Corelatia datoriei externe cu principalii indicatori macroeconomici. Indicatori ai datoriei externe.

Consideratii macroeconomice

Datoria externa este o notiune complexa care nu poate fi analizata si apreciata decat in contextul economic al fiecarei tari. Cresterea in cifre absolute a volumului datoriei externe si a serviciului datoriei externe nu inseamna, mereu si neaparat, dificultati mai mari pentru tara indatorata. In acelasi timp, volumul datoriei externe a unei tari nu are sens determinat decat daca se raporteaza la potentialul economic al tarii, la potentialul de a obtine venituri din export in valuta convertibila, etc.

Ideea care trebuie sa guverneze aprecierea realista a datoriei externe a unei tari este, ca si cazul altor procese economice, raportarea costurilor datoriei externe la avantajele care rezulta din apelarea la capital strain sau, cu alte cuvinte, raportarea dificultatilor izvorate din onorarea serviciului datoriei externe la consolidarea economiei generata de imprumut.

Analiza costuri-avantaje in domeniul datoriei externe implica stabilirea corelatiilor dintre indicatorii datoriei externe(volumul datoriei, esalonarea creditelor, serviciul datoriei, etc.), pe de o parte, si cat mai multi indicatori economici(venitul national, cresterea economica, schimburile economice externe, etc.), pe de alta parte. Reusita unei asemenea operatii ar indica limitele rezonabile pana la care o tara se poate indatora in exterior, capacitatea unei tari de a onora, fara masuri extreme, serviciul datoriei externe, oportunitatea maririi sau micsorarii datoriei externe, avand in vedere anumite fenomene din economia nationala si de pe piata mondiala.

Intre volumul valoric al datoriei externe si indicatorii macroeconomici exista o serie de corelatii general valabile. Corelatiile cele mai evidente se stabilesc intre volumul datoriei externe si balanta de plati prin intermediul balantei de plati se formeaza legaturile intre datoria externa, pe de o parte, si venitul national, investitiile, acumularile, pe de alta parte.

In stabilirea acestor corelatii s-au avut in vedere corelatiile deja cunoscute intre exporturi, importuri, soldul balantei comerciale si soldul platilor curente, pe de o parte, si acumulari, investitii, venitul national si produsul intern brut, pe de alta parte.

Daca tara debitoare da o utilizare materiala capitalul extern, pentru investitii sau pentru diferite importuri de bunuri si servicii, atunci formarea datoriei externe este insotita de modificari in platile curente ale tarii debitoare. De multe ori, asa cum s-a mai aratat, datoria externa rezulta tocmai din finantarea cu ajutorul capitalului extern a deficitului platilor curente.

Daca tara debitoare da o utilizare financiara capitalului extern mobilizat sub forma imprumuturilor, respectiv are loc numai o schimbare de angajamente, de la termene scurte la termene medii si lungi, atunci formarea datoriei externe este insotita numai de modificari in cadrul balantei capitalurilor, fara ca balanta conturilor curente sa fie imediat afectata. Trebuie spus insa ca angajamentele pe termen scurt(credite sau imprumuturi cu o scadenta mai mica de un an) au la origine modificari in balanta conturilor curente.

Daca nu sunt contractate  noi credite sau imprumuturi externe, datoria externa se amortizeaza in anii urmatori prin plata ratelor scadente si a dobanzilor, in care scop trebui sa aiba loc iesiri de capital. Acest lucru necesita acumulari interne de capital si convertirea acestora in mijloace de plata externe(convertibile) cu care se poate plati datoria. In lipsa unor disponibiltati proprii de capital(rezerve monetare sau titluri de valoare) si presupunand ca nu sunt contractate noi imprumuturi externe pentru onorarea serviciului datoriei, iesirea de capital trebuie sa fie reala(sa aiba loc un transfer real si nu o simpla schimbare de angajamente), adica sa se bazeze pe un excedent al balantei conturilor curente.

Daca au loc miscari de capital in ambele sensuri, respectiv sunt contractate imprumuturi si credite externe si au loc iesiri de capital in contul serviciului datoriei, corelatiile dintre datoria externa si starea balantei de plati devin mai complexe. Trebuie avut in vedere ca noile imprumuturi sau credite contractate in exterior se reflecta fie in platile curente, fie in balanta capitalurilor, majorand datoria externa. La randul ei, majorarea datoriei externe inseamna marirea serviciului datoriei externe si, in consecinta, o parte din intrarile de capital sunt anihilate de iesirile de capital reprezentand serviciul datoriei contractate anterior.

Teoreticienii economiei de piata pornesc in analiza datoriei externe de la asa-zisa egalitate fundamentala a echilibrului economic general

Y=C+I+X-M ,unde:

Y = produsul intern brut

C = consumul intern(individual si al statului

I  = investitiile brute(productive si neproductive)

X exportul

M = importul

Din care deriva egalitatea

X-M=Y-(C+I)

Din cea de a doua egalitate decurge concluzia ca balanta comerciala este deficitara atunci cand consumul si investitiile interne sunt mai mari decat produsul intern brut.

In consecinta, soldul deficitar al balantei comerciale genereaza fie direct, fie prin intermediul unui deficit al platilor curente, necesitatea de a se apela la credite sau imprumuturi externe, deci contractarea unei datorii externe, ceea ce inseamna ca volumul datoriei externe depinde de diferenta cu care consumul si investitiile interne depasesc produsul intern brut. Trebuie subliniat ca intre marimea datoriei externe si marimea diferentei dintre consumul si investitiile interne si produsul intern brut nu poate fi pus semnul de egalitate; pe de o parte, soldul deficitar al balantei comerciale nu determina, in mod necesar, o datorie externa de aceeasi marime, iar, pe de alta parte, datoria externa poate aparea si in conditiile unei balante comerciale echilibrate.

