|
|
|
LIBERTATEA ECONOMICA
Libertatea economica poate fi definita ca un act constient al persoanei, ce presupune absenta unor ingradiri exterioare, a caror sursa este, cel mai adesea, autoritatea de stat. De aceea, libertatea economica poate fi definita ca absenta coercitiei sau constrangerilor guvernamentale asupra productiei, distributiei sau consumului de bunuri si servicii, in masura in care aceasta absenta e menita sa protejeze si sa mentina libertatea cetatenilor. Aceste constrangeri trebuie limitate la nivelul la care nu devin o amenintare la adresa libertatii. Acceptam, prin aceasta, faptul ca o anume implicare a Guvernului este necesara, pentru a permite natiunilor si cetatenilor sa se protejeze in comun, sa dezvolte societatea civila si sa asigure redistribuirea rezultatelor muncii.
Libertatea economica nu este doar un concept abstract, o asumare individuala, precum fericirea. Expertiza economica a cautat sa-i dea, pe cat posibil, o evaluare concreta, pentru a putea, astfel, sa sanctioneze incalcarile libertatii, acolo unde ele se petrec. 0 astfel de evaluare se concretizeaza intr-un indice al libertatii economice. El este rezultatul studierii unui numar de factori ai libertatii economice. 0 astfel de evaluare realizeaza, incepand cu anul 1995, Heritage Foundation, din Statele Unite ale Americii, oferind comunitatii internationale, anual, un indice al libertatii economice, bazat pe studierea a zece factori si aplicat unui numar de aproape 160 de tari, printre care si Romania.
Pentru a calcula indicele libertatii economice, autorii evaluarilor anuale efectuate de Heritage Foudation au in vedere circa 50 de variabile economice pe care le grupeaza in 10 categorii sau factori ai libertatii economice. Acesti factori sunt urmatorii: politica comerciala; fiscalitatea; interventia Guvernului in economie; politica monetara; fluxurile de capital si investitiile straine; finantele si sistemul bancar; salarii si preturi; dreptul de proprietate; reglementarile; piata neagra (economia subterana). Cei zece factori sunt tratati ca avand pondere egala in evaluarea gradului de libertate economica in fiecare tara.
1. Politica comerciala
Politica comerciala este un factor-cheie in masurarea libertatii economice. Gradul in care Guvemul impiedica fluxurile comerciale externe poate avea o legatura directa cu abilitatea de a-si urmari scopurile economice. Evaluarile au in vedere modul de utilizare a taxelor si tarifelor comerciale, a protectionismului netarifar. Autorii considera ca limitarile la import reduc libertatea economica, descurajand agentii economici in initiativele lor. De asemenea, limitarile la import reduc capacitatea consumatorului de a alege. Evident ca nivelul taxelor vamale nu poate fi unicul indicator in ceea ce priveste calitatea politicii comerciale. Alte variabile avute in vedere sunt barierele netarifare si coruptia din serviciile vamale.
2. Fiscalitatea
Masurarea acestui factor se face prin examinarea a doua variabile: rata fiscalitatii si nivelul cheltuielilor guvernamentale. Rata fiscalitatii masoara ,,pretul' platit de initiativa privata pentru a se putea implica in mediul economic. Cheltuielile guvernamentale, ca procent din PIB, exprima adevaratul cost al guvemarii. Cheltuielile guvernamentale semnifica faptul ca anumite resurse sunt preluate din mediul privat si utilizate in scopuri publice, fie pentru Guvernul insusi, fie pentru redistribuirea acestor resurse intre cetateni. Potrivit scalei utilizate de expertii de la Heritage Foundation, o fiscalitate foarte scazuta, pentru veniturile individuale, este aceea in care rata fiscalitatii este nula, o fiscalitate scazuta este aceea in care rata se situeaza intre 0 si 25%, o fiscalitate moderata situeaza rata fiscalitatii intre 25% si 35%, o fiscalitate inalta poate avea rata fiscalitatii intre 35% si 50%, iar una foarte inalta, la peste 50%. In ceea ce priveste societatile comerciale, o fiscalitate foarte scazuta poate fi socotita mai mica sau egala cu 20%, scazuta - pentru intervalul 20%-25%, moderata - pentru intervalul 25-35%, inalta - pentru intervalul 35-45%, si foarte inalta - la peste 45%.
