Frauda fiscala, Mecanisme de savarsire a fraudei fiscale, Activitati permise si activitati interzise, Nivelul presiunii fiscale

Economia subterana, frauda, traficul de droguri, traficul de carne vie, spalarea banilor, coruptia, asociate cu sume ce uneori concureaza cu produsul intern brut al multora dintre tarile lumii, constituie subiectul unor articole din publicatii prestigioase,al unor rapoarte importante, elaborate de cele mai reprezentative autoritati, al studiilor sociale, juridice si economice intreprinse de diversi specialisti.

Alaturi de economia subterana care probabil a devenit un termen consacrat definitiv, exista lucrari care abordand acelasi subiect, al raului in economie, folosesc o serie de expresii precum economie ascunsa, oculta, paralela, secundara, fantoma, informala, neobservata, etc.De remarcat ca o parte din aceste sintagme au fost utilizate de unii autori pentru a localiza si individualiza fenomene economice negative specifice unor grupuri de tari.

Sfera activitatilor pe care le poate include economia subterana, in forma definita anterior, este cuprinzatoare, fapt justificat de fluiditatea si flexibilitatea cu care aceasta se adapteaza oricarui mediu economic.

Criteriile care stau la baza oricarei divizari teoretice, pentru analiza, a economiei subterane, sunt in principiu arbitrare, fiind imposibila de realizat o delimitare a lor respectand "articulatiile" fenomenului, deoarece in practica, operatiunile subterane au continuitate si sunt subordonate unui singur scop - maximizarea veniturilor.

Nu poate exista munca la negru fara frauda, in fond scopul sau principal fiind reducerea unor impozite, iar frauda fiscala, functie de maniera in care a fost savarsita si de cuantumul prejudiciului pe care l-a generat, este pedepsita de lege ca o fapta ce intra in sfera penala.La randul lor, unele activitati ce sunt incluse in sfera criminalitatii, organizate, pot in functie de legislatia concreta existenta la un moment dat intr-un anumit stat, sa nu fie considerate fapte penale, dar aceasta, in opinia noastra, nu diminueaza prejudiciul pe care respectivele fapte il produc si nici problemele sociale pe care le genereaza.

In analiza ce urmeaza sa o efectuam, vom face cat mai putine trimiteri la legislatia destinata pedepsirii indivizilor implicati in activitati componente ale economiei suterane. Scopul lucrarii noastre este sa identificam si sa analizam trasaturile economice ale activitatilor ce compun economia subterana.

Luand in consideratie toate aceste argumente, consideram ca din punct de vedere economic, este oportuna delimitarea economiei subterane in trei segmente: frauda fiscala, munca la negru si activitatile criminale, aceasta fiind matricea structurala a economiei subterane.


Frauda fiscala

Frauda fiscala reprezinta ansamblul practicilor ilicite, utilizate de catre platitorii de impozite, denumiti contribuabili, pentru eludarea in totalitate sau in parte a obligatiilor de plata fiscale. Cuantumul obligatiilor sustrase , reprezinta prejudiciul cauzat bugetului statului.


Formele concrete de manifestare a fraudei fiscale sunt diverse, intr-un continuu proces de perfectionare si depind direct de nivelul impozitelor si taxelor si de intensitatea conditiilor administrative impuse de lege pentru desfasurarea unei anumite activitati.

In functie de conditiile concrete in care se manifesta si de normele legale care reglementeaza fiecare tip de impozit si taxa, frauda fiscala poate imbraca forme violente, avand ca efect sustragerea in totalitate de la plata unor impozite si taxe prin falsificarea unor documente, distrugerea evidentelor, crearea unor adevarate scenarii fiscale, dar si forme speculative la limita de interpretare a legii, in scopul diminuarii sau amanarii la plata a unor impozite.


Problematica evitarii legale a platii impozitelor, sau a diminuarii valorii acestora, preocupa in mod deosebit toate categoriile de contribuabili.Rezolvarea nu este simpla, urmatorul exemplu fiind in opinia noastra concludent:

In general indivizii vor considera ca reducand nivelul cheltuielilor pe care le inregistreaza in derularea unor afaceri, vor intra in posesia unui profit mai substantial.


Cele mai eficiente metode de evitare fiscala presupun organizarea unor circuite comerciale in care fiecare dintre parteneri beneficiaza de serviciile grupului, inclusiv de anumite practici fiscale avantajoase, in functie de legislatia fiscala concreta dintr-un anumit moment.

Intre cele doua tipuri de actiuni licite si ilicite menite sa conduca la diminuarea nivelului impozitelor platite bugetului de stat exista o zona de interferenta unde aranjamentele legale sunt artificiale si scot in evidenta clar scopul lor.Se incadreaza in aceasta "zona gri":

- contractele de consultanta, publicitate, diferite prestari de servicii, sponzorizarile atribuite unor parteneri conjuncturali, etc.;
- achizitionarea de catre companii a unor bunuri mobile si/sau imobile a caror utilitate nu poate fi masurata direct.

Din aceiasi categorie fac parte si contribuabilii care desi evidentiaza contabil obligatiile fiscale, amana achitarea lor efectiva.

Din rationamente economice si nu numai, aceasta activitate si altele asemanatoare, in cele mai multe cazuri, sunt judecate de legislatia fiscala in favoarea contribuabililor.

Restrangerea acestei zone tampon este in sarcina autoritatilor si poate fi realizata prin coerenta si stabilitatea procesului de legiferare in sfera fiscalitatii.


Mecanisme de savarsire a fraudei fiscale.

Multe din actiunile de frauda fiscala de mari proportii sunt rezultatul unor planuri indelung elaborate, in care elementul intelectual, cunoscator al legislatiei si al mediului de afaceri, este hotarator.


Firmele fantoma

Termenul este utilizat pentru definirea unor entitati fictive fara patrimoniu, sediu si reprezentanti reali, in numele carora se emit acte formale care atesta desfasurarea unor activitati comerciale generatoare de venituri impozabile si care ulterior nu pot fi identificate pentru justificarea activitatii ce au desfasurat-o si plata obligatiilor fiscale acumulate.



Metode de savarsire a fraudei fiscale in sfera impozitelor Pe langa fraudele fiscale ce pot fi savarsite cu ajutorul firmelor fantoma se intalnesc diverse alte metode ilicite de diminuare sau sustragere in totalitate de la plata impozitelor catre bugetul statului.

Impozitele indirecte reprezinta o sursa bugetara importanta in majoritatea statelor si dincolo de anumite particularitati care le deosebesc, privite din punctul de vedere al expunerii la frauda fiscala au in comun:
- valorile ridicate, determinate de cotele importante de impozitare ;
- sfera de aplicare cuprinzatoare;
- principiul rambursarii lor in cazul operatiunilor de export;
- diferenta in timp dintre faptul generator si momentul exigibilitatii, situatie care face ca o sursa atrasa importanta sa fie la dispozitia unui comerciant o perioada de timp importanta inainte de a o plati la bugetul de stat,acest avantaj nu functioneaza pentru taxele platite in vama.

Frauda in domeniul taxelor vamale poate fi totala, ca rezultat al contrabandei, actiune care din punct de vedere fiscal se soldeaza cu prejudicii foarte importante deoarece pe langa taxe vamale in cele mai multe state la momentul vamuirii se platesc si alte impozite, in special taxa pe valoare adaugata si taxele de consumatie.


Frauda financiara

Poate fi definita ca o forma particulara a fraudei, al carui obiect principal il constituie institutiile financiare-banci, societatile de valori mobiliare, de asigurari etc.

