|
|
|
Anticiparea evolutiei fenomenelor si proceselor economice pe baza analizei stiintifice a realitatilor dezvoltarii economico-sociale si a estimarii rezultatelor ce se preconizeaza prin politica economica promovata intr-o anumita perioada, au o deosebita importanta pentru cunoasterea vietii economice si sociale. Fundamentarea stiintifica a deciziei constituie rezultatul utilizarii unor metode logice si viguros exacte care sa permita stabilirea unor variante de decizie cat mai eficiente.
Modalitatea de previziune reprezinta o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee cu ajutorul carora realizam cercetarea, analiza, cunoasterea si descrierea realitatii obiective in scopul anticiparii, initierii si organizarii unei actiuni viitoare pe baza de criterii de eficienta. Metoda are un caracter activ intrucat nu se refera la cunoastere in mod pasiv, a realitatii, ci evidentiaza cele mai bune cai de urmat, formuleaza orientari practice la modul cum trebuie procedat. Tehnicile reprezinta instrumentele utilizate in activitatea de cercetare si cunoastere, ele fiind componente auxiliare ale metodei.
Totalitatea metodelor folosite in previziune formeaza metodologia de previziune. O metodologie stiintifica asigura transformarea activitatii de previziune intr-un demers stiintific capabil sa determine obtinerea unor rezultate dorite. Ea demarca studiul nestiintific de cel stiintific al viitorului.
Metodologia de previziune implica cresterea unui sistem informational care sa-i furnizeze informatiile necesare, suficiente si de calitate capabile sa reflecte in mod obiectiv intreaga activitate economico sociala previzionata.
Veridicitatea si exactitatea previziunii economice depind si de luarea in considerare a tuturor elementelor care structureaza evolutia fenomenelor si proceselor economice, de folosirea unor principii, metode si tehnici stiintifice.
Metodologia de previzionare ca urmare a cresterii complexitatii vietii economico-sociale, cunoaste un permanent proces de perfectionare pe masura evolutiei disciplinei, a celorlalte stiinte si a experientei practice.
In elaborarea previziunii economico-sociale un loc fundamental il ocupa metoda analizei si sintezei si cea a interpretarii sistematice.
Metoda analizei si sintezei:
Analiza fenomenelor economice consta in:
observarea fenomenelor si proceselor economice;
descompunerea acestora in partile lor componente si studierea fiecareia separat;
- comensurarea actiunii fiecarui factor;
determinarea sistemului de legaturi cauzale care exista intre acesti factori ;
gruparea fenomenelor si proceselor ce actioneaza in economia nationala;
compararea cu alte fenomene si procese similare din tara si din economia mondiala;
stabilirea concluziilor, a masurilor ce trebuie luate pentru realizarea obiectivelor propuse.
In analiza se utilizeaza pe scara larga abstractia stiintifica cu ajutorul calculelor economico-matematice.
Se experimenteaza masurile propuse la o scara redusa si pe o durata limitata pentru a se vedea efectele ce se vor produce si pentru a se inlatura unele consecinte nefavorabile dupa care se generalizeaza masurile propuse.
Sinteza consta in recompunerea intregului din elemente analizate, obtinandu-se prin generalizarea aspectelor particulare, analitice, simple ale activitatii, aspectele generale, agregate, complexe ale acestei activitati.
Metoda porneste de la ideea de sistem, de prezentare ordonata a unei multimi de elemente. Sistemul ca ansamblu de elemente ordonate si interconectate are o anumita structura si functionalitate.
Ansamblul elementelor componente ale sistemului determinate calitativ de partile sale componente, iar acestea se misca si se transforma in functie de intreg. Exista deci o relatie de interconditionare de la parte la intreg si invers.
Interpretarea sistemica a organismului economico-social permite elaborarea de strategii fundamentale bazate pe criteriul optimului economico-social. In acest scop analiza sistematica a organismului economico-social apeleaza la procese informationale (culegerea, transmiterea, prelucrarea, clarificarea si stocarea informatiilor) si la procese decizionale (alegerea unei variante dintr-o multitudine de variante posibile.
Folosirea metodei interpretarii sistematice in previziune reprezinta o necesitate determinata de caracterul de sistem al organismului economico-social si de necesitatea orientarii acestuia in directia dorita.
2. Metode de estimare a trendului
Seriile de timp cuprind trei elemente: trendul, variatiile ciclice si un reziduu neimportant - fluctuatiile aleatoare. Importanta celor trei componente depinde de marimea perioadei de timp pentru care se face previziunea.