Daca luam o alta identitate, larg acceptata pentru economia de piata, privind echilibrul circulatiei interne

I+X=S+M, unde:

I = investitii

X = exporturi

S = acumulari

M = importuri

Rezulta egalitatea

X-M=S-I

Concluzia pe care o trag sustinatorii acestei teorii este ca balanta comerciala este deficitara atunci cand acumularile interne de capital sunt depasite de investitii.

Din cea de a doua egalitate rezulta ca volumul datoriei externe(deficitul comercial) depinde de necesarul suplimentar de capital, care nu poate fi acoperit prin acumulari interne.

Continuand analiza, ecuatia fluxurilor inspre si dinspre restul lumii ale unei economii poate fi scrisa in felul urmator

D_t-D_t-1+X_t = i*D_t-1+M_t, unde:

D_t = datoria neta la sfarsitul anului t

D_t-D_t-1 = cresterea neta a stocului datoriei in anul t

X_t = exporturi anuale

M_t = importuri anuale

i = dobanda medie pe total datorie

Rearanjand prima relatie si impartind-o la D_t-1, obtinem

d = i+(M_t-X_t)/D_t-1, unde:

d = (D_t-D_t-1)/D_t-1, reprezinta rata de crestere a datoriei.

Ecuatia arata modalitatile de influentare ale nivelului datoriei. In primul rand, "d" va fi mai mare daca "i" are un nivel ridicat, deci serviciul datoriei va creste ca volum. Apoi, cresterea deficitului comercial (M_t-X_t) va cauza cresterea mai rapida a datoriei. Mai mult, rata de crestere a datoriei va fi cu atat mai dependenta de rata dobanzii cu cat "D_t-1" va fi mai ridicat. In mod logic, un acces restrans la capitaluri straine va implica din partea guvernului o masura menita sa sprijine cresterea exporturilor pentru a reduce deficitul comercial sau sa impuna restrictii asupra importurilor.

Daca luam in considerare ecuatia produsului intern brut in functie de venituri, adica:

Y_t = C_t+S_t+T_t, unde:

C_t = consumul privat

S_t = economiile private

T_t = veniturile guvernamentale,

Si ecuatia produsului intern brut in functie de cheltuieli,

Y_t = C_t+G_t+I_t+X-M, (unde G_t reprezinta cheltuielile guvernamentale

Deficitul comercial mai poate fi scris in felul urmator:

M-X = (I_t-S_t)+(G_t-T_t)

In consecinta, ecuatia ratei de crestere a datoriei mai poate fi scrisa in felul urmator

d = i+[(I_t-S_t)+(G_t-T_t)]/D_t-1

De aici rezulta ca, daca economiile interne nu acopera cerintele de investitii interne, atunci creste cererea de finantare externa, ceea ce va duce la un spor de datorie. Pe ansamblu, necesitatea de imprumut din exterior poate fi considerata ca o consecinta a unei insuficiente capacitati de finantare a economiei. Pentru evitarea unei cresteri rapide a datoriei, economiile private ar trebui sa fie cel putin egale cu nevoia de investitii private, in timp ce nivelul cheltuielilor bugetare(investitii publice si consum public) ar trebui sa nu fie cu mult mai mare decat veniturile bugetului. Pe de alta parte, daca o tara se confrunta cu o limitare a accesului la credite externe din cauza unui nivel ridicat al datoriei, aceasta va trebui sa isi reduca deficitele prin reducerea investitiilor publice, prin cresterea nivelului economiilor datorita unei reduceri a consumului(de regula, reduceri ale importurilor de consum) sau prin ridicarea nivelului veniturilor bugetare obtinute printr-o crestere a impozitelor.

Indicatorii datoriei externe

Aprecierea datoriei externe a tarilor are nevoie de unele criterii cuantificabile. Analiza pozitiei financiare(bonitatii) a unei tari implica analiza bilantului international(balanta datoriei si creantelor externe) a acelei tari, care la randul ei implica analiza lichiditatii(pozitia pe termen scurt) si a solvabilitatii(pozitia pe termen lung) a acelei tari.

Din analiza conditiilor care caracterizeaza datoria externa in corelatie cu variabilele care caracterizeaza o economie nationala rezulta ca pot fi calculati mai multi indicatori pe baza carora poate fi apreciata datoria externa.

Indicatori ai serviciului datoriei

Cel mai utilizat indicator este asa-numita rata a serviciului datoriei externe, indicator calculat ca pondere pe care serviciul datoriei o detine in totalul veniturilor externe anuale ale tarii in cauza.

Rde = Sde/VE

unde,

Rde = rata serviciului datoriei externe

Sde = serviciul datoriei externe

VE = venituri externe

Serviciul datoriei externe poate fi inteles in urmatoarele trei modalitati principale(care difera, in fapt, in functie de acceptiunea si definitia datoriei externe)

Plata ratelor scadente si a dobanzilor la datoria externa a sectorului public si la datoria externa a sectorului privat, garantata public(definitia B.I.R.D. a datoriei externe)

Plata ratelor scadente si a dobanzilor la toate datoriile externe cu dobanda stabilita, atat publice cat si private in comparatie cu prima acceptiune, in aceasta a doua acceptiune este cuprins si serviciul la datoria externa privata negarantata public, formata din credite si imprumuturi contractate de sectorul privat in exterior, la o dobanda stabilita

Plata ratelor scadente si a dobanzilor la toate datoriile externe cu dobanda stabilita, atat publice cat si private, plus iesirile de capital sub forma dividendelor, a cotelor parti din beneficii(profituri) si a repatrierii capitalurilor investite anterior; in aceasta grupa pot fi incluse si iesirile de capital reprezentand profituri sau dividende, care sunt, ulterior, reinvestite.

