|
|
|
Analiza financiara a intreprinderii reprezinta prin propria sa menire un fel de « Cenusareasa » a stiintelor economice. Scopul sau este de a oferi celorlalte stiinte economice, in special celor ce trateaza probleme de fundamentare a deciziilor legate de firma analizata, o Cenusareasa cat mai pertinenta a situatiei cu care aceasta se confrunta. Dupa cum se stie insa, Cenusareasa, avand calitati superioare surorilor sale mai « elevate », a ajuns prinsa, in urma unui concurs in care nu le-a lasat acestora nici o sansa. Analiza financiara este necesara oricui este preocupat de problemele firmei si, in plus, este la indemana oricui.
Analiza financiara a unei forme este structurata in sase capitole. In primele cinci capitole se prezinta elementele de baza teoretice, absolut necesare in procesul de fundamentare a deciziilor la nivelul managementului financiar, legate de analiza pozitiei financiare, a profitabilitatii, a vitezelor de rotatie (indicatorii de activitate sau de gestiune), a cahs flow-urilor ( fluxurilor de trezorerie), precum si a rentabilitatii si a riscului asociate firmei.
Primul segment al analizei financiare il constituie analiza pe baza bilantului. Statica prin excelenta, analiza pe baza bilantului incearca sa identificice starea de echilibru (de dezechilibru)existenta la nivelul intreprinderii. In cea mai simpla varianta, ea se realizeaza pe baza bilantului contabil si a informatiilor oferite de acesta.1
Pentru necesitatile de analiza financiara se utilizeaza trei tipuri de bilanturi, respectiv financiar, functional si economic. Acestea constituie in fapt prelucrari ale bilantului prezentat conform legii pentru a facilita obtinerea anumitor informatii in concordanta cu obiectivul specific al analizei.
Trebuie sa subliniem faptul ca in efectuarea unei analize performante nu trebuie sa ne limitam la nivelul indicatorilor prezentati in bilantul contabil, intocmit, conform cerintelor legale la finele exercitiului. La aceasta concluzie ne pot duce cel putin doua elemente :
1.Firmele pot prezenta o activitate sezoniera (intreprinderi agricole, hoteluri de pe litoral sau din zonele de schi).
2.Firmele pot prezenta tehnici de « cosmetizare » a situatiei prezentate in bilant. (Investitorul extern nu va cunoaste situatia reala a firmei.
Bilantul este o notiune de baza, deosebit de importanta, cu care se opereaza frecvent in teoria si practica contabilitatii.
Cerinta intocmirii bilantului se bazeaza pe inregistrarea in partida dubla, fiind un instrument de control al inregistrarilor contabile si de cunoastere a situatiei economico-financiare a intreprinderii.
Dar, desi bilantul este cunoscut si utilizat de secole in practica contabila, el devine obiectul unor cercetari deosebite abia la sfarsitul secolului trecut. Toate teoriile bilantului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluarii sau teorii ale functiilor bilantului. In definitia generala "bilantul este o situatie patrimoniala definitiva, care prezinta in forma contabila activul si pasivul patrimoniului unei persoane, impreuna cu rezultatele care au modificat forma initiala a patrimoniului; iar in definitia contabila bilantul este contul patrimoniului persoanei, alcatuit din activ si pasiv rezultat din soldurile situatiei finale a tuturor conturilor.
"Bilantul este o situatie intocmita sub forma contabila, dupa un anumit plan, cuprinzand activul si pasivul unei intreprinderi, precum si rezultatele obtinute pana la o anumita data "1
Bilantul constituie un sistem care prezinta corelatia dintre mijloacele economice si resursele de formare a acestora, intr-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv, asigurata prin rezultatele financiare profit sau pierdere obtine in perioada de referinta.
In cadrul contabilitatii bilantul indeplineste o functie financiar-contabila, asigurand deschiderea si inchiderea conturilor precum si prezentarea la sfarsit de exercitiu a mijloacelor economice existente si resursele de formare , inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.
Odata cu trecerea la analiza a bilantului, sfera sa de activitate s-a extins , acesta dobandind atributii economico-financiare, cu caracter informational documentar, de control gestionar, de analiza si previziune. Deci, prezentand starea si miscarea elementelor patrimoniale, bilantul se instituie ca fiind cel mai sistematic model de control gestionar, atat in ceea ce priveste situatia patrimoniala cat si sub raportul schimburilor intervenite in volumul si structura elementelor componente.
In conditiile economiei de piata sau concurentiale, datele continute de bilant pot oferi o imagine corespunzatoare si reala asupra situatiei economice si financiare a fiecarui agent economic.
CHELTUIELILE
+ REZULTATELE = VENITURI
alocarea
/ destinatia
resurselor
provenienta/
finantarea
resurselor
In situatia in care obiectul dublei reprezentari il constituie miscarile individuale de valori economice, raportul de echivalenta este cel dintre debit si credit, ecuatia fiind :
DEBIT
- CREDIT
alocarea
/ destinatia valorilor
economice
alocarea/finantarea valorilor
economice
Caracteristicile dublei reprezentari sunt integrate in metoda contabilitatii prin bilant. Astfel, prezentand la un moment dat, fata in fata, valoarea mijloacelor economice concrete sub aspectul material al rolului pe care-l indeplinesc in activitatea desfasurata si resursele de provenienta ale acestora se obtine o egalitate care poate fi asemanata cu o balanta cu doua brate egale, care nu este altceva decat bilantul in forma cea mai simpla.2
Intr-o alta maniera de exprimare, conceptul de bilant este definit ca o reprezentare a utilizarilor si resurselor de care dispune o unitate patrimoniala la un moment dat.3
UTILIZARI
= RESURSE
ACTIV = PASIV
In acest caz se considera ca prin bilant » capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii), cat si al modului lor de utilizare concreta (bunuri economice, creante).24
Bilantul are deci doua parti, partea stanga activ, care cuprinde componenta mijloacelor economice concrete si partea dreapta pasiv, care oglindeste resursele de provenienta a acestor mijloace.
