Evolutia economiei reale

1 Prefacerea sociala si economica a sectorului agriculturii

1.1 Reforma arara din anul 1864. Pentru viata majoritatii populatiei tarii, Legea Rurala din anul 1864, Legea comunala si cea a instructiunii publice au jucat un rol normativ decisiv. Eliberarea si improprietarirea taranilor, organizarea comunelor rurale si a invatamantului primar obligatoriu au contribuit intr-o oarecare masura la modificarea mentalitatilor, prin modernizarea cadrului institutional dupa modelul structurilor occidentale (modelele francez si german). Semnificativ si specific acestei reforme agrare a fost caracterul necomercial al alocarii terenurilor: conform conceptiilor acceptate, sustinute indeosebi de Mihail Kogalniceanu, taranimea clacasa rascumpara sarcinile feudale si nu pamantul pe care se improprietarea; a invins, in dezbaterile asupra legii rurale, teza dupa care pamantul, dintotodeauna, a apartinut taranimii si, deci, ea nu putea sa si-l cumpere; ceea ce platea ea reprezenta despagubirea acordata boierilor pentru pierderile pe care le sufereau in urma anularii obligatiilor clacasilor de a le mai face claca si a le da dijma. Pentru despagubirea taranilor statul a emis obligatiuni in valoare de 107 milioane lei cu o dobanda de 10%, rambursabile prin trageri semestriale la sorti vreme de 15 ani.

In urma Legii Rurale din anul 1864 si a unor legi ulterioare, pana in anul 1889, au fost improprietarite peste 600 de mii de gospodarii taranesti cu 2,5 milioane hectare teren arabil. Specifica reformei agrare din anul 1864 este, printre altele, distribuirea numai a terenurilor arabile, pasunile, fanetele si padurile ramanand in continuare in proprietatea marilor mosieri. Aceasta "lacuna" a Legii Rurale, abuzurile savarsite cu ocazia improprietaririi, sistemul invoielilor agricole, regimul marii arendasii au determinat o inrautatire a starii materiale a taranimii, ajungandu-se, in cele din urma, la rascoala din anul 1907.

Semnificatia istorica a reformei agrare din anul 1864 a constat in transformarea radicala a regimului proprietatii agrare, precum si in organizarea celulei de baza a vietii rurale, comuna. Cadrul institutional a fost radical modificat, facandu-se trecerea de la regimul marii proprietati de tip latifundiar la regimul proprietatii mosieresti-taranesti, regim de tranzitie catre proprietatea taraneasca devenita dominanta in urma reformei agrare din anul 1921.

Transformarile institutionale au fost insotite de transformari tehnologice de mai mica amploare, ceea ce a determinat mentinerea caracterului primitiv al inzestrarii majoritatii gospodariilor taranesti. Consecinta: obtinerea unor productii medii la hectar inferioare pe mica exploatatie taraneasca fata de randamentele obtinute pe marea exploatatie, fiind evidenta discrepanta dintre agricultura de subzistenta practicata pe mica exploatatie comparativ cu agricultura marilor exploatatii, furnizoare ale majoritatii cerealelor destinate exportului Romaniei. De altfel, distributia suprafetelor funciare este elocventa: potrivit datelor recensamantului din anul 1905, circa trei milioane ha teren arabil reveneau unui numar de 920 mii de gospodarii, in vreme ce peste 3 milioane ha se aflau in proprietatea a circa 6000 de familii de mari mosieri. Nivelul scazut al agriculturii romanesti era cauzat si de investitiile reduse, de mentalitatile si comportamentele specifice unei agriculturi de subzistenta bazate pe extensivitate si monocultura (cereale).

1.2 Regresul agriculturii romanesti in perioada interbelica. Pare paradoxal, dar, agricultura romaneasca, in pofida reformei din anul 1921, in loc sa progreseze, a regresat.

1.2.1 Necesitatea Reformei agrare din anul 1921. Obiectivele urmarite de initiatorii legilor de improprietarire au fost:

satisfacerea nevoii de pamant a taranimii, in continuarea procesului de individualizare a proprietatii taranesti.

promisa de regele Ferdinand pe front, in anul 1917, improprietarirea taranilor urmarea consolidarea unitatii statului national roman dupa Marea Unire din anul 1918;

sporirea interesului micului producator agricol pentru sporirea productiei agricole: se estima ca, taranul, proprietar al pamantului pe care-l lucra urma sa obtina rezultate mult mai bune decat in situatia in care ar fi lucrat pamantul altuia sau alat in proprietate obsteasca;

promovata de Partidul National Liberal, Reforma urmarea anihilarea puterii marilor mosieri si anihilarea puterii politice a Partidului Conservator: in anul 1925 Partidul Conservator disparea de pe scena politica a tarii;

eliminarea riscului de extindere a ideilor revolutiei bolsevice.

Intrebari: A avut tendinta de impunere a individualismului exprimat sub forma ideii de proprietate privata funciara efecte pozitive asupra evolutiei agriculturii romanesti?

Au avut cele doua reforme (din anul 1864 si din anul 1921) un caracter liberal sau mai degraba socialist? Prin expropriere si improprietarire au fost incalcate principiile liberale ale proprietatii? Precizati intelesul termenilor liberal si socialist.

Tema: Premisele si continutul reformei vor fi comparate cu cele ale reformei din anul 1864.

1.2.2 Criteriile improprietaririi:

Au primit pamant:

ostasii participanti la razboi;

vaduvele si orfanii de razboi;

taranii fara pamant;

taranii proprietari ai unor terenuri pana in 5 ha.

Care este semnificatia criteriilor improprietaririi? Prin ce se deosebesc criteriile din anul 1921 fata de cele din anul 1864?

1.2.3 Conditiile improprietaririi:

• Spre deosebire de reforma din anul 1864, in anul 1921, noii improprietariti au platit contravaloarea pamantului, pretul reprezentand de 20 de ori arenda, dupa preturile din anul 1913, in functie de regiune.
• Suma totala a ratelor de plata a improprietaririi s-a ridicat la 6,2 mild. lei, din care pana in anul 1939 s-au achitat doar 3,2 mild. lei.
• Marii proprietari au primit ca despagubire obligatiuni de stat in valoare de cca 9 miliarde lei.

1.3 Consecintele Reformei agrare din anul 1921:

improprietarirea a 1,6 milioane gospodarii taranesti cu 3,5 milioane ha a dus la parcelarea proprietatii taranesti;

parcelarea proprietatii funciare corelata cu cresterea demografica in mediul rural (populatia agricola a Romaniei era de aproape 15 milioane locuitori in anul 1940) a determinat pulverizarea exploatatiilor agricole taranesti.