In functie de modul in care sunt intelese veniturile externe exista, de asemenea, trei principale posibilitati de calcul

venituri din exporturi de marfuri

venituri din exporturi de marfuri si servicii

venituri din totalul operatiunilor externe curente.

In majoritatea lucrarilor care abordeaza problema datoriei externe, rata datoriei externe este inteleasa ca pondere a serviciului datoriei externe(acceptiunea B.I.R.D.) in veniturile din exporturile de marfuri si servicii.

Desi este unanim acceptat faptul ca utilitatea acestui indicator este relativa, iar semnificatia lui nu este foarte precisa, rata serviciului datoriei externe ramane cel mai utilizat indicator datorita urmatoarelor avantaje:

are in vedere importanta covarsitoare a exporturilor pentru tarile cu datorie externa, care sunt, in principal, tari in curs de dezvoltare si pentru care obtinerea de valuta convertibila este o preocupare de o importanta deosebita

este usor de calculat si usor de inteles;

acest indicator arata, pe termen scurt, capacitatea unei tari de a onora serviciul datoriei externe.

Rata serviciului datoriei externe reflecta destul de fidel capacitatea de plata externa a tarii indatorate, fiind foarte sensibila la evolutiile situatiei conjuncturale. Deoarece in majoritatea tarilor lumii veniturile externe fluctueaza in functie de situatia conjuncturala, in timp ce serviciul datoriei externe evolueaza independent de situatia conjuncturala si numai in functie de structura datoriei externe (de scadenta, marimea imprumuturilor, marimea dobanzilor,etc), rata datoriei externe creste atunci cand veniturile externe scad comparativ cu serviciul datoriei. In ultima instanta, rata serviciului datoriei externe indica dificultatile pe care tara debitoare le intampina si carora trebuie sa le faca fata in diferite perioade conjuncturale.

Indicatorul rata serviciului datoriei externe are insa si unele limite, reiesite atat din modul de calcul, cat si din semnificatia lui pentru diferite tari. Astfel, semnificatia ratei datoriei externe nu poate fi considerata numai dupa marimea sa. Unele tari suporta o rata datoriei de peste 30%, in timp ce altele intra in crize de lichiditate daca ajung la o rata a datoriei externe de 20%. Cu alte cuvinte, un nivel critic al ratei datoriei externe se poate stabili numai pentru fiecare tara in parte, in functie de evolutia comertului exterior, de restructurarea  importurilor si exporturilor, de evolutia fluxurilor financiare ale tarii, etc.

In schimb, tendinta de crestere a ratei datoriei externe semnalizeaza aproape cu certitudine aparitia unei crize de lichiditate, deoarece nici o tara nu poate inregistra modificari structurale atat de rapide incat nivelul critic al ratei datoriei externe sa se schimbe in mod substantial in fiecare an.

Dificultatea stabilirii clare a unui nivel critic al ratei datoriei externe este determinata de faptul ca acest indicator raporteaza numai o variabila a datoriei externe la o singura variabila a economiei nationale, fara a lua in considerare alte variabile strans legate de capacitatea de acoperire a serviciului datoriei externe, cum sunt: importurile, celelalte fluxuri de capital(in afara serviciului datoriei externe), lichiditatea internationala a tarii respective. Rata datoriei externe nu ia in considerare nici variabilele care caracterizeaza capacitatea pe termen lung a tarii de a acoperi serviciul datoriei externe, cum sunt acumularile interne de capital, venitul national si produsul national brut, veniturile bugetare, etc.

Ca indicator pe termen lung, semnificatia ratei prezente a serviciului datoriei externe este minora. Rata serviciului datoriei poate fi ridicata numai datorita cresterii serviciului datoriei, exporturile mentinandu-se la niveluri normale, iar cresterea serviciului datoriei poate fi cauzata, la randul ei, de aglomerarea scadentelor pe termen scurt(1-2 ani) sau mediu(3-8 ani); intr-o asemenea situatie, nu se poate trage concluzia ca tara respectiva va avea, in mod obligatoriu, dificultati mai mari pe termen lung. Dimpotriva, dupa onorarea acestor scadente, este posibila o scadere substantiala a serviciului datoriei si, in consecinta, a ratei serviciului datoriei externe. Din acest motiv, este necesara calcularea ratei probabile a datoriei externe pe perioada urmatorilor ani, presupunand ca exporturile vor avea o tendinta normala de crestere si ca nu vor fi contractate alte datorii externe. Astfel, pentru a putea aprecia evolutia veniturilor din exporturi, pe perioada urmatorilor cinci ani, de exemplu, se raporteaza totalul veniturilor din exporturi la totalul serviciului datoriei externe din aceasta perioada. Un asemenea indicator poate sa reliefeze oportunitatea contractarii unor noi imprumuturi externe in cazul unor dificultati prevazute sa apara pe termen scurt.

Pentru a putea aprecia capacitatea pe termen lung a unei tari de a suporta datoria externa, trebuie  avut in vedere ca nu numai exporturile ci intreaga economie sustine plata serviciului. Serviciul datoriei externe constituie o iesire definitiva de capital sau, altfel spus, o scurgere in exterior a venitului national. Din acest motiv este utila raportarea serviciului datoriei externe la venitul national. In acelasi timp, in calcularea acestui indicator trebuie avut in vedere ca intrarea de capital care a produs datoria externa a contribuit la cresterea avutiei nationale, atat in mod direct(s-a adaugat la avutia nationala), cat si in mod indirect(a favorizat cresterea venitului national).