3. Interventia statului in economie
Acest factor masoara utilizarea directa de catre Guvern a resurselor rare si controlul asupra tuturor celorlalte resurse prin intermediul proprietatii de stat. Se au in vedere atat consumul guvernamental, cat si productia din sectorul de stat. Consumul guvernamental consta in achizitiile nete de bunuri, servicii sau infrastructura (drumuri, poduri, imobile etc.), salariile platite functionarilor publici, precum si activele firmelor de stat. Asadar, variabilele avute in vedere pentru evaluarea acestui factor sunt consumul guvernamental, ca procent din PIB, ponderea proprietatii de stat, cota veniturilor guvernamentale din firmele de stat si output-ul produs de sectorul de stat. Potrivit procentelor ce resulta din evaluarea variabilelor de mai sus, intensitatea interventiei guvernamentale poate fi asezata pe urmatoarea scala: foarte scazuta - mai putin de 10% din PIB, scazuta -intre 10% si 25%, moderata - intre 25% si 35%, inalta - intre 35% si 45%, si foarte inalta - peste 45%.
4. Politica monetara
Acest factor se refera la evolutia monedei nationale. Cu cat politica monetara favorizeaza formarea preturilor pe piata libera, cu atat mai mare este libertatea economica Constrangerea evolutiei preturilor genereaza, cel mai adesea, o forma de inflatie care poate crea un transfer de putere de cumparare de la cetateni catre stat. Mafia nu numai ca duce la confiscarea de avutie, dar distorsioneaza preturile, duce la o alocare gresita a resurselor si ingradeste, prin incertitudine, libertatea economica. Scala acestui factor este urmatoarea: foarte scazuta - rata medie a inflatiei sub 3%; scazuta -intre 3% si 6%; moderata - intre 6% si 12%; inalta - intre 12% si 20%; foarte inalta - peste 20%.
5.Fluxurile de capital si investitiile straine
Restrictiile in ceea ce priveste accesul investitiilor straine limiteaza dezvoltarea capitalului si, astfel, limiteaza libertatea economica. Variabilele utilizate pentru evaluarea acestui factor sunt: legislatia referitoare la investitiile straine; exercitarea dreptului de proprietate al strainilor; restrictionarea sectoarelor economice deschise investitiilor straine; restrictii sau performante solicitate discriminatoriu investitiilor straine; dreptul de proprietate al strainilor asupra pamantului; tratamentul egal al afacerilor autohtone si straine; restrictii la repatrierea veniturilor; accesibilitatea finantarilor locale pentru straini. Scala, in cazul acestui factor, are urmatoarea infatisare: foarte scazuta - tratament deschis si impartial pentru investitiile straine, legislatie permisiva, acces neingradit, cu exceptia sectoarelor ce privesc securitatea nationala; scazuta - restrictii pentru investitiile straine in cateva sectoare, cum ar fi utilitatile vitale pentru securitatea nationala si resursele naturale, proceduri de infiintare sumare si eficiente; moderata -restrictii pentru o seama de investitii, proceduri birocratice de infiintare; inalta - investitii permise de la caz la caz, birocratie si coruptie; foarte inalta - guvernul obstructioneaza penetrarea investitiilor straine, iar coruptia este ridicata.
6. Activitatea din domeniile financiar si bancar
Bancile furnizeaza servicii care favorizeaza cresterea economica. Cu cat bancile sunt mai controlate de Guvern, cu atat libertatea economica este mai ingradita. Acelasi lucru se petrece si atunci cand activitatea bancara este reglementata in exces. Variabilele avute in vedere in evaluarea acestui factor sunt: ponderea proprietatii de stat in sectorul bancar, restrictii la deschiderea, de catre bancile straine, de sucursale si filiale; influentarea, de catre Guvern, a alocarii creditului; reglementarile guvernamentale; libertatea de a oferi orice tip de servicii financiare, obligatiuni si polite de asigurare. Scala pentru acest factor cuprinde urmatoarele:
- foarte scazut - implicarea guvenamentala in sectorul bancar este neglijabila, investitiile straine sunt nerestrictionate, iar bancile pot derula orice tip de serviciu financiar;
-scazuta -implicare minimala a Guvernului in sectorul bancar, limite reduse in calea investitiilor straine, unele bariere in calea activitatii bancare;
-moderata -influenta guvernamentala este substantiala, statul poseda sau influenteaza anumite banci, guvernul controleaza creditul si activitatea bancara se confrunta cu bariere si limite impuse de govern;
- inalta - implicare masiva a guvernului, sistem bancar in tranzitie, coruptie;
- foarte inalta - sistem financiar in haos.
