ROLUL SOCIAL SI ECONOMIC AL ASIGURARILOR

Importanta economico-sociala a asigurarilor se manifesta pe mai multe directii. Acoperirea pagubelor permite reconstituirea bunurilor distruse si asigurarea continuitatii procesului de productie si contribuie la pastrarea integritatii avutiei nationale. Asigurarea marfurilor, a mijloacelor de transport, a creditelor prezinta o mare importanta din punct de vedere economic, financiar si mai ales valutar. In acest fel se realizeaza si o economie de devize prin realizarea de incasari in valuta pentru prestarea de servicii in asigurari.

In prezent asigurarea a devenit o ramura importanta a economiei nationale. Procentul de asigurare in PIB poate sa ajunga pana la 15% si este in general cu atat mai ridicat cu cat tara considerata a atins un nivel de dezvoltare economica mai mare.

In 1995 procentul de asigurari in PIB in Romania era foarte redus, atingea o cota de 0,40%^[1]. Procentul cel mai mare de asigurari in PIB a fost atins de Africa de Sud 15,47%, tara in care protectia sociala este de domeniul asigurarii particulare, ceea ce a dat un impuls exceptional asigurarilor de persoane. In toate tarile partea de asigurare in PIB mondial este in medie de 7,8%, din care 4,5% pentru asigurarea de viata si 3,3% pentru cele de non-viata.

Prin rolul sau social, asigurarile au scopul sa plateasca indemnizarea asiguratilor care sunt victime ale unor evenimente nedorite.

Asigurarile ofera mijloace pentru reconstruirea sau cumpararea unei locuinte pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma unui eveniment neplacut ce a produs distrugerea totala sau partiala a imobilului, varsa sume ce compenseaza pierderile profesionale a unei persoane care din cauza unui accident a ramas cu imposibilitatea de a munci, ofera mijloace financiare bolnavilor sau ranitilor pentru ingrijirea medicala pe care o necesita pentru insanatosirea cat mai rapida.

Asigurarile permit supravietuirea intreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite, asigurarea salvandu-i pe angajati, precum si locurile lor de munca, cu toate implicatiile si contribuie la stabilirea relatiilor sociale si a celor de munca^[2].

Asiguratorii resimt limitele interventiei lor ce constau in oferirea unei compensari in bani pentru victime. O indemnizatie in bani compenseaza convenabil un conducator de intreprindere pentru distrugerile materiale suferite, insa nu va putea inlocui niciodata integritatea corporala a unui ranit ce a ramas infirm in urma unui accident si nici prezenta unui om.

Asiguratorii nu doresc a fi simpli redistribuitori de mijloace financiare ci isi dau silinta si lupta impotriva consecintelor evenimentelor nedorite. Ei au dezvoltat activitati de asistenta care nu ofera doar despagubiri in bani ci in special prestatii in natura pentru a usura viata asiguratilor.

Societatea de asigurare este un motor esential al dezvoltarii economice. Acest lucru se poate afirma din cel putin doua motive:

Garantia investitiilor. Orice proiect modern de investitie si implicit de dezvoltare necesita participarea asigurarilor, fara garantia carora antreprenorul nu si-ar risca sub nici o forma  capitalurile necesare pentru proiectul respectiv. Doar asigurarile pot sa ofere garantii datorita mecanismelor de asigurare deja existente. Societatea poate oferi garantii pentru orice investitor de la un zgarie-nori la cel mai modest comert de cartier.

Plasamentul primelor. Asiguratorul incaseaza prime inainte ca asiguratii sa fie supusi riscului impotriva caruia sunt asigurati. Acest lucru ii ofera asiguratorului o trezorerie excedentara pe care trebuie sa o gestioneze cat mai bine in interesul mutualitatii.

