|
|
|
Dezvoltarea economica s-a realizat in timp, pe cale extensiva si intensiva. Dezvoltarea extensiva presupune atragerea unor cantitati sporite de factori de productie. Dezvoltarea intensiva se realizeaza prin valorificarea superioara a resurselor, prin promovarea progresului tehnic. Intr-o perioada sau alta factorii cantitativi s-au impletit cu cei calitativi intr-o anumita ramura in dezvoltarea tarilor ramase in urma, cat si in cele avansate .
Cercetarea stiintifica reprezinta activitatea desfasurata pentru largirea cunoasterii umane printr-o munca sistematica, teoretica si experimentala, orientata intr- un anumit scop. Ea este grupata in:
1.Cercetarea fundamentala - urmareste dezvoltarea cunoasterii in domeniile principale ale realitatii, descoperirea de noi legi si principii care guverneaza viata in ansamblul ei. Cercetarea fundamentala este de doua feluri: pura si orientata.
Cercetarea fundamentala pura urmareste nevoile de dezvoltare a stiintei impuse de logica interna a acesteia.
Cercetarea fundamentala orientata predomina intentia aplicabilitatii intr-o perspectiva incerta.
2.Cercetarea orientata aplicativa reprezinta activitatea desfasurata in scopul sporirii cunostintelor intr-un anumit domeniu si are drept scop satisfacerea unor nevoi concrete ale productiei si societatii intr-o perspectiva apropiata sau imediata. Se bazeaza in principiu pe valorificarea rezultatelor cercetarii fundamentale.
3. Dezvoltarea tehnologica este activitatea de continuare a cercetarii stiintifice si a cunostintelor empirice in scopul de a obtine noi materiale, produse, metode si procedee sau de a le perfectiona pe cele existente
Progresul tehnic reprezinta totalitatea realizarilor prin care o intreprindere sau economia nationala in ansamblu sau devine mai eficienta. Aceasta poate sa rezulte din mici ameliorari in procesul muncii ca: imbunatatirea transportului, aprovizionari ritmice, circulatia bunurilor in fluxul productiv etc. sau din schimbari profunde si ample ca: descoperirea si aplicarea de idei stiintifice noi, perfectionarea tehnicii, tehnologiilor si a produselor, utilizarea unor noi surse de energie etc.
Este necesara dimensionarea factorului timp in calculele de eficienta economica a extinderii progresului tehnic. Pe de o parte trebuie luat in considerare timpul ca factor multiplicator al efectelor progresului tehnic pe durata de viata scontata, iar pe de alta parte progresul tehnic ca factor esential al economisirii muncii sociale, pentru cresterea cantitatii de produse obtinuta in unitatea de timp, prin imbunatatirea calitativa a produselor si deci cresterea competitivitatii pe plan intern si la export, prin scaderea costurilor de productie, pe unitatea de produs. De asemena este de remarcat ca extinderea progresului tehnic conduce la obtinerea acelorasi efecte scontate intr-un interval de timp redus fata de solutiile initiale.
Progresul tehnic a determinat transformarea cercetarii stiintifice intr-o activitate sistematica si permanenta cu un cadru organizatoric si juridic specific. Cercetarea stiintifica incepe cu documentarea si se incheie cu utilizarea efectiva a rezultatelor obtinute. De o deosebita insemnatate este scurtarea acestui interval pentru a obtine rezultate si eficienta maxime.
1. Activitatea previzionala in domeniul cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si introducerii progresului tehnic
Previziunile referitoare la cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si promovarea progresului tehnic - planuri, prognoze programe constituie elementul de fundamentare a tuturor celorlalte previziuni ce se elaboreaza in economia nationala.
Fundamentarea previziunilor in acest domeniu inseamna stabilirea obiectivelor si a implicatiilor economice si sociale ale acestei activitati.
Indicatorii de baza ai activitatii de cercetare-dezvoltare sunt: numarul de descoperiri stiintifice, numarul de brevete, de inventii sau alte titluri de proprietate intelectuala, numarul de publicatii de specialitate (carti, articole etc.), numarul de citari in literatura de specialitate etc.
Programele de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica se elaboreaza pe ramuri si domenii de activitate, cuprinzand obiectivele si termenele de realizare, executanti si beneficiari, eforturile si sursele financiare, efectele scontate, eficienta economica. Se elaboreaza programe prioritare pentru protectia mediului inconjurator, resurse energetice si de materii prime, dezvoltarea tehnologica, informatizare etc.
