania va beneficia de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde de euro din partea UE in perioada 2007-2013., ceea ce inseamna ca vor trebui cheltuiti 8,5 milioane de euro, zilnic, inclusiv in zilele de sambata si duminica, dupa data de 1 ianuarie 2007. Aceste fonduri vor trebui gestionate eficient si trebuie sa ajunga acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, altfel, exista pericolul pierderii lor. Chiar daca banii nu vor fi atrasi in proiecte in Romania, fiecare contribuabil va cotiza pentru suma cu care Romania va contribui la bugetul UE. Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de catre Comisia Europeana si au ca destinatie finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, in scopul promovarii regiunilor cu intarzieri in dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de lunga durata, insertia profesionala a tinerilor sau promovarea dezvoltarii rurale (sursa MIE).
Total bugetului pentru Romania este prevazut la peste 28 -30 miliarde de Euro, separate pe urmatoarele domenii de interes:
2 Performanta sistemului de venituri
Statele membre au urmarit continuu cresterea performantei sistemului de venituri pe care au apreciat-o, in special, in raport cu cinci criterii: suficienta veniturilor, autonomia financiara; echitatea; transparenta si simplitatea; raportul cost-eficienta .
Suficienta veniturilor. Veniturile UE trebuie sa fie suficiente pentru finantarea politicilor si actiunilor comune. In perioada 1951-1975 , veniturile UE au fost asigurate de contributiile directe ale statelor membre.
Contributiile directe raspund cel mai bine la criteriul suficientei veniturilor (deoarece sunt stabilite in functie de cheltuielile aprobate) si celui de cost-efcienta (intrucat nu necesita costuri cu colectarea acestor contributii). Incepand din anul 1971, au fost instituite veniturile proprii ale bugetului UE, astfel incat sistemul de venituri sa satisfaca, in parte, si cerintele celorlalte criterii.
Autonomia financiara. Inca de la constituirea Comunitatii europene, statele membre au subliniat necesitatea autonomiei financiare a acestor comunitatii, inteleasa in sensul inlocuirii contributiilor directe din bugetele nationale cu venituri prorpii ale UE si reducerea dependentei de trezorerile statelor membre. In sistemul actual de venituri al UE, desi toate veniturile sunt considerate "proprii" totusi numai veniturile proprii traditionale (taxele vamale si taxele agricole decurgand din politicile comerciale ale UE) sunt cu adevarat proprii. Restul veniturilor-o parte din TVA si o cota din PNB - sunt transferate de catre statele membre- din trezoreriile acestora. Ponderea redusa a veniturilor propriii traditionale in totalul veniturilor UE inseamna o autonomie financiara redusa a UE considerata drept sursa a unor minusuri ale actualului sistem de venituri.
Echitatea veniturilor. Statele membre considera ca, in masura in care bugetul UE primeste venituri din trezoreriile nationale, atunci marimea veniturilor transferate ar trebuie sa fie corelata cu capacitatea de plata a statelor membre. In acest context, echitatea este intrerupta ca o realatie de proportionalitate intre marimea transferurilor si PNB al statelor membre. In raport cu acest criteriu, partea din TVA transferata de statele membre la bugetul UE, fiind calcluata pe baza aceluiasi procent aplicat la baza de impozitare si fiind o taxa de consumatie, este considerata regresiva, nesatisfacand criteriul de echitate. Reducerea ponderii venitului din TVA si marirea contributiei cotei din PNB transferata de catre statele membre raspunde mai bine criteriului echitatii.
Transparenta si simplitatea. Potrivit acestui criteriu, veniturile UE ar trebui sa fie astfel gandite incat sa fie usor intelese de catre cetatenii din statele membre. Atat timp majoritatea veniturilor UE provin din transferuri sub forma unei parti din TVA si a unei din PNB, transparenta pentru cetateni este redusa.
Cost-eficienta. Colectarea veniturilor propii traditionale este greoaie datorita complexitatii legislatiei vamale (peste unsprezece mii de pozitii tarifare si 400 de articole ale codului vamal) si a evolutiei rapide a structurii fizice a comertului exterior.
