|
Functiile preturilor
Principalele functii indeplinite de catre pret intr-o economie de piata sunt urmatoarele:
1. Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor consta in aceea ca prin intermediul preturilor, indicatorii eforturilor si efectelor ce caracterizeaza activitatile economico-sociale capata o expresie baneasca concreta. In acest context, pretul apare ca instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agentii economici in toate fazele circuitului economic: aprovizionare-productie-desfacere;
2. Functia de informare a agentilor economici, prin intermediul careia pe de o parte, factorii de productie sunt orientati spre utilizarile cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile. Pretul este acela care il determina pe producator sa extinda, sa restranga sau sa abandoneze anumite activitati. In acest fel, el este cea mai importanta sursa de informatii pentru adoptarea deciziilor de alocare si realocare a resurselor pe domenii;
3. Functia de stimulare a agentilor economici producatori, prin recuperarea cheltuielilor si asigurarea profitului, ca premisa a continuitatii activitatilor economice. Ofertantii sunt stimulati sa creasca productia acelor bunuri pentru care se ofera preturi avantajoase pe piata dar, in acelasi timp, preturile actioneaza ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de productie in scopul cresterii profiturilor incasate;
4. Functia de parghie economica, justificata in primul rand prin aceea ca preturile cuprind in structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind parghii economice si anume: salarii, impozite, contributii, dobanzi, taxe, profit, comisioane si adaos comercial etc.; in al doilea rand prin aceea ca pretul unui produs se incadreaza intr-un sistem de preturi ale altor produse cu care se afla in raporturi de proportionalitate (denumite si preturi relative), iar in al treilea rand prin aceea ca preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici actionand in doua faze importante: in faza aprovizionarii, prin preturile factorilor de productie si in faza desfacerii, prin preturile produselor livrate;
5. In anumite situatii, si in special cand se practica preturi administrate, pretul este un factor de redistribuire a veniturilor si patrimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate.
Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor constrangeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice si sociale, etc. si a unor libertati de actiune a agentilor economici. Constrangerile se manifesta sub forma unor elemente normative si a unor elemente sau conditii obiective. Elementele normative constau in legi, hotarari si ordonante guvernamentale, ordine ale ministerelor, hotarari ale autoritatilor locale, si alte acte normative privind preturile, cheltuielile cuprinse in pret si celelalte componente ale preturilor (dobanzi, profit, impozite si taxe, adaos comercial), precum si unele restrictii privind productia, desfacerea si consumul, importul si exportul, etc. In fostele tari socialiste, cu economie planificata, rolul hotarator l-au avut aceste elemente normative. In economia de piata, elementele normative au un rol mai scazut; in general interventia statului in formarea preturilor se realizeaza indirect, prin masuri fiscale, valutare, vamale, etc.
Elementele obiective sunt date de existenta si functionarea pietei cu toate componentele sale: raportul cerere-oferta; nivelul cheltuielilor de productie si rata profitului, pe plan intern si international, care determina producatorii sa-si extinda sau restranga productia la anumite bunuri; oferta scazuta la anumite marfuri care permite ofertantilor sa practice preturi ridicate si care pot provoca o crestere a productiei la sortimentele respective; existenta unor stocuri de marfuri greu vandabile, care impune operarea unor reduceri de preturi; variatia intensa a raportului cerere-oferta care presupune adaptabilitatea operativa la modificarea conditiilor; existenta unor capacitati de productie neutilizate sau insuficiente care determina producatorii sa adopte anumite decizii privind productia si preturile (extinderea productiei si reducerea preturilor sau scaderea ori mentinerea productiei si a preturilor) etc.