La previziunile pe termen scurt trendul si componenta ciclica sunt de mica importanta, pe termen lung trendul ocupa locul principal, iar celelalte doua au o importanta relativ minora.
O alta compunere a fenomenelor studiate se realizeaza prin agregarea a patru componente:
Trendul (T), care reprezinta evolutia pe termen lung a variabilei stabilite;
componenta ciclica (C) este greu de definit si este dificil de separat de prima componenta: s-a convenit ca durata de studiu a miscarii periodice de lungime P trebuie sa fie egala cu cel putin 2P pentru o analiza corecta;
componenta sezoniera (S) este periodica, dar aceasta caracteristica este in functie de mediu de pilda influenta anotimpurilor asupra consumului lunar de energie electrica, vanzarile de imbracaminte etc., ceea ce imprima acestei componente un caracter ciclic
componenta reziduala (E), ia in considerare multiplele influente exterioare, care nu au o influenta mare asupra seriei.
Agregarea acestor componente se realizeaza fie prin instrumentele lor T+C+S+E sau prin inmultirea lor T C S E .
Din aceste patru componente atentia se indreapta mai ales spre studiul trendului si componenta sezoniera.
Alegerea si estimarea unei curbe
In determinarea trendului cea mai dificila problema este alegerea tipului de functie si estimarea parametrilor
Dintre functiile cele mai utilizate sunt:
- functia liniara 
- functia exponentiala 
- functia parabolica 
- functia exponentiala modificata 
- functia Gompertz 
cu 
- functie logistica
cu sau 
Pentru determinarea parametrilor functiei selectate se aplica de regula metoda celor mai mici patrate care consta in minimizarea sumei patratelor diferentelor intre seria de date statistice si seria de date ajustate.
3. Metode de extrapolare analitica
Extrapolarea este o metoda statistico-matematica de previziune si prognoza folosita in studiul evolutiei in timp a unor fenomene pe baza analizei seriilor dinamice care consta in proiectarea ritmurilor de crestere dintr-o anumita perioada trecuta pentru perioada viitoare. In consecinta, in cadrul acestei metode viitorul apare ca o prelungire a evolutiei constante in trecut. Se presupune ca in evolutia fenomenului analizat nu vor apare noutati fundamentale care sa modifice structura dezvoltarii precedente. In aceste conditii extrapolarea este recomandata in previzionarea fenomenelor care isi mentin ritmul si directia de dezvoltare o perioada mai mare de timp. Metoda ofera o imagine orientativa asupra viitorului si de aceea ea trebuie insotita si de alte metode. La efectuarea unei extrapolari se are in vedere urmatoarele etape:
- analiza seriilor dinamice pe perioada expirata;
- identificarea factorilor obiectiv si al caracterului lor constant sau variabil;
- stabilirea tendintei obiective de dezvoltare a fenomenului studiat;
- aprecierea rolului seriei pentru perioadele urmatoare.
Din punctul de vedere al constructiei tehnice exista doua procedee de extrapolare:
- procedeul mecanic - in care extrapolarea se face pe baza calculului si analizei sporului mediu si al indicelui mediu de crestere prelungind in viitor tendintele manifestate in trecut si extrapolarea euristica in care pornindu-se de analiza perioadei trecute se introduc anumite corecturi de curba de evolutie viitoare a fenomenului in functie de modificarile previzibile ce pot apare sau de optiuni ale factorului de decizie.
- procedeul analitic. Extrapolarea porneste de la o serie de valori ale seriei dinamice care sunt prelucrate in cadrul analizei seriei dinamice si se estimeaza comportarea ulterioara a fenomenului respectiv. Se bazeaza pe teoria predictiei in cadrul seriilor dinamice (un sir de date care se obtin prin observarea in diferite momente succesive a caracteristicilor cantitative ale unei unitati observate).
Extrapolarea analitica se realizeaza cu ajutorul sporului mediu anual, fenomenologica si cu ajutorul curbei infasurate.
Extrapolarea fenomenologica porneste de la o serie de caracteristici globale ale fenomenului desprinse din analiza esentei sale bazata pe legaturi logice si ipoteze privitoare la structura sa de ansamblu.
Analizele foloseste metode empirice sau rezultatele deja obtinute in domeniul analizat. Metoda are in vedere identificarea unor legi de variatie a fenomenului previzionate si descrierea evolutiei lui pe baza acestor legi.