In completarea celor aratate la punctul c., trebuie precizat ca posibilitatea unei tari de a onora serviciul datoriei externe depinde si de eficienta cu care lucreaza economia tarii respective, de capacitatea ei de a realiza beneficii corespunzatoare la nivelul fiecarei unitati productive, pe carora sa fie posibila acumularea fondurilor necesare atat dezvoltarii, cat si rambursarii capitalului extern imprumutat. In ultima instanta, datoria externa este rambursata din partea de venit national acumulata, care trebuie sa fie suficient de mare pentru a acoperi atat necesitatile interne, cat si obligatiile externe scadente. Prin raportarea serviciului datoriei externe la acumulari se poate calcula un indicator util al capacitatii unei tari de a suporta pe termen lung serviciul datoriei externe.

Un alt indicator al datoriei externe rezulta din raportarea serviciului datoriei externe la veniturile debitorilor (guvernul, organizatiile publice si organizatiile private garantate de catre guvern). De exemplu, intr-o tara in care datoria externa este contractata cu precadere de catre guvern, acest indicator se calculeaza ca raport intre serviciul datoriei si veniturile bugetare ale guvernului. Variantele de calcul difera in functie de venitul luat in considerare(venituri totale sau venituri nete). Avantajul acestui indicator consta in faptul ca pune fata in fata datoriile cu disponibilitatile debitorilor in anul respectiv, iar dezavantajul, in faptul ca, in tarile cu valute neconvertibile, veniturile interne ale debitorilor nu pot fi comparate cu datoriile in valute straine. In plus, trebuie avut in vedere ca guvernele isi pot finanta deficitele bugetare prin emisiune monetara, iar aceasta, avand efecte inflationiste, modifica paritatea puterii de cumparare a monedei nationale fata de a celorlalte valute, alterand acest indicator.

Calcularea indicatorului serviciul datoriei veniturile debitorilor este oportuna in urmatoarele situatii

cand ponderea comertului exterior in venitul national este mare(cazul unor tari mici si mijlocii care depind in mare masura de comertul exterior) si, in consecinta, calcularea ratei serviciului datoriei externe prin raportarea serviciului datoriei externe la veniturile din export nu este in intregime semnificativa, deoarece problema este ca debitorii interni(guvernul, agentiile guvernamentale) sa gaseasca fondurile proprii necesare rambursarii datoriei externe

cand guvernul este principalul debitor in exterior, iar finantarea inflationista(prin deficitele bugetare) a procesului de rambursare a datoriei externe poate agrava situatia economica interna si starea balantei de plati a tarii respective.

Raportul dintre serviciul datoriei externe si nivelul rezervelor oficiale de aur si devize libere poate completa in mod util semnificatia pe care o are rata datoriei externe, aratand in ce proportie serviciul datoriei externe poate fi acoperit prin rezervele oficiale ale tarii si, in consecinta, cu cat pot degreva rezervele valutare eforturile facute prin intermediul exporturilor in vederea acoperirii serviciului datoriei externe.

Indicatori ai soldului datoriei externe

Exista doi indicatori din aceasta categorie si anume

raportul intre soldul datoriei pe baza sumelor trase si nerambursate si exporturile de bunuri si servicii

- raportul intre soldul datoriei pe baza sumelor incasate si nerambursate si produsul intern brut, aceasta reprezentand gradul de indatorare externa.

Acesti indicatori reprezinta evaluari ale pozitiilor pe stoc, indifirent de unitatea de masura. Acestia contribuie la estimarea interesului strain in economie, in timp ce soldul datoriei externe reprezinta recalcularea, la o data anterioara, a intrarilor contractuale de capital strain. O rata inalta semnifica faptul ca tara considerata a inregistrat intrari importante de capital in trecut, dar nu inseamna automat ca a ramas tributara acestor intrari sau ca ar putea, eventual, sa se confrunte cu dificultati in asigurarea serviciului datoriei externe.

O rata de indatorare externa ridicata poate fi sau  nu asociata cu o rata a serviciului datoriei elevata in functile de conditiile in care sunt contractate imprumuturile. Se poate astepta, in cadrul procesului de acumulare a datoriei externe ca raportul intre soldul datoriei externe si PIB(sau exporturi) sa creasca pentru a atinge un nivel constant in cazul in care vor fi indeplinite anumite ipoteze. Daca acest raport nu va atinge aceasta limita, se poate deduce ca productivitatea investitiilor a fost inferioara dobanzilor aferente imprumuturilor externe in contul datoriei, sau ca tara a devenit tributara imprumuturilor din exterior. Raportul ce s-a stabilit pe termen lung variaza de la un debitor la altul, in functie de imprumuturile externe, de rata de crestere a PIB si a exporturilor si de amploarea solicitarilor la economisirile straine.

Indicatori ai dobanzii la datoria externa

Pot fi calculati:

raportul intre platile dobanzii si totalitatea exporturilor;

raportul intre platile dobanzii si PIB.

Raportul intre platile anuale ale dobanzii si PIB(sau incasarile din exporturi) poate avea un rol util ca indice al amplorii relative a incercarii impuse de datoria externa. In teorie, un nivel ridicat sau o crestere rapida a acestui raport indica aparitia unei situatii caracterizate printr-un consum excesiv si sau dificultati asociate productivitatii si rentabilitatii investitiilor. Resursele externe pot fi afectate intr-o masura mai mare de consum decat de catre investitii. Totodata contributia programului de investitii a unei tari la cresterea PIB sau a exporturilor poate fi slaba in comparatie cu costul finantarii externe.