Intrucat intre totalul valorii mijloacelor economice si totalul valorii resurselor de provenienta a acestora trebuie sa fie o egalitate perfecta, rezulta ca si intre valoarea activului si valoarea pasivului bilantului trebuie sa existe o egalitate permanenta.
Denumirile de activ si de pasiv au la baza caracteristicile mijloacelor si a resurselor lor de constituire. Astfel, denumirea de activ provine de la caracteristicile mijloacelor economice de a se afla in continua miscare si transformare in cadrul circuitului economic. Structura mijloacelor economice din activul bilantului se modifica in permanenta datorita operatiilor ocazionate de procesul de aprovizionare cu noi mijloace economice, de participare a lor la procesul de productie unde isi schimba forma, continutul si proprietatile, precum si de operatiile de vanzare a produselor si marfurilor, etc. Spre deosebire de mijloacele economice din activ care se gasesc intr-o continua schimbare si transformare in cadrul proceselor economice, resursele economice din pasivul bilantului apar ca ceva static, ele nu-si schimba volumul si structura in mod independent, ci modificarile sunt conditionate de miscarile si transformarile mijloacelor economice din activ. De la starea statica, pasiva a resurselor partea dreapta a bilantului a fost denumita pasiv.
Deci, dubla reprezentare a patrimoniului se evidentiaza prin bilant cu cele doua parti ale sale activul si pasivul. »Activul patrimonial cuprinde bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, iar pasivul cuprinde drepturile si obligatiile titularilor de patrimoniu cu privire la elementele ce constituie activul.5
Elementele componente ale activului sunt divizate si grupate in bilant in raport de gradul lor de lichiditate in valori imobilizate si valori circulante. Valorile imobilizate cuprind bunurile economice care raman in unitate pe o perioada mai mare de un an, iar valorile circulante cuprind acele bunuri economice al caror termen de lichidare nu depaseste un an.
Elementele componente ale pasivului sunt divizate si grupate in bilant in raport cu gradul lor de exigibilitate in resurse proprii si resurse straine.
Elementele patrimoniale din activul si pasivul bilantului se modifica mereu ca urmare a operatiilor economice si financiare generate de activitatea desfasurata in cadrul unitatii patrimoniale. Astfel, operatiile economice si financiare ce produc modificari in activul si pasivul bilantului pot fi grupate in doua categorii :
-operatii care produc modificari de structura, fie in activ, fie in pasiv, denumite miscari permutative ;
-operatii care produc modificari in marimea activului si pasivului, denumite miscari opuse.
Bilantul exprima atat structura economica cat si structura juridica a patrimoniului. « Patrimoniul economic este efectul patrimoniului juridic, iar patrimoniul juridic este cauza patrimoniului economic ».6
Totalitatea mijloacelor economice exprimate valoric, aflate la dispozitia unitatilor economice sub aspectul concret pe care-l imbraca in circuitul economic, utilizate pentru desfasurarea unei activitati cu caracter economic constituie continutul economic al activului , reflectand astfel patrimoniul din punct de vedere economic.
Resursele de dobandire a mijloacelor economice, in functie de durata de constituire, pot fi definite(resurse proprii) si resurse temporare(credite si resurse atrase), iar dupa aparenta lor pot fi resurse proprii si resurse straine. Indiferent de modul de prezentare, totalitatea resurselor de provenienta a mijloacelor economice exprimate valoric, formeaza continutul economic al pasivului.
Atat activul cat si pasivul bilantului oglindesc si structura juridica a patrimoniului respectiv, adica drepturile si obligatiile (datoriile) care se creeaza in unitatile patrimoniale ca urmare a existentei si folosirii patrimoniului economic.
In activul bilantului se oglindesc drepturile de creanta ale unitatii patrimoniale, reprezentand dreptul fata de actionari si asociati pentru capitalul social subscris prin contractul de constituire si nevarsat , drepturi intervenite in procesele economice ca urmare a cedarii unor valori materiale sau banesti altor persoane juridice sau fizice, valori ce urmeaza a fi incasate ulterior sau justificate. Aceste drepturi au un caracter temporar, pana la transformarea lor din nou in mijloace concrete.
In pasivul bilantului se oglindesc relatii juridice de natura obligatiilor fata de actionari si asociati pentru intretinerea si gestionarea eficienta a capitalului subscris prin contractul de asociere, precum si obligatiile fata de terti pentru valorile materiale si banesti avansate de catre acestia. »Conceptul economic-juridic cuprins in egalitatea de bilant A=P, inlesneste posibilitatea de a formula noi legitati ale miscarilor de valori, judecati noi in legatura cu transformarile continue ce se produc in structura activului si pasivului ».7
Prin structurile sale, activ si pasiv, bilantul realizeaza dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului, determinata de operatiile economice si financiare ca un raport de egalitate intre alocarea (destinatia) elementelor patrimoniale si provenienta lor.
Potrivit in ansamblu, bilantul constituie un instrument de cunoastere si caracterizare , la un moment dat, a situatiei economico-financiare a unei unitati economice si financiare a patrimoniului, prin bilantul contabil se realizeaza sintaxa aceleasi structuri.