Daca in cazul fraudei fiscale obiectivul direct vizat este bugetul statului, in cazul fraudei financiare , drumul spre buget trece prin fondurile private.

Astfel, prin aceleasi metode ilicite , asociate in cele mai multe cazuri cu o puternica publicitate si cu alte mijloace care urmaresc sa castige increderea deopotriva a mediului de afaceri si a indivizilor, in calitatea lor de posibili investitori, sunt atrase importante mijloace financiare, se infiinteaza banci, societati financiare de asigurari, etc.

Desi este bine cunoscut principiul potrivit caruia publicitatea agresiva sau nivelul ridicat al dobanzilor ori a altor facilitati, nu reprezinta cartea de vizita a unei institutii financiare onorabile, totusi de fiecare data se gasesc suficienti investitori dispusi sa riste in speranta unor castiguri superioare.

Prabusirea unei asemenea afaceri, inevitabila, se poate produce programat, in momentul in care scopul pentru care afacerea a fost organizata, a fost atins, dar unele evenimente neanticipate ii pot grabi sfarsitul.



Munca la negru

Statisticile oficiale inregisteaza permanent un numar important de someri iar veniturile declarate ale multor persoane nu pot asigura sub nici o forma existenta acestora. Reactia fireasca in asemenea conditii a celor implicati ar presupune cautarea unui loc de munca, dar in multe cazuri, aceasta cautare este formala ,eventual ca o etapa tranzitorie spre o noua perioada de somaj.

Fara a generaliza si mai ales fara a uita categorii profesionale intregi ramase in afara pietii muncii sau persoanele care datorita varstei, sanatatii ori a unor conditii particulare sunt in imposibilitatea realizarii unor venituri, trebuie subliniat ca exista, in mod evident, o mare diferenta intre veniturile oficiale declarate si cele efectiv realizate pentru un segment semnificativ al populatiei.

Una din formele care materializeaza aceasta situatie, este munca la negru, ce poate fi definita ca ansamblul activitatilor lucrative desfasurate in afara cadrului impus de reglementarile din domeniul muncii, al asigurarilor sociale si a legislatiei fiscale.

Definitia prezentata, este in fapt o particularizare a celei formulate la inceputul lucrarii pentru ansamblul economiei subterane si subliniaza rolul legislatiei in demarcarea pietii oficiale a muncii de cea clandestina.


Activitati permise si activitati interzise.

Dincolo de orice particularitati legislative, in principal, activitatile lucrative se grupeaza in doua categorii, respectiv permise si interzise.Rezulta ca orice implicare intr-o activitate interzisa va fi considerata munca la negru, neexistand nici macar teoretic posibilitatea de interpretare favorabila lucratorului sau organizatorului activitatii.

Situatia este mai complexa in cazul activitatilor permise, care constituie cvasimajoritatea ocupatiilor umane, dar intr-o societate moderna, sunt impuse conditii pentru autorizarea activitatii, licentierea lucratorilor, etc.Respectarea restrictiilor impuse in acest cadru, separa activitatile conforme de cele ce se desfasoara in clandestinitate utilizand forta de munca la negru.

Munca la negru in activitati interzise

Se integreaza in aceasta categorie si constituie un exemplu ce nu poate fi contestat, activitatea desfasurata pentru producerea drogurilor, cunoscut fiind faptul ca toate statele lumii interzic fabricarea acestora.

Fie ca este organizat intr-un laborator artizanal sau sub formaunui complex proces tehnologic performant, activitatea de producere a drogurilor este interzisa si persoanele care sub orice forma, indiferent de calificare, lucreaza in acest sistem, presteaza munca la negru.

Chiar daca nu constituie obiectul lucrarii noastre , trebuie precizat ca fabricarea clandestina a drogurilor ca si alte activitati interzise, sunt pedepsite de legea penala si in acest context, raspunderea ce revine fiecarei persoane implicate este individuala si se stabileste conform procedurilor judiciare.

Munca la negru in activitati neautorizate

In prezent, cea mai mare parte a activitatilor productive desfasurate presupun inregistrarea prealabila si/sau autorizarea , acest lucru fiind, din considerente sociale, riguros organizat in statele dezvoltate.

In raport cu respectarea acestei obligatii se poate presupune ca o persoana care nu si-a inregistrat activitatea ce o desfasoara individual, sau pentru care foloseste si forta de munca atrasa, nu respecta nici obligatiile generate de utilizarea fortei de munca, respectiv contracte de munca, asigurari sociale, protectia muncii, plata obligatiilor fiscale etc.. Munca prestata in aceste conditii se incadreaza in sfera muncii la negru desfasurata pe fondul unei activitati de frauda fiscala.

Motivele care pot determina acest comportament sunt, in principal:
- lipsa conditiilor tehnice necesare pentru desfasurarea activitatii, situatie in care nu se poate obtine inregistrarea sau autorizarea;
- lipsa de personal calificat intr-un anumit domeniu;
- nivelul ridicat al costurilor impuse de operatiunile de autorizare si de plata obligatiilor colaterale salariilor.

In practica, acest gen de activitati sunt limitate in timp, situate la periferia activitatilor economice, fiind implicate de cele mai multe ori in productia de falsuri si marfuri contrafacute, caz in care munca la negru se asociaza cu frauda fiscala si cu alte fapte ilicite, constituindu-se intr-o perfecta structura subterana.

In ce priveste forta de munca utilizata, respectiv acordul lucratorilor de a lucra intr-un mediu nesigur, fara asigurarile ce in principiu le sunt favorabile, trebuie precizat ca pe langa pozitia de forta, pe care angajatorul o detine in multe cazuri, datorita lipsei locurilor de munca, exista si acceptul lucratorilor deoarece multi nu indeplinesc conditiile de calificare, acte de identitate, varsta etc. impuse de piata oficiala a muncii.


Asocierea intre activitati oficiale si clandestine

O alta categorie de activitati cu accentuata predispozitie pentru munca la negru sunt cele cu un caracter fluctuant, sezonier, si/sau care isi schimba permanent punctele de lucru.

In aceste conditii pe langa un nucleu de specialisti care au activitate permanenta, angajati cu respectarea formalitatilor legale , la vedere, sunt atrasi si lucratori, de obicei necalificati sau cu o calificare sumara si din motive diverse dar evident circumscrise economiei subterane, activitatea lor nu este inregistrata.

Segmentul din aceste activitati desfasurat cu forta de munca neangajata cu o forma de contract si pentru care nu se platesc asigurarile, ,corelat cu faptul ca veniturile realizate cu participarea respectivilor lucratori nu se evidentiaza in registrele oficiale ale angajatorului, constituie munca la negru, continuata desigur de o activitate de frauda fiscala.



Activitatile criminale

La inceputul acestui capitol am enuntat idea potrivit careia delimitarile intre cele trei componente ale economiei subterane sunt teoretice, in realitate, activitatile asociindu-se in scopul maximizarii veniturilor ilicite. In contextul analizei din punct de vedere economic, a activitatilor criminale, se impun cateva precizari suplimentare.

Termenul "criminal" nu trebuie privit in cel mai direct sens al sau, el este utilizat in prezenta lucrare pentru a defini ansamblul de activitati in care se regasesc atat componente economice cat si cele infractionale periculoase.

In Conventia cadru a Natiunilor Unite impotriva crimei organizate se specifica intelesul acestui termen : actiunea unor grupuri care permit liderilor lor sa realizeze profituri sau sa controleze teritorii sau piete, interne sau straine prin violenta, intimidare, coruptie atat pentru sprijinirea activitatii criminale cat si pentru a se infiltra in economia legitima in special prin:trafic illicit de droguri sau substante psihotrope si trafic de persoane .

