|
|
|
Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de pret
Aceasta strategie ia in considerare urmatoarele elasticitati:
a) elasticitatea cererii in raport cu pretul aceluiasi produss (elasticitate directa), care delimiteaza:
bunurile cu cerere elastica la pret, la care cererea reactioneaza invers fata de evolutia pretului si procentual mai mult;
bunurile cu cerere inelastica la pret, a caror cerere creste / scade procentual mai putin decat scaderea / cresterea pretului.
b) elasticitatea cererii pentru un produs functie de modificarea pretului altui produs (elasticitate incrucisata) care delimiteaza:
bunurile substituibile in consum, pentru care elasticitatea este pozitiva deoarece cresterea / scaderea pretului bunului "x" determina cresterea / scaderea cererii bunului "y";
bunurile complementare in consum, pentru care elasticitatea incrucisata este negativa deoarece cresterea / scaderea pretului bunului "x" antreneaza scaderea / cresterea cererii pentru bunul "y".
Reactia cererii la modificarea strategiei de pret se poate calcula pe baza cunoasterii marimii elasticitatilor de mai sus. Daca implementarea acestei strategii vizeaza o perioada ceva mai lunga de timp, ea trebuie sa ia in considerare si dinamica veniturilor consumatorilor de pe piata / pietele respective, ajustand elasticitatile cererii functie de pret cu elasticitatile cererii functie de venituri. Cele din urma diferentiaza:
bunurile normale, la care cresterea consumului este procentual mai mica decat cresterea venitului;
bunurile superioare, la care cresterea consumului este procentual mai mare decat cresterea veniturilor;
bunurile inferioare, la care consumul scade odata cu cresterea veniturilor.
Strategiile diferentierii preturilor functie de elasticitati se numesc si strategii ale discriminarii, deoarece obiectivul urmarit consta in vanzarea acelorasi produse la preturi diferite pe piete diferite, in scopul majorarii vanzarilor.
Strategia poate fi aplicata numai pe piete diferite, ce nu comunica intre ele, si care au elasticitati ale cererii functie de pret diferite. Separarea pietelor poate fi de natura:
temporara (intre sezoane);
geografica( tari diferite);
sociologica (categorii de cumparatori cu comportament diferit).
Daca strategia este implementata de o firma cu pozitie de monopol pe piata produsului respectiv, maximizarea profitului ei presupune:
Rml = Rm2 = Cm
in care: Rm1, Rm2 = incasarea marginala pe cele doua piete diferite
p1(1 + 1/e1) = p2(1 + 1/e2) = Cm
unde indicii 1 si 2 corespund celor doua segmente ale pietei sau celor doua clientele diferite.
Daca elasticitatile sunt egale, preturile trebuie sa aiba aceeasi valoare, iar daca elasticitatile sunt diferite, pretul va fi mai mare pe piata unde cererea este mai putin elastica
Exista trei tipuri de discriminare:
Discriminarea de gradul intai sau perfecta presupune ca intreprinderea aflata in situatia de monopol cunoaste curba cererii fiecarui consumator pentru bunul pe care il produce, iar in functie de aceasta va incerca:
sa determine consumatorul sa plateasca pretul maxim;
sa atraga majoritatea consumatorilor.
Discriminarea de gradul doi apare atunci cand, intreprinderea monopolista fixeaza preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri cerute, caz in care monopolul incearca sa obtina o parte din surplusul consumatorului.
Discriminarea de gradul trei apare atunci cand o intreprindere in situatia de monopol isi va creste profitul prin vanzarea productiei la preturi diferite pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a pietelor.