Intrebare: Care este deosebirea dintre proprietate si exploatatie funciara?

corelata cu efectele crizei agrare din perioada 1928-1936, in special urmare a deschiderii foarfecii preturilor in defavoarea produselor agricole, pulverizarea exploatatiilor taranesti a cauzat diminuarea drastica a eficientei gospodariilor taranesti;

Efectele crizei agrare mondiale asupra agriculturii romanesti

Fenomenul economic de cea mai mare gravitate pentru tarile agricole a fost criza agrara mondiala din anii 1928-193 In lupta de concurenta, marii producatori de produse agricole marfa ai lumii: Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina, Australia etc. care furnizau 80-90% din exportul de cereale si alte produse agricole, dupa razboi, la o cerere sporita a pietei mondiale, isi maresc productia care depaseste, prin anii 1927-1928, cererea mondiala; apare o supraproductie (care continua sa creasca pana prin 1933-1934) si se declanseaza din anul 1928 marea criza agrara repercutata asupra tuturor tarilor agrare, inclusiv asupra Romaniei.

Stocurile de cereale pe piata mondiala sporesc alarmant (media 1925-29=100) de la 76% in anul 1925 la 124% in 1929, la 183% in 1931 si 186% in 1933, dupa care urmeaza reducerea lor treptata.

Consecinta directa, ca a oricarei supraoferte de marfuri, s-a manifestat in scaderea brutala a preturilor. Dupa ce preturile agricole urca in anii postbelici pana in anii 1927-1928, cu 30-40% fata de anul 1913, declansarea crizei agrare le coboara puternic, la diferite marfuri, intre 40-60% fata de nivelul antecriza.

Consecintele au fost catastrofale; milioane de ferme au dat faliment, zeci de milioane de exploatatii mici si mijlocii s-au ruinat, intrucat preturile de vanzare au coborat mult sub pretul de cost, provocand considerabile pagube; toate statele producatoare de produse agricole au luat masuri de stimulare a exportului si salvare a productiei interne, dar fara rezultate semnificative pana la resorbirea crizei.

scaderea eficientei gospodariilor taranesti s-a exprimat in principal prin reducerea veniturilor, deprecierea mijloacelor de munca si cresterea gradului de indatorare a taranimii la banci si camatari;

agricultura Romaniei devine o agricultura de subzistenta pentru marea majoritate a locuitorilor rurali, gospodaria taraneasca ramanand in continuare in afara modului de organizare capitalist propriu-zis.

Diminuarea eficientei agriculturii romanesti

In toata perioada randamentele medii au fost cu 10-30% mai reduse, la diferite cereale, decat in anii antebelici. Ele s-au situat si sub nivelul celor mai multe tari din Europa; media anilor 1935 - 1939 la productia de grau era in Romania de 1040 kg, in Bulgaria de 1370 kg, in Jugoslavia de 1220 kg, in Franta de 1530 kg. Asemenea diferente se remarcau si la celelalte culturi cerealiere, alimentare si pentru industrializare.

Expresia cea mai semnificativa a capacitatii agriculturii o ofera productia de cereale pe locuitor, care in Romania se reduce considerabil: de la cca 890 kg in aniiantebelici 1910-1913 la 550 kg in 1934/1938. In conditiile cand consumul intern pe locuitor s-a mentinut aproape la acelasi nivel - 460-470 kg -, scaderea productie s-a repercutat asupra exportului; in anii antebelici se exporta, in medie, 420 kg cereale pe locuitor, iar intre 1934-1938 numai 76 kg. Romania dupa razboi a iesit din randul exportatorilor mari de cereale ai Europei, cum figura inaintea lui si mai acoperea acum doar intre 7-12% din importul continentului.

Rezultatele generale mediocre ale dezvoltarii agriculturii in perioada interbelica s-au datorat: slabei sale inzestrari cu mijloace de munca; metodelor inapoiate traditionale de cultura; veniturilor reduse si de aici; incapacitatii micilor gospodarii de a practica o agricultura moderna.

Cauza principala a diminuarii randamentelor a fost faramitarea exploatatiilor agricole, saracirea unei mari parti a lor, incapacitatea gospodariei mici taranesti sa faca investitii, sa treaca la culturi intensive etc. Aceasta reprezinta problema fundamentala a agriculturii romanesti careia nu i s-au gasit remedii aplicabile de indreptare.

Suprapopulatia relativa agricola

Suprapopulatia agricola desemna densitatea mare de locuitori agricoli pe km² - 116 - ceea ce creea un dezechilibru intre cresterea populatiei si insuficienta mijloacelor ei de existenta si castig.

Asupra mentinerii si sporirii suprapopulatiei relative agricole au actionat o serie de factori: caracterul extensiv cerealier al culturilor; stagnarea cresterii randamentelor din lipsa inventarului modern; faramitarea, prin diferentiere si mostenire, a exploatatiilor agricole; deschiderea foarfecei preturilor in defavoarea celor agricole; utilizarea incompleta a fondului de timp de munca agricol.

Ca efecte ale suprapopulatiei relative agricole nu erau numai veniturile reduse si slaba capacitate de investitii agricole a gospodariilor, dar si conditiile precare de trai, o ingustare relativa a pietei rurale, puternica frana in dezvoltarea industriala, precum si un proces de deplasare, in masa, a elementelor rurale la orase, in cautare de lucru, si deci cresterea concurentei lor asupra mainii de lucru urbane.

Intre remediile esentiale ale acestui fenomen social era vazuta industrializarea, capabila sa absoarba surplusul de munca din agricultura; dar dezvoltarea industriei la asemenea dimensiuni era imposibila atunci din lipsa de capitaluri. A doua solutie preconizata si larg studiata si propagata era vazuta in cooperatie.

Situatia agriculturii romanesti la finele a opt decenii de tranzitie catre economia de piata (1860-1940)

Pentru o scurta sinteza asupra structurilor si eficientei agriculturii romanesti inainte de 1945 utilizam datele furnizate de Recensamantul agricol al Romaniei din anul 1941.

In anul 1941 Romania avea cca 1/3 din teritoriu dezmembrat in urma pactelor imperialiste din anul 1940. Structura relativa a exploatatiilor agricole insa nu s-a modificat sensibil. In acel an s-au recenzat 2 251 mii exploatatii agricole in suprafata de 10,2 mil. ha.