La randul sau, la cea de a V-a Conferinta O.N.U. privind prevenirea criminalitatii s-a elaborat o rezolutie speciala-"Crima ca forma de afaceri"-in care este subliniata ca trasatura definitorie a crimei organizate, scopul:"obtinerea de castiguri substantiale".

Sublinierea scopurilor economice ale crimei organizate sunt ,probabil ,cele mai serioase avertismente pe care economia mondiala le poate primi, pentru a intelege, unde conduce toleranta - in acest caz evident, din punct de vedere economic - fata de unele activitati lasate prea mult timp numai pe seama anchetelor judiciare.

Intra in aceasta categorie activitatea de productie si distributie de droguri, traficul ilicit cu arme, substante radioactive, prostitutia, traficul de fiinte umane, etc.

Formele concrete de manifestare ale fiecarei din aceste activitati sunt adaptate sa contracareze reactia autoritatilor, sa cucereasca piata si sa atenueze reactia de adversitate a societatii.

Declansarea mecanismului economic precum si intretinerea acestuia, presupune sume importante , rulate prin retele organizate, transfrontaliere, dar in acealsi timp presupune violenta , santajul, actiunile armate, eventual de tip terorist, rapirile, crimele , etc.

Raportul dintre mijloacele economice si cele violente, de tip criminal, utilizate pentru desfasurarea unor activitati economice din aceasta sfera este intr-o permanenta schimbare, violenta nefiind un scop in sine. Obiectivul fiind controlul pietii si maximizarea veniturilor.




CAUZELE ECONOMIEI SUBTERANE

Definitia propusa la inceputul acestei lucrari pentru economia subterana subliniaza scopul sau, respectiv obtinerea unor venituri necontrolate de stat.

Dezvoltand aceasta tema vom constata ca practic toti contribuabilii ce desfoasoara in mod individual sau organizat o activitate economica, precum si categoriile de salariati din sectorul privat sau public, urmaresc deschis , sau disimulat, sa reduca contributiile pe care le platesc statului sub forma de impozite si taxe.

Aceasta concluzie lasa spatiu amplu pentru dezvoltarea sub aspect psihologic, social si politic, a subiectului.

Printre explicatiile ce pot fi date cu privire la aceasta atitudine a contribuabililor este, fara indoiala, si cea potrivit careia la randul sau statul lasa impresia ca urmareste evolutia activitatii economice in general si a veniturilor realizate de fiecare entitate in special, in primul rand pentru a determina sumele ce i se cuvin sub forma de impozite si taxe.

Sistemul fiscal, al carui rol este de finantare a cheltuielilor publice si de stabilizare macroeconomica, cuprinde " ansamblul de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali), intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivelor sistemului"

Finalitatea sistemului fiscal consta in preluarea la dispozitia statului, prin intermediul prelevarii fiscale, a unei parti din venitul, pe care contribuabilii ce actioneaza in economia reala, il realizeaza, acumuleaza sau consuma, dupa caz.

Suma prelevarilor fiscale sub forma de impozite si taxe raportata la produsul intern brut determina nivelul presiunii fiscale.


Nivelul presiunii fiscale

Cresterea nivelului impozitelor impune, chiar daca nu in toate cazurile direct proportional, cresterea preturilor. Aceasta masura se amplifica pe parcursul comercial al marfurilor, conform principiului bulgarelui de zapada, lovind in indivizii plasati spre finalul traseului.

Pe acest fond economia subterana inregistreaza profituri suplimentare deoarece:
- ofera produse mai ieftine, chiar daca sunt de o calitate indoielnica, deoarece sustragandu-se de la plata impozitelor producatorul clandestin isi permite sa pretinda preturi care concureaza fraudulos pe cele din economia reala;
- atrage noi activitiati in sfera sa deoarece, multi contribuabili impovarati suplimentar aleg ca "optiune de iesire" economia subterana;
- creeaza, ca o consecinta a celor de mai sus, posibilitatea muncii la negru, a obtinerii de catre indivizi a unor castiguri la radul lor neimpozitate.


2.1.3. Alte cauze ale economiei subterane

Raportandu-ne la cauzele economice ale economiei subterane anterior prezentate s-ar presupune ca in acele locuri in care presiunea fiscala este moderata iar reglementarile sunt lejere si stabile , economia subterana nu ar trebui sa existe dar, realitatea ne contrazice, conducand la concluzia ca factorii economici pot explica numai partial economia subterana.


Comportamentul uman -Cauza a economiei subterane.

Abordarea acestui subiect , din punct de vedere economic, este dificila si probabil ca nu reuseste sa ofere o explicatie suficient de concludenta unor fenomene, altfel evidente.

Un punct de vedere interesant si pertinent care explica dorinta nelimitata de castig a indivizilor este exprimat de N.Hoanta , in lucrarea

" Evaziunea Fiscala",* potrivit caruia, teoria utilitatii marginale descrescande nu este aplicabila banilor care, spre deosebire de celelalte bunuri ce pot realiza satietatea, se pot investi sau economisi.

Continuand acest rationament, consideram ca banii inseamna chiar mai mult decat economii si investitii, fiind deopotriva masura tuturor lucrurilor, deci inclusiv a puterii.

Dorinta de castig si spiritul de competitie, care in fond asigura progresul omenirii, actioneaza ca un "tranchilizant" asupra simtului de conservare si protectie pe care indivizii, in principiu, il detin.Astfel, probabil se pot motiva riscurile asumate de catre reprezentantii marilor companii, care accepta implicarea in tranzactii deosebit de riscante, ce depasesc frecvent limitele economiei subterane.

Neintelegerea comportamentului uman, se accentueaza in opinia noastra, atunci cand sunt cautate motivele care determina pe unii indivizi sa se implice in activitatile criminale, asa cum au fost ele prezentate in lucrarea noastra.

Consideram ca in asemena cazuri, tendinta de a acumula cat mai multi bani depaseste limita economica si probabil ca o abordare sociologica si psihologica poate furniza opinii interesante.

Influenta nivelului de dezvoltare economica

Economia subterana este o prezenta semnificativa, chiar daca uneori discreta, in toate statele indiferent de nivelul lor de dezvoltare economica si de sistemul politic ce le guverneaza. Aceasta stare de fapt este posibila atat datorita diversitatii de activitati cuprinse in sfera economiei subterane cat si altor factori precum gradul ridicat de globalizare a economiei mondiale si natura umana,cu bunele si relele ei.

O analiza sumara, ne permite sa constatam ca elemente componente ale economiei subterane nu se manifesta uniform in toate statele lumii. In timp ce statele aflate in curs de tranzitie sunt afectate in primul rand de frauda fiscala si sunt printre principalii exportatori de munca la negru, urmarind prioritar cel putin la nivel de intentie, combaterea acestora, statele dezvoltate isi concentreaza fortele pentru a combate activitatile criminale.

Aceste constatari altfel succinte si in spatele carora se dezvolta o realitate contradictorie si complexa, permit in opinia noastra, concluzia ca nivelul de dezvoltare economica, influenteaza in principal forma de manifestare a economiei subterane si nu nivelul ei.

Intr-o buna masura aceasta concluzie este valabila si pentru statele slab dezvoltate, in care dificultatile cotidiene impun, inclusiv economiei subterane, sa furnizeze resurse pentru supravietuirea populatiei.



2.2. EVALUAREA ECONOMIEI SUBTERANE

Natura ascunsa si eterogenitatea formelor de manifestare a economiei subterane detemina un accentuat caracter de fragilitate a metodelor de masurare a dimensiunilor acesteia .