7. Salarii si preturi
In economia de piata, preturile sunt cele care contribuie la alocarea resurselor. Acelasi lucru se petrece pe piata muncii, prin evolutia pretului muncii. Variabilele in evaluarea acestui factor sunt:
- legislatia salariului minim;
-formarea libera a preturilor pe piata;
- controlul guvernamental al preturilor si modul in care el este utilizat;
- ajutoare de stat care afecteaza preturile;
-influenta guvernamentala asupra marimii salariilor.
Conform evolutiei acestor variabile, scala libertatii economice este urmatoarea:
-foarte inalta: preturile se formeaza pe piata, nu exista legislatie a salariului minim si Guvenul poate participa la negocieri colective, fara sa impuna conditii;
- inalta - Guvernul controleaza anumite preturi, salariul minim functioneaza in anumite sectoare si Guvernul se implica activ in negocierile colective;
- moderata -Guvernul controleaza preturile in mod semnificativ si reglementeaza o parte importanta a negocierilor salariale;
-scazuta - Guvernul determina o mare parte a preturilor si salariilor;
- foarte scazuta - preturile si salariile sunt aproape complet controlate de Guvern.
8. Dreptul de proprietate
Abilitatea de a acumula proprietate privata este cea mai importanta motivatie in economia de piata. Garantarea dreptului de proprietate da incredere cetatenilor si stabilitate mediului economic. Variabilele avute in vedere sunt:
-libertatea sistemului juridic;
-calitatea codului commercial;
-sanctionarea arbitrariului in disputele contractuale;
-legislatia exproprierii;
-coruptia in justitie;
-intarzieri in elaborarea sentintelor juridice;
-protectia legala a proprietatii private.
Scala acestui factor este urmatoarea:
foarte inalta -proprietatea privata garantata; functionarea corecta si eficienta a justitiei; coruptie aproape nula si inexistenta exproprierilor;
inalta - proprietatea privata garantata, justitia nu functioneaza cu rapiditate, coruptie scazuta si pericolul exproprierii nul;
moderata - sistemul judiciar ineficient, coruptie, justitia poate fi influentata de Guvern si pericolul exproprierii existent;
scazuta - dreptul de proprietate slab protejat, sistemul juridic ineficient, coruptie, influenta guvernamentala asupra justitiei si pericol de expropriere;
foarte scazuta - proprietatea privata neprotejata, aproape toate proprietatile apartin statului, coruptie si exproprieri frecvente.
9.Reglementarile
Reglementarile si restrictiile pot crea dificultati pentru initierea de noi afaceri. Variabilele avute in vedere sunt:
-procedurile necesare pentru a opera;
-facilitatea de a obtine autorizari;
- coruptie si birocratie;
-codul muncii;
-sistemele de asigurari sociale;
-limitarile impuse prin lege afacerilor.
Scala corespondenta a acestui factor este urmatoarea:
-foarte scazuta - reglementari stabile si uniforme, care nu limiteaza afacerile, coruptia este ca si inexistenta;
-scazuta -proceduri de autorizare, reglementarile destul de stabile si uniforme, anumite limitari si coruptie existenta, dar scazuta;
-moderata - proceduri complicate, reglementarile impun limitari mediului de afaceri si sunt neuniforme, coruptie;
-inalta - existenta cotelor de productie si a planificarii, bariere in calea afacerilor, coruptie inalta;
-foarte inalta - Guvernul impiedica aparitia unor noi afaceri, coruptie galopanta, reglementarile se aplica intamplator.
