Notiunea de baza
tehnico-materiala a comertului
Pentru desfasurarea activitatii sale, comertul dispune de un anumit potential
material, uman si financiar, denumit resursele lui economice. Ele sunt forma de
concretizare a capitalului comercial si a fortei de munca angajate in comert ca
factori de productie.
Resursele materiale ale comertului cuprind bunurile-capital folosite pentru
desfasurarea proceselor comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial)
denumite mijloace fixe si bunuri-capital destinate actelor de schimb (stocuri
de marfuri), proceselor de productie din comert (materii prime si materiale) si
nevoilor de administrare (obiecte de intretinere, rechizite, materiale de
protectie), formand o parte importanta a mijloacelor circulante. Ele au o
reflectare fizica in gestiunea materiala a unitatilor si una valorica in
activul si pasivul bilantului societatilor comerciale.
Baza tehnico-materiala a comert ului cuprinde totalitatea mijloacelor fixe si a
obiectelor de inventar necesare efectuarii operatiunilor com erciale. Ea este o
parte a resurselor materiale ale comertului.
Terenurile si mijloacele fixe sunt denumite contabil imobilizari corporale.
Terenurile reprezinta, pentru comert, o componenta a cladirilor pe care sunt
situate (terenuri cu constructii) s i a depozitelor de tip deschis (de exemplu
depozite pentru combustibil solid sau pentru materiale de constructii), avand
insa o pondere redusa in totalul imobilizarilor corporale. Ele sunt evaluate in
patrimoniul unitatilor, dar, de regula, nu sunt supuse amortizarii, in afara de
cazurile in care pentru amenajarea lor s-au facut investitii.
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale de valoare mare si durata de functionare
indelungata (ani de zile). Ele isi transmit treptat valoarea asupra marfurilor
vandute s i sunt recuperate pe seama amortizarilor cuprinse in cheltuielile de
circulatie.
. In ceea ce priveste structura lor, ea se evidentiaza printr-un nomenclator
valabil pentru toate ramurile economiei nationale. Acesta cuprinde: 1)Cladiri;
2)Constructii speciale; 3)Masini, utilaje si instalatii de lucru; 4)Aparate si
instalatii de masurare, control s i reglare; 5)Mijloace de transport; 6)Animale
de munca;
7)Plantatii; 8)Unelte, inventar gospodaresc s i alte mijloace fixe. Evident,
mijloacele fixe ale comertului sunt prezente numai in anumite grupe. In
general, in comert, preponderente sunt cladirile pentru magazine si depozite.
. O alta grupare a mijloacelor fixe se face dupa rolul lor in circulatia
marfurilor, delimitandu-se: 1)Reteaua de unitati cu amanuntul (magazine,
restaurante, chioscuri etc.); 2)Reteaua de depozite; 3)Mobilierul si utilajul
comercial;
4)Mijloacele de transport; 5)Alte mijloace fixe. Fiecare categorie are o
structura diversa de elemente, corespunzator cu cerintele comercializarii
multiplelor grupe de marfuri care fac obiectul schimbului in economie.
. Mijloacele fixe au o exprimare cantitativa si una calitativa. Exprimarea
cantitativa se face in unitati fizice (numar de magazine, de utilaje), in
unitati de marime (suprafata comerciala in m2, capacitatea spatiului de
depozitare in m3, capacitatea mijloacelor de transport in tone etc.) si in unitati
valorice (in lei), reprezentand valoarea de intrare (initiala) a mijloacelor
fixe, adica valoarea la punerea in functiune si valoarea ramasa, respectiv
valoarea dupa scaderea amortizarii la zi. Datorita schimbarii in timp a
preturilor, mijloacele fixe sunt reevaluate la diferite termene, pentru a se
putea stabili exact marimea amortizarii.
Exprimarea calitativa a mijloacelor fixe se face prin performantele lor in
exploatare, definite prin parametrii de functionare, prin gradul de modernizare
a mijloacelor fixe, raportand performantele lor la progresul tehnic
contemporan, si prin gradul de uzura a mijloacelor fixe, ca raport intre
marimea uzurii fizice s i valoarea lor initiala. Aceste caracteristici asociate
dau valoarea de piata a unui mijloc fix, adica valoarea care ar putea fi
obtinuta prin instrainarea lui in conditiile actuale ale privatizarii sau in
conditiile in care societatea ar putea fi supusa regimului falimentului.
Obiectele de inventar sunt bunuri de valoare mica, indiferent de durata de serviciu,
sau cu o durata mai mica de un an indiferent de valoarea lor. In comert se
includ in aceasta categorie: utilaj marunt, echipamentul de protectie al
salariatilor, materialele de uz gospodaresc, unele ambalaje cu un numar mic de
circuite etc.
Valoarea lor se recupereaza integral la darea in folosinta sau esalonat pe mai
multi ani, pe seama cheltuielilor de circulatie.
Baza tehnico-materiala a comertului poate apartine in intregime societatilor
comerciale sau poate fi partial inchiriata de la persoane fizice sau juridice.
Structura bazei tehnico-materiale pe cele doua mari componente - mijloace fixe
si obiecte de inventar - ca si pe elemente este diferita pe ramuri si forme de
comert, reflectand natura si amploarea proceselor din fiecare ramura.
Cerintele rationalizarii circulatiei marfurilor impun o concordanta intre
nivelul dezvoltarii bazei tehnico-materiale si volumul activitatii economice in
toate etapele circulatiei marfurilor, ramanerea in urma intr-una din ele
rasfrangandu-se negativ asupra intregului circuit. De exemplu, utilizarea
paletelor in miscarea marfurilor in depozite trebuie insotita de adaptarea
corespunzatoare a conditiilor de transport si de primire a marfurilor in acest
sistem la magazine pentru a nu intrerupe lantul de vehiculare mecanizata a
marfurilor.
Schimbarile intervenite in formele de proprietate din comert in ultimii ani,
aparitia micului comert privat, lipsit de o baza tehnico-materiala adecvata, ca
si lipsa
in general a marelui capital comercial, s-au rasfrant asupra investitiilor in
comert si asupra calitatii bazei tehnico-materiale. Spatiile comerciale sunt in
buna parte
inchiriate, iar costul chiriei este ridicat, ceea ce greveaza asupra
cheltuielilor de circulatie si a pretului de vanzare. Spatiile mai mari luate in
locatie de la societatile comerciale de unii salariati au fost compartimentate
si amenajate dupa criteriul profitului maxim pe termen scurt, ducand la
profiluri de unitati nedefinite si cu o structura eterogena a sortimentului,
adaugandu-se la aceasta retinerea de a investi cu amortizare pe termen lung.
Dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului este o cerinta
prioritara pentru cres terea volumului vanzarilor, ridicarea nivelului
deservirii comerciale si sporirea eficientei activitatii economice. O baza
tehnico-materiala moderna asigura miscarea rapida a marfurilor in economie,
micsorarea timpului de distributie a acestora, marirea numarului de rotatii ale
capitalului comercial si, prin aceasta, micsorarea costurilor cu care produsele
ajung la consumatori. Prin baza tehnico-materiala, comertul se raporteaza la
progresul tehnic din economie, iar indicatorul "suprafata comerciala la o mie
de locuitori" reprezinta un important criteriu de comparatie a dezvoltarii
comertului intre tari.