Reglarea economica a progresului tehnic o face piata sub doua aspecte principale: unul determina accelerarea care se materializeaza in reducerea timpului de la initierea unei cercetari pana la finalizarea ei si introducerea in productie a rezultatelor obtinute, iar celalalt valideaza sau invalideaza rezultatele cercetarii in sensul ca pe de-o parte verifica eficienta prin randamentele naturii ideii stiintifice si tehnologice, iar pe de alta parte cheltuielile facute in acest sens. Sunt inlaturati sau marginalizati, cei care nu pot face fata cheltuielilor pentru activitatea de cercetare sau ii determina sa-si uneasca eforturile, sa coopereze in reducerea cheltuielilor respective pentru a nu fi eliminati.
Costurile tot mai ridicate ale cercetarii, riscurile asumate (se pot obtine sau nu rezultatele scontate); perioada indelungata de timp, au determinat statul sa fie principalul investitor in acest domeniu.
Progresul tehnic are o insemnatate deosebita in economia moderna, fiind factorul hotarator care contribuie la utilizarea rationala a resurselor materiale si umane. E1 asigura perfectionarea factorilor de productie, tehnologiilor de fabricatie, formelor de organizare a productiei, de innoire a produselor. Progresul tehnic este o forta motrice a cresterii economice, asigurand progresul economic si pe cel social.
Ca urmare, modelele cresterii economice au evoluat de la cele simple bazate pe functiile de productie si combinarea factorilor de productie, spre cele mai complexe, agregate care iau in consideratie progresul tehnic. Cresterea rolului stiintei, tehnologiei si progresului tehnic in societatea industrial-tehnologica, impune elaborarea unui sistem de programe prioritare pentru dezvoltarea cercetarii stiintifice, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic.
Cercetarea economica a evidentiat trei tipuri de progres tehnic corespunzatoare nivelului de dezvoltare atins intr-o economie :
progresul tehnic extensiv,
progresul tehnic intensiv
progresul tehnic neutru
In literatura de specialitate este abordata si notiunea de progres autonom care asigura cresterea produsului final in conditiile in care cantitatea resurselor atrase nu se modifica si progres tehnic indus, prin care se intelege progresul tehnic, cauza si efect al cresterii economice.
Eficienta economica a progresului tehnic poate fi exprimata ca raport intre cheltuieli si efectele lor utile.
Analiza eficientei progresului tehnic are in vedere consecintele acestuia asupra dinamicii factorilor de productie: maximizarea rezultatelor obtinute; minimizarea eforturilor care se fac pentru obtinerea unitatii de efect.
La nivel macroeconomic, eficienta progresului tehnic se cuantifica cu ajutorul functiilor de productie. Dupa cum se cunoaste, functiile de productie reprezinta legatura dintre rezultatul unei activitati de productie si factorii care o determina.
Tinand seama de dualitatea eficientei progresului tehnic se poate enunta:
pentru un volum de productie dat se alege acea tehnologie care limiteaza la minim cantitatile consumate din fiecare factor de productie;
pentru o combinatie fixa de factori de productie se alege acea tehnologie de productie care asigura un volum maxim de productie
Metode de previziune tehnologica
Previziunea pe termen scurt sau pe o perioada mai mica de cinci ani nu necesita luarea in consideratie a modificarilor tehnologice; insa previziunea pe termen lung trebuie sa ia in considerare influenta deosebita a modificarilor tehnologice si a inovatiilor.
Previziunea tehnologica se afla in raport direct cu planificarea pe termen lung ceea ce permite companiilor sa identifice declinul actualelor piete si aparitia altora noi, iar guvernul sa identifice deficientele in cresterea sau dezvoltarea societatii intr-o directie analizata.
Previziunea tehnologica poate fi definita ca "previziune a caracteristicilor viitoare si aplicarii in viitor a echipamentelor, tehnicilor si procedeelor tehnologice'.
In literatura de specialitate sunt prezentate doua moduri de abordare a previziunii tehnologice: explorativa si normativa. Tehnicile explorative privesc tipul specific de previziune a ceea ce se va intampla. Previziunile normative incep cu un obiectiv impus pentru o perioada urmatoare si pornesc de la analiza domeniului sau parametrilor tehnologici care trebuie imbunatatiti. Se analizeaza cu ce mijloace se vor realiza aceste performante si cu ce costuri si care vor fi consecintele, de pilda imbunatatirile tehnice ale automobilelor. Inainte de a analiza tehnicile pentru realizarea previziunilor este necesar sa identificam existenta unei sperante in a prevedea o inovare sau o dezvoltare tehnologica. In aceasta privinta exista mai multe opinii.