Datele culese si prelucrate, prima oara in Romania, asupra acestei teme, infatiseaza exploatatiile agricole dupa suprafata utilizata si in proprietate si dupa natura muncii folosite, proprie si straina, salariata; ele prezinta fenomenul agrar la sfarsitul perioadei interbelice in Romania, din care se pot determina liniile generale ale structurii socio-economice a agriculturii.

Reprezentarea statistica a segmentelor agriculturii contureaza patru zone ale economiei agrare dupa natura si caracterul exploatatiilor:

Cea mai intinsa zona, predominanta asupra celorlalte, era a gospodariilor taranesti intemeiate majoritar pe pamantul propriu si pe munca proprie; ea cuprindea 44,7% din totalul exploatatiilor si 45,8% din suprafata lor; se intemeia preponderent pe economia naturala, 2/3 din consum fiind asigurat din produsele gospodariei; ea furniza o parte mica si variabila din productie, ca marfa, pentru piata;

a doua zona economico-sociala agrara se reprezenta de gospodariile cu mijloace de productie insuficiente sau fara mijloace, majoritatea sarace, care furnizau forta de munca altor categorii de exploatatii; ele formau 40% din totalul gospodariilor taranesti, dar lucrau o suprafata doar de 18,1% din total; ele ofereau si mai putine produse agricole pietii; in schimb, vindeau forta de munca;

a treia zona o constituiau exploatatiile mai mari, instarite, care pe langa munca familiei, foloseau curent muncitori agricoli angajati; ca proportie, era redusa in totalul gospodariilor - 14,2% - dar utiliza - 24,4% - aproape un sfert din suprafata lucrata; cea mai mare parte din productia agricola era vanduta la piata;

ultima zona, cea mai restransa ca numar - 1,1% - din total - dar nu si ca suprafata - cca 11,7% - revenea exploatatiilor lucrate cu munca exclusiv straina, retribuita prioritar in bani, dar si in produse, dijma; prin excelenta aici erau cantonate marile exploatatii, intre cca 25-300 ha, - in medie cu 46,7 ha - capitaliste - mai bine inzestrate cu inventar, capital si specialisti, cu organizare mai moderna; aici functionau si mari ferme specializate pe culturi de plante tehnice, legume si fructe, viticultura, zootehnie ca model de dezvoltare a agriculturii intensive si competitive; intreaga productie agricola era destinata pietei.

Recensamantul din 1941 specifica totodata existenta a peste 1 mil. de muncitori agricoli, zilieri si permanenti, proveniti in special din zona a doua.

Intre zonele agrare mentionate actionau raporturi economice variate de cedare si luare in arenda a pamantului, lucrarea pamantului altora cu mijloacele de munca ale gospodariilor mici, vanzarea si cumpararea fortei de munca, de produse etc.

Aceasta releva un stadiu mai inaintat al dezvoltarii productiei de marfuri agricole care evolua treptat spre productia mare, capitalista.

Concluzii:

Rezultatul social dominant al acestor tendinte si al unei supraoferte de brate de munca din suprapopulatia relativa agrara era ingrosarea categoriilor taranimii sarace ce ajungea pana la 40% din total, avand conditii proaste, iar unele paturi chiar mizere de existenta, si fara nici o perspectiva de imbunatatire, intrucat economia nationala nu putea sa le asigure locuri de munca permanente.

Agricultura si indeosebi taranimea mica, ca si inainte, purta greu povara impozitelor, a dobanzilor camataresti, a exploatarii prin preturi monopoliste la produse industriale etc..

Desigur, viata sociala a satului, in anumita masura a evoluat in bine; a diminuat arbitrarul marilor arendasi si proprietari, al autoritatilor comunale si de stat; s-a extins reteaua de scolarizare, in mica dimensiune si asistenta medicala; au patruns mai larg, treptat, dar incet, in viata satului si forme de cultura scrisa - presa, lucrari de popularizare agricola, a bunei gospodari etc.; s-a intensificat circulatia sat-oras, iar categoriile instarite s-au largit; invatatorii, preotii, cooperatia de credit-bancile populare, alte forme de conlucrare largeau orizontul cultural al taranimii.

Procesele de ridicare a satului si antrenare in viata moderna, ca si pana la 1921, s-au desfasurat foarte lent si cu un sprijin condamnabil de slab din partea celor care beneficiau de principalele roade ale agriculturii, de majoritatea venitului national creat la sate - clasele conducatoare, guvernele, si indeosebi institutia statala.

Cauza principala insa a situatiei grele a taranimii a constat in veniturile foarte scazute a celei mai mari parti a ei, indeosebi in regiunile agro-geografice precare.

Caracteristica social-economica globala a satului romanesc, in deceniul patru, ramanea adanca polarizare intre diferite categorii ale taranimii: la un pol putine gospodarii bogate, cu mijloace de productie si de consum necesare, indestulate; la celalalt pol cele mai numeroase gospodarii, mici, sarace cu situatie materiala grea si conditii de existenta proaste, insuficiente, bantuite de boli si necazuri.

Problema capitala a agriculturii romanesti viza inapoierea sa, a mijloacelor de munca si cultura rutinare si de slab randament, a caracterului sau parcelar care bloca organizarea marii exploatatii agricole moderne, neputinta sa de a se autodezvolta, datorita pe de o parte sustragerii majoritatii plus produsului sau, prin mecanismele economice si statale, in favoarea sectoarelor neagricole si pe de alta parte din cauza concurentei pietei mondiale.

Intrebari de autoevaluare:

• In ce scop au fost obligati taranii sa plateasca sumele aferente improprietaririi lor prin legile din anii 1864 si 1921?
• Dupa ce criterii au fost improprietariti taranii in anii 1864 si 1921?
• Precizati suprafata totala atribuita taranilor prin reformele din anii 1864 si 1921.
• Mentionati numarul familiilor improprietarite prin legile agrare din anii 1864 si 1921.
• Precizati modul in care statul a facilitat plata sumelor datorate de catre tarani marilor proprietari.
• Enumerati sase consecinte ale reformelor agrare din anul 1864.
• Mentionati trei trasaturi ale evolutiei proprietatii mici taranesti dupa reforma agrara din anul 1864.
• Precizati structura suprafetei cultivabile (in procente) detinute de marea si mica proprietate potrivit datelor din anul 1905. Cum este denumit regimul agrar specific acestei repartitii a proprietatilor?
• Denumiti procesul de transformare a agriculturii romanesti legat de cresterea suprafetelor arabile si reducerea a terenurilor ocupate de pasuni si fanete pe parcursul secolului al XIX-lea.
• Enumerati cinci obiective ale reformei agrare din anul 1921.
• Identificati categoriile de terenuri atribuite taranilor prin reformele din anii 1864 si 1921.
• Specificati suma totala de platit si cea efectiv achitata de catre tarani in urma reformei din anul 1921.
• Precizati evolutia structurii proprietatii mici taranesti si a marii proprietati latifundiare intre recensamintele din anii 1905 si 1930.
• Precizati structura suprafetei cultivabile (in procente) detinute de marea si mica proprietate potrivit datelor din anul 1930. Cum este denumit regimul agrar specific acestei repartitii a proprietatilor?
• Desemnati procesul de reducere (prin succesiune) a suprafetelor medii ale proprietatilor agricole taranesti in perioada 1860-1938.
• Mentionati randamentele medii la hectar ale productiei de cereale in perioada 1935-1939 comparativ cu perioada 1910-1915.
• Cum a evoluat productia de cereale pe locuitor in perioada 1934-1938 comparativ cu perioada 1910-1913?
• Mentionati nivelul exportului de cereale pe locuitor in perioada 1934-1938 fata de anii anteriori primului razboi mondial. Precizati cauza acestei evolutii.
• Specificati care a fost principala cauza a diminuarii randamentelor la hectar ale principalelor culturi de cereale in perioada 1919-1938.
• Precizati problema fundamentala a agriculturii romanesti interbelice referitor la diminuarea randamentelor culturilor de cereale.
• Precizati mecanismul prin care efectele crizei agrare mondiale s-au transmis asupra agriculturii romanesti in perioada 1928-193
• Enumerati patru cauze ale rezultatelor mediocre inregistrate in agricultura romaneasca in perioada interbelica.
• Enumerati patru consecinte ale crizei mondiale asupra agriculturii romanesti in perioada interbelica.
• Mentionati nivelul preturilor agricole atins in anii 1933-1934 fata de anul 1928.
• Ce se intelege prin 'foarfecele preturilor'?
• Cum a evoluat puterea de cumparare a taranimii in perioada 1929-1938? A se analiza graficul privind 'foarfecele preturilor'!
• Precizati cinci factori ai sporirii suprapopulatiei relative agricole in perioada interbelica.
• Mentionati patru consecinte ale sporirii suprapopulatiei relative agricole in perioada interbelica.
• Prezentati cele patru zone ale exploatatiilor agricole in anul 1941.

2 Evolutia industriei in perioada 1886-1938

2.1 Transformarea sistemului industrial 1886-1914

2.1.1 Revolutia industriala - Proces demarat in Occident (in Anglia) in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constand, in esenta, in: inlocuirea uneltelor simple cu un sistem de unelte - masina; descoperirea si utilizarea unei forte motrice noi, a aburului; organizarea fabricii in locul atelierului.

Avantajele generate de revolutia industriala: expansiunea productiei de bunuri si a serviciilor; activitatea industriala devine continua; cresterea spectaculoasa a productivitatii muncii; reducerea considerabila a costurilor medii; scaderea preturilor si cresterea veniturilor reale.

Ramurile industriale "originatoare" ale revolutiei industriale: industria textila; industria extractiva; industria metalurgica; industria constructoare de masini.

Configuratia noului sistem industrial: industria extractiva; industria prelucratoare; industria electricitatii (energiei electrice).

1.2 Premisele constituirii noului sistem industrial in perioada 1886-1914 au fost: existenta unei industrii manufacturiere si mestesugaresti dezvoltate; prezenta unei forte de munca specializate, calificate; disponibilitati de capitaluri si existenta unui sistem de credit stimulativ pentru investitii; manifestarea cererii de produse industriale pe piata interna si externa; accesibilitatea resurselor (materii prime, energie etc.).

Determinantele procesului de industrializare au constat in: evolutia celor trei forme ale industriei manuale (casnice, mestesugaresti si manufacturiere) si mecanizate (impactul revolutiei industriale occidentale asupra organizarii sistemului de fabrica in Romania); conturarea diviziunii internationale a muncii de tipul "stat agrar/stat industrial" pe parcursul secolului al XIX-lea; cresterea dependentei tarilor industriale de oferta de produse primare de pe pietele externe; investitiile destinate modernizarii infrastructurii in Romania au determinat contractarea de imprumuturi externe; achitarea anuitatilor tot mai mari ale datoriei externe a generat problema constituirii lichiditatilor internationale; contributia agriculturii la asigurarea capacitatii de plata externe; necesitatea sporirii capacitatii de plata externe a determinat cresterea dependentei economiei romanesti de productia agricola, punand in evidenta slaba eficienta a agriculturii romanesti; devine decisiva pentru politica economica problema raportului de schimb in comertul international - terms of trade.

2.1.2 Politica industriala: Interventia statului s-a manifestat sub forma unei politici comerciale externe protectioniste insotite de masuri politica industriala de incurajare a industriei. Protectionismul vamal a fost consacrat prin tarifele din anii 1886, 1891, 1893 si 1904, masurile si criteriile de incurajare a industriei fiind cuprinse in legile din anii 1887 si 1912.

Legea din anul 1887, Masuri generale pentru incurajarea industriei nationale acorda tuturor intreprinderilor industriale, care indeplineau conditiile prevazute, urmatoarele avantaje principale, pe timp de 15 ani: scutire de orice taxe si impozite directe; teren pana la 5 ha pentru constructie, in proprietate capitalului autohton si numai in folosinta capitalului strain; reducerea,  pana la 40%, a tarifelor de transport al marfurilor pe caile ferate romane; scutirea de taxe la importul de masini si utilaje necesare fabricii si la importul de materii prime care nu se gaseau in tara; prioritate, fata de ofertele straine, la comenzile de furnituri pentru stat.

Conditiile (criteriile) pentru obtinerea avantajelor de incurajare pentru o intreprindere erau: capital fix minim de 50 000 lei sau folosirea a cel putin 25 lucratori salariati in timp de cel putin patru luni pe an; utilizarea de masini perfectionate; asigurarea, in termen de 5 ani, a unei proportii de 2/3 din lucratori cu personal romanesc.

Nu beneficiau de incurajare, morile, fabricile de bere si cele de spirt, considerandu-se ca abundenta de materie prima din tara le asigura prosperitatea.

Criteriile legii incurajarii, din anul 1887, urmareau avantajarea numai a unitatilor mari; de pilda, capitalul prevazut de 50 000 lei, era echivalent cu valoarea a 500 tone de grau sau a 16,6 kg aur.