In mod curent marimea economiei subterane se exprima ca procent din totalul activitatilor economice, fiind din acest punct de vedere asimiliata oricarui ramuri economice.

2.2.1 Metode de evaluare a economiei subterane.

Cele mai la indemana metode de evaluare sunt potrivit unui studiu de uz intern al Comisiei Nationale de Prognoza din 1997 , cele directe, care presupun lansarea unor cifre cu caracter speculativ de obicei pentru rezolvarea unor interese conjuncturale sau emiterea unor cifre pe baza unei evaluari logice ale unor specialisti.

In mijloacele de informare, apar relativ frecvent referiri la economia subterana sau la componentele ei, de obicei acompaniate de asemenea evaluari ale unor specialisti. Aplicand de la inceput un anumit "coeficient de credibilitate" si mai ales urmarind in timp daca respectivul specialist acorda constant importanta fenomenului , asemenea estimari pot reprezenta interes si pot fi un reper util.

In opinia noastra o evaluare realista bazata pe un rationament logic este mai credibila cand este grefata pe rezultate concrete, provenind din unul din sectoare principale de actiune a economiei subterane.

Metodele de evaluare pe baza datelor din verificarile fiscale pleaca de la datele obtinute de autoritatile fiscale in urma controalelor desfasurate pentru depistarea cazurilor de frauda fiscala. Informatiile astfel obntinute centralizate pe domenii de activitate si intervale de timp, pot fi extrapolate la nivelul economiei.

Rezultatele obtinute pot fi foarte relevante daca evaluarea priveste un anumit sector de activitate.Aceasta metoda poate determina foarte bine nivelul activitatilor duale, intrucat controlul fiscal se executa la contribuabilii autorizati.

Consideram ca pornind de la rezultatele astfel obtinute inasociere cu metodele estimative, pe baza unei bune cunoasteri a realitatii, pot fi obtinute rezultatele concludente.

Avantajul unei asemenea metode , este utilizarea unor date compatibile, disponibile la intervale regulate, in principiu neafectate de prelucrari speculative iar volumul de munca specifica, nu este foarte mare.

Metodele bazate pe date din sistemul conturilor nationale, presupun determinarea nivelului economiei subterane prin compararea rezultatelor inregistrarilor realizate in economia nationala, in procesul determinarii produsului intern brut, prin doua abordari:
- metoda veniturilor;
- metoda cheltuielilor;

Estimarile produsului intern brut din perspectiva veniturilor sunt in general diminuate fata de estimarile bazate pe insumarea cheltuielilor - consum, investitii, evolutia stocurilor, soldul balantei de plati. Ecartul dintre cele doua abordari poate servi ca baza pentru estimarea economiei subterane.

Pornind de la produsul intern brut determinat prin metoda veniturilor, se poate realiza o comparatie cu ansamblul veniturilor declarate unitatilor fiscale.

In opinia Comisiei Nationale de Prognoza aceasta metoda de estimare, care este folosita in tarile membre OCDE are o serie de neajunsuri cauzate de cuprinderea statistica diferita a celor doua metode de calcul a produsului intern brut.

Metoda fortei de munca, pleaca de la ipoteza ca rata de participare oficiala a fortei de munca este constanta, orice manifestare a acesteia fiind considerata a se datora activitatilor - in crestere sau in scadere - din sfera economiei subterane.

Ca varianta a acestei metode, prezentata intr-un documentar privind Economia subterana realizat de Ministerul Finantelor in 1996, se propune o comparare a ratei oficiale de participare activa cu aceea a tarilor si sau a perioadelor in care economia subterana este considerata minima.

Diferentele dintre ratele de participare oficiale si cele reale sunt considerate a fi un indiciu privind marimea fortei de munca angajate pe piata muncii la negru.

O alta varianta a metodei fortei de munca o reprezinta incercarile de dimensionare a economiei subterane pe baza de chestionare si interviuri realizate prin sondaje si anchete asupra modului in care indivizii folosesc timpul. Avantajul acestei metode utilizate si de Institutul National de Statistica , este ca permite luarea in calcul nu numai a activitatii platite in bani si a celor platite in natura, care pot avea o pondere insemnata in unele cazuri.

Metodele monetare conform studiului realizat de Comisia de prognoza, pot fi, in practica, diferentiate astfel:
- Metoda tranzactiilor, care porneste de la ipoteza ca exista o relatie constanta in timp intre volumul tranzactiilor in numerar si produsul intern brut oficial ,subteran si total. Luand in considerare masa monetara - moneda si depozite la vedere, se poate deduce produsul intern brut total.

Raportand acest rezultat la produsul intern brut determinat prin metode statistice, se poate considera diferenta ca produs al economiei subterane. Raportul dintre moneda in circulatie si depozitele la vedere, se bazeaza pe predilectia economiei subterane spre bani lichizi. Conform acestei metode tranzactiile economiei clandestine se reflecta in modificarile raportului dintre moneda in circulatie si depozitele la vedere detinute in institutiile bancare. Astfel, orice diminuare a volumului depozitelor la vedere fata de o perioada luata ca baza presupune o dezvoltarea a economiei subterane.

O alta varianta, avand in atentie de asemenea moneda, presupune analiza comparata a deplasarii cererii de bancnote de valoare mare in comparatie cu bancnotele de valori mici. Aceasta metoda de estimare a carui principiu nu poate fi contestat - tezaurizarea si platile, se fac in economia subterana in numerar si evident sunt preferate bancnotele de valoare mare - simplifica totusi o realitate mult mai complexa.

Probabil ca o asemenea metoda permitea o evaluare pertinenta in ani "70'' ai secolului trecut, in conditiile unei economii nemarcate de inflatie pe un interval de cativa ani. In prezent datorita globalizarii, cateva monede, in special dolarul american,sunt folosite practic pe tot globul, inclusiv in economia subterana si in acest cadru, perceptia este deformata, neputand fi omisa nici tendinta economiei subterane de a apela la mijloace de plata neconventionale.

COMBATEREA ECONOMIEI SUBTERANE


Economia subterana prin capacitatea de adaptare si forta de regenerare ce o definesc, este un concurent serios pentru economia reala, care, in antiteza, poate fi caracterizata, intr-o anumita masura, de imobilism si inertie.

Pornind de la acest punct de vedere consideram ca elaborarea unui program de combatere a economiei subterane, presupune, in principal, remodelarea economiei reale pentru a-i determina imunitatea fata de anumite manifestari ale economiei subterane dar, deopotriva, si pentru asigurarea permeabilitatii sale fata de acele activitati ce pot fi absorbite.

Gradul de permeabilitate al economiei trebuie stabilit cu mult realism ,tinandu-se seama de sanatatea economiei reale si forta sa pe de o parte, dar si de volumul si mai ales activitatile concrete; provenite din economia subterana, ce urmeaza a fi asimilate.

Absorbtia unor activitati mestesugaresti, artizanat, etc, unele reminescente ale economiei naturale, poate fi realizata fara rezerve.Activitatile de prestari servicii,comerciantii cu amanuntul si alte asemenea activitati de obicei cu caracter dual, dispuse la frauda fiscala si/sau, la utilizarea muncii la negru reprezinta , in principiu, limita maxima de admisie in conditii de siguranta.

Un exercitiu curajos, cu mari riscuri, il reprezinta legalizarea jocurilor de noroc , a prostitutiei , activitati care in matricea structurala a economiei subterane se plaseaza in sfera activitatilor criminale.

