|
|
|
PRINCIPII, COORDONATE SI DETERMINANTI DE POLITICA FINANCIARA
Mecanismul economic si financiar-bancar impune responsabilitati
sporite in adoptarea si executarea deciziilor specifice, concretizate in
responsabilitati anume atribuite si ierarhizate, incat sa asigure o corecta
raportare a necesarului la posibil.
Ca obiectiv constant al oricarei formule de management
guvernamental, armonizarea variatelor necesitati ale societatii cu
posibilitatile reale si potentiale oferite de resurse se asigura prin politici
sectoriale in plan economic cu obiective precise si prioritati ordonate,
functie de politica financiara a statului.
Continua crestere a interventionismului statal in viata socialeconomica
a tarii confera acestei laturi de politica guvernamentala un rol
cheie in cadrul politicii generale, precum si prin raportare la celelalte
actiuni si masuri intreprinse de stat.
Cuvinte cheie
decizie financiara
decizie strategica
decizie tactica
politica financiara
strategie
tactica
program de guvernare
angajament economico-social
Cuprins:
1. Decizia financiara - definitie, conditii si tipologie
2. Conceptul de politica financiara
3. Repere de politici guvernamentale in tranzitie
4. Provocari si evolutii in politicile tranzitiei romanesti
1. DECIZIA FINANCIARA - DEFINITIE, CONDITII SI
TIPOLOGIE
Componente ale mecanismului economic si financiar - bancar,
instrumentele financiare si instrumentele bancare reprezinta expresia
valorica generalizata a relatiilor economice conform carora are loc
repartizarea si utilizarea produsului intern brut, in scopul dezvoltarii
plenare a societatii si al satisfacerii tuturor cerintelor materiale si spirituale
ale cetatenilor. Acestea mijlocesc interventia statului in toate sectoarele
activitatii economiei si exprima laturi ale finantelor publice.
In prezent, in Romania instrumentele financiar-bancare includ: profitul
si impozitul pe profit; toate impozitele si taxele; imprumuturile de stat;
subventiile si alocatiile bugetare; cheltuielile bugetare; primele de
asigurare; contributiile la asigurarile sociale; creditul, dobanda si toate
normele, metodologiile si planurile cu caracter financiar etc.
Instrumentele financiar - bancare se folosesc in condi tii economice la
nivel micro si macro, vizand toate fazele reproductiei sociale, de la
productie pana la schimb si consum, indeplinind deopotriva functii
caracteristice finantelor si creditului, dar si o functie generala, care consta
in convergenta dintre conducerea centrala si locala a autoritatii publice.
Semnificatia si rolul instrumentelor financiar - bancare se manifesta
prin aceea ca:
sunt orientate sa actioneze in interdependenta, pentru cuplarea
optima a resurselor si rezultatelor;
stimuleaza interesul pentru reproductia sociala a tuturor
categoriilor de agenti economici, dar si:
sanctioneaza deraierile de la normele legale si contractuale.
Asadar, mecanismul financiar - bancar functioneaza pe un esafodaj
de instrumente financiar - bancare indeplinind urmatoarele functii:
a) dimensionarea necesarului de resurse;
b) reglarea organismului economic prin semnalizarea, controlul,
stimularea si sanctionarea actelor si faptelor;
c) dimensionarea eficientei cu care s-au utilizat resursele materiale,
financiare si umane.
Selectarea constienta a solutiei optime in mai multe variante posibile,
in baza functionarii normale a sistemului informational, semnifica
adaptarea si aplicarea deciziei financiare.
Componenta baneasca a activitatilor economice stabileste cu
prioritate acest gen de decizii inaintea celorlalte decizii de ordin economic.
Ca definitie, decizia financiara reprezinta hotararea luata de
organul de conducere micro si macroeconomica, in masura sa
imbine motivarea stiintifica cu cunoasterea realitatilor financiare,
pentru o optima utilizare a resurselor, pentru realizarea programului
economic si a bugetului
Ca act fundamental al conducerii, decizia financiara trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii, si numai infaptuirea lor cumulativa ii
asigura viabilitatea si eficienta:
sa fie temeinic fundamentata stiintific;
sa fie adoptata la nivelul ierarhic corespunzator;
sa fie coordonata cu celelalte decizii, apartinand celorlalte
sectoare;
sa fie adoptata in timp util;
sa fie formulata clar, precis si concis.
Concret, aceste conditii se realizeaza prin folosirea unui eficient
sistem informational si o cuprinzatoare documentare stiintifica si practica,
numai astfel fiind posibila selectarea celei mai bune solutii, care sa asigure
executarea programului economic si a bugetului, ca program financiar.
