|
|
|
Postulatele auditului financiar
Auditul opereaza cu idei abstracte; el isi are bazele in numeroase tipuri de invatare are o structura rationala de postulate, concepte, tehnici si reguli, bazandu-se pe un studiu intelectual riguros care merita sa fie numita "disciplina' in sensul curent al acestui termen. .Altfel spus, auditul are la baza o teorie.
O trecere in revista a literaturii de specialitate evidentiaza numeroase postulate care stau la baza teoriei auditului. Aceste postulate nu au fost descoperite de unul sau mai multi indivizi, intr-un loc geografic oarecare si intr-un moment precis de timp. De asemenea, ele nu pot fi rezultatul experientelor stiintifice de laborator. Dimpotriva, ele fac obiectul schimbarii, deoarece se bazeaza pe un mediu, pe o structura a utilizatorilor de informatii financiare si pe necesitatile lor de informare, care evolueaza in mod continu.
Postulatele cel mai frecvent invocate in lucrarile de audit sunt:
Situatiile financiare si informatiile financiare sunt verificabile. Verificarea nu implica probe de netagaduit, dar sugereaza conceptul de asigurare rezonabila. Mautz si Sharaf subliniaza ca "doar pe baza acestui postulat, se identifica:
- teoria probei
- procedeul de verificare
- aplicarea probabilitatii teoriei de audit
- stabilirea granitelor responsabilitatii auditorului'.
Pe termen lung, nu exista un conflict de interese intre auditori si conducerea entitatii auditate.
Atat auditorii cat si managerii ar trebui sa fie interesati in prezentarea unei imagini fidele a situatiilor financiare, deoarece adoptarea unor decizii de investitii bazate pe informatii pertinente este benefica intreprinderii pe termen lung. Trebuie insa precizat ca, pe termen scurt, pot exista conflicte in ceea ce priveste:
dezacordul onest asupra aplicarii unei politici contabile;
incercarea managerilor de a cosmetiza situatiile financiare, prin ameliorarea performantei publicate sau a gradului de atingere a altor obiective, pentru asi spori propria remuneratie sau acordarea unor bonificatii suplimentare;
fraude manageriale.
Din acest motiv, pe tot parcursul activitatii desfasurate, auditorii trebuie sa manifeste o atitudine sceptica fata de informatiile furnizate de conducerea entitatii.
Rezultatul unei misiuni furnizeaza asigurari rezonabile dar nu absolute ca vor fi detectate erori semnificative cauzate, in special, de nereguli.
Standardul de audit ISA 200 ajuta la corelarea acestui postulat cu responsabilitatile unui audit modern. Norma prevede ca, un audit efectuat in conformitate cu standardele de audit, are ca scop detectarea erorilor semnificative, inclusiv a fraudelor care pot afecta situatiile financiare. Auditorul nu este un garant. Responsabilitatea sa consta in a-si exercita indatoririle cu maxima grija si competenta, avand un grad adecvat de skepticism profesional.
Existenta unui sistem de control intern satisfacator reduce posibilitatea fraudei si erorilor.
Un sistem de control intern se bazeaza pe doua elemente definitorii: separarea responsabilitatilor in cadrul unei organizatii si verificarea interna propriu-zisa. Aceste doua elemente considerate impreuna nu pot fi eficiente 100%, fapt care conduce la ipoteza ca este mai corect a spune ca un sistem de control intern bun reduce eroarea, frauda, manipularea rezultatelor, pierderea activelor, fara a elimina total riscul de aparitie a acestora. In aceste conditii, auditorul are nevoie de probe suplimentare fata de cele solicitate de un control intern, pentru a-si fundamenta aprecierea rezonabila despre situatiile financiare auditate.
Aplicarea constanta a principiilor general acceptate de contabilitate ofera o imagine fidela a situatiilor financiare.
In momentul in care auditorul isi exprima opinia sa in legatura cu situatiile auditate, el considera ca element de referinta aplicarea principiilor contabile general acceptate in evaluarea gradului de fidelitate a situatiilor sau informatiilor analizate. Fara un astfel de criteriu, ar fi deosebit de dificil sa se stabileasca, cu obiectivitate, daca situatiile financiare prezinta sau nu o imagine fidela.
Activitatea curenta de audit este structurata in functie de experienta si cunostintele acumulate din auditarea clientului in anii precedenti
In conformitate cu acest postulat, in lipsa unei probe contrarii, auditorul poate sa presupuna ca ceea ce a fost adevarat in trecut, pentru o societate auditata, va ramane valabil si in viitor. Altfel spus, in absenta unor schimbari in controlul intern operational si de personal al clientului, auditorii isi pot planifica angajamentele curente, pe probele cumulate din misiunile de audit anterioare, ceea ce mareste eficienta unei misiuni de audit.
Independenta este esentiala in misiunea de audit Independenta este "piatra de incercare' a profesiei de auditor.
Fara o independenta profesionala de necontestat, opinia auditorului devine suspecta. Din punct de vedere teoretic, factorii care permit determinarea gradului de independenta sunt integritatea si obiectivitatea auditorului.
Statutul profesional de auditor independent impune anumite obligatii profesionale. Printre acestea, cunoasterea legislatiei in vigoare, al domeniului in care isi desfasoara activitatea clientul, practica mediului concurential, dar si a elementelor definitorii ale activitatii acestuia (politici manageriale, politici financiare, politici de mediu, politici de dezvoltare sau stagnare, etc.) sunt necesitati de care auditorul nu se poate dispensa in abordarea misiunii de audit.
Competenta profesionala a auditorului, probata in momentul accesului la profesie, trebuie intretinuta pe toata durata carierei de auditor. Un profesionist contabil, trebuie sa accepte numai acele misiuni pe care el insusi sau societatea din care face parte, spera sa le realizeze cu competenta.
Comportamentul deontologic ii impune auditorului un mod de conduita care sa fie compatibil cu buna reputatie a profesiunii. In realizarea misiunii sale, auditorul nu trebuie sa se lase supus unor influente exterioare nefavorabile si mai ales sa faca obiectul unor presiuni. El trebuie sa se manifeste liber de orice interes care ar putea aduce atingere integritatii si obiectivitatii sale.