Exista pareri care sustin ca inventia prin natura ei este imprevizibila, deoarece ea se produce datorita unei "sclipiri geniale". Alti autori sustin ca majoritatea inventiilor "se produc la momentul potrivit si ca unele persoane cunoscatoare a domeniului, pornind de la o situatie data pot prevedea inventia".
Literatura de specialitate pune la dispozitia previziunii tehnologice o multitudine de tehnici. Dintre acestea, cele mai importante sunt metoda curbei de trend si metoda Delphi.
Aplicarea curbelor de trend nu trebuie sa se faca mecanic. Numai examinarea datelor din trecut si extinderea lor in viitor nu poate corespunde intotdeauna cu realitatea, motiv pentru care sunt folosite si alte metode.
Metoda Delphi - anchete interactive
Aceasta metoda consta, in principiu, in selectarea unui set de probleme si analizarea lor de catre un grup de experti care urmeaza sa elaboreze o previziune tehnologica .
La intrebarea de tipul: care este probabilitatea amerizarii omului pe planeta Marte in urmatorii 20 de ani - raspunsul trebuie cuprins intre 0 si 1.
Dupa ce toate raspunsurile au fost date organizatorului grupului de experti, urmeaza faza de sintetizare pentru a obtine o data medie de previziune si determinarea diferentelor dintre experti.
Anul mediu este asezat la mijlocul listei.
La prima faza, previziunea este rezultatul gradarii si aprecierii fiecarui expert in parte, ea este importanta dar nu permite nici o forma de dezbatere.
La faza a doua, expertilor li se prezinta rezultatele primei faze si sunt intrebati daca doresc sa schimbe punctul de vedere.
Este posibil ca un expert sa doreasca sa se apropie de mediana, intrucat se afla la distanta mare de ea.
De remarcat faptul ca nimeni nu face presiuni asupra acelor persoane care isi pastreaza punctul de vedere.
Urmeaza o noua runda.
Se trimit participantilor rezultatele celei de-a doua faze, previziunile lor agreate, revizuite si sumarul de argumente pentru sustinerea punctelor de vedere extreme si din nou li se cere revederea previziunii. De asemenea, expertii pot formula argumente suplimentare in mentinerea punctului de vedere personal si combate argumentele opozante. Aceste secvente ale chestionarii pot continua la infinit.
Succesul sau insuccesul ei depinde de modul de selectie a grupului de experti si a organizatorului sau de modul de formare a chestionarului; de argumentele prezentate. Din aceste considerente, initial se recurge la studiul pilot, de mica dimensiune, inainte de realizarea cercetarii pe scara larga. Se impune formularea unor intrebari precise si clare.
Metoda Brainstorming - metoda dezbaterilor euristice sau a discutiilor in grup. Este o metoda de stimulare a gandirii colective pentru gasirea de solutii in perspectiva la problemele ce apar in activitatea economica si consta in organizarea de reuniuni de experti din domenii diferite care sunt solicitati sa lucreze pentru acelasi obiectiv, solutia adoptata fiind rezultatul unei activitati colective, multidisciplinare.
Aceasta metoda are o larga aplicativitate cu precadere in domeniul economic, tehnic, stiintific, pentru obtinerea de idei si cai de rezolvare a unor probleme economice sau tehnice. Ea formuleaza idei care pot duce la rezolvarea problemelor.
Calea de obtinere a acestora este aceea a stimularii creativitatii in cadrul grupului in conditiile unei atmosfere permisive, ca urmare a evaluarii ideilor emise, deci a eliberarii participantilor de starea de emotivitate si inhibitie, de frica de a gresi.
Reuniunile grupurilor de experti trebuie conduse de un presedinte care sa faca o prezentare clara si succinta a problemei supuse analizei. Stiind bine problema respectiva, el are posibilitatea sa orienteze discutiile dupa vointa si priceperea sa in discutia ceruta de obiectiv.
Discutiile se desfasoara in mai multe runde si incep cu dezvoltarea cadrului general al problemei urmand ca din aproape in aproape discutiile sa fie directionate spre o problema concreta, dupa care au loc sedinte normale de brainstorming. Desfasurarea normala a acestora presupune respectarea de catre participanti a urmatoarelor reguli: incurajarea discutiilor libere care sa fie concentrate pe aspectele esentiale ale problemei discutate, sa nu se respinga in principiu nici o idee.