Din anul 1912, se aplica o noua lege a incurajarii industriei, de data aceasta elaborata de catre un guvern al partidului conservator; acesta urmarea incurajarea si a industriilor consumatoare de materii prime agricole pe care le produceau marii proprietari si arendasi. Criteriile de acordare a avantajelor se modifica: nu se mai cerea o anumita marime a capitalului, ci folosirea a minimum 20 lucratori sau a unor motoare de forta motrice de peste 5 c.p.

Legea extindea sfera intreprinderilor beneficiare, incluzand morile, fabricile de bere si spirt, precum si cooperativele de meseriasi sau atelierele cu peste 4 lucratori, in anumite conditii.

Avantajele erau, aproximativ, aceleasi, dar acordate diversificat si pentru intervale variabile, de 21-30 de ani.

Legea punea conditia ca 75% din lucratori si minimum 25% din tehnicieni sa fie romani, promovand, prin aceasta, angajarea si formarea personalului autohton in industrie. Legile de incurajare de pana acum priveau numai ramurile prelucratoare.

Se adopta insa, si o legislatie referitoare la industria extractiva. Legea minelor, din anul 1895, stabileste regimul minier in Romania; ea separa proprietatea asupra solului de aceea asupra subsolului, care, cu toate resursele sale, apartine de acum statului, cu exceptia petrolului etc., ce revine proprietarului solului.

Legea lasa, astfel, libera exploatarea petrolului, cand in lume sporeste interesul marilor monopoluri pentru extractia si distilarea titeiului, ca urmare a cererii mari de produse petroliere, generata de descoperirea si raspandirea motorului cu ardere interna, a automobilului. Industria petrolului din Romania va cunoaste o mare dezvoltare datorita masivelor investitii straine ce vor domina, pana la mijlocul secolului 20, aceasta ramura.

2.1.3 Limitele dezvoltarii industriei romanesti in perioada 1886-1914 au fost determinate nu numai de lipsa capitalurilor, a mainii de lucru calificate sau a traditiei mestesugaresti/manufacturiere, ci, mai ales, de absenta burgheziei, respectiv a unei clase industriale si comerciale bine reprezentata. De aceea, pentru accelerarea dezvoltarii industriale a fost nevoie de interventia statului.

Atributele procesului de industrializare la nivelul industriei mecanizate, din anii 1913-1915 erau:

o structura moderna, in proces de formare a ramurilor si subramurilor:

nici o ramura nu era completa sub aspectul compozitiei tehnico-economice, nu se produceau, nici cantitativ, nici sortimental toate bunurile necesare pietei interne;

industria siderurgica si cea a constructiilor de masini lipseau cu desavarsire; revolutia industriala si industrializarea, pana in anul 1914, s-au realizat pe baza masinilor, utilajelor si tehnologiilor importate, economia romaneasca fiind integral dependenta de furnizorii externi;

in loc sa exporte produse finite, industria petroliera si a lemnului furnizau pietei externe materii prime si unele semifabricate. titei, produse petroliere semiprelucrate, busteni, cherestea;

industria mecanizata era structurata pe unele ramuri ale industriei usoare si extractive, lipsind ramura industriei constrructoare de masini, considerata "coloana vertebrala a oricarei industrii dezvoltate.

Caracteristicile procesului de industrializare in faza lui de inceput, respectiv in periaoda analizata:

acoperea doar o parte redusa a nevoilor de bunuri de consum industriale;

folosea cu precadere cca 4/5 din necesar - materii prime interne agricole si extractive;

principalele ramuri si subramuri produceau cu precadere bunuri de tehnicitate si complexitate redusa;

antrena in productia industriala cca 110 mii persoane dintr-o populatie activa de cca 3,5 mil., respectiv doar 3% din forta de munca a Romanieiei;

detinea o pondere de cca 25-30% din productia materiala a tarii;

se intemeia pe tehnica si tehnologie importata.

Capitalul investit in intreprinderile mari - societati anonime - era in proportie de 81% strain si 19% autohton; existau si ramuri cu peste 90% capital strain: industria petroliera, a energiei electrice, cimentului, zaharului etc. De asemenea, 42% din personalul ingineresc si tehnic si peste 30% din cel administrativ provenea de peste granita, adus, la intreprinderile lor, de catre societatile straine. Atat capitalul, cat si personalul tehnic strain apareau, in acea perioada, ca o necesitate stringenta, deoarece economia romaneasca era inca deficitara in aceste domenii.

Astfel, daca beneficiarul general al industriei mecanizate era economia nationala - intemeierea industriei, valorificarea unor materii prime, a fortei de munca etc. -, beneficiarul financiar, in principal, era capitalul strain, detinatorul a peste 4/5 din investitiile industriale, si respectiv, in aceeasi proportie, a masei de profit anual, in medie 40 - 50 mil.lei aur.

2.2 Dezvoltarea industriei romanesti in perioada interbelica. Accelerarea industrializarii.       

In planul politicii industriale este continuata legislatia protectionista si de incurajare a industriei consacrata pana in anul 1914. Industria romaneasca, desi afectata in perioada 1929-1932 de criza economica pe plan mondial, a fost stimulata indirect prin legislatia comertului exterior.

2.2.1 Factorii externi care au franat dezvoltarea industriei romanesti:

consecintele distructive ale razboiului mondial;

diminuarea potentialului fianciar al puterilor europen, prin distrugerea, in timpul razboiului, a unei mari mase de capital, avand drept consecinta cresterea pretului creditelor externe;

criza economica mondiala din perioada 1929-1933 a afectat industria romaneasca prin:

diminuarea preturilor;

retragerile masive de capitaluri din partea investitorilor externi;

deschiderea foarfecii preturilor in defavoarea produselor de baza exportate de Romania, determinand deteriorarea raportului de schimb extern: pana in anul 1914 Romania exporta 3-4 tone de produse in schimbul unei tone importate; dupa razboi, raportul ajunge la 6-10 la 1, respectiv, in perioada crizei la 14 la 1.

2.2.2 Factorii interni stimulatori ai dezvoltarii productiei industriale:

prin revenirea la Romania a Transilvaniei si Banatului s-a realizat:

o      cresterea potentialului natural (datorita resurselor de carbuni, minereuri, sare, gaze naturale, paduri etc.);

• cresterea capacitatii de prelucrare a tarii prin subramurile reprezentate in noile provincii;

extinderea pietei interne in urma realizarii Marii Uniri a determinat cresterea capacitatii de absorbtie a pietei nationale;

factorii de productie - resursele de materii prime si forta de munca - aveau preturi inferioare celor externe;

continuarea politicii protectioniste a stimulat dezvoltarea industriei interne.

Intrebare: a avut politica protectionista consecinte perponderent pozitive sau negative?