Asigurarea a devenit domeniul finantistilor, nu numai pentru ca este nevoie de experti in finante pentru gestionarea capitalurilor acumulate pe cont propriu de catre asiguratori sau plasate pe contul clientilor lor ci si pentru ca anumite ramuri necesita din ce in ce mai mult cunostinte din domeniul finantelor: asigurari pentru pierderi din exploatarea sau asigurarea creditelor pentru intreprinderi, respectiv pentru persoane fizice, asigurarea de capitalizare, de economisire.

S-au dezvoltat ramuri noi ceea ce demonstreaza vitalitatea creativa a asigurarilor si dezvoltarea fara incetare a nevoilor de protectie a persoanelor fizice si juridice.

Asigurarile de viata ii fac pe asiguratori sa isi ia angajamente pe termen lung ce necesita constituirea de provizioane foarte importante. O prima unica pentru o garantie de viata unica trebuie sa fie economisita pe toata durata de viata a asiguratilor. Asigurarile de capitalizare si de pensie presupun acumulari de provizioane pe toata durata contractelor. Aceste tipuri tind sa se dezvolte cel mai rapid in tarile cu economie moderna si acest fenomen mareste constant rolul de gestionar financiar si implicit de investitor al asigurarilor.

1. Asigurarea - ramura prestatoare de servicii

Societatile de asigurare, in schimbul primelor de asigurare incasate de la clienti, ofera acestora un produs sui-generis, si anume obligatia de a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen (eveniment asigurat). Prin urmare asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adapost persoanele asigurate de pericolele care le ameninta, de a le oferi 'securitate' in cazurile convenite. Deoarece aceasta 'securitate' este un bun necorporal, asigurarea poate fi considerata ca o ramura a economiei prestatoare de servicii, a carei beneficiari sunt asiguratii.

Obligatia pe care si-o asuma o societate de asigurari este influentata de caracterul aleator al fenomenelor asigurate. Daca acestea s-ar produce asa cum au fost ele presupuse la stabilirea obligatiilor partilor contractante, atunci intre primele incasate si indemnizatiile datorate ar exista un echilibru corespunzator. In practica insa, pot sa apara abateri mai mari sau mai mici de la media multianuala a pagubelor provocate de riscurile asigurate. Cand abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea maresc profitul estimat al societatii de asigurare. Cand ele sunt negative, apare necesitatea compensarii acestor influente nefavorabile cu venituri provenind din alte activitati: depuneri la banci, investitii in titluri de valoare, investitii in bunuri imobiliare, etc.

Dezvoltarea acestei ramuri specifice a serviciilor este puternic influentata de factori culturali, sociali si mai ales economici. Pe masura ce veniturile cresc si nevoile vitale sunt satisfacute, oamenii sunt dispusi sa sacrifice o parte din veniturile lor disponibile pentru procurarea unor bunuri si servicii care nu sunt de prima necesitate. Printre acestea se numara si asigurarile. Cand asigurarea ofera, pe langa protectie impotriva anumitor riscuri si posibilitatea economisirii si fructificarii unor disponibilitati banesti, ea devine si mai atractiva. Prin urmare, volumul total al primelor de asigurare creste atunci cand: (1) un numar din ce in ce mai mare de oameni constientizeaza utilitatea asigurarii ca mijloc de protectie; (2) veniturile realizate de acestia acopera nu numai nevoile primordiale de trai, dar si unele necesitati considerate secundare, permitand disponibilizarea unor sume pentru economisire.

In ceea ce priveste persoanele juridice, pe masura ce cresc complexitatea proceselor tehnologice, gradul de tehnicitate a utilajelor din dotarea fabricilor si valoarea bunurilor aflate in depozite, in productie ori in reteaua de desfacere, creste si vulnerabilitatea acestora in fata pericolelor de tot felul. Pentru a se pune la adapost de eventualele pierderi, agentii economici consimt sa apeleze la protectia societatilor de asigurare, in loc sa se limiteze la autoprotectie.