Metoda de previziune prin analogie
Aceasta consta in descoperirea unor situatii care au avut loc intr-o perioada anterioara, intr-o situatie diferita, intr-o societate diferita sau cu o tehnologie diferita, dar care are multe trasaturi comune cu situatia analizata. Studiul situatiilor similare al programului si secventelor de evenimente care au avut loc in cazuri anterioare pot conduce la rezultate bune pentru fenomenul studiat ( de exemplu integrarea Romaniei in UE se poate realiza cu succes daca, prin analogie, se iau in considerare etapele parcurse de Spania, Portugalia etc. )
Metoda evenimentelor precursoare
Daca promovarea unei inovari intr-o tehnologie sau intr-o societate este semnalata frecvent de o inovare similara intr-o alta tehnologie sau societate, aceasta observare are valoarea unei previziuni. De regula, cei care intuiesc si realizeaza aceste evenimente precursoare sunt factorii de conducere si cercetatorii stiintifici. Tinand seama de importanta acestei metode de previziune, este necesara o cercetare profunda a evenimentelor premergatoare.
Metoda scenariilor
Plecand de la o anumita situatie specifica, cum ar fi observarea prezentului, un scenariu incearca sa stabileasca o anumita logica de evenimente care sa arate cum va evolua pas cu pas o situatie sau o stare viitoare. Pe masura ce apar diferite variante de dezvoltare se creeaza un set de scenarii diferite.
Scopul acestor scenarii este de a prevedea viitorul si, cu deosebire, sa faciliteze o explorare sistematica a evenimentelor critice intr-un interval de timp definit. Pornind de la variante de scenarii, guvernul, statul, firmele pot sa-si elaboreze planul in functie de situatii posibile.
Alegerea celui mai probabil scenariu asigura o baza de comparatie cu celelalte scenarii, insa planificarea pe termen lung trebuie sa ia in consideratie si situatiile cu probabilitate mai mica. Metoda scenariilor are o larga aplicabilitate pentru previziunea tehnologiilor specifice ca: productia de energie electrica, oferta de apa si calitatea ei, pentru previziunile in domeniul militar, pentru previziunea economiei nationale sau a economiei mondiale.
Previziune la nivelul economiei nationale - pe langa analiza prin intermediul unei suite de evenimente posibile pentru un segment important al societatii sau a tehnologiei este necesara studierea corelata ca influentele reciproce ale acestor evenimente. Prin urmare, dupa incercarea de a estima aceste conexiuni si probabilitatile de realizare a lor folosind metoda Delphi, se construiesc scenariile care iau in considerare aceste probabilitati.
De regula, scenariile sunt scrise de un singur individ iar, in ultima perioada, ele reprezinta rezultatul unei echipe care aduce opinii valoroase in diferite domenii.
Metoda arborilor de pertinenta
Este unul din modelele de prognoza des utilizate, mai ales in domeniul tehnologiei, fiind cunoscuta si sub denumirea de metoda arborilor de posibilitati; ea consta in elaborarea tuturor variantelor care conduc la atingerea unor obiective dinainte fixate. Acest lucru se realizeaza pe baza teoriei arborilor de decizie. Metoda arborilor de pertinenta ia in considerare doua tipuri de arbori:
a)orizontali
b. verticali
Metoda comparatiilor internationale
Comparatiile in timp si spatiu sunt utilizate in intreaga activitate previzionala insa impreuna cu alte metode de previziune. Aceasta metoda este considerata de sine statatoare daca este utilizata in proiecte analogice.
Comparatiile internationale trebuie sa se faca intre tari comparabile si tara care face obiectivul previziunii, luandu-se in considerare conditiile concrete existente in fiecare din aceste tari la anumite momente, aspecte legate de factorii de decizie etc.
Metoda sondajelor consta in consultarea unor colectivitati umane de catre personal specializat, utilizandu-se in acest scop o serie de chestionare. Consultarea colectivitatilor se realizeaza prin sondaje. Acestea constau in alegerea de esantioane de persoane reprezentative pentru activitatea supusa analizei.
Pe baza unor date partiale judicios alese, se pot formula concluzii pentru intreaga colectivitate care vor sta la baza deciziilor de previziune.
CAPITOLUL VIII: PREVIZIUNEA RESURSELOR UMANE
Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il constituie resursele umane (potentialul uman) de care dispune aceasta, resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un moment dat.