Rapiditatea cu care aceasta rata poate fi stabilizata variaza in functie de tara, in functie de proportia investitiilor finantate prin capitaluri atrase din strainatate, de coeficientul marginal al capitalului(capital/productie), de costul finantarii externe si de masura in care rata economisirii marginale este superioara ratei de economisire medii din tara debitoare.

Indicatori ai rezervei valutare sau internationale

raportul intre rezervele internationale si soldul datoriei pe baza sumelor trase si nerambursate

raportul intre rezervele internationale si importurile de bunuri si servicii.

Rezervele internationale ale unei tari sunt egale cu suma activelor in drepturi speciale de tragere, plus pozitia rezervelor la F.M.I., plus activele in devize si aur (care sunt sistematic evaluate pe baza cursurilor Londrei la sfarsitul anului). Aceste doua raporturi sunt indicatori ai capacitatii de indatorare si de rambursare a tarii.

Alti indicatori ai datoriei externe

Raportul intre incasari si importuri. Acest raport indica masura in care tara este tributara imprumuturilor externe brute pentru a-si finanta importurile

Raportul intre transferurile nete si importuri. Acest raport masoara disponibilitatea resurselor imprumutate din strainatatea pentru a finanta importurile

Raportul intre rambursarile ratelor de capital si incasari. Acest raport indica masura in care datoria externa a tarii este "reorientata". Cresterea in timp a acestui raport poate determina o aglomerare a termenelor de rambursare sau un acces mai putin favorabil pe piata internationala de capital;

Raportul intre transferurile nete de resurse si PIB sau PNB. Acesta indica contributia economisirilor externe nete la procesul de dezvoltare si furnizeaza informatii precise in cazul in care este comparat cu raporturi ca economisiri interne/PIB sau PNB sau investitii/PIB sau PNB.

Echilibrul balantei de plati in conditiile datoriei externe

Probleme de lichiditate ale datoriei externe

Daca veniturile externe nete ale unei tari scad brusc, iar serviciul datoriei externe se mentine fix, apar asa-numitele probleme de lichiditate referitoare la datoria externa, respectiv tara in cauza intampina dificultati in gasirea la timp a fondurilor necesare pentru achitarea ratelor scadente. Asemenea situatii sunt deosebit de frecvente in cazul tarilor in curs de dezvoltare, ale caror exporturi, constituite in principal din produse de baza, inregistreaza importante variatii valorice datorita modificarilor frecvente ale cererii si preturilor pe piata mondiala.

Analiza datoriei externe trebuie sa aiba in vedere posibilitatea aparitiei unor asemenea crize de lichiditate(crize ale balantelor de plati), crize care maresc costurile indatorarii in exterior(fondurile lichide necesare rezolvarii crizei sunt procurate de multe ori in conditii oneroase, neavantajoase) si reduc beneficiile rezultate din apelarea la capitalul extern(criza de lichiditate produce tensiuni in economia nationala, modifica prioritatile, etc).

In unele lucrari de specialitate se face urmatoarea clasificare a factorilor care actioneaza intr-o criza de lichiditate

Variabile fluctuante

Export

Fluxuri de capital

Importuri de forta majora

Variabile de rezerva

Rezerve oficiale de aur si devize

Importuri la care se poate renunta

Variabile rigide:

6) Importuri minime necesare

7) Serviciul datoriei externe

Exporturile

Una din cauzele scaderii veniturilor externe in devize libere ale tarilor este scaderea exporturilor datorita fie scaderii cererii pentru respectivele produse pe piata internationala(cauze ciclice, aleatorii sau ca urmare a unei tendinte de mai lunga durata), fie scaderii ofertei de export a tarii respective sub influenta unor factori economici sociali sau politici interni. Cauza profunda a scaderii bruste a exporturilor rezida in structura unilaterala, anacronica a comertului exterior, in general a economiei nationale a tarilor in curs de dezvoltare. Experienta a demonstrat ca tarile cu un export mai diversificat din punct de vedere al nomenclatorului, bazat intr-o mare masura pe produse manufacturate, beneficiaza de o mai mare stabilitate a veniturilor din exporturi. O influenta importanta asupra stabilitatii volumului fizic al exporturilor o are diversitatea geografica a comertului exterior, astfel incat exporturile sa nu depinda in prea mare masura de cererea dintr-o singura tara sau dintr-un singur grup de tari.

Exista mijloace de evitare a crizelor de lichiditate cauzate de scaderea valorica a exporturilor, mijloace grupate intr-o politica pe care o putem denumi de precautie". In acest cadru pot fi calculati "indicatori de alarma" ai scaderii exporturilor, de exemplu, scaderea cu un anumit procent a indicelui valoric al exporturilor poate fi instituita ca semnal de alarma pentru introducerea unor masuri de redresare a balantei de plati(stimularea altor exporturi sau a intrarilor de capital, reducerea importurilor, etc).

Fluxuri de capital

Un alt factor fluctuant, a carui evolutie nu poate fi prevazuta cu un grad suficient de acuratete si care afecteaza nefavorabil lichiditatea internationala a tarilor care se indatoreaza(aici, in intelesul asigurarii mijloacelor de plata necesare acoperirii platilor scadente), este constituit de fluxurile de capital spre si din aceste tari.

De obicei, fiecare tara mizeaza pe anumite intrari de capital, pe termen scurt sau lung, cu ajutorul carora sa-si echilibreze balanta de plati daca aceste previziuni nu se materializeaza, tara respectiva se afla in pericolul aparitiei unei crize de lichiditate. In unele cazuri, intrarile reduse de capital, sub previziuni, au loc concomitent cu accentuarea iesirilor de capital, fie in contul serviciului datoriei externe, fie ca urmare a repatrierii unor capitaluri private.