Asadar, dezvoltarea asigurarilor este rezultatul actiunii conjugate a mai multor factori. Dintre acestia, factorul cel mai important il constituie cresterea venitului mediu pe locuitor. Din experienta internationala, rezulta ca pe masura ce creste produsul intern brut pe locuitor, creste si marimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor sau, invers, cu cat este mai mic produsul intern brut, cu atat mai reduse sunt cheltuielile pentru asigurari ce revin in medie pe un locuitor. Acest lucru, prezentat in cifre la nivelul anului 2006 pentru cateva tari in tabelul nr. 1, se poate observa grafic in figura nr. 1.

Tabel nr. 1. Situatie comparativa intre tari in anul 2006[3]

Figura nr. 1. Ponderea primelor de asigurare in PIB (%)

Asigurarea - ramura creatoare de locuri de munca

Asigurarile prezinta importanta pentru economia unei tari nu numai pentru ca participa la procesul de creare de valoare adaugata, dar si pentru faptul ca ofera locuri de munca pentru un numar deloc neglijabil de persoane. In ceea ce priveste Romania, numarul persoanelor care desfasoara activitati in numele si in contul societatilor de asigurare este prezentat in tabelul nr.

In ceea ce priveste numarul de persoane angajate cu contract de munca, la 31.12006 in evidentele societatilor de asigurare figurau 17.282 persoane, in crestere cu 872 persoane fata de anul 2005. Aceasta crestere s-a datorat atat autorizarii de noi societati de asigurare, cat si dezvoltarii activitatii desfasurate de societatile care existau deja. Brokerii de asigurare au raportat un numar de 1.362 persoane angajate cu contract de munca, in crestere cu 222 persoane fata de 2005.

Cu privire la agentii cu care colaboreaza, asiguratorii au raportat un numar total de 28.180 (in scadere cu 670 persoane fata de 2005), iar brokerii un numar de 3.700 persoane (in crestere cu 628 persoane fata de 2005).

La 31.12007, in evidentele societatilor de asigurare figurau 18.252 persoane angajate cu contract de munca, in crestere cu 970 persoane fata de anul 2006. Brokerii de asigurare au raportat un numar de 1.773 persoane cu contract de munca, cu 411 mai multe decat in 2006.

Tabel nr.  Numarul persoanelor angajate in domeniul asigurarilor intre anii 2005 - 2007[4]

Numarul total de angajati din sectorul asigurarilor a reprezentat, in anul 2007, 0,2% din populatia activa a Romaniei (numarul populatiei active comunicat de Institutul National de Statistica pentru anul 2007 fiind de 9.994.000 persoane) si 0,6% din numarul angajatilor din sectorul serviciilor (3.316.000 persoane)[5].

3. Asigurarea - ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata financiara

Pentru a putea face fata obligatiilor curente si viitoare asumate fata de asigurati si fata de beneficiarii contractelor de asigurari (cu precadere a celor de viata) societatile de asigurari au obligatia constituirii unor rezerve (de prime, de daune, etc.). Pastrarea in deplina siguranta si fructificarea in conditii cat mai bune a respectivelor rezerve sunt imperios necesare, deoarece ele acopera angajamentele asiguratorului fata de terti si, in plus, la stabilirea primelor de asigurare s-a luat in calcul venitul ce poate fi obtinut prin fructificarea acestora pe piata.

Fructificarea rezervelor de prime si de daune constituite la dispozitia societatilor de asigurare se face prin plasarea acestora in actiuni, obligatiuni sau participari la societati comerciale, in bonuri de tezaur, obligatiuni sau in alte inscrisuri ale imprumuturilor de stat, depuneri pe termen la banci, acordarea de imprumuturi asiguratilor in contul sumelor asigurate la asigurarile de viata, investitii imobiliare, etc.

Situatia plasamentelor societatilor de asigurare in anul 2007, precum si valoarea acestora, este prezentata in tabelul nr. 3., iar reprezentarea grafica ce ne arata o pondere a plasamentelor de 88% din totalul activelor, se poate vizualiza in figura nr.

