|
|
|
Conceptul de piete financiare
In abordarea pietelor financiare este necesar sa pornim de la conceptul modern extrem de complex, acela de finante.
Se cunoaste ca teoria moderna a finantelor pune accent pe fluxurile financiar-monetare, care in esenta lor sunt fluxuri de capital, dat fiind faptul ca orice activitate din economia de piata urmareste realizarea de profit. Dar profitul nu mai poate fi obtinut oricum, ci in conditii de rationalitate si risc.
De aceea, apare nevoia de informatie, care poate fi data in cele mai sofisticate forme pe pietele financiare de catre intermediari. Printre acesti intermediari, enumeram bancile, bursele, societatile de arbitraj, brokeraj, societatile de investitii financiare.
Finantele, pe de alta parte, cuprind fluxuri, verigi, institutii si pietele. Printre acestea, mentionam pietele financiare, in sens larg care, cuprind piata creditului.
Rezulta ca pietele financiare cuprind mecanismele, fluxurile si instrumentele cu ajutorul carora capitalurile disponibile sunt dirijate prin intermediari catre investitori in scopul realizarii de profit.
Din alt punct de vedere, mai riguros stiintific, piata financiara cuprinde numai piata de capital pe termen lung care cuprinde emisiunea si alte operatiuni cu valori mobiliare.
Prof.univ.dr.Gabriela Agache, presedinta Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare apreciaza ca "Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piata financiara este cea pe care se vand si se cumpara active financiare, fara a fi schimbata natura lor ".
Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate catre agenti economici sau catre orice entitati publice si private solicitatoare de fonduri.
Conceptul de piata de capital are insa conotatii mult mai profunde care decurg din relatiile de alocare a resurselor disponibile in scopul fructificarii acestora si al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie. Din punct de vedere al sferei sale de cuprindere, in literatura de specialitate s-au structurat doua conceptii referitoare la piata de capital: conceptia anglo-saxona si conceptia continental-europeana (de origine latina).
In conceptia anglo-saxona, piata de capital formeaza impreuna cu piata monetara ceea ce se numeste, in termen atotcuprinzator, piata financiara. In acest concept, piata de capital este sinonima cu piata valorilor mobiliare (securities market) si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung.
Piata monetara realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pietei interbancare, a pietei scontului, a pietei efectelor de comert, pietei certificatelor de depozit, a pietei eurovalutei, etc.
In conceptia continental-europeana, piata de capital are o structura complexa, care cuprinde: piata monetara, piata interbancara si piata financiara.
Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu fiind reprezentata de piata interbancara si de piata titlurilor de creanta negociabile.
Piata ipotecara este o piata specifica constructiei de locuinte, pe care actioneaza organismele ce acorda imprumuturi sub forma creditului imobiliar.
Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimburilor de capitaluri. Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vand active financiare, fara a fi schimbata natura lor. Ea exprima o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.
