Metodologia analizei economice

Metodologia analizei economice

Notiuni introductive

Procedee ale analizei economico-financiare

Procedeul substitutiei in lant

Tehnica balantiera

Tehnica soldului

Cercetarile operationale

Notiuni introductive

In analiza se folosesc marimile absolute, dar, pentru usurinta calculelor, se poate recurge si la indici. Daca rezultatele nu sunt comparabile se foloseste o serie de procedee pentru a le putea compara:

-preturi constante;

-preturi curente.

In functie de baza de comparatie putem avea:

comparatii in timp - este urmarit acelasi rezultat la timpi diferiti. Tot in timp sunt comparatiile intre rezultatul prestabilit si cel efectiv obtinut.

comparatii in spatiu - elementul variabil este spatiul, la acelasi moment de timp;

comparatii mixte - atat in timp, cat si in spatiu. Este cazul a 2 unitati similare d.p.d.v. tehnologic, analizate la timpi diferiti.

comparatii cu carater special - intre rezultatele obtinute si cele teoretic posibile care rezulta din studiile de optimizare .

Pentru determinarea factorilor ce conditioneaza un anumit fenomen, se folosesc 4 etape:

descompunerea rezultatului in elementele sale constitutive - se realizeaza cu ajutorul analizei structurale;

determinarea factorilor de influenta - se face in mod succesiv, incepand de la factorii cu actiune directa si continuand cu cei cu actiune indirecta. Aceasta etapa are ca scop determinarea cauzelor care au dus la modificarea fenomenului (analiza factoriala);

se stabilesc corelatiile intre cauza si efect. In continuare se masoara influenta factorilor folosind o serie de procedee ale analizei cantitative.

elaborarea concluziilor generalizate si a masurilor care se impun in urma analizei. Acestea urmaresc valorificarea optima a resurselor de care dispune agentul economic.

1. Descompunerea fenomenului - este in esenta o metoda deductiva de cercetare (de la intreg la parte). Descompunerea urmareste variatia cantitativa si calitativa a fenomenului. Descompunerea are ca scop asigurarea unei profunzimi a cercetarii, precum si localizarea rezultatelor.

Criteriile de descompunere sunt:

dupa timpul de formare a rezultatelor;

dupa locul de formare a rezultatelor;

- descompunere care urmareste dinamica fenomenului pe subdiviziuni de timp comparativ cu media.

Factorii pot fi: - principali sau secundari;

- esentiali sau nesemnificativi;

- masurabili sau care nu pot fi apreciati cu precizie.

Legatura dintre factor si rezultat poate fi functionala sau determinista si probabilistica sau statistica, care nu poate fi masurata cu precizie.

In cazul legaturilor de tip determinist (cele 4 operatii), la o variatie a factorilor corespunde o singura variatie a rezultatelor.

La o legatura de tip statistic, o variatie a factorului conduce la mai multe valori ale rezultatului esalonate intr-un interval.

Exemple de legaturi deterministe:

1. , unde:                   C_T - costul total al productiei

q - volumul fizic al productiei

c - costul unitar.

, unde: C_S - consumul specific de material

M - cantitatea de material consumata

q - volumul fizic al productiei.

C_T = f(q;c),        C_S = f(M;q).

Exemple de legaturi statistice:

corelatia dintre cost si productivitatea muncii;

legatura dintre forta de munca si salariu.

Factorii care actioneaza asupra proceselor de analiza se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

Dupa natura continutului lor se disting urmatorii factori:

tehnici;

tehnologici;

economici;

organizatorici;

social-politici;

biologici;

psihologici;

demografici;

naturali;

ecologici, etc.

Dupa caracterul lor in cadrul relatiei cauzale si in ordinea de analiza se intalnec urmatorii factori:

factori cantitativi, exprima nivelul cantitativ in functie de unitatile de masura in care se exprima;

factori calitativi, rezultanta concreta a calitatii activitatii, cuprind unii indicatori reprezentativi in activitatea economica profit, productivitate etc.;

factori de structura, se fundamenteaza pe factorii cantitativi, dar actiunea lor  reflecta prin intermediul factorilor calitativi.

Dupa felul de actiune in procesul economic care se desfasoara exista urmatorii factori:

cu actiune directa, atunci cand acestia actioneaza si isi exercita direct influenta asupra fenomenelor analizate;

cu actiune indirecta, atunci cand se evidentiaza a fi independenti efortului propriu.

Dupa izvorul actiunii se disting urmatorii factori:

interni (endogeni) care isi au izvorul in insasi activitatea desfasurata (gradul de organizare, nivelul de disciplina, ritmicitatea productiei);

externi (exogeni) care se regasesc la nivelul celor independenti (pretul pietei, nivelul inflatiei, instabilitatea cursului de schimb).

Dupa natura circuitului economic exista urmatorii factori:

specifici activitatii de productie;

specifici activitatii de aprovizionare.

Dupa gradul de intensitate a actiunii se intalnesc urmatorii factori:

principali, ca de exemplu: calitatea produselor, cererea pietei, rationalizarea consumului etc.;

secundari, ca de exemplu: livrarea cu anumite mijloace de transport, ambalarea si prezentarea produselor, modalitatea de returnare a ambalajelor etc.