Se pune problema depistarii surselor mai stabile de capital strain la care tarile pot apela. De multe ori, se efectueaza o clasificare a intrarilor de capital in functie de coeficientul lor de siguranta. De exemplu, intrarile de capital pentru un proiect de investitie initiat anterior pot fi considerate o sursa sigura de capital, deoarece ele vor continua pana la finalizarea proiectului, esalonarea lor efectunandu-se, in majoritatea cazurilor, conform programului de desfasurare a lucrarilor. De asemenea, creditele comerciale(la import) sunt o sursa relativ sigura de intrari de capital, pana la limita in care tara respectiva este considerata ca are o bonitate financiara acceptabila. Intrarile de capital, reprezentand credite sau imprumuturi din partea guvernelor straine sau din partea organismelor financiare internationale, sunt surse de capital care evolueaza relativ independent de conjunctura economica din tarile donatoare sau beneficiare. In schimb, intrarile de capital privat sub forma investitiilor directe si de portofoliu, precum si posibilitatile de obtinere a unor imprumuturi de pe pietele financiare internationale tind sa fluctueze in functie de situatia economica atat din tara creditoare, cat si din cea beneficiara, din care motiv pot fi considerate ca surse de capital mai putin sigure.

Aceste considerente de ordin cu precadere tehnic indreptatesc concluzia ca fluxurile de capitaluri necesare potentarii eforturilor proprii ale tarilor care au nevoie de ele, sunt mai avantajoase si mai stabile daca se fac din surse publice internationale, daca constituie asistenta financiara acordata pe plan multilateral tarilor, fara conditii politice, decat daca sunt la latitudinea intereselor economice si politice ale capitalului privat.

Importuri de forta majora

Cresterea substantiala, pe parcursul unei perioade scurte, a importurilor poate genera dificultati in rambursarea datoriei externe. De obicei, importurile diferitelor tari pot fi controlate si mentinute in limitele dorite daca nu intervin elemente deosebite. In schimb, importurile determinate de o forta majora, cum sunt cele determinate de necesitatea asigurarii cu produse agroalimentare in situatia unor secete, etc., nu numai ca blocheaza fondurile lichide necesare onorarii serviciului datoriei, dar genereaza, in majoritatea cazurilor, o sporire brusca a volumului datoriei deoarece tara in cauza trebuie sa apeleze la imprumuturi externe, pe care le obtine de obicei in conditii oneroase, pentru a putea finanta importurile suplimentare.

Pentru a putea aprecia gravitatea importurilor de forta majora pentru o tara, trebuie sa se aiba in vedere ca obtinerea rapida a sumelor de bani necesare finantarii  acestor importuri face necesara, de multe ori, apelarea la pietele internationale de capitaluri private sau la pietele de capital din tarile capitaliste dezvoltate, unde tarilor in curs de dezvoltare le sunt aplicate, de regula, marje suplimentare, ridicate, de dobanda datorita bonitatii financiare a acestor tari. In acelasi timp, celelalte conditii de creditare de pe pietele de capital private sunt relativ greu de suportat de catre tarile in curs de dezvoltare.

In depasirea situatiilor dificile generate de necesitatea unor importuri de forta majora, trebuie avuta in vedere existenta unor facilitati de credite existente pe plan mondial pentru asemenea circumstante(ajutoarele acordate de Banca Mondiala, utilizarea tragerilor asupra F.M.I., ajutoarele pe care le acorda unele guverne).

Rezerve oficiale de aur si devize

Efectele negative ale fluctuatiilor pe care le inregistreaza(de regula, in cazul tarilor in curs de dezvoltare) veniturile din exporturi, fluxurile de capital si importurile de forta majora pot fi contracarate prin utilizarea rezervelor in valute straine, prezente si potentiale, care stau la dispozitia acestor tari si care constau, in principal, din rezervele oficiale de aur si devize si din economiile valutare, care rezulta din renuntarea la anumite importuri.

Rezervele oficiale de aur si devize constituie principala variabila de rezerva care este utilizata de tara indatorata in situatia unor crize de lichiditate, insa trebuie avut in vedere ca, din punct de vedere economic, rezervele valutare constituie disponibilitati imobilizate, sub forma lichida, iar pentru tarile in curs de dezvoltare, care au mari necesitati de capital, este dificil sa pastreze un nivel adecvat al rezervelor lor oficiale. Nivelul optim al rezervelor este diferit de la tara la tara de obicei, se apreciaza drept optim un nivel al rezervelor care sa acopere importurile tarilor respective pentru o perioada de 2-6 luni.

Trebuie avut in vedere caracterul conditionat sau neconditionat al lichiditatii internationale de care dispune tara respectiva. In timp ce rezervele de devize sau de aur si tragerile asupra F.M.I., in cadrul transei aur, sunt oricand la dispozitia unei tari in curs de dezvoltare care se afla in dificultati ale balantei de plati, posibilitatea de a obtine imprumuturi de la alte guverne sau de pe pietele private de capital este conditionata de anumite elemente politice sau economice, uneori chiar de situatia datoriei externe.

Importuri la care se poate renunta

In cazul crizelor de lichiditate, pentru a procura fondurile necesare platilor scadente, tarile indatorate se vad nevoite sa reduca drastic importurile. In acest context, prezinta interes determinarea importurilor la care se poate renunta rapid si fara a perturba economia nationala. Dificultatea provine din faptul ca in multe tari importurile sunt deja limitate la strictul necesar, datorita nivelului scazut al veniturilor valutare. De aceea, intelesul notiunii de importuri la care se poate renunta" este in multe cazuri deosebit de relativ. Totusi, importurile la care se poate renunta constituie o variabila de rezerva la care apeleaza multe tari aflate in situatia descrisa.