Limitele economiei reale au fost, totusi, fortate in unele cazuri, dincolo de aceste activitati si in ultimii ani se discuta tot mai frecvent de legalizarea drogurilor usoare, fapt ce deja a devenit partial realitate in unele state din vestul Europei.

Exprimandu-ne clar rezerva fata de o asemenea abordare a raporturilor dintre economia reala si cea subterana, precizam ca alegerea nivelului, a momentului de declansare a fenomenului de absorbtie si metodele efectiv utilizate in acest cadru trebuie sa urmareasca sa nu afecteze activitatea contribuabililor onesti, prin crearea unor discriminari favorabile pentru noii veniti sau si mai grav prin depasirea capacitatii de absorbtie a economiei reale.


5.1 PRINCIPII GENERALE DE ELABORARE A UNUI PROGRAM DE COMBATERE A ECONOMIEI SUBTERANE.

Realizarea unui program de combatere a economiei subterane este o actiune ce presupune intelegerea unor fenomene aparent divergente si mai ales a relatiilor stabilite intre acestea.

Asocierea intre masurile economice, impuse de fraudarea impozitelor si cele de forta, coercitive, necesare pentru surprinderea si neutralizarea activitatii unui laborator clandestin, este dificil de realizat. Dar, pentru a evita migratia indivizilor spre zonele periferice, dure, ale economiei subterane, tocmai pe fondul unei actiuni ce in principiu urmareste diminuarea fenomenului, consideram ca un program eficient trebuie sa urmareasca combaterea cu masuri si metode specifice a tuturor cauzelor acesteia.

Identificarea formelor concrete in care economia subterana se manifesta

Dincolo de caracterul globalizator a economiei subterane, asa cum am prezentat anterior, modul de manifestare a acesteia este influentat de nivelul de dezvoltare economica, de amplasamentul geografic, de natura regimului politic, etc.

Din aceste considerente se impune studiul fiecarei activitati subterane, pornindu-se simultan de la aspectele teoretice cunoscute si de la modul concret de desfasurare, pentru identificarea si intelegerea particularitatilor sale.

In timp ce pentru tarile dezvoltate economic problema drogurilor, in mod categoric foarte importanta, presupune abordarea din punctul de vedere al veniturilor realizate ilicit de retelele de distributie si al influentei negative asupra starii de sanatate a populatiei consumatoare, in tarile producatoare, de obicei sarace, framantate de grave convulsii sociale sau chiar teatru de operatiuni militare, problema drogurilor determina eforturi, de cele mai multe ori imposibile, pentru a oferi o alternativa economica producatorilor de materii prime.

Identificarea cauzelor specifice economiei subterane

Este un obiectiv la fel de important deoarece si in acesta situatie in spatele cauzelor universal valabile stau, de fiecare data, particularitati a caror intelegere atenta este necesara.

O medie rezonabila a presiunii fiscale sugereaza, in principiu, orientarea spre identificarea cu prioritate a altor cauze a economiei subterane, totusi analiza analitica, pe grupe de activitati, poate sa demonstreze existenta unor rate marginale ce pot influenta in mod determinant comportamentul unor contribuabili.

Situatia este valabila si pentru analiza intensitatii reglementarilor, unde pot exista distorsiuni importante in spatele unor regulamente si norme care, analizate individual, corespund scopului pentru care au fost elaborate.

Analiza fiecarei situatii cu metode economice si asigurarea unui raport echilibrat intre masurile de stimulare si cele coercitive.

In cele mai multe cazuri analiza problemelor generate de economia subterana si propunerile de masuri pentru combaterea ei, au un caracter exclusiv juridic, raportandu-se la numarul de infractiuni constatate, la prejudiciile generate de acestea si la propunerile de inasprire a masurilor coercitive.

In acelasi timp, fiscalitatea excesiva asociata eventual cu birocratismul, avand la baza o legislatie greoaie si in continua schimbare , determina culpabilizarea colectiva a intreprinzatorilor si ca raspuns din partea acestora, tendinta de retragere din afaceri sau de abandonare a comportamentului legal si trecerea in sfera economiei subterane.

Fara a pune la indoiala necesitatea respectarii normelor legale si a sanctionarii incalcarii acestora, consideram ca o parte importanta dintre activitatile cuprinse in sfera economiei subterane beneficiaza de aceasta incadrare datorita rigiditatii anumitor prevederi legale.

Unul din obiectivele unui program de combatere a economiei trebuie sa fie tocmai identificarea acestor activitati si reconversia lor.

Asigurarea unui suport economic capabil sa absoarba capacitatile economice si forta de munca disponibilizate din economia subterana.

Cele 5-10 procente din produsul intern brut pe care economia subterana le adauga anual economiilor statelor dezvoltate, sau valori de peste 25% care caracterizeaza economia multora dintre celelalte state, satisfac in ultima instanta, o parte insemnata din cererea manifestata de piata, adresandu-se in general unor categorii sociale marginalizate.

In acelasi timp, in sfera economiei subterane, actioneaza pe langa marii profitori, un numar important de persoane care isi asigura strict supravietuirea din aceste venituri. Apartenenta acestora la economia subterana este de conjunctura in cele mai multe cazuri, la fel ca si a anumitor categorii de consumatori.

In aceste conditii adoptarea unor masuri de combatere a economiei subterane trebuie sa se realizeze pe fondul unui program general de crestere economica, capabil sa ofere alternative atat pentru persoanele dispuse/constranse sa renunte la statul clandestin cat si pentru consumatorii marfurilor si serviciilor oferite de economia subterana.

Asigurarea corelarii permanente cu programele similare derulate pe plan international.

Realitatea demonstreaza ca granitele nu constituie un impediment in cale contrabandistilor si a traficantilor.Marfurile, de la cea mai buna calitate pana la cele mai nereusite falsuri, strabat cu repeziciune distantele, cautand sa surprinda orice bresa care le-ar permite penetrarea si in final cucerirea de noi piete.

Mutarea periodica a sediului unei afaceri, in functie de anumite oportunitati, este o practica intalnita si tocmai din aceste motive se recomanda o anumita moderatie in adoptarea unor masuri restrictive, ce pot genera tendinte de migratie a capitalurilor.

In acelasi timp, toleranta excesiva poate conduce la gruparea activitatilor din sfera criminala a economiei subterane, in respectivul teritoriu.Avand in vedere aceste argumente , se impune, ca programele adoptate sa fie corelate cu actiunile similare ale statelor vecine si in concordanta cu tendintele manifestate pe plan intenational, pentru a se evita transformarea spatiului economic, intr-o periferie a unor economii vecine mai puternice si fuga capitalurilor din respectivul spatiu economic.

Asigurarea continuitatii programelor si fixarea unor obiective realiste.

Transpunerea in practica a unui program de combatere a economiei subterane presupune costuri materiale si sociale importante iar rezultatele economice imediate nu vor fi spectaculoase.Aceasta situatie este justificata cu argumente obiective dar societatea contemporana este nerabdatoare, doreste rezultate imediate si sanctioneaza cu relativa usurinta orice neimplinire, chiar daca este numai aparenta.

Nerabdarea, atitudinea rezervata sau uneori ostilitatea pe care asemenea program le intampina, pot fi determinate si/sau amplificate, prin metode coruptive, tocmai de catre reprezentantii economiei subterane, suficient de puternici si de influenti pentru a putea controla segmente din mediul informational si a celui decizional, la nivelul societatii.

In consecinta, elaborarea unui program de combatere a economiei subterane presupune stabilirea unor obiective realiste , pe cat posibil cuantificabile si raportate la factorul timp, care sa obtina si mai ales sa mentina sprijinul politic pe termen lung.




