|
|
|
Metode de fixare a preturilor
In practica curenta a stabilirii preturilor de oferta prin corelare pe baza costurilor se iau in considerare costurile de productie antecalculate, care in general au in vedere un orizont scurt de timp, si la care se adauga o marja de profit. In tarile cu economie de piata dezvoltata, firmele moderne nu se multumesc doar cu determinarea unor astfel de calcule pe perioade scurte de timp. Acestea urmaresc un orizont lung de timp, in care, pe langa problema supravietuirii, se are in vedere si rezolvarea problemelor privind mentinerea pozitiei pe piata, cresterea cifrei reale de afaceri, minimizarea riscurilor, obtinerea unui profit mai mare etc. Pentru realizarea acestor obiective pe termen lung, la stabilirea preturilor de oferta se pot folosi mai multe metode.
a) Metoda "Mark-up-Pricing" presupune stabilirea pretului prin adaugarea la costul mediu total al produsului a unei marje de profit care sa asigure o remuneratie rezonabila pentru capitalul investit si sa asigure riscurile potentiale ale productiei estimate.
Pentru a determina marja profitului, este necesar sa se stabileasca mai intai un cost standard, in functie de o productie standard. Costul standard se calculeaza prin estimarea costului variabil mediu (CVM) si costului fix mediu (CFM) in functie de productia standard. Astfel, costul standard este un cost total mediu (CTM) ce revine pe o unitate de produs. Prin adaugarea la acesta a unei marje de profit (R) se obtine pretul de oferta al produsului (P).
Relatiile de calcul sunt:
CTM = CVM + CFM (4.24)
P = CTM + R x CTM = CTM (1 + R) (4.25)
b) Metoda "Target rate of return pricing" este folosita de firmele care pot impune un pret concurentilor lor prin calcularea marjei de profit, in functie de randamentul dorit al capitalurilor utilizate.
Pentru stabilirea pretului de oferta, se parcurg urmatoarele etape:
a) se determina profitul total (Prt) cu ajutorul randamentului capitalului (RK) si a fondurilor imprumutate (K), astfel:
Prt = RK x K (4.26)
b) raportand apoi profitul total la costul total (CT) se obtine rata profitului in functie de costuri (R), astfel:
(4.27)
c) rata profitului in functie de costuri aplicata la costul total mediu conduce la obtinerea marjei de profit (M):
M = CTM x R (4.28)
d) aceasta marja de profit adaugata la costul mediu determina obtinerea pretului de oferta al produsului:
P = CTM + CTM x R = CTM (1 + R) (4.29)
c) Metoda aplicarii marjei asupra costului variabil sau "direct costing"
Determinarea pretului de vanzare se efectueaza adaugand la acest cost o marja asupra costului variabil care reprezinta in fapt o marja bruta, deoarece trebuie sa asigure simultan atat acoperirea costurilor fixe, cat si obtinerea profitului. Marja poate sa fie diferita de la un tip de produs la altul, in functie de cheia de repartitie a cheltuielilor fixe si de strategia de pret aplicata de firma. Pretul produsului se calculeaza:
P = (1+m) x CVM (4.31)
in care:
m - reprezinta marja bruta asupra costului variabil (exprimata procentual);
m x CMV - reprezinta contributia fiecarei unitati de produs la acoperirea cheltuielilor fixe si asigurarea profitului firmei.
d) Metoda aplicarii marjei la costul variabil bazata pe estimarea elasticitatii cererii. Aceasta metoda conduce la o solutie a echilibrului compatibila cu teoria marginalista, luand in calcul in acelasi timp si elasticitatea cererii pietei. Se porneste de la conditia necesara a maximizarii profitului - egalitatea dintre costul marginal si venitul marginal:
Vmg = Cmg (4.32)
Dar 
(4.33)
Pentru ca
(4.34)
Dar evolutia costului marginal este imprimata de costul variabil, de unde:
Cmg 
CVM (4.35)
(4.36)
(4.37)
(4.38)
Dar P se poate determina, pornind de la metoda precedenta in functie de costul variabil mediu si marja bruta:
P = CVM x (1+m) (4.39)
de unde: 
(4.40)
ceea ce se reduce la:
(4.41)
care se poate scrie mai departe:
e = e + 1 + m x e +m (4.41)
m x e = -1 - m (4.42)
(4.43)
Daca intreprinderea se gaseste in situatia de monopol si urmareste maximizarea profitului sau, puterea sa de monopol poate fi apreciata prin inversul coeficientului elasticitatii cererii in functie de pret. Indicele Lerner, al fortei monopolului este:
(4.44)