Dupa posibilitatile de anticipare exista urmatorii factori:

previzibili, cu grad ridicat de certitudine;

imprevizibili, nesiguri, aleatori.

Dupa posibilitatea de masurare se disting urmatorii factori:

cuantificabili;

necuantificabili.

Masurarea influentei factorilor utilizeaza o serie de procedee care depind de tipul legaturii existente.

Generalizarea rezultatelor analizei este o metoda inductiva in care se face interpretarea acestora, finalizata cu un raport sau nota explicativa.

Procedee ale analizei economico-financiare

Analiza cantitativa opereaza cu marimi deterministe si cu legaturi de tip functional. Acestea sunt:

1     Procedeul substitutiei in lant

2     Tehnica balantiera (analiza input-output)

3     Tehnica soldului sau a ramasitei

4     Cercetarile operationale

In cazul legaturilor de tip statistic se utilizeaza ca procedeu corelatia statistica simpla sau multipla.

1 Procedeul substitutiei in lant

Unii analisti considera acest procedeu ca fiind insasi metoda analizei.

Fie R = f(a,b,c,), un rezultat determinat de factorii a, b, c, .Legatura f poate fi suma, diferenta, produs sau raport.

Pentru a conduce la rezultate corecte, substitutia in lant impune respectarea urmatoarelor principii:

ierarhizarea stiintifica a factorilor in functie de natura lor (cantitativi si calitativi);

ordinea de substitutie vizeaza inceperea subsitutiei cu factorii cantitativi, apoi a factorilor calitativi;

in momentul substituirii unui factor doar acesta este considerat variabil, toti ceilalti fiind considerati cu actiune constanta;

un factor odata substituit, se va mentine substituit pana la sfarsitul operatiilor.

MODELUL MI         - cazul unui produs de patru factori:

, unde:

R - variabila rezultativa (dependenta);

a,b,c,d - variabile factoriale (independente)

Abaterea  a indicatorului in perioada curenta (1) fata de perioada de referinta (0) este reprezentata prin diferenta:

              

Descompunerea abaterii  pe factori de influenta:

                   

- contributii ale modificarii factorilor a, b, c, d la modificarea totala a rezultatului

Calculul influentei factorilor:

=

=

=

Verificarea:

Obs.1:

, adica influentele factorilor nu sunt egale cu modificarea lor absoluta.

Obs. 2: Daca a, b, c, d sunt numere intregi, atunci calculele se verifica cu exactitate. Daca se folosesc zecimale, atunci apare o diferenta rezultata din considerarea unui numar mic sau mare de zecimale.

Interpretarea rezultatelor

Nu tot ce este pozitiv in sens matematic este pozitiv in sens economic, si invers.

MODELUL MII - cazul unui raport de doi factori:

Abaterea  a indicatorului in perioada curenta (1) fata de perioada de referinta (0) este reprezentata prin diferenta:

,            

Descompunerea abaterii  pe factori de influenta:

                      

Calculul influentei factorilor:

Verificarea:

Acelasi procedeu folosit in cazul marimilor absolute se utilizeaza si pentru indici (marimi relative).

MODELUL MIII             -

Se determina indicele de realizare a indicatorului R:

Indicii partiali sunt indicii factorilor:

Etape ale analizei factoriale in marimi relative:

Determinarea modificarii relative a indicatorului R:

Descompunerea modificarii relative a indicatorului R pe factori de influenta:

                     

Calculul influentei factorilor:

.

Interpretarea rezultatelor

MODELUL MIV

Se determina indicele de realizare a indicatorului R:

Indicii partiali sunt indicii factorilor:

;

Etape ale analizei factoriale in marimi relative:

Determinarea modificarii relative a indicatorului R:

Descompunerea modificarii relative a indicatorului R pe factori de influenta:

                      

Calculul influentei factorilor:

Interpretarea rezultatelor

Stabilirea corecta a ordinii de substitutie a factorilor are o importanta deosebita pentru masurarea influentelor acestora asupra modificarii rezultatului. Acelasi factor influenteaza in mod diferit un rezultat in functie de pozitia sa in lantul de substitutie. Cu cat un factor se afla "mai in fata", cu atat exercita o influenta mai mare asupra rezultatului.

Metoda (tehnica) balantiera

Se utilizeaza pentru realizarea balantelor materiale la nivel microeconomic si a tabloului intrari-iesiri la nivel macroeconomic.

Se aplica indicatorilor care se prezinta ca o suma sau diferenta de factori.

MODELUL MV       - in marimi absolute

 

Determinarea modificarii absolute:

              

Descompunerea abaterii  pe factori de influenta:

                    

- contributii ale modificarii factorilor a, b, c, d la modificarea totala a rezultatului

Calculul influentei factorilor:

=

=

=

Verificarea:

Interpretarea rezultatelor

In cazul metodei balantiere influenta unui factor asupra rezultatului este egala cu modificarea absoluta a factorului, luata cu semnul + sau -, corespunzator semnului factorului din relatia de definitie a indicatorului.