10.Piata neagra
Chiar daca uneori piata neagra compenseaza deficientele pietelor reglementate, ea este un semnal clar al nefunctionarii pietelor si al abuzurilor guvernamentale. Variabilele avute in vedere sunt: contrabanda, pirateria intelectuala; productia agricola, ori manufacturata, ori serviciile vandute pe piata neagra; munca la negru. Scala acestui factor arata astfel:
-foarte scazuta - piata neagra este limitata doar la activitati precum traficul de droguri si de armament;
-scazuta - nivel redus al pietei negre, cum ar fi in agricultura si pe piata muncii;
-moderata - piata neagra in majoritatea sectoarelor;
-inalta - nivel ridicat al pietei negre, contrabandei;
- foarte inalta - piata neagra este comparabila, daca nu chiar depaseste economia formala.
COMUNICAREA INTERUMANA
Comunicarea (de la termenul latin comunis = comun) semnifica incercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune in comun informatii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legaturi intre ele. Prin comunicare intelegem procesul stabilirii unei comuniuni sau identitati de reflectii, idei, concepte intre emitatorul mesajului si receptorul mesajului, prin intermediul unui canal de comunicatie. Este un concept de baza in sociologia si psihologia sociala, unde se utilizeaza in diferite acceptiuni:
a) procesul prin care individualitatile
observa stimulii si reactioneaza
in grade diferite la
perceperea lor;
b) mecanismul prin care relatiile umane exista si se dezvolta;
c) toate simbolurile gandirii,
impreuna cu mijloacele de propagare si
conservare a lor;
d)
comunicare
sociala, definita fie ca expresie generala pentru a
desemna toate formele de
relatii sociale in care exista o participare
constienta
a indivizilor si grupurilor, fie ca raporturi interpersonale
comportand o comuniune sau fuziune a constiintelor
(comunicare
interpersonala);
e) comunicare economica, definita ca totalitatea relatiilor
stabilite
intre indivizi in desfasurarea proceselor
si fenomenelor economice.
Comunicarea poate fi: directa sau indirecta; unilaterala sau reciproca; privata sau publica. Combinarea primelor patru tipuri de comunicare poate naste alte patru forme de comunicare - cele mai intalnite de altfel:
1) reciproca directa (fata in fata);
2) reciproca indirecta sau interactiva (prin intermediul radioului, telefonului);
3) unilaterala directa (intr-o conferinta);
4) unilaterala indirecta (prin intermediul discului, filmului, scrisorii).
Dupa tipurile de activitati umane, comunicarea poate fi:
-obisnuita (comuna);
-stiintifica;
-tehnica;
-de noutati (informatii);
-publicitara;
-pedagogica;
-estetica (artistica);
-sociala;
-economica;
-politica;
-religioasa etc.
O forma cu totul aparte o reprezinta comunicarea empatica (de la cuvintele grecesti patheia, pathos-ceea ce simti), o specie de comunicare afectiva prin care cineva se identifica cu altcineva, masurandu-si sentimentele.
Comunicarea de masa se adreseaza mai multor indivizi, fiind o comunicare publica si ea reprezinta un caz particular (cu caracteristici proprii) al comunicarii umane, care poate fi raportata prin analiza canalelor, a tipurilor de continuturi difuzate, a limbajelor specifice, precum si a modului de receptare.
Comunicarea de masa, ca orice comunicare, reprezinta un transfer de informatie, prin intermediul unui mesaj si cu ajutorul unui canal de comunicatie; ea faciliteaza atat circulatia sociala a informatiei, cat si blocarea, denaturarea si standardizarea ei. Comunicarea de masa poate fi inclusa printre cele mai redutabile si eficiente narcotice sociale, a caror influenta este studiata de sociologia propagandei. Astfel, comunicarea de masa functioneaza ca un agent de intarire a valorilor si atitudinilor existente. Dictionarul de Sociologie subliniaza ca, in cazul comunicarii de masa, acelasi emitator dispune de posibilitati de transmitere a aceluiasi mesaj la un numar foarte mare de receptori potentiali. Aceste posibilitati sunt oferite de mijloacele tehnice de comunicatie de masa (mass-media), respectiv presa, radio si televiziunea. Comunicarea de masa este un proces ce se realizeaza prin intermediul unor mijloace de comunicare, care permit si inlesnesc efectuarea comunicatiei de masa. Prin media se intelege orice suport pentru un mesaj. Mass media (media de masa) desemneaza grupa suporturilor de aceeasi natura, constituind un mijloc de expresie destinat publicului (exemplu: radio, tv, cinema, afise, presa).