2.2.3 Principalele directii ale politicii industriale:

Partidul National Liberal a promovat politica "prin noi insine" intemeiata pe urmatoarele principii: rolul capitalului national la dezvoltarea tarii trebuie sa fie determinant; participarea capitalului extern, numai in colaborare, rolul de conducere urmand sa revina capitalului autohton; profiturile si dobanzile la capitalurile investite sa fie proportionale cu investitiiloe si nediscrimatorii in cazul capitalului extern comparativ cu cel romanesc; respectarea intereselor economice interne si externe romanesti, in scopul consolidarii independentei economice si politice a Romaniei.

Partidul National Taranesc adopta lozinca "porti deschise capitalului extern", avansand urmatoarele principii: in conditiile insuficientei de capital autohton - mijloacele financiare straine, mult mai ieftine decat cele de pe piata interna, "erau necesare si avantajoase pentru punerea in valoare a bogatiilor naturale si completarea utilajului national"; dezvoltarea economica mai puternica, sustinuta de capitalul extern, se considera ca va conduce implicit, in viitor, la asigurarea independentei economice si, in consecinta, a celei politice; noua orientare in politica economica pornea de la "primatul agriculturii" si dezvoltarea industriilor cu resurse din tara; agricultura era chemata "sa aseze dezvoltarea economiei romanesti in cadrul ei firesc si pe temelii solide";

In acest sens s-a aplicat un nou tarif vamal, in august 1929, avand ca principii: prioritatea acordata agriculturii prin taxe urcate de aparare a produselor agricole, protejarea industriilor ce valorificau produsele agricole, reducerea taxelor de import la mijloacele de productie agricole, la articolele de mare consum si la instrumentele de productie, reducandu-se, in general, protectia industriei.

Intrebare: Care au fost deosebirile dintre politica economica promovata de PNL si cea sustinuta de Partidul National Taranesc sub lozinca "porti deschise"?

2.2.4 Consecintele crizei economice mondiale asupra industriei romanesti:

micsorarea venitului national de la 275 mild. lei la 171 mild. lei, cu peste 40%;

deprecierea valorii potentialului si resurselor economice;

nefolosirea unei parti din aparatul de productie;

diminuarea capitalurilor bancare si industriale;

distrugerea unor capitaluri mici si mijlocii;

scaderea veniturilor populatiei.

Particularitati ale crizei economice mondiale in industria romaneasca 1929-1932

Productia fizica a industriei a cunoscut o scadere mai redusa, datorita unor imprejurari specifice:

a. in primul rand, productia petroliera, in loc sa scada, a sporit considerabil intre 1929-1933, cu 53% la extractie si 52% la prelucrare, ameliorand scaderea indicilor industriali.

b. in al doilea rand, masurile de ingradire si comprimare a importului au creat un gol pe piata interna, permitand o productie mai mare a diferitelor ramuri ale industriei nationale.

Intrebare: Care au fost cauzele cresterii productiei fizice a unor produse industriale romanesti in perioada crizei?

Locul industriei in economia nationala la sfarsitul perioadei interbelice: Comparativ cu celelalte doua zone ale industriei (casnica si mestesugareas-ca), industria mecanizata ocupa locul central in viata economica a tarii prin:

volumul productiei de bunuri desfacute pe piata interna;

capitalurile investite;

relatiile financiare cu piata externa, precum si ce celelalte ramuri ale economiei nationale.

Desi nu devenise preponderenta la sfarsitul perioadei interbelice, importanta industriei mecanizate era reflectata de urmatoarele:

s-a racordat si a patruns, intr-o masura mai mare sau mai mica, in toate sectoarele societatii romanesti;

era un important consumator al materiilor prime autohtone;

ocupa un loc semnificativ pe piata interna;

era un mare beneficiar al creditelor acordate de banci;

devenise principala ramura furnizoare pentru export si beneficiara de importuri;

intreprinderile industriei mecanizate contribuiau, prin impozitele directe si indirecte, la cresterea veniturilor bugetului de stat;

alaturi de bancheri, clasa marilor industriasi devine dominanta in societatea romaneasca.

Stadiul industrializarii Romaniei pana in anul 1938.

Insuficiente ale dezvoltarii industriei romanesti pana in anul 1940:

dezechilibre structurale determinate de dezvoltarea cu precadere a catorva ramuri industriale (extractiva, alimentara, textila);

desi industria mecanizata romaneasca acoperea 80% din consumul intern, ponderea in cererea potentiala ramanea scazuta din cauza predominantei autoconsumului in gospodaria taraneasca;

gradul scazut de competitivitate a produselor romanesti pe pietele externe: la export predominau materiile prime industriale si unele produse semifabricate, produsele finite fiind slab reprezentate;

protejata si incurajata prin politica industriala interna si comerciala externa industria romanesca a beneficiat si de actiunea favorizanta a diferitelor oraganizatii monopoliste pe piata interna, consecinta fiind cresterea preturilor produselor industriale si diminuarea capacitatii de absorbtie a pietei interne;

industria constructoare de masini, axul antregii industrii, ramane o ranura slab reprezentata, aflata inca la inceputul dezvoltarii sale, prin volumul si calitatea produselor furnizate celorlalte ramuri ale economiei nationale; economia romaneasca era in continuare dependenta cu aprovizionarea cu bunuri de investitii de pe piata externa.

Precizati trei trasaturi si trei avantaje ale revolutiei industriale.

Mentionati cele trei componente ale noului sistem industrial in configuratia sa moderna.

Care au fost cele doua perioade de dezvoltare a industriei in perioada 1860-1914 si care au fost orientarile lor dominante?

Mentionati cele doua politici de stimulare a dezvoltarii industriei practicate in perioada 1886-1912.

Mentionati doua dintre cele mai importante tarife vamale elaborate in perioada 1880-1914 si nivelul mediu al taxelor vamale stabilite.

Precizati criteriile (conditiile) de acordare a avantajelor prevazute in legile de incurajare a industriei nationale adoptate in perioada 1880-1914.

Enumerati cele cinci avantaje acordate intreprinderilor industriale incurajate prin legile din perioada 1880-1914.

Mentionati termenul pe care erau acordate avantajele potrivit legilor de incurajare a intreprinderilor industriale potrivit legilor din anii 1887 si 1912.

Cine era proprietarul zacamintelor de petrol potrivit Legii minelor din anul 1895? Ce se urmarea prin aceasta prevedere?

Enumerati patru atribute ale dezvoltarii industriei mecanizate la nivelul anilor 1913-1915.