Ca tipologie, decizia financiara poate fi:
a) de orientare generala, cand vizeaza conducerea de perspectiva a
economiei, adica repartizarea si destinatia resurselor curente;
b) dupa orizontul de timp, caz in care se poate intalni decizie
financiara:
- operationala - apartine conducerilor de agenti economici, vizand
in final cresterea ratei rentabilitatii si scaderea costurilor;
- pe termen lung - afecteaza dezvoltarea de perspectiva reflectata
in principalii indicatori financiari si economici si planuri financiare
pe mai multi ani;
- pe termen mediu - vizeaza o problematica similara, dar pe o
perioada mai redusa (cativa ani).
c) normativa, cand priveste cele mai multe domenii de activitate cu
influenta hotaratoare la toate treptele de conducere, continand, in fapt,
norme si normative obligatorii pentru implementarea si a celorlalte decizii,
de pilda cele legate de credite, taxe sau dobanzi, pre turi.
In legatura cu perioada de timp pentru care se elaboreaza, politica
financiara se bazeaza pe:
strategia financiara, care reprezinta coordonatele de politica
financiara intr-o etapa istorica, impreuna cu prognozele pentru un orizont
de timp mai indelungat, si
tactica financiara, adica actele si normele adoptate pentru unul
sau mai multi ani, precum si masurile concrete si etapele punctuale de
realizare a obiectivelor strategice fiecarei perioade ce compune abordarea
strategica.
Prin urmare, si decizia financiara poate fi:
d) strategica, daca vizeaza valorificarea resurselor pe o perioada mai
indelungata de un an, bazandu-se pe obiectivele economico - financiare
stabilite; aceasta poate fi:
- totala (globala), de forma bugetului propriu unei unitati economice;
- selectiva, vizand actiunile de investitii, folosirea activelor circulante,
locuinte, participarea salariatilor la profit etc.
e) tactica, pentru ca solutioneaza concret modalitatile de executare a
deciziei strategice si poate lua forma deciziilor de autofinantare, de
finantare a obiectivelor de interes larg sau restrans, de stingerea
obligatiilor bugetare s.a.m.d.
Lucrarile de investitii presupun o decizie complexa, deopotriva de
ordin material si financiar, pe baza documentelor tehnico - economice si
dupa o temeinica cercetare previzionala a fenomenelor social - economice
nationale si internationale; aceasta poate fi deopotriva macroeconomica
(strategica) sau microeconomica (tactica).
In concluzie, viabilitatea deciziilor financiare rezida in temeinica
fundamentare stiintifica, in determinarea corecta a veniturilor si
cheltuielilor, precum si a resurselor judicios distribuite pe destinatii.
Conceperea si aplicarea deciziilor financiare trebuie sa le asigure
mobilitate si adaptabilitate la modificarile firesti ale conditiilor din procesul
de executie.
Menirea deciziilor financiare este de a mobiliza eficient eforturile si
resursele pentru realizarea obiectivelor propuse, urmarind intocmai
respectarea disciplinei financiare, economice si contractuale.
Prin urmare, mecanismul economic si financiar - bancar impune
responsabilitati sporite in adoptarea si executarea deciziilor financiare, prin
prerogative concret distribuite si ierarhizate, pentru o cat mai corecta
raportare a necesarului la posibil.
2. CONCEPTUL DE POLITICA FINANCIARA
Programul oricarei formatiuni politice angajate in confruntarea
electorala reprezinta o alternativa oferita alegatorilor si, ca atare, contine
obiectivele principale pe care le urmareste acea grupare, mijloacele si
metodele pe care intelege sa le adopte pentru a le realiza si principalele
categorii sociale, ca segment de electorat caruia i se adreseaza si ale
carui interese intentioneaza sa le reprezinte si sa le apere. De asemenea,
programul exprima si pozitia respectivei formatiuni referitoare la
principalele probleme interne si internationale ale momentului angajarii
sale.
Odata victorioasa in lupta electorala, gruparea politica isi poate aplica
propunerile, iar programul sau politic devine program de guvernare si va
fi supus dezbaterilor in legislativ.
Atingerea obiectivelor propuse necesita importante resurse financiare
pentru realizarea unei multitudini de angajamente economice si sociale.
Precaritatea acestor resurse sau defectuoasa administrare a celor
existente poate determina eliminarea sau numai amanarea unor faze, ori
chiar majorarea sarcinilor fiscale ale populatiei in vederea suplimentarii
resurselor financiare publice. Pe termen lung, aceasta situatie poate
modifica preferintele electoratului, care tinde sa-si canalizeze atentia catre
alte formatiuni politice.
Componenta nodala a politicii economice generale, politica
financiara are, la randul sau urmatoarele componente:
mijloacele si metodele concrete prin care se mobilizeaza si se
dirijeaza resursele financiare publice;
instrumentele si reglementarile financiare aplicate de catre
institutii specializate si abilitate, astfel incat prin utilizarea lor,
statul se implica asupra relatiilor sociale si influenteaza
procesele economice.
Etapa istoriceste determinata are specificul si trasaturile intregii
conjuncturi interne si internationale care isi imprima configuratia asupra
tuturor elementelor ce compun politica financiara a statului.
Politica financiara este, pe de o parte: suma principiilor, metodelor si
instrumentelor din activitatea financiara a statului, precum si, pe de alta
parte, suma normelor juridice utilizate pentru indeplinirea func tiilor statului.