Criteriile de clasificare a comunicarii sunt multiple:
1.
mijlocirea
comunicarii: directa sau indirecta. Dupa canalul de comunicatie care mijloceste comunicarea poate
sa existe: a.comunicare audio (prin radio,
casete audio, discuri, compact discuri, telefon); b.comunicare video-tv (prin tv, aparat video, tv prin cablu sau satelit, videotelefon);
c.comunicare scrisa (carte, presa scrisa, scrisori); d. comunicare
artistica (teatru, film, muzica, arte plastice).
2. sensul comunicarii: unilaterala sau reciproca;
3.
numarul
receptorilor: privata sau publica; individuala sau sociala
(interpersona, interumana, de
grup, de masa - cu sensuri separate pentru
fiecare termen).
4. perenitatea comunicarii: verbala (efemera) sau scrisa
(perma-
nenta). In cadrul comunicarii permanente,
in functie de suportul de stocare,
deosebim: comunicare prin intermediul hartiei, benzii video-audio, discului
-videodiscului,computeruluietc.Comunicareaverbalalimiteaza
distantele spatio-temporale, iar
comunicarea scrisa, in lipsa expresiei
vizuale si acustice a partenerilor, poate spori
posibilitatile de interpretare
eronata a mesajului transmis.
Exista si o comunicare nonverbala, prin
gestica, mimica
(fizionomie), pantomimica (imbinarea celor doua forme);
Ca tipuri aparte de comunicare, mentionam:
a. comunicarea empatica
b. comunicarea impersonala si
anonima, in care
emitatorul nu este clar precizat, nici chiar receptorul. Exemplu:
traditiile, obiceiurile, folclorul);
c. comunicarea blocata, produsa, ca urmare a limitarii accesului la informatie, considerat un drept inalienabil si fundamental al individului. Exista si sunt promovati factori de blocare -tehnici, politici si umani
Consideram mai importante criteriile referitoare la perenitatea comunicarii si numarul receptorilor. Conform acestora, prezentam doua tipuri de comunicare, frecvent intalnite in societate: comunicarea verbala (orala) si comunicarea interumana (de grup).
In comunicare, mesajele transmise pot fi:
a) sonore, constand in vorbire (limbajul oamenilor); muzicale (limbajul senzatiilor); zgomote (limbajul lucrurilor); ale animalelor, ale fortelor naturii;
b) vizuale, manifestate in simboluri ale textului, mesaje ale acestor simboluri, precum si mesaje artistice.
Elementul esential, indispensabil, hotarator pentru efectuarea unei comunicari verbale il constituie cuvantul, instrumentul de mijlocire a dialogului dintre om si lume, ca si al comunicarii dintre oameni inauntrul unei sfere culturale.
Comunicarea interumana (de grup) reprezinta una din cele mai des intalnite forme de comunicare. Ca atare, diversi cercetatori i-au acordat o deosebita atentie. Inca din 1948, Bavelas a propus un model matematic pentru intelegerea structurii de comunicare in grup, subliniind ca toate fenomenele vietii de grup sunt direct si unic determinate de diversele proprietati ale retelei de comunicare. Proprietatile retelei de comunicare nu determina aspectele activitatii de grup decat in functie de natura acestei activitati. In 1950, Leon Festinger si colaboratorii au studiat procesul de comunicare in grup in interactiune cu alte procese psihologice si sociologice complexe. Intre 1951-1953, Robert F. Bales si colaboratorii sai au identificat structurile de comunicare dezvoltate spontan in grup (lant de comunicare, diada, triada, pentada, stea, in Y etc.). Gordon Allport a descris fenomenele de facilitare informationala si polarizare informationala.
Comunicarea este un proces in care un emitator E numit si sursa de comunicare, transmite un mesaj M sau un repertoriu de mesaje Rm, ce cuprinde continuturi comunicationale, prin intermediul unui canal C , catre un receptor R , numit si destinatar. Mesajul, inteles ca ansamblu al semnelor transmise de emitator este vehiculat prin intermediul unui canal comunicational, care reprezinta suportul material al comunicarii.