Prin ce se caracteriza procesul de industrializare a Romaniei in faza lui de inceput?

Mentionati ponderea capitalului romanesc si extern din societatile industriale anonime pana in anul 1914.

Mentionati cei patru factori externi care au franat dezvoltarea industriei in perioada interbelica.

Mentionati patru factori interni stimulatori ai dezvoltarii industriei in perioada interbelica.

La ce se refera modificarea Legii Minelor din anul 1925?

Prezentati patru directii ale programului politic al PNL 'Prin noi insine'.

Prezentati patru directii ale programului politic al PNT 'Porti deschise'.

Indicati cele doua imprejurari specifice care au determinat o diminuare mai redusa a productiei fizice industriale in perioada crizei din anii 1929-1932

Enumerati sase consecinte ale crizei economice din industrie din perioada 1929-1932.

Prezentati sase argumente pentru cresterea importantei industriei mecanizate in perioada interbelica.

Prezentati cinci trasaturi ale stadiului industrializarii in anul 1938.

3. Modernizarea relatiilor economice externe Atragerea Romaniei in circuitul european de valori

3.1 Comertul exterior al Romaniei 1860-1914

3.1.1 Politica comerciala externa a Romaniei 1859-1914

1859-1885 - perioada liberului schimb

1886-1914 - perioada protectionismului

Politica liberului schimb 1859-1885

1859-1874 - politica vamala a Romaniei - parte integranta a politicii Imperiului Otoman: taxe vamale de import si export de 7,5% ad valorem.

1875-1885 - aplicarea conventiei comerciale cu Austro-Ungaria: taxe vamale de 7-7,5% ad valorem. Conventia a fost incheiata in sistemul clauzei natiunii celei mai favorizate.

Politica protectionista 1886-1914

Tarife vamale cu caracter protectionist:

1886 - nivelul taxelor vamale:8-20%

1904 - nivelul taxelor vamale: 10-30%

Taxele nu mai erau ad valorem, ci specifice, pe greutate (100 kg).

Justificarea protectionismului vamal (argumentele sunt identice cu cele sustinute in favoarea industrializarii accelerate)

investitiile destinate modernizarii infrastructurii in Romania au determinat contractarea de imprumuturi externe;

achitarea anuitatilor tot mai mari ale datoriei externe a generat problema constituirii lichiditatilor internationale;

necesitatea sporirii capacitatii de plata externe a determinat cresterea dependentei economiei romanesti de productia agricola, punand in evidenta slaba eficienta a agriculturii romanesti;

devine decisiva pentru politica economica problema raportului de schimb in comertul international - terms of trade.

Consecintele politicii protectioniste in perioada 1886-1914 Pe fondul cresterii economice generale pe plan international, volumul comertului exterior al Romaniei se majoreaza:

valoarea importurilor creste de aproape doua ori;

valoarea exporturilor creste de aproape trei ori.

3.1.2 Evolutia comertului exterior al Romaniei in perioada 1886-1914

Structura exportului Romaniei in perioada 1910-1913 a oscilat aproximativ in urmatoarele limite:

produse agricole - 72%-75%;

produse petroliere - 14%-20%;

produse forestiere - 4%-7%;

alte produse - 4%-7%.

Structura valorii importului Romaniei, dupa gradul prelucrare a produselor, in anul 1913:

produse primare - 7%;

produse intermediare - 18%;

produse finite - 75%.

3.1.3 Contractarea datoriei publice externe in perioada 1864-1914

destinata in principal construirii infrastructurii;

a avut caracter oneros: s-a contractat la cursuri inferioare valorii nominale a titlurilor; ratele dobanzilor solicitate erau ridicate (indeosebi pana in anul 1900) in raport cu ratele medii ale dobanzilor pe pietele occidentale de capital;

pana in anul 1914 fusese contractata o datorie de aproximativ 2 miliarde lei;

datoria restanta de plata in anul 1914 era de peste 2 miliarde lei aur.

Principalele corelatii ale datoriei publice in perioada 1912-1914

datoria externa totala pe locuitor era aproximativ egala cu venitul national pe locuitor (271-272 lei);

anuitatea datoriei externe reprezenta:

5 % din venitul national;

22% din cheltuielile bugetului de stat;

pe locuitor, anuitatea datoriei externe a sporit de la 2,10 lei in anul 1864 la 15 lei in anul 1914, crestere realizata pe seama cresterii fiscalitatii;

Majoritatea datoriei externe a fost contractata pentru construirea infrastructurii, a edificiilor si constructiilor de interes public.

3.2 Evolutia relatiilor economice internationale ale Romaniei in perioada interbelica

3.2.1 Politica comerciala externa

in domeniul polticii comerciale externe, in deceniul trei este continuata politica tarifara demarata in perioada antebelica; sunt elaborate si promulgate tarifele vamale cu caracter din ce in ce mai agresiv in anii 1921, 1924, 1926, 1927 si 1929;

in deceniul patru, protectionismul combina barierele tarifare cu cele netarifare, cu preponderenta acestora din urma (contingentari si prohibitii la import, insotite de controlul si dirijarea fluxurilor de lichiditati valutare potrivit intereselor economice generale);

3.2.2 Structura comertului exterior se modifica fata de perioada anterioara primului razoi mondial. La export produsele industriale (petroliere, in principal) devin dominante fata de cele agricole, iar la import creste, intr-o oarecare masura, ponderea materiilor prime, reflectand o usoara crestere a capacitatii de prelucrare a industriei romanesti (Tabel 1 si 2).

Tabel 1

Structura valorii exportului Romaniei in anii 1913 si 1938

- in procente -

Tabel 2

Structura valorii importului Romaniei in anii 1913 si 1938

- in procente -

3.3 Tendintele generale ale comertului exterior romanesc in perioada interbelica

exportul a sporit cantitativ la mai mult decat dublu in anul 1936 comparativ cu 1925; valoric, insa, volumul exportului reprezenta sub 50% in anul 1934 comparativ cu 1929;

importul se diminueaza cantitativ; valoric, sub presiunea barierelor netarifare, reducerea este si mai insemnata decat in cazul exportului (in anul 1938 reprezenta 64% din nivelul anului 1929);

excedentele balantei comerciale din deceniul patru au fost utilizate prioritar pentru constituirea lichiditatilor valutare aferente platii datoriei externe.

3.4 Datoria externa a Romaniei in perioada interbelica

3.4.1 Tendintele datoriei publice externe

in perioada 1919-1931 tendinta de crestere;

in perioada 1932-1939 tendinta de diminuare.