Tabel nr.3. Situatia activelor asiguratorilor din Romania la sfarsitul anului 2007[6]

Politica de plasamente a fiecarei societati de asigurari este dictata atat de natura rezervelor constituite, de posibilitatile concrete de fructificare oferite de piata financiara, cat si de prevederile legale privind nivelul lichiditatilor ce trebuie asigurate in orice moment.

Figura nr.  Situatia activelor asiguratorilor din Romania la sfarsitul anului 2007[7]

In ultima instanta, societatile de asigurari indeplinesc un rol de intermediar intre asigurati - detinatori de resurse si persoanele juridice si fizice - solicitanti de resurse de imprumut. Acest rol se apreciaza in lumina volumului fluxurilor banesti pe care societatile de asigurari le orienteaza catre diversi solicitanti.

Societatile de asigurare pun la dispozitia autoritatilor publice, a societatilor comerciale si a bancilor un volum insemnat de resurse financiare, participand la un proces de intermediere financiara nemonetara cu efecte pozitive asupra stabilitatii monedei nationale. Fluxurile de resurse financiare care pornesc de la societatile de asigurari catre diversi beneficiari nu sporesc masa monetara in circulatie, ci doar o redistribuie. Capatand o destinatie productiva, resursele provenind de la societatile de asigurari contribuie la consolidarea echilibrului monetar, iar prin participarea la acoperirea deficitului bugetar, evita apelul la emisiune monetara pentru finantarea acestuia.

Plasamentele societatilor de asigurari pot avea si un caracter monetar. Acest lucru are loc atunci cand se acorda imprumuturi pe baza politelor de asigurari de viata. Masa monetara creste cu sumele acordate in acest fel asiguratilor, insa aceasta este nesemnificativa si este controlata.

Influenta societatilor de asigurari asupra balantei de plati. Societatile de asigurari pot influenta balanta de plati a tarii atunci cand pe langa asigurari directe mai efectueaza si operatii de reasigurare. In masura in care activitatile de reasigurare depasesc cadrul national, apar fluxuri in valuta constand din prime, comisioane, despagubiri, participari la beneficii primite sau platite. Toate aceste sume se reflecta in balanta de plati, influentand-o pozitiv sau negativ, dupa caz.

Incasarile realizate de pe urma primirilor in reasigurare echivaleaza cu un export invizibil, in timp ce platile antrenate de cedarile in reasigurare pot fi asimilate cu un import invizibil. Intrucat prin primirile si cedarile in reasigurare se urmareste un singur obiectiv ­stabilitatea rezultatelor financiare ale societatilor de asigurari si reasigurari - este normal ca influentele reasigurarii asupra balantei de plati sa fie apreciate pe ansamblu. In final, intereseaza daca reasigurarea a avut per sold, o influenta favorabila asupra balantei de plati, contribuind la activizarea acesteia, sau una negativa, accentuand indatorarea fata de strainatate.

Reasigurarea, in concluzie, poate contribui la sporirea produsului intern brut sau, dimpotriva, la transferul acestuia peste granita. In masura in care reasigurarea constituie o activitate aducatoare de resurse valutare, ea trebuie incurajata si dezvoltata.

4. Asigurarea - factor de reducere a incertitudinii economice si mijloc de reluare a activitatii temporar intrerupte

Incheierea contractului de asigurare este rezultatul optiunii asiguratului pentru protectia oferita de catre societatea de asigurari in defavoarea autoprotectiei. Astfel, pentru asigurat viitorul capata o anumita certitudine, in sensul unei garantii primite cu privire la un sprijin financiar in cazul producerii unor daune. Procurand resursele financiare necesare acoperirii pagubelor, asigurarea face posibila reluarea, intr-un termen cat mai scurt, a procesului de productie intrerupt. Asigurarea contribuie la desfasurarea neintrerupta a activitatii in industrie, agricultura si in celelalte ramuri ale productiei materiale. Despagubirile primite din partea societatilor de asigurare permit agentilor economici sa reconstituie bunurile distruse sau avariate si sa reia in mod normal procesul de productie.

