Analiza factorilor de productie

Analiza factorilor de productie

Procesul de productie este o activitate prin care resursele de care dispune intreprinderea sunt consumate si utilizate in vederea obtinerii de bunuri si servicii destinate pietei.

Resursele consumate reprezinta input-uri in sistemul intreprindere (materii prime, echipamente, servicii, forta de munca), fiind achizitionate de pe piata la preturi independente de consumator, care se reflecta in costuri de productie. Rezultatul procesului productiv, reprezentand output-ul sistemului intreprindere, se concretizeaza in bunuri si servicii destinate consumului intern la preturi independente de producator.

Obiectivul central al intreprinderii il constituie stabilirea nivelului optim al output-ului, in conditiile in care input-urile reclama efort concretizat in costuri, iar output-ul este destinat vanzarii, fiind transformat in potential venit.

Rolul economic al intreprinderii consta in stabilirea unei combinatii optime intre consumul de factori de productie, astfel incat costul de achizitie al acestora sa poata asigura un venit suficient pentru remunerarea input-urilor si crearea unui profit. Aceasta cerinta impune cresterea valorii bunurilor si serviciilor oferite prin adaugarea de valoare noua la consumurile de factori evaluati in bani.

Multitudinea de factori care conditioneaza rezultatul procesului de productie impune clasificarea lor in functie de diverse criterii:

dupa caracteristicile combinarii lor sunt:

factori substituibili,

factori complementari.

dupa natura lor:

munca

natura

capitalul

dupa elementele simple:

forta de munca

mijloacele de munca

obiectele muncii

dupa legatura cu volumul productiei:

factori ficsi

factori variabili.

Distinctia dintre factorii ficsi si cei variabili depinde de durata perioadei de timp pentru care se efectueaza analiza:

pe termen lung sunt dominanti factorii variabili,

pe termen scurt, factorii ficsi sunt mai numerosi.

Pe termen scurt, utilajul intreprinderii constituie un factor fix, dar pe termen lung, acesta devine un factor variabil, in masura in care are loc o crestere a capacitatii de productie prin noi investitii.

Reflectarea consumului de factori de productie in volumul productiei pune in evidenta calea extensiva de crestere a acesteia, contravaloarea lor reflectandu-se in costurile de productie. In acest sens, factorii ficsi se regasesc in costurile fixe (amortizarea activelor fixe), iar factorii variabili au ca efect costurile variabile (materii prime, materiale, utilitati, energie, salarii etc.).

Pe termen scurt, factorii ficsi nemodificandu-se cantitativ, volumul productiei poate creste pe seama cresterii consumului de factori variabili (calea extensiva) sau prin cresterea randamentelor de utilizare a factorilor de productie (calea intensiva).

Cantitatea de factori de productie utilizati si randamentele de utilizare a acestora constituie variabile care se leaga nemijlocit de volumul productiei intr-o expresie matematica de natura tehnica, numita functie de productie, dependenta de doi factori principali: munca (L) si capitalul fix (K): Q=f(K,L). Atat munca, cat si capitalul fix pot fi evaluati fie numeric (nr. de personal, nr. de utilaje), fie prin timp de munca (om-ore, masini-ore).

Analiza utilizarii fortei de munca

Forta de munca reprezinta factorul principal de productie. Obiectivele analizei vizeaza:

modul de asigurare a agentului economic cu forta de munca necesara dpdv. cantitativ si calitativ;

eficienta utilizarii factorului uman

I.

A.          Analiza modului de asigurare a fortei de munca dpdv. cantitativ

Personalul din intreprinderi poate fi impartit dupa modul in care participa la procesul de productie astfel:

personal industrial,

personal neindustrial.

Personalul industrial se imparte in:

muncitori - cu ponderea cea mai mare - direct productivi

- indirect productivi

- de deservire generala

- personal TESA- tehnic: ingineri, subingineri, tehnicieni, maistri

- economic: cu studii superioare

- alte specialitati: cu studii superioare

- administrativ: functionari.

Avand in vedere aceasta grupare, indicatorul care se foloseste pt. a constata daca forta de munca este suficienta dpdv. cantitativ este nr. mediu scriptic. Aceasta vizeaza categoria muncitori si este media aritmetica a numarului de muncitori de la inceputul perioadei si a numarului de muncitori de la sfarsitul perioadei:

;                 

I - intrari,

E - iesiri.