Cu alte cuvinte, politica financiara reprezinta totalitatea normelor
adoptate pentru valorificarea fondurilor financiare ale statului si
stabileste raporturile financiare dintre stat, agentii economici si
populatie
Desi circumscrisa politicii generale a statului, politica financiara este
determinata de un complex de cauze care ii sustin specificitatea:
interesul claselor si categoriilor sociale al caror exponent este
partidul de guvernamant;
nivelul de dezvoltare social-economica si de distributie a resurselor
naturale, precum si metodele de conducere a economiei nationale;
conjunctura politica si economica interna si internationala in cadrul
careia se adopta acele masuri concrete de politica, in general si de
politica financiara, in special.
Concret, politica financiara ofera cadrul general de folosire a
instrumentelor financiar - bancare pentru rezolvarea sarcinilor de la
Parlament si Guvern, legate de obiectivele majore ale functiilor statului:
- dezvoltarea armonioasa si echilibrata a economiei si a unitatilor
administrativ-teritoriale;
- promovarea progresului tehnic si a stiintei;
- formarea profesionala, recalificarea si sporirea gradului de
ocupare;
- ocrotirea sanatatii populatiei, veghind la asigurarea asistentei si
protectiei sociale;
- conservarea si dezvoltarea patrimoniului cultural;
- protectia mediului inconjurator;
- apararea independentei si suveranitatii nationale;
- dezvoltarea relatiilor externe si a cooperarii, pentru accelerarea
proceselor integrationiste si pentru atenuarea posibilelor grave
efecte pe care acestea le implica pentru tara.
Politica financiara actioneaza in toate fazele procesului de
reproductie sociala, de la repartitie pana la consum, ca stimul pentru
procesele benefice in economie si pentru fiecare agent economic, dar si
ca frana a posibilelor fenomene negative
Politica financiara, ca parte integranta a politicii generale a statului,
contribuie in maniera proprie la implementarea obiectivelor si strategiilor
guvernamentale.
Natura prerogativelor statului, precum si sarcinile politicii economice si
sociale globale a acestuia, sunt elemente care definesc si indica
trasaturile politicii financiare
In politica macroeconomica a statului, politica financiara are un rol
aparte, in special prin subdiviziunile de politica bugetara, monetara si de
credit, in baza carora se tinde spre consolidarea unui mediu stabil pentru
agentul economic si restrictionarea activitatilor ineficiente.
Viabilitatea politicii financiare este datorata a) caracterului stiintific
care rezulta din cunoasterea realitatilor si legitatilor obiective, precum si
b) caracterului realist, provenit din combinarea logica a necesarului cu
posibilul.
Politica financiara este un c) factor de promovare si realizare a
independentei si suveranitatii nationale, pentru ca, promovand
conceptele fundamentale ale unei dezvoltari sanatoase si durabile,
economia nationala opteaza catre mentinerea si redimensionarea pe
termen lung a consumului in limitele resurselor proprii ale economiei
autohtone.
Totodata insa, politica financiara d) are o independenta relativa fata
de politica generala a statului, deoarece foloseste instrumente si
procese specifice de implementare.
De pilda, nevoia acuta de deschidere si de capital strain a determinat
diluarea barierelor vamale, dar si un sistem adecvat de impozitare si
repatriere a profitului; tot astfel finantarea externa impune, pe termen
scurt, prudenta, deoarece datoria externa devine insuportabila daca
economia are slaba capacitate de a genera incasari valutare stabile.
Astfel, tranzitia de la sistemul de comanda la sistemul economiei de
piata are loc preponderent prin parghii financiare, de credit si monetare. In
aceeasi viziune, reorganizarea activitatii financiare porneste de la
conceptia potrivit careia impozitele si taxele sunt deopotriva surse de
venituri publice, dar si parghii economico-financiare de stimulare sau
obstaculare a proceselor social-economice.
Tranzitia, care a inceput in Romania odata cu evenimentele
decembriste, are o configuratie marcata de multe elemente comune tarilor
ex-socialiste, dar si o serie de particularitati, surprinse din perspectiva
masurilor de politica-financiara:
a) cresterea autonomiei agentilor economici, fapt care semnifica
deopotriva autonomie gestionara si financiara; astfel s-au eliminat
mecanismele de preluare a excedentelor de resurse si de
acoperire arbitrara si voluntara a deficitelor;
b) sustinerea procesului de restructurare a economiei, imprejurare
care ofera cadrul propice de selectare a agentilor economici dupa
eficienta si rentabilitate;
c) restructurarea finantelor publice si a finantelor private, sau ale
agentilor economici, in particular indiferent de forma de
proprietate; astfel, conform propriilor decizii, agentii economici
contribuie la formarea bugetului public national, dar si la
indeplinirea unor responsabilitati sociale.
Totodata, autonomia financiara presupune sistarea subventiilor
bugetare conform prevederilor din documentele oficiale internationale la
care Romania a consimtit si a aderat.