Resursele umane pot fi considerate ca fiind o variabila independenta, caz in care pentru analiza macroeconomica vom utiliza indicatorii: numarul si structura populatiei totale; numarul si structura resurselor de munca; numarul si structura populatiei ocupate; marimea si structura timpului de lucru. Potentialul uman ca variabila independenta, ea poate fi ca variabila factoriala si in acest caz trebuie realizate corelatii cu indicatorii de rezultate (productie, posturi, profit, etc.) si ca variabila rezultativa si in acest caz trebuie realizate corelatii cu indicatorii de progres tehnic (mecanizare, automatizare, chimizare, etc.). Caracterizarea resurselor de munca se realizeaza cu ajutorul Balantei resurselor de munca. Aceasta cuprinde urmatorii indicatori sintetici:
I Rezerve de munca;
II Populatia ocupata pe ramuri
III Rezerve de munca: - elevi si studenti
- militari in termen
- alte rezerve (someri, casnici, etc.)
Intre acesti indicatori exista relatia: I =II+III
Populatia activa (persoane ocupate si someri casnici) cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila pentru productia de bunuri si servicii in timpul perioadei de referinta.
In statistica ONU se recomanda determinarea populatiei economica-active in doua variante:
- populatia obisnuit activa, in functie de participarea la productia de bunuri si servicii in decursul unui an;
- populatia curent activa, in functie de participarea la productia de bunuri si serviciiin decursul unei saptamani
Modele de estimare a resurselor umane si a resurselor de munca
Estimarea resurselor umane in cadrul avutiei nationale trebuie facuta pentru populatia totala si populatia ocupata.
Estimarea resurselor umane totale.
Pentru estimarea resurselor umane totale se iau in considerare
urmatoarele elemente 
vectorul
populatiei totale la momentul t si respectiv la momentul t+1;
populatia
masculina de varsta i (respectiv feminina de varsta i) la
momentul t
- coeficientii de fertilitate specifica
populatiei feminine de varsta i la momentul tcalculati ca raport
intre nascutii vii mame de varsta i la momentul t si
populatia feminina de varsta i
- coeficientii de mortalitate specifica pentru
populatia masculina de varsta i (respectiv populatia
feminina de varsta i ) la momentul t 
- coeficientii de imigrare a populatiei masculine
de varsta i (respectiv populatia feminina de varsta i ) la
momentul t.
Estimarea resurselor umane la momentul . se poate face dupa formula:
Daca de fiecare data pentru perioada 
se iau in calcul
datele reale din perioada 
modelul de estimare
da rezultate foarte aproape de realitate, daca; in evolutia
populatiei nu apar fenomene catastrofale de ordin natural sau social.
Estimarea resurselor demoeconomice ocupate. Pentru estimarea resurselor demoeconomice ocupate este necesar sa se tina cont de resursele demoeconomice total de intrarile datorate populatiei casnice atrase si . de precum si de iesirile datorate pensionarilor sau deceselor.
Daca tinem cont de notatiile de mai sus si mai notam cu:
- coeficientii de
atragere a populatiei casnice masculine de varsta i (respectiv de sex
feminin de varsta i) la momentul t in grupa de populatiei ocupate;
- coeficientii p pensionarilor populatiei masculine
(respectiv feminine) de varsta i in momentul t;
- coeficientii de atragere a absolventilor de
scoala, sex masculin de varsta i (respectiv de sex feminin de varsta i) la momentul t in
grupa populatiei ocupate;
- resursele demoeconomice la momentul t;
- resursele umane in afara varstei de munca;
- populatia inapta de munca, dar in
varsta de munca;
- resursele umane apte de munca;
- resursele umane apte neocupate;
- resursele demoeconomice active disponibile;
- resursele
demoeconomice active ocupate;
- populatia elevi, studenti si militari in
termen.
Estimarea resurselor demoeconomice ocupate se poate face in doua etape
1. se calculeaza resursele demoeconomice ocupate la momentul t.
Estimarea resurselor de munca in unitati de timp de munca.
Resursa de timp de munca este una din principalele resurse ale societatii care trebuie cunoscuta ca potential maxim si potential efectiv.