Extrapolarea propriu-zisa cuprinde:
- previzionarea valorilor parametrilor care intervin in expresia analitica a curbei care descrie fenomenul, fapt ce se poate realiza cu metode economico-matematice prin rationamente sau analogii
- raportarea nivelului actual al fenomenului la graficul respectiv si identificarea pe curba a valorii corespunzatoare prezentului;
- determinarea cu ajutorul curbei a valorilor pentru momentele viitoare, utilizand eventual corectii.
Metoda ofera o imagine de ansamblu asupra starii si evolutiei fenomenului dat, care trebuie precizata, cercetata si fundamentata cu ajutorul altor metode.
Metoda interpolarii
In practica de previziune se utilizeaza si metoda interpolarii seriilor dinamice. Ea consta in determinarea unor marimi intermediare din interiorul unei serii de date, de ex: gasirea valorilor intermediare intre anul considerat de baza si anul fiscal de previziune.
Pentru interpolarea seriilor de date se folosesc de obicei doua procedee:
a) interpolarea cu ajutorul sporului mediu absolut
b) Interpolarea pe baza ritmurilor medii care consta in stabilirea ritmului mediu anual al perioadei previzionate
4. Elaborarea strategiilor pe termen lung cu ajutorul analizei multicriteriale
Cercetarile operationale ofera noi elemente in planificarea pe termen lung, apar noi algoritmi de optimizare pentru analiza aspectelor calitative ale problemelor; programarea de multiobiective care se ocupa de evaluarea variantelor in functie de scopuri conflictuale, analiza multicriteriala care ofera mai multe metode pentru ordonarea unor variante pe scara crescatoare sau descrescatoare.
Strategii si scenarii
In prezent viitorul si judecarea strategiilor pe termen lung se realizeaza tot mai frecvent prin intermediul unui numar de scenarii.
Se identifica factorii care afecteaza dezvoltarea economica, politica si zonala pana la orizontul de timp predominant si care sunt peste posibilitatea de control a factorilor de decizie. Deoarece acesti factori sunt in mare parte sunt interconectati, slab dezvoltarile ipotetice viitoare pot fi adunate intr-un numar mic de scenarii curente:
-un scenariu cu caracter de evolutie (trend) care trebuie urmat si in care dezvoltarea curenta trebuie continuata fara intrerupere;
-un scenariu cu caracter optimist unde dezvoltarea trebuie continuata intr-o directie superioara;
-un scenariu pesimist cu o evolutie mai slaba sau cu o directie inferioara dezvoltarii actuale;
Pentru a formula o concluzie mai putin subiectiva trebuie folosite metode matematice.
In cadrul unui scenariu, analiza multicriteriala poate fi folosita pentru evaluarea strategiei care se afla sub influenta unor puncte de vedere sau criterii conflictuale.
Combinarea rezultatelor cu ajutorul unor scenarii poate conduce la alegerea in
final a unei strategii.
Metode de comparare a perechilor
Aceasta metoda consta in evaluarea variantelor A1..An dupa un criteriu C1Cn si se desfasoara intr-un numar mare de pasi mici
Experimentul de baza este compararea a doua variante - asa numitii stimuli - de catre un singur decident caruia i se cer sa-si exprime preferinta pentru una din doua.
La primul nivel de decizie, decidentul compara toate perechile de criterii; informatia obtinuta permite sa calculam ponderea subiectiva a criteriului Ci, i =1,..,m.
La nivelul al doilea de decizie, decidentul compara (aproape ) fiecare pereche de variante, dupa fiecare criteriu, acest experiment furnizeaza ponderile(impactele)subiective aij, i = 1,,m, j = 1,,n ale variantelor in functie de criteriile respective.
Decidentul, in final, poate alege una din urmatoarele exprimari graduale:
-indiferenta;
-preferinta slaba;
-preferinta puternica;
-preferinta foarte puternica;
-preferinta foarte puternica (dominanta) sau un prag intre doua gradatii adiacente daca se ezita intre aceste preferinte. Decidentului pot sa nu-i fie prezentate toate variantele posibile de perechi pentru a stabili ponderile criteriului, dar pentru a reduce inconsistenta inerenta a judecatii umane este de dorit ca decidentul sa judece mai multe perechi posibile.
Probabilitatile scenariului
Din punct de vedere metodologic, se observa ca performantele strategiilor nu depind de fapt de scenarii, ci de probabilitatile subiective ale acestuia. De aceea, aceste probabilitati trebuie determinate prin metode matematice.