3. REPERE DE POLITICI GUVERNAMENTALE IN
PERSPECTIVA INTEGRARII
Rezervele valutare ale BNR s-au mentinut in cote scazute,
componenta de baza constand din aur monetar, la care stocul s-a marit pe
seama productiei interne. Referitor la devize - acestea s-au constituit din
disponibilitatile firmelor si populatiei la bancile comerciale, care au
beneficiat de o larga marja de operare pentru satisfacerea cu prioritate a
necesarului din sectorul real al economiei.
Girul oferit de Fondul Monetar International este de natura sa rupa
cercul izolarii externe; nu doar din perspectiva cifrica prezinta importanta
noul aranjament stand-by, ci si ca rampa de relansare a prestigiului tarii in
mediul extern de afaceri si investitii. In primele luni ale lui 1994 s-a realizat
incheierea modificarilor corective ale preturilor interne, astfel incat acestea
sa fie, in linii mari, aliniate la nivelurile internationale.
Una din cele mai incurajatoare evolutii ale anului 1994 o
reprezinta cresterea cu 25,7% a exporturilor, pana la un nivel de 6 mld. $,
ca rezultat favorabil al politicii economice de stimulare a productiei
orientate spre export. Inflatia s-a inscris chiar sub nivelul prognozat si
acceptat in negocierile cu Fondul Monetar International, pentru care se
prevedea o rata a inflatiei de 70 - 75%, in fapt inregistrandu-se un nivel
de 61,7% prin masurarea in preturi la consumator. Aceasta arata o
depasire a pragului periculos de alunecare in hiperinflatie si de atenuare
semnificativa a dezechilibrelor majore de structura mostenite din timpul
conducerii centralizate a economiei.
Conjunctura externa a continut un plus de factori favorizanti ai
evolutiei generale din acest an; suficient de amintit ar fi: semnarea
acordului de asociere cu U.E., reacordarea clauzei natiunii celei mai
favorizate de catre Congresul SUA, valori scazute in termeni nominali la
pretul petrolului si ridicate la unele produse traditionale in exportul
romanesc.
Fluxurile comerciale pe ambele sensuri sunt dominate de tarile U.E.,
cu o aparitie noua pe piata: SUA, ca urmare a reacordarii clauzei, si
Federatia Rusa, pentru importurile de combustibili si materii prime. Anul
1994 este primul an in care capitalul strain s-a indreptat viguros catre
sectorul bancar, atat ca volum, cat si ca standing al investitorilor.
Balanta de plati externe cunoaste o substantiala ameliorare in acest
an, ca urmare a imbunatatirii performantelor. Dependenta de finantarea
externa este redusa, dar situatia generala este totusi fragila, chiar daca
sustenabila pe termen mediu.
Conservarea inca a unor practici bazate pe tehnologii expirate
genereaza pierderi in economie care persista din pricina dificultatilor de
restructurare si din pricina pozitiei de monopol a unitatilor ce produc
respectivele pierderi. Consumurile exagerate de la o serie de regii
autonome, furnizoare de utilitati in special, induc grave distorsiuni in tot
restul economiei.
Mecanismul valutar s-a bazat pe coerenta de ansamblu a politicilor
guvernamentale care au permis stabilitatea cursului pana spre sfarsitul
anului. Evolutia favorabila a principalilor indicatori, in special a balantei de
plati si a rezervelor internationale, sunt consecinta functionarii line a pietei
valutare. De aceea cursul a devenit un instrument credibil pentru politica
economica, dar si pentru valentele antiinflationiste pe care le-a probat.
Prin piata valutara interbancara cursul rezulta direct din raportul
cerere-oferta, putand diferi de la o banca la alta. Noutatea consta in
statutul BNR de operator pe aceasta piata, calitate in care poate cumpara
sau vinde ca orice alt operator, regland raportul cerere-oferta.
Reluarea cresterii economice bazate pe exporturi si stabilitatea
cursului valutar asigurata prin mecanisme de piata s-au materializat si in
calmarea inflatiei pe seama recastigarii increderii in moneda nationala,
fapt care pe ansamblu, confirma succesul din acest an al politicilor de
macrostabilizare.
Politicile macroeconomice din anul 1995 au avut ca tinte
tendintele din anul precedent legate de balanta de plati si curs, pe langa
obiectivul "traditional" de absorbtie a inflatiei. Regimul valutar s-a mentinut
constant in coordonatele trasate in anii anteriori, prin asociere cu o
convertibilitate interna limitata de cont curent. Intentiile de liberalizare a
pietei valutare au esuat datorita politicii guvernamentale de controlare a
preturilor energiei si produselor agroalimentare, politica re-abordata de
teama unor consecinte insurmontabile ale presiunilor sociale. Si moneda
nationala si-a urmat deprecierea nominala sub strictul control al BNR, cu
pretul interventiei repetate a acesteia, fapt care a determinat reducerea
rezervei valutare la limita credibilitatii. Din semestrul al doilea insa, BNR a
autorizat societatile bancare persoane juridice straine sa actioneze ca
dealeri pe piata valutara interbancara, in speranta formarii si functionarii
unei piete concurentiale si eficiente.
