Inflatia si rata dobanzii

INFLATIA SI RATA DOBANZII

Dobanda, in sens larg, reprezinta venitul sau reenumerarea unui capital. Ea este insusita de proprietarul oricarui capital care este antrenat intr-o activitate economica, indiferent de natura acesteia, sub forma de excedent in raport cu capitalul respectiv avansat. Dobanda se justifica prin serviciul obisnuit sau normal adus de un capital in conditii legale. In cazul in care utilizarea capitalului are loc in conditii de risc, acestea se acopera prin plati suplimentare ce maresc suma incasata de proprietare, fara a fi insa dobanda. Este obtinuta fie ca renumerare pentru orice imprumut banesc in conditii de garantie, fie ca este adusa de o obligatiune sau orice alta valoare imobiliara cu aceleasi garantii, fie ca este castigata prin serviciul realizat cu orice element de capital real (masina, utilajul, brevetul de investitii etc) pe orice piata concurentiala cand riscurile sunt inexistente sau cand toti factorii de risc au constituit deja obiectul platii unor prime speciale care acopera integral riscurile respective. Fiind un surplus platit proportional, peste marimea capitalului folosit, dobanda reprezinta o forma de venit care se poate realiza numai intr-o activitate sau actiune economica ce se realizeaza prin eficienta, in care se produce mai mult decat se cheltuieste.

1 RATA REALA A DOBANZII SI INFLATIA

Daca o institutie bancara ofera bani imprumut, in mod normal va prezenta celui creditat o schema de rambursari si ii cere sa plateasca o dobanda pentru imprumutul acordat. De exemplu, pentru un imprumut de 10000$ USD, care va trebui rambursat in termen de un an se va cere de catre banca si plata unei sume de 10$ USD pe luna. Aceasta suma reprezinta o dobanda de 1200$ pe an, ceea ce se poate exprima si procentual, ca rata a dobanzii de 12% pe an:

=12%

Rata dobanzii este pretul care este platit pentru a imprumuta bani pentru o perioada determinata de timp si este exprimata ca un procent per $ imprumut. In exemplul nostru, cu o rata a dobanzii de 12% pe an inseamna ca, persoana imprumutata trebuie sa plateasca 12 centi pe an pentru fiecare $ luat cu imprumut.

Dupa cum pe piata bunurilor si serviciilor exista mai multe preturi si tarife, tot asa exista mai multe rate ale dobanzilor. Banca va acorda bani cu imprumut unui client industrial la o rata a dobanzii mai scazuta decat cea la care va da persoanelor fizice , deoarece in cazul persoanelor juridice exista un risc mai scazut de rambursare. Totodata rata dobanzii ceruta la un imprumut pe termen lung va diferi de rata dobanzii pentru un imprumut pe termen scurt.

Dobanda reala este renumerarea unui capital calculata prin deducerea inflatiei din dobanda nominala[1]. Conventional, prezentarea acestei modalitati de existenta a dobanzii porneste de la ecuatia lui Irving Fisher:

I=R+r, unde:

I=rata dobanzii nominale (rata de piata a dobanzii)

R=rata reala a dobanzii

r=rata inflatiei

R=i-r

In conditiile in care fenomenul inflationist nu se manifesta, rata dobanzii nominale este egala cu rata dobanzii reale:

R=i

Marimea si dinamica acestei dobanzi se exprima prin masa si rata dobanzii reale si aceasta forma a dobanzii are o importanta majora pentru stimularea economiei veniturilor unitatilor economice si, indeosebi ale populatiei pentru acumularea capitalului si cresterea investitiilor.

Comparativ cu rata inflatiei dobanda reala poate fi:

a)pozitiva cand i>r, care incita in mod deosebit economiile si utilizarea acestora pentru realizarea unor obiective economice prin investitii.

b)negativa cand i<r, care franeaza economisirea banilor si investirea lor, pentru ca cei care au economisit pot inregistra in termeni reali pierderi. Spre exemplu la cele detaliate anterior presupunem ca avem un imprumut de 100$, rambursabil intr-un an. Suma platita la sfarsitul anului pentru acest imprumut este masurata in termeni nominali si este formata din:

-100$ (capitalul imprumutat)

-8$ dobanda platita ( in cazul unei rate nominale a dobanzii de 8%)

La o prima vedere se pare ca cel care a imprumutat a castigat 8$, insa, aceasta afirmatie nu este integral adevarata deoarece nu s-a luat in calcul nivelul preturilor pe parcursul anului respectiv.

Daca preturile raman constante intr-un an, atunci rata reala a dobanzii pe care o castiga imprumutatorul va fi de asemenea de 8%, deoarece el poate cumpara cu 8% mai multe bunuri si servicii cu cei 108$ rambursati, decat putea cumpara cu cei 100$ pe care i-a imprumutat.

Insa, daca nivelul preturilor va creste cu 8%, rata reala a dobanzii va fi zero, deoarece cu cei 108$ rambursati cumpara aceiasi cantitate de bunuri ca si cu cei 100$ imprumutati initial. Daca imprumutatorul a imprumutat cu o dobanda de 8% anual iar preturile cresc cu 10% atunci rata reala a dobanzii este de 2%.

Daca creditorii si debitorii sunt preocupati de costurile reale, masurate in raport cu puterea de cumparare, rata nominala a dobanzii va fi fixata la rata reala la care cad de acord sa fie rambursati banii plus o suma pentru a acoperii orice rata preconizata a inflatiei.

R_u=r_r+r^*, unde:

R_u=rata nominala dobanzii;

R_r=rata reala a dobanzii

r^*=inflatia anticipata

Considerand ca un imprumut pe un an aduce un profit de 10% celui care acorda imprumutul si rata inflatiei este 5% atunci rata nominala a dobanzii este de 15%

R_u=10+5=15%

Daca inflatia este considerate ca fiind 0% pentru anul respectiv, atunci rata nominala a dobanzii va fi de 10%.

R_u=10+0=10%.