MODELUL MVI      - in marimi relative

 

Se determina indicele de realizare a indicatorului R:

Indicii partiali sunt indicii factorilor:

Etape ale analizei factoriale in marimi relative:

Determinarea modificarii relative a indicatorului R:

Descompunerea modificarii relative a indicatorului R pe factori de influenta:

                    

Calculul influentei factorilor:

.

Interpretarea rezultatelor

Metoda soldului sau a ramasitei

Este cea mai simpla metoda de determinare a influentei unui factor cand se cunosc celelalte influente determinate prin substitutiile anterioare, iar ultima influenta rezulta dintr-o ecuatie simpla.

                  

                   

Se cunosc  si .

Inconvenientul acestei metode este ca orice eroare strecurata in calculul unuia dintre factori se regaseste la ultima influenta.

Daca principiile substitutiei in lant nu sunt respectate, apar o serie de variante ale substitutiei clasice:

Varianta substitutiei alternative:

Aici nu se cunosc principiile:

-un factor odata substituit, se mentine substituit pana la sfarsitul operatiilor;

-nu se respecta ordinea de substitutie.

Datorita diferentei dintre abaterea totala si suma influentelor factorilor, metoda se mai numeste si metoda restului nedescompus.

Varianta substitutiilor partiale:

Cuprinde un algoritm de repartizare a diferentelor anterioare asupra tuturor factorilor. Aceleasi doua principii nu sunt respectate.

Dupa efectuarea calculelor,

Orientarea analizei economico-financiare spre problemele de optim este facilitata de avantajele oferite de calculul marginal, care permite determinarea unor conditii de maxim sau de minim.

Principala preocupare a analizei o constituie stabilirea conditiilor si a corelatiilor care asigura echilibrul agentilor economici si, mai mult, optimizarea rezultatelor acestora.

In mod concret, fiecare agent economic se afla intr-o dubla ipostaza:

-de consumator de resurse, fie ca este vorba de consum individual (privat) sau productiv (firme). Consumul de resurse se refera la factorii de productie: munca si capital care, la randul lui, poate fi fix (tehnic) si circulant.

-de producator de bunuri si servicii.

Criteriile de optimizare sunt si ele diferite in cele doua situatii:

-consumatorul urmareste achizitionarea in conditii optime a bunurilor si serviciilor necesare traiului. Aceasta inseamna maximizarea utilitatii sale in conditiile unui buget limitat;

-principala problema a producatorului este maximizarea profitului realizat in conditiile restrictive impuse de costul productiei.

Pentru consumator trebuie optimizata cererea in functie de venitul sau si de pretul bunurilor si serviciilor.

Pentru producator trebuie optimizata oferta (productia in general) in functie de factorii care se reflecta in costuri. In continuare se maximizeaza profitul in scopul supravietuirii si al cresterii economice.

Pentru producator, pretul factorilor de productie si pretul la care isi vinde produsele sunt variabile exogene (independente de vointa lui). Astfel, pretul factorilor de productie se obtine prin aplicarea legii cererii si ofertei pe piata factorilor de productie. Pretul produselor pe piata cu concurenta perfecta se obtine tot prin confruntarea cererii cu oferta. In conditii de concurenta imperfecta (monopol), producatorul fixeaza singur pretul de vanzare al produselor (pretul devine endogen), dar, pe masura ce pretul creste, cererea scade.

Esenta si utilitatea calcului marginal este prezentata astfel:

Relatia dintre indicator (y) si factorul determinant (x), data de functia , explica modificarea indicatorului ca efect al variatiilor factorului. In cazul variatiilor finite, functia poate fi reprezentata grafic prin histograme sau prin linii frante. In cazul variatiilor infinitezimale, graficul functiei devine o curba neteda si continua.

In orice punct al domeniului de definitie functia are o derivata, iar curba o tangenta.

Intre varibilele y si x se definesc o serie de relatii care se utilizeaza in analiza, astfel:

Valoarea medie a functiei y fata de x:

Conceptul de medii se refera la variatia functiei y pe un interval de valori ale lui x.

Valoarea marginala reprezinta "variatia functiei y la margine", corespunzatoare unei variatii foarte mici a lui x in jurul unei valori date.

-pentru variatii finite ale lui x, valoarea marginala se calculeaza conform relatiei:

; unde: , = modificari absolute

In acest caz, conceptul de marginal se confunda cu cel de medie (y_M este o medie a abaterilor).

-pentru variatii infinitezimale, valoarea marginala se calculeaza conform relatiei:

In acest caz, conceptul de marginal se refera doar la functii continue si derivabile si este sinonim cu derivata functiei. El reprezinta suplimentul de y adus de modificarea absoluta cu o unitate a lui x.

Ritmul de variatie exprima modificarea relativa a lui y cand x se modifica cu o unitate:

Ritmul indica cu cate procente se modifica y cand x variaza in mod absolut cu o unitate.

In cazul in care variatiile sunt infinitezimale, avem:

Elasticitatea reprezinta raportul modificarilor procentuale ale lui y si x (cu cate procente se modifica y cand x se modifica cu un procent).

Pentru variatii infinitezimale:

;