Sectorul real al economiei, cu dificultatile reale de restructurare si
privatizare, a compromis atat obiectivul stabilizarii valutare, cat si acela de
stopare a inflatiei. Din nou s-a trecut la cursul monedei nationale ca
ancora antiinflationista, cu toate ca nici rezervele valutare, nici situatia
contului curent al balantei de plati nu indicau sustenabilitatea acestei
variante.
In situatia suspendarii finantarii de la Fondul Monetar International a
devenit imperios necesar apelul la piata privata de capital, in scopul
acoperirii deficitului din contul curent al balantei de plati si in contextul unei
inevitabile, dar controlate deprecieri a monedei na tionale.
Ca orice iarna a tranzitiei, si aceasta a determinat agravarea deficitului
de cont curent, cu tensiuni pe piata valutara si care s-au concretizat in
decalaje semnificative de curs pe pietele paralele. Pentru limitarea
dezechilibrului extern, autoritatea monetara a permis deprecierea abrupta
a monedei catre sfarsitul anului, fapt care a atras reluarea finantarii de la
Fondul Monetar International pe termen scurt, cresterea credibilitatii si
depasirea dificultatilor unei crize valutare de proportii.
Raportul de schimb s-a deteriorat din cauza cresterii preturilor
mondiale la titei si din cauza ponderii marite in structura importurilor a unor
produse cu prelucrare superioara.
Caracterul structural si implicatiile macroeconomice ale deficitului din
contul curent al balantei de plati aduce in prim-planul politicilor
guvernamentale problema dezechilibrului extern, prin aceea ca "se impune
tot mai clar adevarul ca parametrii care determina posibilitatile de finantare
autonoma a balantei de plati sunt localizati chiar in configuratia politicii
economice a autoritatilor 1
Deteriorarea suferita de balanta de plati se explica prin expansiunea
importurilor in conditiile incapacitatii economiei interne de a genera in
contrapartida exporturi suficiente si competitive. Dezechilibrul sectorului
extern se mai explica si prin cresterea serviciului datoriei externe, odata cu
reducerea rezervelor valutare ale statului, cu toate ca stocul total al
datoriei externe ramane la niveluri controlabile, fiind mult mai mic decat al
celorlalte tari aflate in tranzitie.
Instrumentele utilizate pentru aplicarea politicii valutare din acesti ani
au respectat dezideratul deschiderii economiei, insa fara abordarea
cursului valutar ca ancora antiinflationista implicita. S-a mers pe
mentinerea unei stabilitati a cursului in termeni reali, prin acceptarea unei
deprecieri nominale in acelasi ritm cu inflatia.
Cresterea economica peste nivelul programat si pe fondul unui ritm
destul de lent al restructurarii intreprinderilor, fapt care s-a repercutat din
nou in valoarea mare a facturii energetice, sunt cauzele fundamentale ale
deteriorarii balantei de plati. De altfel, preturile interne ale purtatorilor de
energie au fost mentinute artificial la un nivel scazut, fapt care a incurajat
consumul in industriile energofage si s-a reflectat in agravarea deficitului
din balanta energetica a acestui an fata de cel precedent. In plus, in acest
sector sensibil al economiei, parghiile administrative au functionat
incurajate de centralismul cu care s-au derulat importurile de energie,
pentru care piata valutara, cu o constitutie fragila tipica inceputului, nu a
putut satisface necesarul de valuta.
Toata gama de disfunctionalitati din domeniul valutar al acestor
vremuri se datoreaza in buna masura persistentei dezechilibrelor
structurale din economie, "stimulate" adesea de inconsistenta politicilor
macroeconomice.
Acesta a si fost mesajul reticentelor repetate din partea Fondului
Monetar International, care s-au materializat in inghetarea tragerilor
programate pentru Romania, pe motivul ca, desi restul conditiilor erau
indeplinite, piata valutara indica nesustenabilitatea unor evolutii credibile si
durabile.
Abia in decembrie s-a reluat derularea acordului, apreciindu-se
usoara ameliorare in functionarea pietei valutare.
Insa complexitatea problemelor dintr-un an electoral avea sa
pulverizeze efectele politicii prudente si flexibile a autoritatii monetare asa
cum aceasta le adoptase catre finele anului 1995.
Constrangerile electorale ale anului 1996 au pus in evidenta
lipsa de vigoare a politicilor macroeconomice si de promovare a
reformelor; desi economia a inregistrat o crestere pozitiva, cresterea
economica a fost costisitoare si sub standardele necesare de calitate.
Dezechilibrul extern cauzat de majorarea importului si stagnarea
exporturilor a afectat credibilitatea politicilor guvernamentale de stabilizare.
"Solutiile de politica economica adoptate in mare masura cu fata la
electorat 2 (s.n.) s-au concretizat in promovarea unor politici bazate pe
vechile structuri, in contratimp cu trendul de globalizare a economiei, si in
relatii tensionate cu principalele organisme si institutii financiare
internationale.