Ca potential maxim posibil ea se poate determina cu ajutorul indicatorului "fondul national de timp de munca posibile care trebuie calculate pentru resursele umane apte de munca. Fondul de timp trebuie determinat pentru o anumita perioada de timp de obicei de un an; impune in primul rand estimarea stocului mediu al resurselor umane apte de munca masculine si feminine pe aceea perioada. Daca notam:
- resursele umane
feminine apte de munca la inceputul si sfarsitul perioadei;
- resursele umane
masculine apte de munca la inceputul si sfarsitul perioadei
respective;
- stocul mediu de
resurse umane masculine si feminine atunci:
si
Daca mai notam:
- durata medie a
vietii active a resurselor umane masculine si respectiv feminine
(care la noi in tara se apreciaza astazi la 42 ani pentru
barbati si 38 de ani pentru femei), putem aprecia ca fondul
national de timp maxim posibil este: (FNTm)
Intrucat nu toata populatia apta de munca este efectiv incadrata in munca pentru a deveni o resursa activa in actiune ce determina marimea avutiei nationale este necesar ca fondul national de timp sa fie calculat atat pentru resursele disponibile cat si pentru resursele ocupate.
Daca notam cu:
- resursele demoeconomice disponibile masculine la
inceputul si sfarsitul perioadei respective
- resurse
demoeconomice disponibile feminine la inceputul si sfarsitul
perioadei respective in mod similar putem calcula 
si 
ca indicatori medii, iar fondul national de timp
corespunzator acestor resurse 
va fi calculat in mod
similar celui de 
- fondul national de timp disponibil.
Daca notam cu
- resursele demoeconomice masculine ocupate la inceputul
si sfarsitul perioadei respective
- resursele demoeconomice feminine ocupate la inceputul
si sfarsitul perioadei respective, putem calcula 
si 
ca indicatori medii , iar fondul de timp ale resurselor
demoeconomice ocupate 
va fi calculat in mod similar. Cu ajutorul acestui indicator
se poate aprecia mai corect productivitatea muncii sociale ca raport intre
venitul national si fondul national al resurselor demoeconomice
ocupate si intensitatea umana a productiei sociale ca raport
intre fondul national de timp al resurselor demoeconomice ocupate si
venitul national. Acesti indicatori se pot calcula si la nivel
de sectoare de activitate, de ramuri si intreprinderi.
BIBLIOGRAFIE
1. Abraham - Frois Gilbert, Economie politica, Ed. Economica, Bucuresti;
2. Ackoff R., Sasien M., Bazele cercetarii operationale, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1975;
3. Andreica Marin, Metode si modele de planificare, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988;
4. Biji E., Baron T., (coord.), Statistica teoretica si economica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991;
5. Blaga Ion, Repartizarea teritoriala a fortelor de productie in Romania, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974;
6. Caracota Dumutrache, Previziune economica. Elemente de macroeconomie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996;
7. Ceoponea Marin (coord.), Forta de munca in repartizarea teritoriala a fortelor de productie - Studiu, Bucuresti, 1972-1975;
8. Cosea Mircea, Jurnal de tranzitie, Ed. Economica, Bucuresti, 1995;
9. Danciu G., Arsene St., Nicolae V., Rausser V., Planificarea si prognozarea dezvoltarii economico-sociale, lito. ASE, Bucuresti, 1984;
10. Golbraith J.K., Stiinta economica si interesul public, Ed. Politica, Bucuresti, 1982;
11. Georgescu Roengen N., Legea entropiei si programul economic; ed. Politica, Bucuresti, 1988;
12. Jantsch E., Prognoza tehnologica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982;
13. Niculescu Nicolae, Fondurile fixe industriale: structura si utilizare, Ed. Politica, Bucuresti, 1988
14. Niculescu Nicolae, Grecu Iulia, Previziune economica. Concepte si elemente fundamentale, Ed. Muntenia, Constanta, 2005;
15. Nicolae Valentin (coord.), Curs de previziune macroeconomica, ASE, Bucuresti, 1993;
16. Olteanu Ionita, Dootz Rudolf, Dimensiunea optima a intreprinderilor industriale, colectia cartea economica, Bucuresti, 1976;
17. Sacuiu I., Baden V., Coroiu R., Curs de matematici. Elemente de teoria probabilitatilor si statistica matematica, lito. ASE, Bucuresti, 1981;
18. Staicu Florea (coord.), Eficienta economica a investitiilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995;
19. Tövissi L., Tiganescu E., Analiza economica multisectoriala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976;
20. Zaman Gheorghe, Planificarea indicativa si rigorile pietei, Tribuna Economica, nr. 14 / 1990;