Importuri minime necesare

Clasificarea importurilor in importuri de forta majora, importuri la care se poate renunta si importuri minime necesare porneste de la realitatea ca, in ceea ce priveste balantele de plati ale tarilor care apeleaza la imprumuturi externe, cel mai usor de controlat de catre autoritati sunt posturile de importuri.

In general, se poate aprecia ca importurile minime necesare sunt in functie de stadiul dezvoltarii economice a fiecarei tari. In mod concret, aprecierea nivelului importurilor minime necesare depinde de o multitudine de factori cum sunt structura importurilor totale, proiectele de crestere economica, structura economica interna, sistemul de prioritati. Daca o tara dispune de suficiente rezerve de petrol pentru o perioada de cativa ani, ea poate renunta in intregime la importul de petrol si atunci importul minim necesar de petrol, la prima vedere, pare a fi zero. Insa, avand in vedere avantajele acoperirii pe o perioada mai lunga de timp a unei parti din consumul intern prin productia autohtona sau posibilitatea ca aprovizionarea viitoare cu petrol din surse externe sa fie cu mult mai costisitoare decat cea prezenta, diferenta in plus depasind de cateva ori costurile suplimentare rezultate dintr-o majorare a datoriei externe, unele importuri minime de petrol apar totusi ca necesare.

Importurile minime necesare nu constituie o notiune precisa economiile interne, mai buna organizare si cresterea productivitatii muncii, gasirea unor resurse interne, nevalorificate inca suficient, reprezentand numai cateva din caile prin care ele pot fi reduse.

Serviciul datoriei externe

Serviciul datoriei externe constituie elementul cel mai rigid al balantei de plati a oricarei tari. Ratele scadente de rambursare ale imprumuturilor si creditelor externe si esalonarea lor sunt stabilite contractual. Reesalonarea se poate face numai in anumite conditii, in care creditorul accepta rediscutarea contractului(acordul de credit). Dobanzile la datoria publica externa sunt, de obicei, stabilite contractual, astfel incat, in anumite limite, esalonarea platilor privind dobanzile la imprumuturile externe este, de asemenea, dinainte cunoscuta si trebuie respectata.

Analiza cat mai realista a situatiei serviciului datoriei externe poate fi efectuata prin luarea in considerare a mai multor indicatori

ponderea pe care o au sumele scadente din urmatorii doi-trei ani in totalul datoriei externe

rata datoriei externe;

gradul de acoperire a importurilor prin rezervele valutare(rezervele de aur si devize)

gradul de acoperire a serviciului datoriei externe prin rezervele valutare;

ponderea lichiditatii neconditionate in rezervele oficiale de aur si devize;

ritmul de crestere a exporturilor.

Experienta diverselor tari a aratat ca cele mai severe crize de lichiditate sunt generate de cresterea substantiala a serviciului datoriei externe pe termen scurt, cu alte cuvinte de aglomerarea scadentelor pe o perioada de cativa ani. Aparitia acestor situatii critice este favorizata de urmatoarele situatii: termenele de rambursare a creditelor si imprumuturilor externe nu au fost esalonate pe o perioada de timp rezonabila exporturile si celelalte surse de venituri externe nu au crescut in ritmurile scontate; importurile sunt deja reduse la nivelul minim necesar; nu  au fost acumulate rezervele valutare suficiente in perioadele relativ mai favorabile ale balantei de plati; creditorii externi nu accepta refinantarea imprumuturilor pietele internationale de capital sunt foarte solicitate.

Aglomerarea scadentelor pe termen scurt denota o structura nefavorabila a datoriei externe, care poate fi determinata de interactiunea urmatoarelor imprejurari

deficitele neasteptate si relativ ridicate ale balantelor de plati curente ale tarilor sunt finantate, de obicei, prin imprumuturi externe pe termen mediu si scurt daca evolutia din urmatorii ani a exporturilor este favorabila, aceste datorii pe termen scurt nu mai sunt necesare in schimb, daca evolutia din urmatorii ani a exporturilor este nefavorabila, datoriile pe termen scurt se cumuleaza cu datoriile precedente scadente si cu alte iesiri de capital, generand o criza de lichiditate

crizele de lichiditate apar destul de frecvent dupa situatii favorabile in platile curente, dupa cresteri substantiale ale exporturilor, deoarece adeseori previziunile prea optimiste privind posibilitatile de crestere a exporturilor conduc la majorarea exagerata a importurilor si, in consecinta, la agravarea situatiei platilor curente

multe tari in curs de dezvoltare, in special cele aflate in proces de industrializare, au apelat in mare masura la credite de export pe termen mediu in vederea finantarii importurilor lor de masini, utilaje si instalatii; avand in vedere ca aceste credite constituie o modalitate obisnuita de plata la importul de masini si utilaje, de multe ori creditul de export pe termen mediu a fost utilizat in mod excesiv, fara a se avea in vedere si posibilitatile reale de majorare in viitor a veniturilor din exporturi sau din alte surse

tarile care au cunoscut un proces intens de industrializare au inregistrat majorari substantiale ale importurilor minime necesare, fie ca urmare a cresterii necesitatilor privind materiile prime(pentru functionarea ramurilor economice nou create), fie ca urmare a cresterii importurilor de masini si utilaje pentru a completa noile structuri industriale si a le face eficiente in lipsa unor majorari, cel putin de aceleasi proportii a exporturilor, importurile suplimentare sunt finantate din imprumuturi sau credite externe pe termen mediu sau scurt, scadente pe perioade scurte de timp.

