|
Actualizarea costurilor de productie sub influenta actiunii unor factori
Prin actualizare se urmareste asigurarea compatibilitatii datelor in timp si, dupa caz, in spatiu. Compatibilitatea in timp prin actualizare presupune aducerea, redimensionarea costurilor in functie de conditiile de fabricatie, de desfacere, de legislatie, etc., existente in prezent, modificate fata de cele initiale. Compatibilitatea in spatiu presupune transpunerea unui produs (etalon) in conditiile de fabricatie existente in alta unitate, care fabrica un produs nou.
Actualizarea costurilor este necesara, nu numai in cazul unui produs etalon, care se alege pentru stabilirea prin corelare a propunerii de pret la un produs, ci ori de cate ori apar modificari in conditiile de fabricatie, de desfacere sau in legislatii, care impun reconsiderarea preturilor unui produs.
Pentru fiecare perioada de contractare a vanzarii unui produs catre beneficiari, se fundamenteaza pretul de oferta, prin luarea in considerare a influentelor provocate de catre factorii specifici costului in interiorul pretului.
Principalii factori care determina modificari ale costului sunt;
preturile materialelor prime, ale combustibililor si energiei;
modificarea consumurilor de materiale si de energie;
indicii de utilizare ai materiilor prime;
proportia recuperarii materialelor refolosibile;
salarii si alte drepturi de personal;
cotele procentuale ale contributiilor pentru asigurari sociale si cele privind ajutorul de somaj;
indicele productivitatii muncii;
cotele cheltuielilor indirecte.
Operatiunile de recalculare au la baza metodele de calculatie a costului.
In cadrul calculatiei pe articole de calculatie, costul total per produs se stabileste dupa relatia:
(4.19)
unde:
Ct = costul total pe unitatea de produs;
Mp = materii prime si materiale directe;
Mr = materiale recuperabile obtinute in procesul de fabricare al produsului;
Sb = salarii brute, directe;
CAS = contributii pentru asigurarile sociale;
AS = contributii privind ajutorul de somaj;
CIFU = cota pentru cheltuielile de intretinere si functionare a utilajelor;
CCS = cota pentru cheltuielile comune ale sectiilor de productie;
SDV = scule, dispozitive, verificatori;
AC = alte cheltuieli;
CG = cheltuieli generale ale intreprinderii;
In functie de modul de evidentiere a costurilor, operatiunile de corelare au un anumit specific. Astfel, in situatia evidentierii costurilor pe articole de calculatie, operatiunile de corelare pornesc cu determinarea cheltuielilor indirecte pentru produsul nou, pe baza acelorasi cote procentuale sau chei de repartizare pe produs a cheltuielilor indirecte, folosite pentru produsul etalon. In continuare se determina celelalte elemente ale pretului produsului nou, si anume: profitul, accizele, TVA si adaosul comercial, tot pe baza cotelor procentuale care servesc la stabilirea acestor elemente din pretul etalonului.
In cazul evidentierii costurilor pe elemente primare, corelarea se realizeaza pornind de la costurile totale si utilizand procentul de accize, profit, TVA si adaosul comercial, de la produsul etalon pentru stabilirea acelorasi elemente de pret pentru produsul nou.
Dupa stabilirea costurilor celor doua produse, acestea se compara intre ele. Compararea lor le ofera un prim prilej de apreciere a incadrarii noului produs in nivelul preturilor produselor din grupa sau subgrupa din care va face parte. Daca cele doua costuri sunt apropiate ca marimi, exista motive sa se considere ca noul produs isi va gasi un loc potrivit printre produsele similare existente in circuitul economic. Costul noului produs poate prezenta si diferente considerabile (in plus) fata de cel al produsului etalon, ca urmare a faptului ca etalonul nu a fost ales in mod corespunzator, deci nu este elementul de comparare cel mai potrivit, sau ca produsul nou nu a fost conceput in varianta cea mai economicoasa.
Urmatoarea etapa a corelarii dupa determinarea costurilor este stabilirea rentabilitatii produsului etalon. Rata rentabilitatii (Rr0) se determina raportand profitul (Pr0) la costul total (CT0). Dar profitul se obtine ca diferenta intre pretul de productie sau pretul cu ridicata al producatorului produsului etalon (Pp0) si costul total actualizat al acestuia (CT0).
Deci vom avea relatiile:
Pr0 = Pp0 - CT0 (4.20)
(4.21)
Profitul pentru noul produs Pr1 se determina prin aplicarea ratei de rentabilitate a etalonului la costurile antecalculate ale produsului nou (CT1).
(4.22)
Pentru a determina pretul cu ridicata al noului produs (Pp1), pret ce revine producatorului, se iau in calcul costul antecalculat si profitul, astfel:
Pp1 = CT1 + Pr1 (4.23)
O importanta deosebita la stabilirea pretului de oferta o are si precizarea conditiei de livrare, adica a locului in care produsul este preluat de la producator de catre beneficiar si a modului in care aceasta urmeaza sa fie livrat.
Pentru ca pretul de oferta format pe baza costurilor sa reziste cerintelor pietei, iar producatorul sa aiba garantia ca, la pretul pe care il va accepta piata pentru produsul nou, isi va recupera costurile si va realiza un profit la nivelul de rentabilitate al etalonului, ar fi bine ca el sa faca si un calcul suplimentar, de verificare, pornind in sens invers, de la preturile pietei spre costuri.
Astfel, ar trebui ca pretul de piata al etalonului sa fie influentat de un coeficient care arata raportul dintre valoarea de intrebuintare a produsului nou si al celui ales etalon si apoi din acest pret sa se calculeze profitul, obtinandu-se costurile maxime la care s-ar putea admite fabricarea produsului nou. In situatia in care costurile antecalculate sunt mai mici sau cel mult egale cu costurile maxime, se poate afirma ca exista o innoire eficienta si ca exista sanse favorabile in lupta de concurenta pe piata.
Obiectul negocierii intre producatori si beneficiari este format de pretul de oferta. Raportul dintre cererea si oferta produsului si a altor produse similare existente pe piata, pozitia noului produs comparativ cu cele existente sub aspectul performantei influenteaza nivelul pretului.