. Reducerea presiunii fiscale si a intensitatii reglementarilor.

Incercarile de influentare a evolutiei unui fenomen presupune actiunea asupra cauzelor sale si in consecinta, combaterea economiei subterane, presupune, in principal, reducerea presiunii fiscale identificata anterior drept cauza economica principala a acestui fenomen.

Complexitatea ce caracterizeaza economia, societatea in ansamblul ei, fac ca transpunerea in practica, stricto sensu, a acestei masuri, sa fie dificila, un scenariu, inspirat din comportamentul fiscal cotidian al indivizilor, sugereaza posibile actiuni tangente la anarhie, ce ar putea insoti momentul in care presiunea fiscala ar fi redusa in mod substantial.

Pregatirea unei asemenea masuri, intr-o societate moderna, bazata pe regulile democratice , nu poate trece neobservata, in fond decizia de diminuare a nivelului de presiune fiscala trebuie concretizata printr-un act normativ emis de autoritatea legislativa.Intervalul de timp, scurs intre momentul adoptarii masurii si cel al intrarii efective in vigoare a acesteia, indiferent de minutiozitatea pregatirilor, ar fi insotit de un blocaj total al incasarilor bugetare, intrucat contribuabilii ar avea tendinta, ca prin metode licite sau oculte, sa transfere momentul exigibilitatii unor obligatii fiscale la un termen ulterior aplicarii noilor prevederi.

Desigur scenariul poate fi continuat si dincolo de acest "punct critic" dar consideram ca este important sa semnalam decalajul in timp intre momentul initierii unui proces economic de acest gen si cel in care rezultatele sale, favorabile, devin realitate.

Acest decalaj este, in opinia noastra, influentat de masurile complementare ce insotesc reducerea presiunii fiscale. Adoptarea strict a masurii de reducere a presiunii fiscale poate sa nu aiba o rezonanta puternica in economia subterana, exponentii sai punandu-si problema modului in care vor fi pedepsiti pentru activitatea anterioara, subterana, ce au desfasurat-o.

La polul opus se situeaza "amnistia fiscala", respectiv anularea integrala a obligatiilor fiscale restante, renuntarea sub toate formele la urmarirea recuperarii unor prejudicii generate de reprezentantii economiei subterane.Aceasta masura inainte sa favorizeze integrarea in economia reala a unor activitati provenite din subteran va determina protestul contribuabililor onesti.

Varianta optima ce urmeaza a fi stabilita intre aceste limite, trebuie sa urmareasca sa nu fie perturbata activitatea economiei reale si sa determine reactia pozitiva, imediata, a unui segment din economia subterana.

Obiectivul final al reducerii presiunii fiscale, respectiv cresterea incasarilor bugetare, ca rezultat al reducerii si conversiei economiei subterane, va depinde la randul sau de nivelul coeficientului propus de descrestere a fiscalitatii, corelat cu volumul economiei subterane preconizat a fi absorbit. Cu cat activitatea economiei subterane este mai orientata spre componenta criminala, care nu are nimic de castigat, in mod direct, din adoptarea masurii de reducere a presiunii fiscale, cu atat raspunsul ei va fi mai rigid si mai intarziat.

Cea de a doua cauza importanta a economiei subterane, ne referim la intensitatea reglementarilor fiscale, poate fi combatuta printr-un proces consecvent de structurare a legislatiei fiscale precum si a celei economice in general, pe principii unitare urmarindu-se:
- scurtarea timpului afectat de contribuabil pentru obtinerea autorizarilor si determinarea obligatiilor fiscale;
- eliminarea posibilitatilor de interpretare abuziva a dispozitiilor atat in favoarea cat si in defavoarea contribuabilului.
- reducerea costurilor de administrare a sistemului atat la nivel de contribuabil cat si la nivelul statului.
- armonizarea prevederilor legislative, a normelor si procedurilor de lucru, cu cele din statele invecinate sau cu care exista interese economice comune.

Evaluarea rezultatelor favorabile, pe care aceste masuri le determina, poate fi realizata numai in timp, analizandu-se dinamica activitatilor de autorizare, licentiere, depuneri deconturi fiscale,obiectiuni si contestatii la masurile dispuse urmare a controalelor fiscale, si mai ales sporirea incasarilor bugetare.

In practica, reducerea presiunii fiscale cat si reducerea intensitatii reglementarilor pot fi introduse gradual in asociere cu alte actiuni care in principiu ar trebui sa le consolideze efectele.

Actiuni de combatere a economiei subterane

Luand drept criteriu de referinta componentele matricii structurale a economiei subterane, asa cum a fost prezentata in primul capitol al lucrarii, actiunile de combatere pot fi asociate fraudei, muncii la negru si activitatilor criminale.

Structurarea dupa acest criteriu a actiunilor propuse pentru combaterea economiei subterane, prezinta avantajul ca se adreseaza direct unei categorii concrete de fapte.

De la inceput trebuie precizat ca reducerea presiunii fiscale si a intensitatii reglementarilor, stau la baza mai multora dintre actiunile ce urmeaza a fi propuse. Din acest motiv, prezentarea lor directa nu va mai fi reluata dar, subliniem in acest cadru, ca reducerea presiunii fiscale secondata de perfectionarea sistemului legislativ fiscal, dispuse intr-un sistem realist, constituie structura oricarui program important de combatere a economiei subterane.

Intr-un mod asemanator cauzelor economiei subterane , la randul lor, actiunile de combatere, sunt in realitate definite prin caracterul lor asociativ. Demarcarea, uneori rigida intre etapele unei actiuni, este impusa de dorinta de a surprinde si prezenta cat mai explicit masurile propuse si reactia pe care acestea o genereaza in sfera economiei subterane.

Combaterea fraudei fiscale
In cele mai multe cazuri suntem tentati sa asociem fraudei direct prejudiciul si in acest mod sa ignoram ca pana la aceasta faza finala s-au derulat tranzactii comerciale, s-au intocmit documente , s-au facut plati care nu au fost evidentiate in contabilitate sau, tocmai prin inregistrarea lor voit eronata, au fost generate prejudiciile.

Fiecare dintre aceste etape poate constitui un punct sensibil si masurile de combatere trebuie sa aiba capacitatea sa anticipeze si sa limiteze - ideal sa elimine - posibilitatea de frauda.

Asa cum am aratat, crearea unor circuite financiare si comerciale artificiale, cu ajutorul unor entitati fictive - firme fantoma - stau in principiu la baza celor mai multe dintre actiunile de frauda.

Impiedicarea infiintarii unor asemenea entitati poate fi realizata prin:
- impunerea unui nivel rezonabil al capitalului social minim admis pentru infiintarea unei societati comerciale;
- solicitarea, la momentul infiintarii unei societati comerciale a dovezilor privind existenta unui sediu adecvat afacerii ce urmeaza a fi desfasurate sau dupa caz a celor care sa demonstreze existenta unor resurse financiare adecvate activitatii ce urmeaza a fi desfasurate;
- impunerea unei perioade limita de inactivitate a unei societati comerciale nou infiintate, dupa care sa urmeze o reautorizare sau un alt procedeu care sa faca publica trecerea din starea de inactivitate la cea de firma activa.
- interconectarea bazelor de date ale registrelor comerciale si facilitarea accesului la acestea pentru toti comerciantii interesati.

Aceste masuri pot limita numarul de societati comerciale ce pot fi infiintate aparent fara un scop precis, dintre care o parte importanta sunt ulterior folosite pentru tranzactii subterane.

