Obiectivele auditului financiar

Obiectivele auditului financiar

Din definitiile auditului financiar prezentate in subcapitolul anterior, rezulta ca principalele obiective ale acestuia sunt:

obtinerea unor avize si recomandari obiective privind evaluarea rezultatelor exploatarii si respectarii politicii administratiei intreprinderii si asigurarea credibilitatii informatiilor;

verificarea si certificarea bilantului contabil anual.

Mai mult decat atat, sistemul informational economic, datorita functiilor sale, pe de o parte, constituie principala sursa de informare pentru audit si, in acelasi timp, reprezinta unul din obiectivele principale ale acestuia.

Consecintele realizarii obiectivelor auditului financiar pot fi exprimate prin constatarile pe care specialistul contabil le obtine in indeplinirea misiunii sale de auditor, constatari referitoare la:

Faptul ca documentele si registrele contabile conduse de unitate sunt cele prevazute de Legea contabilitatii, sunt corect intocmite, tinute la zi si reflecta politicile administratiei. In acestea sunt consemnate operatiuni reale, legale si exacte;

Neregulile constatate in intocmirea, circulatia si prelucrarea documentelor, inclusiv a registrelor contabile, au un caracter formal si daca nu au favorizat proasta gestionare a patrimoniului, falsuri sau sustrageri, vor fi aduse la cunostinta administratiei si cu acordul acesteia vor fi remediate. Prin verificarea documentara se stabileste natura deficientelor si a masurilor ce se impun pentru prevenirea si eliminarea lor dar si masuri de recuperare a pagubelor si sanctionarea celor vinovati.

Obiectivele auditului sunt o consecinta a necesitatii exprimarii opiniei auditorului cu privire la:

intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara (auditul de atestare financiara);

- respectarea reglementarilor legale, a statutului si a reglementarilor, a normelor si deciziilor manageriale (auditul conformitatii sau legalitatii);

- aplicarea bunei practici si respectarea principiilor sanatoase de management in utilizarea fondurilor (auditul performantei sau al rezultatelor).

Opinia emisa de auditor, prin raportul de audit sau, in unele cazuri, prin certificatul de audit sporeste credibilitatea situatiilor financiare, atesta conformitatea cu legile in vigoare si recunoaste respectarea si promovarea principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in activitatea entitatilor auditate. Cu toate acestea, utilizatorul raportului de audit nu trebuie sa considere ca opinia este o garantie a viabilitatii viitoare a activitatii si a eficientei de perspectiva a conducerii entitatii auditate.

Aria de aplicabilitate a auditului este definita de procedurile de audit considerate a fi necesare in circumstantele date pentru a realiza obiectivul auditului, conform Standardelor Internationale de Audit ale Federatiei Internationale a Contabililor - IFAC.

Procedurile de audit se determina de auditor pe baza:

standardelor de audit;

cerintelor organismelor profesionale relevante;

legislatiei si reglementarilor in vigoare;

termenilor angajamentului si cerintelor de raportare.

Procedurile de audit reprezinta ansamblul testelor realizate prin tehnici specifice pe care auditorul le aplica pentru culegerea probelor de audit care sa-i sustina opinia emisa prin raportul de audit.

Standardele nationale de audit reprezinta un set de standarde privind activitatea de audit, definite prin lege sau prin reglementari, ori de catre o autoritate competenta la nivel national, a caror aplicare si respectare este obligatorie pentru efectuarea unui audit sau a serviciilor conexe.

Angajamentul de audit reprezinta acordul intre auditor si entitatea auditata (client) privind obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului. Termenii angajamentului de audit, agreati de ambele parti, se pot inregistra intr-o scrisoare de angajament sau intr-o alta forma adecvata de contract, stabilita de parti.

Probele de audit sunt informatiile obtinute de auditor pentru formularea concluziilor pe care este fundamentata opinia de audit. Probele de audit au la baza documentele justificative si inregistrarile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiar-fiscale, dar si informatii coroborate din alte surse.

Definirea ariei de aplicabilitate a auditului necesita relevarea a cel putin doua probleme importante pentru auditor si utilizatorii raportului de audit, si anume:

necesitatea delimitarii clare a ariei de aplicabilitate a auditului de domeniul auditului. In cele mai multe cazuri, domeniul auditului este diferit de aria de aplicabilitate, in sensul ca domeniul auditului cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate de o entitate in concordanta cu obiectul sau de activitate intr-o anumita perioada de timp. Ori, auditorul nu poate si nici nu trebuie sa aplice procedurile de audit la tot domeniul. Aria auditului se intinde in cadrul unui domeniu atat cat se intind procedurile de audit aplicate;

- intinderea procedurilor de audit este in functie de limitele inerente ale auditului, care, la randul sau, depinde de particularitatile si limitele fiecarei

proceduri in parte si de specificul fiecarui tip fundamental de audit.

In consecinta, aria de aplicabilitate a auditului conformitatii sau a

auditului performantei este, de regula, mult mai intinsa decat a auditului de atestare financiara, chiar daca auditurile respective cuprind aceeasi entitate si aceeasi perioada de timp.

In vederea realizarii obiectivelor sale, auditul financiar trebuie sa se bazeze pe respectarea criteriilor impuse de Normele de audit financiar si certificare a bilantului contabil:

Exhaustivitatea si integritatea inregistrarilor care presupune ca toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate, fara omisiuni si fara ca unele din acestea sa fie contabilizate de mai multe ori. Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate obligatiile si pasivele sale precum si orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, a situatiei financiare sau a rezultatului financiar al intreprinderii respective.

Realitatea inregistrarilor cere ca toate elementele materiale din evidentele contabile sa corespunda cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau cheltuieli sa reflecte valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza. Aceasta inseamna ca toate informatiile prezentate prin conturile anuale trebuie sa poata fi justificate si verificate.

Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in conturile anuale a operatiilor care presupune ca acestea:

sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor (criteriul perioadei corecte);

sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare (criteriul corectei evaluari);

sa fie inregistrate in conturile corespunzatoare, conform planului contabil (criteriul corectei imputari);

sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare (criteriul corectei prezentari in conturile anuale).