In ceea ce priveste persoanele fizice, asigurarea le ajuta sa-si inlocuiasca bunurile distruse, sa suporte consecintele diminuarii sau pierderii capacitatii lor de munca, sa depaseasca sub aspect financiar consecintele pierderii sustinatorului lor legal sau sa faca fata raspunderii civile fata de terti.

In plus, prin plasamentele pe piata de capital, societatile de asigurari contribuie la dezvoltarea creditului si finantarii unor proiecte economice. Asigurarea participa la finantarea actiunilor de prevenire si combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind la mentinerea integritatii proprietatii particulare si de stat, fara deosebire.

Prin asigurarea si reasigurarea marfurilor care fac obiectul comertului exterior, a mijloacelor cu care acestea sunt transportate, se poate procura valuta necesara acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante economii de valuta. Pe de alta parte, prin operatiunile de primire si cedare a unor riscuri pe piata internationala, asigurarea contribuie la extinderea relatiilor economice internationale.

Asigurarea prezinta o importanta deosebita si pentru ca are un puternic rol educativ. Ea participa la educarea asiguratilor in spiritul grijii pentru conservarea bunurilor asigurate, pentru prevenirea pagubelor si pentru limitarea acestora.

5. Structura asigurarilor in Romania

In continuare voi incerca sa exemplific structura majoritara a portofoliul de asigurari din Romania pentru anii 1997-2006 si primele trei trimestre ale anului 2007.[8]

Tabelul nr.4. Structura portofoliului in perioada 1997-2006 (

Figura nr. 3. Structura portofoliului in perioada 1997-2006 (

Din cele prezentate se poate observa ca asigurarile auto ocupa mai mult de 50% din portofoliul general. Mai mult, la jumatatea 2007, asigurarile auto reprezentau cca. 57% din portofoliul pietei fata de cca. 14% media la nivelul UE. Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul ca asigurarile auto reprezinta motorul de dezvoltare al pietei, iar ca aspect negativ se poate mentiona ca, cresterea daunalitatii pe aceasta clasa s-a reflectat foarte puternic asupra rezultatelor pietei.
Concluzie: Sunt necesare masuri pentru reducerea ratei de daune pe segmentul asigurarilor auto, o masura in acest sens fiind o mai buna evaluare a riscurilor la incheierea politelor precum si politici echilibrate de pret (fara dumping - preturi adecvate riscurilor preluate in asigurare).

Tabelul nr. 5. Structura portofoliului pe primele 3 trimestre 2007 (%)

Figura nr. 4. Structura portofoliului pe primele 3 trimestre 2007 (%)

Din cele prezentate se poate observa ca asigurarile de viata reprezinta un procent de 19% in scadere fata de anii trecuti, iar asigurarile auto reprezinta un procent de peste 58% (in continua crestere). Tot in scadere fata de anii precedenti sunt si asigurarile property ce reprezinta numai 11,34 % (in scadere cu circa 1% fata de anii precedenti), asigurarile pentru credite si garantii aproape 6%, iar restul claselor de asigurari generale prezinta ponderi foarte mici. Asigurarile de sanatate si raspunderi civile au ponderi foarte mici (0,4%, respectiv 1,4%).

Concluzie: Ca aspect pozitiv putem remarca ca asigurarile auto continua sa domine portofoliul cu un procent de peste 58%, avand o crestere cu aproximativ 4% fata de 2006, putand fi considerate un 'motor de crestere' ce determina 'tendinta' pietei. Dar tot in acest segment al asigurarilor exista si un aspect negativ reprezentat de 'defectiunile' din auto (rata daunei foarte mare, de exemplu) se reflecta foarte puternic asupra rezultatelor pietei, mai ales ca sunt companii pentru care ponderea auto trece de 70 - 80% din portofoliu.