3.4.2 Cauzele cresterii datoriei externe in perioada 1919-1931:

datoria publica externa a Romaniei, precum si investitiile si creditele particulare externe mostenite dinaintea primului razboi mondial ;

investitiile si creditele straine din provinciile care s-au unit cu Romania in anul 1918;

datoria externa de succesiune care a revenit Romaniei prin tratatele de pace;

datoria externa contractata in timpul razboiului mondial si ulterior pana in anul 1931;

importul privat de capital in perioada 1919-1931.

3.4.3 Cauzele principale ale tedintelor de diminuare a datoriei publice externe in perioada 1923-1939:

necontractarea de noi imprumuturi externe importante;

suspendarea, din anul 1932, conform deciziilor forurilor internationale, a datoriilor externe interaliate ale Romaniei, de peste 40 mild. lei;

achitarea unei parti insemnate din datoria externa;

retrageri masive de capital extern in timpul crizei economice;

trecerea in mainile capitalului autohton a unor societati industriale controlate anterior de firmele externe.

Dupa unele estimari, datoria externa a tarii, platibila in valuta, a fost utilizata in scopuri productive abia 27%, restul de 73% a avut caracter neproductiv. Aceasta datorie "care n-a mers in investitii pentru marirea utilajului national producator de venituri, va apasa pentru multa vreme avutia nationala si se va resimti in intreaga economie publica si privata a tarii".

Indatorarea tarii pana la 1932 a depasit puterile de plata ale statului roman, mai ales ca efectele crizei economice adancisera criza finantelor publice. Anuitatea datoriei publice sporeste tocmai intr-o perioada de mari dificultati economice si financiare, de la 5,8 mild.lei in 1928 la 6,3 mild.lei in 1930 si 8,1 mild.in 1932.

Statul, dupa ce mai face o serie de imprumuturi straine, mai mici, pentru platile externe, ajunge in 1933 in impas. Suspenda plata anuitatilor, pana in 1934, dupa care reia plata datoriei externe.

Mentionam ca in 1931, la conferinta de la Londra, s-a suspendat pentru un an plata datoriilor interaliate; pentru Romania aceasta a reprezentat 390 mild.lei. Ulterior, din cauza crizei care se adancea, nu s-a mai reluat plata acestora, astfel ca datoria externa totala a Romaniei diminueaza efectiv cu aproape o treime. In 1934 ea se ridica la 121 mild.lei. In urma platilor efectuate de statul roman in anii urmatori, aceasta se reduce treptat, ajungand la 1 aprilie 1940 la 63 mild.lei.

Un fenomen major, produs din cauza crizei economice, l-a constituit evacuarea, in masa, a unor capitaluri straine din economia romaneasca; imprumuturile externe contractate in anii 1929 si 1931, din care s-au platit importante datorii particulare de peste granita si din tara, au facilitat exodul de capital; erau capitaluri circulante, credite pe termen scurt in banci, societati industriale etc. Specialistii vremii, Victor Slavescu, Virgil Madgearu, G.M.Dobrovici etc. au apreciat aceasta emigrare de capital intre 12-17 mild.lei. Trebuie precizat ca intregul imprumut de stabilizare din 1929 de 100 mil. dolari reprezenta aproape 17 mild.lei.

Exodul de capital a fost posibil datorita B.N.R., care preschimba liber si fara limita leii in valute si a permis transferul liber de capital din Romania. In timp ce in alte tari, indata dupa declansarea crizei economice - anul 1929 - s-au introdus restrictii la convertibilitate si la transferul extern de fonduri, B.N.R. a intarziat aceste masuri pana in 1932, timp in care economia nationala a inregistrat imense pagube, atat prin reducerea si lichidarea stocului valutar al tarii, dobandit cu sacrificii prin imprumuturile externe si exporturile de marfuri, cat si prin iesirea peste granita a unor masive capitaluri; acestea au lipsit Romania de fonduri tocmai in perioada cand era cea mai mare nevoie de ele pentru ameliorarea situatiei economice.

Ca urmare, s-a redus si volumul de fonduri externe functionale in economia romaneasca, aceste capitaluri nemai revenind in Romania pana la sfarsitul perioadei.

In concluzie, imprumuturile externe, in cele doua decenii 1919-1939, nu au depasit 700-800 mil. lei aur, in vreme ce intre anii 1900-1916, Romania, cu potential economic jumatate cat in perioada interbelica, a contractat peste 1.700 mil.lei aur.

In anul 1938, datoria externa a Romaniei era, estimativ, de 420 milioane dolari (22 $/locuitor), fata de 385 milioane dolari (50 $/locuitor) in anul 191

Intrebari de autoevaluare:

Mentionati cele doua regimuri de politica externa adoptate in intervalul 1876-1914 si perioadele in care au fost in vigoare.

Prezentati trei consecinte posibile ale aplicarii unei politici liberschimbiste comparativ cu trei efecte ale politicii protectioniste in conditiile specifice economiei Romaniei din perioada 1886-1914 (max. 20 randuri).

Prezentati ponderea detinuta de principalele trei categorii de produse in exportul Romaniei in anul 1913.

Prezentati structura importului Romaniei dupa gradul de prelucrare in anul 1913 (trei grupe de produse).

Mentionati nivelul datoriei publice externe a Romaniei ramase de plata in anul 1914 si care a fost principala cauza a acumularii ei.

Precizati care a fost gradul de acoperire a importului prin exportul de produse agricole in perioada 1860-1914.

Care era nivelul datoriei publice externe pe locuitor comparativ cu nivelul venitului national pe locuitor in anul 1914?

Precizati ponderea anuitatii datoriei externe in venitul national si in cheltuielile bugetului de stat in anul 1912.

Care a fost contributia capitalului si creditelor externe in economia romaneasca exprimate la nivelul anului 1914?

Prezentati tendintele comertului exterior romanesc in perioada 1929-1938.

Mentionati ponderea primelor trei categorii de produse exportate in total export in anul 1938.

Mentionati structura importului Romaniei dupa gradul de prelucrare a produselor in anul 1938.

Prezentati patru din cele sase cauze ale cresterii datoriei externe a Romaniei in perioada 1919-1931.

Prezentati patru din cele cinci cauze ale diminuarii datoriei externe a Romaniei in perioada 1932-1939.

Mentionati ponderea datoriei externe cu caracter productiv contractata in perioada interbelica.

Precizati cuantumul datoriei externe totale si pe locuitor in anii 1913 si 1938 (in dolari).

Specificati raportul de marime dintre datoria externa si venitul national pe locuitor in anul 1938 comparativ cu 1914.