Daca de la valori cuprinse intre 4 si 4,5% din produsul intern brut
pentru deficitul contului curent, se declanseaza alarma pentru finantatorii
externi, este cu atat mai explicabila reactia acestora la valoarea deficitului
romanesc de cont curent, cu cat se suprapune pe gravele premize ale
deficitelor fiscal si cvasifiscal. Caracterul structural al acestor deficite se
desprinde si din modalitatile "clasice" de protejare a unor intreprinderi
bugetivore si sectoare energofage, material-intensive si mari producatoare
de pierderi: preturi administrativ controlate, subventii explicite si implicite
Absenta masurilor viabile de restructurare in industrie, precum si
absenta pietelor libere pentru input-urile aferente, mentinerea creditelor
subventionate si directionate - au cauzat nu doar pierderi, ci si arierate de
plati, inflatie si tensiuni sociale.
Inrautatirea gradului de acoperire a importurilor pe seama exporturilor
a determinat direct accentuarea indatorarii externe a tarii.
Geografic, comertul exterior atesta o consolidare a relatiilor cu tarile
din U.E., o continua diluare a legaturilor cu tarile foste membre CAER si
orientarea catre piete din alte continente. In ciuda reactivarii clauzei
natiunii celei mai favorizate, relatiile cu SUA au evoluat sub asteptari, fie
datorita specificului acestei piete exigente, fie din cauza unor restrictii
legislative din tara noastra care i-au inhibat pe partenerii americani.
Evolutia cursului valutar a fost fluctuanta pe o traiectorie sinuoasa,
cu deprecieri sub ritmul inflatiei, alternate cu aprecieri in termeni reali, ca
expresie sigura a unor interventii adesea brutale pentru corectie. De la
non-interventionismul din prima parte a anului, autoritatea monetara a
trecut la o implicare in forta pe piata valutara, cu motivarea explicita de
procurare a valutei necesare importurilor de energie. Cursul de schimb a
fost devansat de dinamica inflatiei
Vanzarile de valuta din a doua jumatate a anului au asigurat evolutia
lina a cursului. Dar tensiunile de pe piata valutara si din configuratia
balantei de plati au facut practic imposibila mentinerea cursului care, in
decurs de doar cateva zile din decembrie, s-a prabusit puternic (circa 12%
in termeni nominali).
S-a dovedit odata in plus ca valentele cursului sunt limitate ca parghie
de echilibrare, daca nu se sprijina pe actiuni energice de eliminare a unor
disfunctii si dezechilibre structurale. Practicarea unui curs supraapreciat
pe fondul unui gradualism identificat cu stagnarea reformelor structurale
din economie - sunt cauze care au camuflat, o vreme doar, tensiunile
inflationiste, le-au amanat manifestarea.
Absenta cursului de echilibru pe lungi perioade si incertitudinile pe
termen scurt in legatura cu evolutia reala a cursului au deteriorat balanta
de plati, or aici se afla unul dintre principalele dezechilibre pe care
autoritatile se angajasera sa-l elimine si partial au inregistrat succes.
Ca de obicei in situatii similare, s-a procedat la negocieri stranse intre
Guvern, Banca Nationala a Romaniei si a Fondului Monetar, in vederea
adoptarii unui nou program de macrostabilizare.
Reperele de baza ale acestui program au vizat:
- reducerea deficitului din bugetul consolidat al statului si
diminuarea la maximum a deficitelor cvasifiscale;
- liberalizarea deplina a preturilor controlate administrativ: energie
electrica si produse agroalimentare;
- liberalizarea deplina a cursului de schimb al monedei nationale;
- consolidarea disciplinei si vigilentei fiscale;
- restructurarea economica prin accelerarea privatizarii;
- reducerea deficitului balantei de plati externe.
Amplul programul de macrostabilizare negociat in context, a fost
conceput dintr-o perspectiva total diferita in aceasta etapa si s-a bazat pe
doua coordonate esentiale
liberalizarea preturilor la bunuri si servicii de maxima importanta,
inclusiv pentru cursul de schimb al monedei nationale;
crearea si dezvoltarea pietelor financiare, ca mijloace
fundamentale de gestionare economica si de alocare a
resurselor.
Trebuie subliniat ca ritmul reformelor a respectat masura "stop and
go" datorita persistentei unor structuri ineficiente in economie, precum si
din cauza inertiilor din planul mentalitatilor si comportamentelor.
PROVOCARI SI EVOLUTII IN POLITICILE TRANZITIEI
ROMANESTI
In materie de politica valutara, anul 1997 are o insemnatate cruciala,
intrucat este anul in care devine neingradit accesul liber pe piata valutara
a tuturor bancilor comerciale autorizate si are loc liberalizarea deplina a
cursului de schimb, cu formarea acestuia pe piata, in regim de flotare
controlata.