Mediile comunicationale, radio, tv, cinema, presa, discuri, casete etc. formeaza suporturile clasice ale ale comunicarilor umane, in care informatiile sunt codificate intr-un grad mai mare sau mai mic. Semnificatia atribuita mesajului de catre receptor se numeste decodificare. Raspunsul inglobeaza ansamblul reactiilor receptorului dupa primirea mesajului. Procesul de retransmitere poate fi direct sau indirect (intermediat). In procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back) pot interveni unul sau mai multe elemente perturbatoare, care influenteaza fenomenele de invatare sau reinvatare specifica receptorului si apoi actiunile acestuia.
O comunicare intre doua persoane este completa atunci cand acestea inteleg doua semnale in acelasi fel, deci atunci cand fac apel la acelasi sistem de codificare. Mai multe persoane care comunica formeaza un lant de comunicare sau o retea de comunicare.
Comunicarea in mediul socio-economic este deci un proces complex, ai carui factori se interconditioneaza reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicarii:
-liniar (comunicarea este unidirectionala);
- interactional (comunicare bidirectionala);
- tranzactional (emitatorul si receptorul mesajului joaca roluri permutabile, alternante pe toata durata comunicarii).
Blocajul comunicational este generat, de regula, de o intelegere neadecvata a intereselor si scopurilor emitatorului, din partea receptorului mesajului, care are, la randul lui, interese si scopuri proprii. Blocajul se poate datora unei decodificari eronate - voit sau nu - a mesajului transmis, ca urmare a diferentelor de grad de cunoastere dintre polii comunicarii sau, in mai putine situatii, datorita unei imperfectiuni a canalului comunicational. Cauza blocajului comunicational poate fi, deci, de natura umana sau tehnica. De regula, blocajul comunicational este generat de diferenta de intelegere a codurilor de comunicare intre emitator si receptor.
Blocajul comunicational poate aparea, intentional sau involuntar, la toate nivelurile comunicarii umane: cu sine insusi, interpersonala, de grup, publica. De la primele forme de comunicare interumana si pana in prezent, rezultatele negative ale faptelor umane s-au datorat unor blocaje de comunicare intervenite intre oameni cu acele prilejuri; si reciproc, rezultatele pozitive s-au datorat depasirii cu succes a unor potentiale blocaje comunicationale. Consecintele blocajelor comunicationale sunt:
cognitive (informationale);
afective (comportamentale);
social-politice (la nivel national si international).
Blocajul comunicational semnifica puternic ireversibilitatea spatio-temporala a comunicarii interumane. Desi este produs de nivelurile de cunoastere si interesele diferite pe care le au cei doi poli ai comunicarii, blocajul comunicational poate fi diminuat sau eliminat prin:
-comunicare empatica (afectiva, de rezonanta psihica);
- comunicare extrasenzoriala (bazata pe perceptia extrasenzoriala, ,,paranormala', in afara celor cinci simturi obisnuite: auzul, vazul, mirosul, gustul, pipaitul);
-comunicare subliminala (primirea, transmiterea si descifrarea de mesaje sub pragul perceptiei umane constiente; excitatii energetice slabe, percepute numai la nivel fiziologic, de catre subconstientul subiectului uman, fara participarea sa constienta).
La comunicarea empatica se poate ajunge printr-o foarte buna autocunoastere (cunoastere de sine). Toate fiintele umane sunt capabile, latent, sa realizeze comunicare extrasenzoriala sau comunicare subliminala. Aceste doua forme de comunicare ancestrala, care fac parte din abilitatile naturale ale omului, sunt limitate azi, dupa milenii de ,,evolutie umana', de binefacerile civilizatiei, ale stiintei si tehnicii. Se spune, de asemenea, ca telepatia este inhibata de existenta telefonului sau a altor mijloace comode de comunicare, levitatia este inhibata de existenta mijloacelor de locomotie s.a.m.d. In plus, se acuza insuficienta cunoastere a creierului uman si se spera ca cercetari viitoare vor putea aduce progrese, astazi, de nebanuit.
