|
|
|
Teoria politicilor macroeconomice utilizeaza anumite obiective pentru a evalua incercarea decidentilor politici de a influenta comportamentul agentilor economici si a imbunatati performantele economiei.
Principalele obiective ale politicilor macroeconomice, general acceptate, sunt urmatoarele :
atingerea unui nivel inalt si stabil de utilizare a fortei de munca ;
mentinerea unui nivel stabil al indicelui general al preturilor ;
evolutia crescatoare a venitului/outputului real (crestere economica)
atingerea echilibrului balantei de plati externe
Pentru a reduce NAIRU, trebuie urmate mai degraba politici care vizeaza imbunatatirea structurii si functionarii pietei fortei de munca. Se considera ca somajul structural este o problema mai serioasa decat somajul frictional. Cei mai multi indivizi care cauta locuri de munca, deci sunt in somaj frictional, se pot astepta sa se intoarca la munca dupa o perioada destul de scurta de timp, dar cei mai multi muncitori aflati in somaj structural nu au perspectiva imediata a unei slujbe decat daca accepta una care nu pretinde o calificare inalta si deci este prost platita. Unii accepta astfel de slujbe, altii raman someri pana cand li se ofera slujbe conform cu nivelul de calificare sau cu salariile dorite.
Politicile desemnate sa reduca nivelul somajului de frictiune nu vor avea nici un impact asupra somajului structural. Politicile destinate stimularii cererii agregate vor fi capabile sa reduca somajul ciclic la zero, dar nu vor influenta rata naturala a somajului. Factorii care afecteaza somajul natural sunt legati de nivelul ofertei agregate. Pe de alta parte, insa, somajul ciclic poate fi redus, influentand astfel nivelul cererii agregate.
Rezulta, deci, ca atingerea acestui scop ridica o mare varietate de probleme si ca nu este posibil printr-o singura politica sa se influenteze favorabil toate tipurile de somaj. Alegerea unei combinatii de politici destinate combaterii somajului se face in raport cu numarul de someri din fiecare categorie, cu costurile economice si sociale implicate de existenta acestora s.a.
1.2 Stabilitatea preturilor si a inflatiei
Inflatia poate fi definita, in general, ca un proces de crestere continua a indicelui general al preturilor. De mai multi ani exista o controversa privind sursele inflatiei, afirmandu-se doua mari curente care se confrunta si care au dat extrem de multe rezultate teoretice si experimentale in sprijinul propriilor conceptii si impotriva conceptiilor opuse.
Primul curent este cel care sustine ca singura explicatie rezonabila a procesului inflationist consta in actiunea cererii in exces, astfel incat o politica ce impune restrictii ale cererii este de o importanta esentiala in orice program antiinflationist.
Al doilea curent important este cel care considera procesul inflationist ca fiind un fenomen extra economic, avand origini sociale si politice. Reprezentantii mai moderati ai acestui curent admit ca, in anumite circumstante, cererea in exces poate juca un anumit rol in cresterea sau scaderea ratei inflatiei, dar chiar si ei resping politicile de restrangere a cererii.
1.3 Cresterea economica echilibrata
Cresterea economica reprezinta unul din obiectivele principale ale politicilor macroeconomice, alaturi de reducerea somajului si mentinerea la un nivel constant a ratei inflatiei.
Cresterea economica presupune, in esenta, cresterea outputului pe termen lung, ceea ce constituie un lucru diferit fata de modificarile pe termen scurt ale acestuia, modificari care au loc ca urmare a unor socuri si perturbatii intamplatoare. Aceste socuri afecteaza cererea sau oferta agregata care determina, in continuare, fluctuatii in nivelul outputului, care isi cauta noua valoare de echilibru.
Atingerea acestui obiectiv, in conditiile prezervarii raporturilor dintre cresterea outputului si cresterea factorilor necesita o abordare a politicilor macroeconomice dintr-o perspectiva orientata catre oferta, deorece cresterea economica implica, in ultima instanta, cresterea outputului real, deci a ofertei agregate.
1.4 Asigurarea echilibrului balantei de plati externe
Obiectivele politicilor macroeconomice prezentate mai sus considerau economia nationala ca pe un sistem inchis, fara legaturi de orice fel cu alte economii nationale. Daca extindem aceasta viziune, considerand economia ca pe un sistem deschis, care are fluxuri de intrare si de iesire, atunci putem formula un obiectiv legat de asigurarea echilibrului intre aceste fluxuri.
Tranzactiile dintre diferite economii se pot imparti in doua mari categorii: tranzactii cu bunuri si servicii si tranzactii cu capital.
In general, plecand de la o balanta de plati echilibrata, orice reducere a exportului net va determina un deficit al balantei de plati, presupunand ca nu are loc nici o schimbare in balanta contului de capital. si, invers, orice crestere a exportului net sau reducere a importului net va determina un surplus al balantei de plati in aceeasi ipoteza.
Atingerea obiectivelor politice enuntate necesita aplicarea unui set de politici macroeconomice care, in anumite conditii, pot deveni contradictorii sau pot determina efecte opuse celor dorite de decidenti. Din aceasta cauza, apare mai evidenta necesitatea formularii unor principii de baza de analiza si evaluare a politicilor macroeconomice.
Analiza si evaluarea politicilor macroeconomice se efectueaza pornind de la o serie de principii de baza, care pot fi sintetizate astfel:
1: Cand iau decizii, oamenii se gandesc la viitor si asteptarile lor viitoare pot fi modelate presupunand ca ei percep fluctuatiile economice si utilizeaza informatiile care le detin pentru a face prognoze cat mai exacte, dar nu lipsite de erori.
2 : Politicile economice trebuie descrise mai degraba ca niste reguli, decat considerand instrumentele ca fiind exogene si luand doar schimbarile la un moment de timp dat ale acestor instrumente
3 : Pentru ca o anumita regula sa funtioneze mai bine este necesar sa se stabileasca o anumita continuitate in aplicarea acestei reguli
4 : Economia este, in general, stabila ; dupa un soc, economia va reveni, eventual, la traiectoriile normale de trend ale outputului si utilizarii fortei de munca. Totusi, datorita rigiditatii structurilor economice, aceasta revenire poate fi destul de lenta.
5: Obiectivul politicii macroeconomice este sa se reduca marimea (sau durata) fluctuatiilor in output, somaj si inflatie la nivelelurile normale, dupa ce socurile afecteaza economia.