Ambele masuri au constituit macrodecizii menite sa inlature
tensiunile induse de un excesiv control administrativ pe pia ta valutara si sa
conecteze consecintele deprecierii leului si liberalizarii preturilor, asigurand
credibilitatea monedei nationale. Efectul relativ imediat al acestor politici sa
materializat in imbunatatirea spectaculoasa a pietei valutare, care a
functionat fluent tot timpul anului, lichida si transparenta, asigurand rapid
necesarul de valuta pentru sustinerea importurilor de energie si
combustibili. Increderea operatorilor a fost sustinuta de reducerea marjelor
intre cursurile de pe piata interbancara si cele ale caselor de schimb
valutar.
Functionarea corespunzatoare a pietei valutare a creat premizele
pregatirii si implementarii convertibilitatii depline de cont curent a monedei
nationale, fapt care s-a realizat efectiv incepand de la 1 februarie 1998, ca
regulament valutar armonizat cu criteriile din art. VIII al Statutului Fondul
Monetar International.
BNR si-a axat interventia pe piata prin vanzari-cumparari de valuta
pentru corectarea echilibrului intre cerere si oferta, prin evitarea unor
ample fluctuatii de curs, precum si pentru cresterea rezervelor valutare. Sa
avut in vedere totodata protejarea competitivitatii externe si utilizarea
cursului ca suport al procesului antiinflationist de pe plan intern.
In a doua jumatate a anului s-a sustinut politica de depreciere lenta a
cursului de schimb, in sensul micsorarii contributiei lunare a deprecierii
leului in indicele preturilor de consum.
Remarcabil pentru acest an, ca rezultat concret dupa primele luni de
aplicare a programului de macrostabilizare, se considera a fi cresterea
semnificativa a rezervelor valutare de peste 3,5 ori, determinata de:
a) soldul pozitiv al interventiilor BNR pe piata valutara interbancara
(cumparator net);
b) masivele intrari de capital din primul semestru.
Trebuie semnalat, de asemenea, faptul ca in acest an centrul de
greutate in formarea rezervei valutare a fost reprezentat de sursele
interne care au participat cu 1.347 mil. $, adica o valoare egala cu suma
totala a imprumuturilor externe din anul precedent si pe baza carora s-a
constituit rezerva bancii (de mentionat ca rezerva valutara cuprinde
activele externe de rezerva la BNR - exclusiv aur - si activele interne in
valuta la banci). Ca atare, intrarile la rezerva valutara s-au dublat in anul
analizat, situandu-se la 237 mil. $, in timp ce pl atile efectuate din rezerva
valutara s-au ridicat la 2.456 mil. $.
Stabilirea libera pe piata a cursului de schimb (ca raport intre
cererea si oferta de valuta) a redat acestuia calitatea de barometru al
economiei si "pret al tuturor preturilor
Flexibilizarea cursului de schimb in contextul unor coerente politici
economice a eliminat intarzierile platilor externe, iar indepartarea
restrictiilor privitoare la soldul in valuta impuse caselor de schimb a
favorizat diminuarea deficitului valutar si integrarea diferitelor componente
ale pietei valutare.
In ultimul trimestru al anului s-au resimtit o serie de presiuni pe piata
valutara care nu au atins amploarea celor precedente si au fost generate,
intre altele, de aparitia unor semne de criza politica, materializate in tonul
ezitant al masurilor de politica macroeconomica adoptate incepand din
trimestrul IV.
Incertitudinile majore de pe scena politica exprimate prin semnalele
confuze si contradictorii cu privire la orientarea viitoare a politicilor
economice, au accentuat in 19983derapajul masurilor de macrostabilizare,
asa cum se anuntase inca din decembrie a anului precedent. In plus,
mediul extern s-a inrautatit brusc, iar dezechilibrele acumulate in timp au
reiesit la suprafata, in principal printr-o suplimentara contractie a
productiei, care a determinat autoritatile sa revina la vechile politici de
sustenabilitate.
Comertul exterior a fost influentat negativ de impasul general in care
s-a aflat economia in ansamblu, mai ales de declinul industriei. Exporturile
s-au constituit in general din aceleasi produse energointensive si cu
valoare adaugata mica, pentru care preturile sunt mici, iar competitia este
dura. Restructurarea in ritm nesatisfacator din sectorul industrial a
diminuat competitivitatea produselor romanesti datorita cresterii costurilor
interne, in special a celor salariale, fapt care, per total, a plafonat
exporturile la cca. 8 miliarde dolari. Importurile insa au crescut cu aproape
5%, situatie negativa cu atat mai mult cu cat s-a produs in conditiile
restrangerii productiei. Intreprinderile au facut importuri exagerate, chiar si
in conditiile incapacitatii lor de a oferi produse vandabile pe piata.
Protectia vamala diminuata s-a suprapus peste cresterea cererii de
consum a populatiei ca urmare a majorarii in termeni reali a salariilor. In
cifre absolute, importurile s-au apropiat de 11.000 mil. $, in care ponderea
au detinut-o masinile, aparatele si echipamentele utilizate pentru
retehnologizarea proceselor de fabricatie.