Metode curente uzuale utilizate in previziune
Economia de piata nu exclude ci, dimpotriva, implica realizarea si pastrarea unor echilibre la nivelul ramurilor si agentilor economici si dezvoltarea in conditiile de eficienta cat mai ridicate.
In aceste conditii, comensurarea eforturilor pentru obtinerea unor anumite efecte, deci definirea si pastrarea unor anumite echilibre intre cheltuielile facute si rezultatele obtinute, deci balantele sunt utilizate de agentii economici sau de factorii de decizie la nivel macroeconomic ca metoda de lucru.
Metoda normarii
Metoda normarii este principala metoda utilizata in numararea eforturilor umane, materiale si financiare pe care le face un agent economic sau intreaga societate pentru obtinerea unui efect determinant.
Elaborarea unui plan economic eficient necesita existenta unor norme de munca vie, de materii prime, materiale, combustibil si energie.
Normarea reprezinta determinarea cantitatii de munca vie si materializata care urmeaza a fi cheltuita in perioada de previziune in conformitate cu obiectivele stabilite, cu tehnica utilizata, cu resursele de munca disponibile in acea perioada.
Rezulta ca: avem norme de munca, norme de utilizare a mijloacelor de munca si norme de consum de obiecte ale muncii. Normele exprima limitele maxime admisibile a fi utilizate in perioada de previziune.
Metoda balantelor
Instrumentul principal cu ajutorul caruia se realizeaza echilibrele de la cele ale individului - intre venituri si cheltuieli - ale agentului economic - intre investitie si profit si pana la echilibrele macroeconomice, il constituie balanta.
Balantele sunt utilizate in realizarea unor echilibre a unor proportii intre resurse si necesitati, intre venituri si cheltuieli, intre productie si consum, intre cerere si oferta. J.K. Galbraith a definit stiinta economica ca fiind 'stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si resursele rare care au intrebuintari alternative'.
Balantele ofera posibilitatea ca fiecare capitol si indicator de plan sau de programare sa fie fundamentat in corelatie cu celelalte capitole si indicatori ai planului, utilizandu-se in mod evident solutiile oferite de alte metode de previziune.
Balantele au doua parti: resursele sau posibilitatile agentului economic, ale ramurii sau ale economiei nationale, necesitatile sau cerintele, respectiv propunerea de repartizare a resurselor.
De regula, balantele trebuie sa fie echilibrate, adica necesitatile sa fie acoperite cu resurse. Balantele materiale sunt instrumente care permit fundamentarea echilibrelor materiale, corelarea necesitatilor cu resursele de materii prime, materiale, combustibil si energie, produse sau grupe de produse etc.
Schema generala a unei balante materiale
Elaborarea oricarei balante trebuie sa inceapa cu determinarea necesitatilor, ca volum si structura dupa care se trece la asigurarea resurselor si se incheie cu activitatea de echilibrare a balantei.
Necesarul pentru activitatea de productie si exploatare se calculeaza folosind metoda normarii, in sensul ca se inmulteste productia in unitati fizice a unui produs cu norma de consum din materialul a carei balanta o elaboram (necesarul de metal pentru producerea a 1000 autoturisme este de 700 t cu 0,7 t/autoturism).
In prima etapa balantele sunt deficitare, necesarul depaseste resursele; sunt si cazuri cand ele sunt excedentare. Indiferent de situatie, urmeaza actiunea de echilibrare a balantei, ceea ce presupune reanalizarea posturilor la necesitati si resurse in corelatie cu alte balante si potrivit criteriilor de eficienta.
O balanta deficitara este echilibrata pe urmatoarele cai:
-micsorarea necesitatilor: prin eventuala reducere a normelor de consum care trebuie sa aiba la baza reproiectarea produselor, imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie, utilizarea inlocuitorilor , utilizarea unor materii prime de calitate superioara, reducerea stocului la sfarsitul perioadei de plan prin imbunatatirea aprovizionarii tehnico-materiale.
-cresterea resurselor prin: sporirea productiei, prin folosirea mai buna a capacitatilor existente, crearea de noi capacitati si cresterea importului.
Balanta excedentara se echilibreaza prin cresterea productiei in ramurile consumatoare ale produsului respectiv daca cresterea este justificata.
Sistemul de balante materiale valorice si de munca sau balantele de mare sinteza desi au o functie foarte importanta in previzionarea macroeconomica, nu mai corespunde pe deplin cerintelor actuale de fundamentare a previziunilor intrucat ele au un caracter mare de agregare, ceea ce afecteaza coerenta, continutul balantelor materiale la nivel central.