In succesiunea logica contrabanda constituie o componenta importanta a fraudei si combaterea ei presupune, pe langa metodele traditionale de supraveghere a granitelor si controlul amanuntit al marfurilor transportate si:
- individualizarea marfurilor aflate pe piata unei tari prin impunerea obligatiei de a se marca marfa in limba statului respectiv;
- obligatia de consemnare explicita a producatorului, a tarii de origine si respectiv a importatorului.

Este cunoscut faptul ca in multe cazuri marfa de contrabanda provine din stocuri greu vandabile, cu preturi conjuncturale, identificate pe anumite piete si in acest cadru masurile propuse pot da rezultate intrucat marfurile neconforme ies usor in evidenta. Efectul acestor masuri poate fi amplificat printr-o politica de sensibilizare a consumatorilor, nu atat cu privire la provenienta ilicita, cat cu privire la consecintele probabile ale utilizarii/consumarii unor marfuri cu origine incerta.

Ramanand in sfera comerciala, consideram ca marcarea produselor, prin etichitare sau alte procedee specifice precum banderolele fiscale, colorarea specifica a carburantilor, etc. este o masura eficienta si pentru impiedicarea patrunderii pe piata a unor produse fabricate clandestin pe piata interna.

O masura importanta la intersectia dintre comert si contabilitate, o constituie evidentierea exacta a veniturilor realizate de catre comercianti. Astfel, pentru activitatile ce presupun un rulaj important de numerar sistemele electronice de marcaj "casele de marcaj" se pot dovedi o masura eficienta.

Un rol important, in combaterea fraudei fiscale poate fi atribuit cetatenilor in dubla lor calitate de contribuabili si consumatori, prin cointeresarea la respectarea legislatiei fiscale.Atribuirea dreptului de deducere pentru acestia a unei cote din valoarea unor taxe, in special taxa pe valoarea adaugata, pe care au platit-o intr-un an fiscal, intr-un sistem bine organizat, pe baza unor documente justificative stabile, va determina exigenta acestora in relatia cu comerciantii.

Combaterea muncii la negru

Metodele de combatere a acestei activitati au o sfera de incidenta importanta si sunt legate de cele de combatere a somajului si in consecinta, crearea unor noi locuri de munca stabile, salarizate corespunzator. Alaturi de aceste masuri pot avea eficienta:
- organizarea unor cursuri de calificare profesionala,
- recalificare si policalificare dupa caz, permitand indivizilor sa-si gaseasca mai usor un loc de munca in economia reala atat datorita deprinderilor insusite cat si datorita atestarii oficiale pe care acestia o dobandesc;
- cresterea perioadei de scolarizare, care conduce la amanarea momentului intrarii in competitie pe piata muncii dar si la maturizarea tinerilor si cresterea pe aceasta cale a responsabilitatii in luarea unei decizii;
- impiedicarea emigratiei clandestine care are ca efect perturbarea pietii muncii si mai ales crearea unui mediu extrem de favorabil recrutarii fortei de munca clandestine.
- protejarea tinerilor specialisti in domenii precum chimia, fizica, dreptul, finantele pentru a se evita atragerea acestora in sfera subterana.

Combaterea activitatilor criminale

Masurile propuse anterior pentru combaterea celorlalte forme ale economiei subterane, au efect, intr-o anumita masura si in sfera activitatilor criminale, in primul rand pentru ca ofera alternative economice oneste celor plasati marginal, conjunctural in activitati criminale.Tot acestor indivizi li se adreseaza, in primul rand, si masurile de determinare, de constientizare a caracterului periculos al consumului de droguri.

In ce priveste nucleul dur al activitatilor criminale, compus din coordonatorii, profitorii sistemului, singurele masuri cu oarecare eficienta sunt cele de natura coercitiva. Acestea presupun ca prin metode judiciare specifice, sa fie identificati faptuitorii, sanctionati si foarte important, destramarea sistemelor de productie si distribuire utilizate de acestia si impiedicarea accesului lor in spatiul economiei reale.

Masurile de combatere a economiei subterane,structurate dupa trasatura dominanta a actiunii propuse, sau in functie de matricea structurala a economiei subterane, influenteaza pe langa sectorul de activitate direct vizat si celelalte activitati din sfera subterana,determinand in cele mai multe cazuri,chiar daca intr-o proportie diferita, diminuarea fortei acesteia. Reprezentarea grafica a influentelor generate de unele masuri pentru combaterea economiei subterane este realizata in figura alaturata.

Masurile fiscale cuprinzand asigurarea unui nivel rezonabil si stabil al fiscalitatii, a unui sistem nediscriminatoriu din punct de vedere fiscal, evitarea dublei impuneri, etc.vor determina in principal o reactie de raspuns, prin diminuarea activitatii subterane in zona fraudei fiscale si a muncii la negru.

Masurile de stimulare economica precum asigurarea recalificarii somerilor, angajarea acestora, atragerea investitiilor, promovarea produselor realizate pe piata nationala, vor determina reducerea muncii la negru, dar si a activitatilor criminale, datorita alternativei create pentru multi indivizi, a posibilitatilor ce le sunt oferite sa-si castige existenta in mod onest.

Masurile de determinare a comportamentului uman, sunt diverse si urmaresc sa impiedice devierea unor categorii sociale spre activitati periculoase, precum si consumul de droguri, prostitutia, etc. Mesajul unor asemenea actiuni trebuie sa fie pertinent si sa se adreseze structurat unei anumite categorii de indivizi.Aria de actiune a unor asemenea masuri cuprinde activitatile criminale, putand fi extinsa dincolo de aceste limite, dar credibilitatea si coerenta mesajului este in principiu diminuata.

Masurile coercitive constituite din ansamblul sanctiunilor de natura fiscala respectiv calculul de prejudicii, majorari, penalitati, beneficii nerealizate, sau a sanctiunilor contraventionale si a celor penale, ce sunt aplicate in baza legislatiei, de catre autoritatile statului, au un rol important pentru combaterea celor mai multe dintre activitatile economiei subterane. Desigur natura si marimea pedepsei fiind in corelatie cu faptele savarsite de un anumit individ.


FACTORI DE INFLUENTA ASUPRA MASURILOR DE COMBATERE A ECONOMIEI SUBTERANE

Eficienta masurilor de combatere a economiei subterane este determinata in mod hotarator de starea si evolutia economica si de coruptie.Identificarea intre cei doi factori a celui cu rol principal, este dificil de realizat, dar, avand in vedere ca in mod frecvent este intalnita explicatia potrivit carea "starea economica motiveaza partial coruptia" ne propunem, sa la analizam in aceasta ordine.

Starea si evolutia economiei reale

Adoptarea unor masuri de combatere a economiei subterane conduce la reducerea ofertei de bunuri de consum ieftine si implicit la disponibilizarea unui numar important de indivizi, pe care economia reala trebuie sa-i preia.

De asemenea, reducerea presiunii fiscale ca masura de reducere a economiei subterane, are efecte favorabile asupra intregului sector economic, acesta fiind dispus in noile conditii sa produca mai mult dar, noii veniti pe piata sunt un factor suplimentar de concurenta, de aceasta data exercitata oficial.

La randul sau, reducerea nivelului muncii la negru, plaseaza pe piata muncii un numar sporit de indivizi ce vor face concurenta somerilor deja existenti si vor determina, in principiu, mentinerea salariilor la un nivel scazut.

Aceasta realitate controversata poate fi influentata pozitiv de cresterea economica durabila, care trebuie sa asigure conditii atractive, nediscriminatorii, tuturor celor ce sunt implicati in activitatea economica.