Echilibrul macroeconomic in conditiile datoriei externe

Probleme de solvabilitate privind datoria externa

Pe termen lung, analiza datoriei externe trebuie sa aiba in vedere doua aspecte fundamentale: posibilitatea ca tara indatorata sa reziste unor crize de lichiditate; necesitatea ca tara indatorata sa nu ajunga in situatia in care sa nu dispuna de activele necesare(nu neaparat active lichide) pentru achitarea sau macar amanarea datoriei externe contractate.

Daca pe termen scurt atat costurile" cat si avantajele datoriei externe nu apar in intregime, pe termen lung situatia poate fi sintetizata in urmatoarea judecata: daca avantajele indatorarii in exterior depasesc costurile acestei operatii, atunci solvabilitatea internationala a tarii indatorate nu a fost prejudiciata, iar capacitatea de a onora serviciul datoriei externe, pe termen lung, este asigurata. Crizele de lichiditate maresc costurile indatorarii, micsoreaza avantajele si greveaza capacitatea de a onora serviciul datoriei externe. Exista deci o legatura stransa intre crizele de lichiditate si capacitatea de rambursare pe termen lung a datoriei externe.

Avantajele pe termen lung ale apelarii la capitalul extern pot fi analizate in functie de comportamentul diferitelor variabile macroeconomice

Capitalul extern poate suplimenta resursele nationale, contribuind la majorarea investitiilor si, in general, a tuturor cheltuielilor interne.

Prin majorarea produsului intern brut, mai ales prin majorarea investitiilor, capitalul extern accelereaza ritmul cresterii economice, in functie de marimea intrarilor de capital si de eficienta cu care este utilizat. Deci un prim avantaj al utilizarii capitalului extern rezida in accelerarea cresterii economice. Pentru a aprecia masura in care capitalul extern contribuie la accelerarea cresterii economice interne sunt necesare

Comensurarea majorarii cheltuielilor interne pentru consum si investitii datorita intrarilor totale de capital extern;

Calcularea unor indicatori care sa reliefeze sintetic eficienta cu care este utilizat capitalul.

Capitalul extern contribuie in cazul tarilor cel mai putin dezvoltate la suplimentarea procesului intern de acumulare a capitalului, situat in aceste tari la un nivel redus. Indicatorul care arata necesarul de capital extern este diferenta dintre volumul acumularilor si volumul investitiilor preconizate. Pe de alta parte, indicatorul care arata gradul in care capitalul autohton participa, in dinamica, la cresterea investitiilor interne este rata acumularii.

Capitalul extern poate contribui la ridicarea generala a nivelului calitativ al activitatii economice daca este utilizat in sensul modernizarii economiei si al diversificarii exporturilor. Participarea capitalului extern la dezvoltarea unor ramuri moderne, restructurarea exporturilor si evolutia pe termen lung a raportului de schimb sunt indicatori care pot fi utilizati in aprecierea rolului capitalului extern la intarirea pozitiei competitive a tarii  respective pe piata internationala.

Un ultim avantaj pe termen lung al capitalului extern este acela ca fondurile externe pot fi folosite pentru depasirea unor dificultati pe termen scurt, inclusiv pentru depasirea crizelor de lichiditate, permitand astfel realizarea planurilor de perspectiva. De exemplu, capitalul extern poate contribui la depasirea unor dificultati in domeniul balantelor de plati, fara a fi afectate importurile in sensul scaderii lor, fara a se forta cresterea costisitoare a exporturilor si, astfel, fara a se  amana realizarea proiectelor de investitii.

Costurile" pe termen lung ale datoriei externe, la nivel macroeconomic, sunt determinate de conditiile in care sunt obtinute fondurile externe (dobanzi, perioada de gratie, perioada de amortizare, alte conditii inclusiv cele politice).

Serviciul datoriei externe sintetizeaza principalele "costuri" directe ale datoriei externe pentru o economie, intr-o anumita perioada de timp. Marimea, in cifre absolute, a serviciului datoriei externe nu este pe deplin concludenta; calcularea diferitelor raporturi intre serviciul datoriei externe si alte variabile macroeconomice (exporturi, total venituri externe curente, acumulari interne, etc) reliefeaza mai bine costurile" macroeconomice ale datoriei externe.

Aparitia crizelor de lichiditate (crize ale balantelor de plati) constituie un "cost" indirect al datoriei externe cu conditia ca intre aparitia crizelor de lichiditate,pe de o parte, si cresterea serviciului datoriei externe, pe de alta parte, sa existe o corelatie evidenta. Pot exista cazuri in care lipsa de lichiditate nu este legata de cresterea serviciului datoriei externe.

In unele lucrari de specialitate se considera ca tarile care trebuie sa suporte o datorie externa substantiala inregistreaza inevitabil deteriorarea raportului lor de schimb, aceasta deteriorare fiind un alt "cost" indirect al datoriei externe. Pentru onorarea serviciului datoriei externe, tarile debitoare "forteaza" cresterea exporturilor, acceptand sau chiar promovand preturi de export relativ scazute si suprasolicitand productia interna destinata exprotului.

Costuri" indirecte ale datoriei externe mai pot fi considerate, in functie de situatia concreta: - reducerea importurilor in vederea sporirii posibilitatilor de acoperire a serviciului datoriei externe renuntarea la anumite proiecte de investitii, din lipsa de fonduri in valuta datorita onorarii serviciului; dezvoltarea si structurarea economiei in sensuri care contravin intereselor nationale, etc.