Stagnarea restructurarii si a privatizarii, acordarea unor facilitati fiscale
catre unii importatori, precum si ritmul destul de lent al privatizarii, au fost
cauze suficiente sa alimenteze deficitul, fara a fi obstaculate de
deprecierea leului din ultimele luni.
Cu toate acestea, cel mai important eveniment de politica valutara
dar cu consecinte directe in toate directiile, a fost notificarea oficiala catre
Fondul Monetar International a acceptarii de catre Romania a obligatiilor
prevazute in art. VIII, alin. 2 - 4 din Statutul Fondul Monetar International
(la 25 martie 1998), pas care semnifica si garanteaza decizia autoritatilor
de eliminare a restrictiilor la operatiunile de cont curent, odata cu
angajamentul de a nu introduce nici pe viitor astfel de restric tii. Anuntarea
introducerii convertibilitatii totale de cont curent a fost un semnal
hotarat de continuare a reformei pe baza mecanismelor de pia ta.
Ca ilustrare a efectelor pe termen lung ale acestui aranjament, sunt
descrise in context toate mutatiile declansate de liberalizarea generalizata:
deprecierea leului in termeni reali a grabit refacerea competitivitatii
internationale a economiei, politica ce a fost in continuare stimulata prin
flotarea controlata a monedei. Au fost aplicate si masuri de restructurare
a sectorului real, care, impreuna cu deprecierea, au micsorat deficitul
contului curent cu cca. 60%, sporind astfel si credibilitatea politicilor
economice adoptate.
Asanarea sistemului bancar s-a impus ca urmare a acumularii de
vulnerabilitati latente generate de aglomerarea creditelor neperformante si
de adancirea dezechilibrului extern al economiei.
Mediul financiar extern dominat de o serie de crize care s-au propagat
practic pe toate meridianele, a marit exagerat precautia creditorilor externi
in abordarea tarilor calificate cu risc ridicat. In plus, acest an a cunoscut si
un varf al tensiunilor politice si militare din Balcani - razboiul din Iugoslavia
- care a provocat Romaniei mari pierderi comerciale prin afectarea
relatiilor bilaterale, dar si prin blocarea Dunarii, care este cea mai ieftina
ruta de acces catre parteneri importanti din Europa (Germania si Austria).
In conditiile acestor dure provocari de ordin intern si extern4, singura
solutie a fost inasprirea politicilor economice si demersuri sustinute de
imbunatatire a relatiilor cu principalele institutii financiare
internationale
Introducerea monedei unice euro de la 1. ianuarie 1999, odat a si cu
accelerarea negocierilor de aderare cu tarile candidate, a ridicat - cu
acuitate si tot in acest an - problema adoptarii acquis-ului comunitar.
Lista adnotarilor:
1 BNR, Rapoarte anuale 1991 - 1995, pag. 269.
2 Raportul anual BNR, 1996, pag 11.
3 Raport anual BNR - 1998.
4 Susanu M., extrase din "Balanta de plati externe a Romaniei in conditiile trecerii la economia de
piata", Teza de doctorat.
SECTIUNEA 2
SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE
Procesul de evolutie a societatii determina multiplicarea si
diversificarea formelor de interventie a statului in activitatile socialeconomice
ale comunitatii. Acestea sunt, in fond, modalitatile multiple si
diverse de infaptuire a atributiilor statului, fapt care necesita insemnate
fonduri banesti.
Caracteristica tot mai pregnanta a economiilor actuale este data de
fenomenul cresterii necesitatilor de resurse financiare intr-un ritm mult mai
alert fata de posibilitatile de procurare a acestora. Motivul este ca, in timp
ce resursele sunt prin excelenta limitate, cererea pentru acestea se afla
intr-o fireasca amplificare.
Din ratiuni metodologice si strict didactice ne vom focaliza atentia pe
rolul de administrator al autoritatii publice, pentru ca pune in lumina
aptitudinile de gospodar ale guvernului asupra unui patrimoniu care se
regenereaza, ca atare, pentru titlul acestei sectiuni publice propunem
termenul de venituri in loc de resurse publice. Explicatia prezentului
demers porneste de la faptul ca, prin variate metode si tehnici de
prelevare, multiplicare sau imprumut, statul isi procura volumul necesar de
venituri, cu care ulterior isi finanteaza amplele si feluritele cheltuieli din
domenii mereu mai complexe si mai diverse.
Cu scopul unei atente clarificari privitoare la originea veniturilor pe
care autoritatea publica se poate baza la un moment dat, consideram
potrivita abordarea separata a veniturilor publice ordinare, lesne de
anticipat si de masurat datorita specificului lor de prelevari obligatorii si
sistematice, spre deosebire de veniturile publice extraordinare, la care se
recurge doar in unele situatii si cu respectarea anumitor conditii.
Fie ca sunt ordinare si/sau extraordinare, categoriile de venituri
definite si descrise in continutul prezentei sectiuni insumeaza complexul
sistem al veniturilor publice si exprima o latura importanta de functionare a
managementului guvernamental