Cele prezentate ne permit sa consideram ca alegerea momentului in care se va declansa un program important de combatere a economiei subterane trebuie sa tina seama de starea economiei si de perspectivele acesteia. Astfel o perioada de crestere economica va favoriza masurile indreptate impotriva economiei subterane si va determina o atitudine pozitiva atat din partea reprezentantilor economiei subterane cat si a majoritatii contribuabililor onesti care nu-si simt amenintata stabilitatea economica.

In antiteza, declansarea unui proces de combatere a economiei subterane pe fondul unei perioade de recesiune economica nu va avea rezultatul scontat, existand pericolul de a accentua "scufundarea" unor indivizi si chiar a unor activitati in straturile mai profunde ale economiei subterane.

Aceasta situatie nu presupune ca intr-o perioada nefavorabila, din punct de vedere economic sa se ignore economia subterana, dar se impune ca masurile de combatere sa fie adecvate, urmarind in principal:
- impiedicarea dezvoltarii activitatilor criminale ;
- impiedicarea transformarii pietii interne, pe fondul lipsurilor financiare, intr-un "talcioc" pentru economiile inconjuratoare

Acest comportament ce poate fi considerat prudent, si defensiv,trebuie sa aiba drept scop, in primul rand, limitarea cresterii volumului economiei subterane, permitandu-se astfel ca ulterior, intr-o conjunctura economica favorabila, sa se dezvolte actiuni noi eficiente de reducere a economiei subterane.
In concluzie,cresterea economica reala si economia subterana, sunt,in principiu, termeni ce exprima categorii economice opuse, dar in functie de amploarea masurilor ce urmeaza a fi aplicate si a sectoarelor subterane ce urmeaza a fi abordate, trebuie ales un moment economic oportun.

Coruptia

Reducerea intensitatii reglementarilor si prin aceasta diminuarea birocratiei, a posibilitatilor de impunere arbitrara, completate de o reducere a presiunii fiscale conduc la eliminarea unor cauze si surse importante ale coruptiei. Se poate spune ca in acest cadru, coruptia ar deveni mult mai limitata, pentru ca prin acest proces de combatere a economiei subterane ea pierde sursele de alimentare si in consecinta nu ar mai avea posibilitatea de a influenta, la randul ei, evolutia altor sectoare importante precum politica, justitia, etc.

Pe de alta parte, declansarea si sustinerea unei actiuni de combatere a economiei subterane, determina amplificarea fara precedent a oportunitatilor coruptive.

Cele mai eficiente parghii pentru reprezentantii economiei subterane, in incercarea lor de a se sustrage diverselor masuri coercitive sau de a obtine diverse facilitati economice,sunt practicile coruptive.

Efectul negativ produs de coruptie pe fondul masurilor de combatere a economiei subterane este amplificat, putand compromite in buna parte, un program destinat combaterii economiei subterane, deoarece vor ramane si se vor dezvolta enclave ale economiei subterane care vor functiona dupa reguli proprii. Mai mult li se va asigura acestora patrunderea in economia reala, iar functionarii corupti care au acceptat compromisurile raman la dispozitia corupatorilor.

Iesirile din acest cerc vicios, sunt, limitate, consecventa in aplicarea unor masuri, realismul cu care sunt analizate rezultatele intermediare obtinute, si capacitarea de adaptare la realitatea economica, impreuna cu asigurarea unui nivel de salarizare decent pentru functionarii statului, constituie, in opinia noastra, principiile de baza pentru combaterea coruptiei.

Rolul controlului in combaterea economiei subterane

Controlul, intr-o acceptiune extinsa, poate fi definit ca ansamblul activitatilor intreprinse de autoritatile statului pentru prevenirea, identificarea, combaterea si sanctionarea faptelor ilicite din domeniul fiscal, al legislatiei muncii si activitatilor criminale.

Alaturi de aceasta functie principala, controlul reprezinta o sursa semnificativa pentru cunoasterea formelor concrete de manifestare a unor activitati subterane si de estimare a dimensiunilor acestora.

In plan concret, activitatea de control este exercitata de institutii, care reprezinta autoritatea statului, specializate in anumite domenii de activitate. Importante pentru combaterea economiei subterane sunt institutiile de control in domeniul fiscal, al legislatiei muncii si cele specializate in combaterea activitatilor infractionale.

Pornind de la aceasta structurare, trebuie spus ca in timp ce institutiile de control fiscal sau in domeniul muncii urmaresc in primul rand verificarea activitatilor desfasurate de contribuabili legal inregistrati si din aceasta perspectiva pot lua cunostinte despre fapte ce constituie frauda fiscala, munca la negru si chiar activitati criminale, in care cei supusi verificarii sunt implicati printr-un comportament dual, institutiile avand drept rol combaterea activitatilor criminale pornesc, in principiu actiunea lor de cercetare tocmai de la faptele ce constituie frauda, trafic de droguri, prostituitie, jocuri neautorizate, etc.
Metodele si tehnicile utilizate de catre cei ce aplica legea sunt diverse, adecvate fiecarui sector de activitate,utilizandu-se de la controlul documentar,si expertizele contabile pana la spectaculoase tehnici politienesti, in functie de competenta fiecarui organ de control.

Trasaturile principale ce trebuie sa caracterizeze un sistem eficient de control, capabil sa combata economia subterana, sunt: specializarea si interoperabilitatea.

Specializarea organelor de control, presupune ca institutia de control sa aiba un domeniu de activitate concret bazat pe reguli clare si de preferat stabile in timp. Logistica unor asemenea institutii trebuie sa fie adecvata scopului propus iar metodele de munca trebuie sa aiba caracter modern ,eficient si sa presupuna cat mai putine interferente cu activitatea contribuabilor onesti.

Interoperabilitatea institutiilor de control este la randul sau o caracteristica importanta si determina capacitatea de reactie la combaterea unor fraude complexe si a unor fapte infractionale grave.

In plan intern aceasta presupune capacitate de asociere in structura verticala, in timp real, fara suprapuneri de atributii sau dimpotriva, fara existenta unor zone de competenta neacoperite.

O trasatura relativ noua, motivata de caracterul accentuat de globalizare al economiei, inclusiv in forma sa subterana de manifestare, este inrteroperabilitata cu insitutiile cu profil similar din celelalte state. Istoria colaborarii internationale impotriva practicilor economiei subterane este relativ recenta, limitandu-se in general la schimbul de date si informatii, in special in domeniul combaterii activitatilor din sfera criminala a acestui fenomen. Pot fi incadrate in aceiasi categorie a schimbului de informatii, prevederile ce reglementeaza acordurile de evitare a dublei impuneri,incheiate intre state, deoarece acestea stabilesc si unele masuri de evitare a fraudei fiscale.

Trecerea de la colaborarea bilaterala la realizarea unor planuri de masuri ample, intersectoriale, cu participarea directa sau indirecta a unor grupuri de state concretizata in elaborarea si semnarea unor conventii, tratate si acorduri internationale, au insemnat un important salt calitativ.

Pe fondul integrarii europene accentuate, in anul 1999 a fost infiintat Oficiul European de Lupta Impotriva Fraudelor, ca institutie comunitara competenta sa dezvolte controale pe teritoriul statelor membre dar si a tarilor canditate la Uniunea Europeana.

Acest gen de activitate ce impune revizuirea multor concepte si conceptii, in special cu privire la rolul statului si functiile acestuia, reprezinta o etapa noua de care se leaga sperantele combaterii eficiente a fraudei si a criminalitatii transnationale.