Etapele procesului de spalare a banilor

Etapele procesului de spalare a banilor

Nu exista o singura metoda de spalare a banilor. Metodele pot varia de la cumpararea si vinderea unui obiect de lux (de ex. o masina sau o bijuterie) pana la trecerea banilor printr-o retea complexa, internationala, de afaceri legale si companii "scoica' (companii care exista in primul rand numai ca entitati legale fara sa desfasoare activitati de afaceri sau comerciale). Initial, in cazul traficului de droguri sau altor infractiuni cum ar fi contrabanda, furtul, santajul etc., fondurile rezultate iau in mod curent forma banilor lichizi care trebuie sa intre printr-o metoda oarecare in sistemul financiar.

Procesul de spalare a banilor are trei faze: plasare stratificare si integrare sau, altfel spus, prespalare (convertirea banilor murdari in bani curati); spalarea principala (conversia banilor in intrari contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obtine profit)[1].

In cadrul procesului de spalare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de catre cel care spala banii si in consecinta usor de recunoscut, respectiv:

intrarea numerarului in sistemul financiar;

trecerea numerarului peste frontiere;

transferurile in cadrul si dinspre sistemul financiar.

Intrarea numerarului in sistemul financiar se realizeaza prin:

fragmentarea operatiunilor in numerar in scopul evitarii raportarii tranzactiei prin divizarea operatiunilor sub nivelul minim de raportare;

folosirea inadecvata a listelor de exceptii prin care unele categorii de operatii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unitatilor financiare respective);

executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general;

depunerile de profituri ilegale in banci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la banca la banca;

a) Plasarea fondurilor in circuitul financiar : presupune deplasarea fizica a profiturilor in numerar[2], necesara pentru evitarea controlului de catre organele legii; reprezinta "scaparea', la propriu, de numerar si indepartarea fizica a veniturilor initiale derivate din activitatea ilegala. Este cea mai vulnerabila etapa a spalarii banilor deoarece implica colectarea si manevrarea unei mari cantitati de numerar.

Folosirea institutiilor financiare netraditionale in procesul de plasare a fondurilor[3]. Aceste institutii pot fi: casele de schimb valutar, societatile de valori mobiliare, bursele de marfuri, cazinourile, serviciile de incasare a cecurilor, serviciile de transmitere de fonduri. Metodele folosite de reciclatori in acest caz sunt aproximativ aceleasi cu cele folosite in institutiile financiare traditionale[4].

Casele de schimb valutar: in alte tari, ele ofera si alte servicii financiare (vanzare de mandate de plata si cecuri de casa, transferuri electronice de fonduri, schimb de devize pentru cecuri etc.), care pot oferi un paravan pentru tranzactii ilicite; in Romania, casele de schimb au un singur obiect de activitate, schimbul valutar. Metoda prin care se plaseaza fonduri ilicite in acest caz este efectuarea schimbului valutar fara intocmire de documente ori violarea memoriei computerului pentru a nu se mai putea reconstitui sirul de tranzactii incheiate[5]; ambele parti au castiguri ilicite: reciclatorul scapa de o suma mare de lei si primeste o cantitate mai mica de bancnote straine, iar casa de schimb comite evaziune fiscala prin nedeclararea veniturilor din operatiunile efectuate.

Agentiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea fondurilor pe plan intern sau international,  prin mijloace electronice, cecuri, curiei, fax sau retele de computere. Faptul ca valoarea banilor poate fi deplasata dintr-un loc in altul, deseori fara deplasarea fizica a monedelor constituie principala caracteristica a acestui sistem.

Cazinourile: amalgamarea fondurilor ilegale cu cele legale sunt favorizate de faptul ca jocurile de noroc sunt activitati desfasurate cu numerar, oferind participantilor anonimat[6].

Comerciantii de bunuri de folosinta indelungata de mare valoare (automobile, iahturi, bunuri de lux, bunuri imobiliare) sunt folositi de reciclatori pentru a schimba numerarul in bunuri care, eventual, sunt revandute pentru a obtine numerar cu origine licita.

Agentii de bursa pot fi manipulati de reciclatori prin oferirea de avantaje in schimbul utilizarii numerarului pentru achizitionarea de actiuni sau marfuri, prin evitarea raportarilor tranzactiilor cu numerar.

Companii de fatada, care de fapt nu au incasari din activitati reale, ci numai din depunerile reciclatorilor.

Exportul ilegal de valuta; transportul fizic se realizeaza cu diferite mijloace de transport, fara a se respecta legislatia cu privire la raportarea sumelor ce ies din tara si au ca destinatie tari in care nu se pune problema justificarii sumelor in numerar; dupa depunerea in banci, aceste sume fac cale intoarsa, utilizandu-se transferul electronic.

b) Stratificarea fondurilor : este procesul de miscare a fondurilor intre diferite conturi pentru a le ascunde originea[7]; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzactii financiare proiectate pentru a insela organele de control si pentru a asigura anonimatul.

Moduri de stratificare:

Dupa ce numerarul a fost depus in institutii financiare fara a fi detectat, contra acestui numerar reciclatorii procura instrumente financiare (cecuri de calatorie, scrisori de credit, mandate de plata etc.), pe care le reconvertesc apoi in numerar;

Transferurile electronice. O data ce numerarul a fost depus in conturi bancare, acesta poate fi transferat in orice colt al lumii in timp record.

Multe entitati se servesc in ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spalare de bani, dand uneori aparenta de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilitati de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce in ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul sau din orice loc din lume. In aceasta situatie reciclatorii pot controla orice cont, chiar daca acestea au fost deschise pe numele unor interpusi; soldurile persoanelor interpuse se transfera ulterior in contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferati.

c)Integrarea fondurilor in economia reala : reprezinta miscarea fondurilor astfel spalate prin intermediul organizatiilor legale; furnizarea unei legalitati aparente bogatiei acumulate in mod criminal[8].

Daca procesul de stratificare are succes[9], schemele de integrare vor aseza rezultatele spalarii la loc in economie in asa fel incat ele vor reintra in sistemul financiar aparand ca fonduri normale si "curate' de afaceri.

Prin intermediul ei profiturile reciclate sunt plasate in economia reala legitima iar rezultatele obtinute din activitati ilegale sunt legale. Profiturile au o acoperire legala iar reciclatorul le poate folosi achizitionand bunuri la vedere.

Metodele de integrare sunt:

Achizitionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri in pierderi, dupa care, utilizand fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revandute la valoarea lor reala;

Posibilitatea creditarii de catre asociati a propriei societati comerciale, care merge mereu in pierdere. Se scot din firma sume, incarcand costurile, in final realizandu-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firma dar neimpozitate, asociatii crediteaza firma proprie, incasand chiar si dobanzi pentru sumele cu care au imprumutat societatea;

Bunurile achizitionate cu fonduri ilicite sunt vandute unor societati de tip captiv (care apartin de fapt proprietarului bunurilor), dupa care sunt revandute realizand un profit substantial tot proprietarului initial;

Imprumuturi fictive acordate de o companie de fatada; o astfel de companie inregistrata intr-un paradis fiscal este controlata de o companie din tara, iar fondurile companiei de fatada sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din tara;

Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizeaza facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar in cazul reciclarii fondurilor straine in tara, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica incasarile).