Perioada avuta in vedere este lunara, trimestriala, semestriala, anuala.

In ceea ce priveste personalul TESA, respectarea disciplinei statelor de functiuni are in vedere asigurarea unor rapoarte optime intre diferitele categorii de personal:

1.

2.

Rapoartele sunt diferentiate in functie de specificul intreprinderii si de gradul de automatizare. Ele trebuie comparate cu cel ale unitatilor similare. Analiza lor pune in evidenta modificarea structurii personalului in timp.

Forta de munca se mai poate structura pe:

sexe

categorii de varsta

categorii de vechime.

Asigurarea cu personal urmareste si alte aspecte:

modificarea numarului de personal dpdv. absolut

Cresterea absoluta se poate justifica numai numai in conditiile cresterii productiei. Reducerea absoluta poate avea cauze obiective, cum ar fi:

restrangerea activitatii,

cresterea gradului de automatizare,

crestera productivitatii muncii,

cauze naturale.

Modificarea numarului de muncitori dpdv. relativ:

- nr. mediu scriptic admisibil care coreleaza nr. de muncitori cu situatia productiei. Acesta este nr. maxim la care are dreptul intreprinderea in conditiile in care productia se realizeaza cu un anumit indice.

                     < 0 o economie relativa

= 0

> 0 o depasire relativa care reflecta o subutilizare a fortei de munca.

I_Q - indicele aferent productiei.

Cauzele si efectele acestor modificari trebuie cautate in modul cum s-a realizat productia si in productivitatea medie a muncii.

,           , , .

O economie relativa de personal se poate realiza numai in conditiile cresterii productivitatii medii a muncii.

- constant si > 0 > 0 >.

Analiza mobilitatii fortei de munca

Pe parcursul desfasurarii procesului de productie intr-o anumita perioada (luna, trimestru, semestru, an) nr. mediu de muncitori se poate modifica ca urmare a fenomenului de mobilitate sau miscare a fortei de munca.

Acest fenomen este normal in masura in care are la baza cauze obiective (intrari-iesiri din unitate).

- iesiri:               - cauze naturale (boala, pensionare, deces),

- cu aprobarea conducerii (transfer in interes de servici),

- restrangerea sau restructurarea activitatii.

- intrari: - extinderea activitatii,

- inlocuirea personalului plecat (repartizarea absolventilor, oficiile de recrutare si plasare a fortei de munca, targul de job-uri).

Mobilitatea fortei de munca poate fi monitorizata si la nivel macroeconomic prin deplasari in teritoriu.

Intensitatea mobilitatii fortei de munca se exprima prin coeficientul mobilitatii totale:

N_i - nr. initial de personal

Daca mobilitatea intrarilor este un fenomen normal, nu toate iesirile din unitate reflecta fenomene normale.

Dupa cauzele iesirilor distingem:

1. iesiri din cauze obiective, care alaturi de intrari formeaza circulatia fortei de munca, fenomen normal, a carui intensitate este:

iesiri din motive aparent nejustificate, care in principiu nu sunt aprobate de conducere:

demisii,

transferuri la cerere,

desfacerea contractului de munca.

Coeficientul fluctuatiei fortei de munca

Fluctuatia poate fi:

activa sau efectiva - care s-a inregistrat deja,

potentiala - care nu a devenit inca un fenomen acut; presupune intentia personalului de a parasi unitatea. Poate fi depistata prin anchete sociologice si chestionare. Este mai mare decat cea efectiva.

B.          Analiza modului de asigurare a fortei de munca dpdv. calitativ

Calitatea fortei de munca asigura o concordanta optima intre cerintele procesului tehnologic de fabricatie si calificarea personalului disponibil.

Se urmaresc doua directii:

situatia personalului dupa forma de obtinere a calificarii:

metoda gruparilor statistice,

cai de obtinere a calificarii (scoli profesionale, licee de profil, calificare la locul de munca, policalificare).

evolutia in timp a coeficientului calificarii medii a personalului.

Exista 7 categorii de calificare (I, II, III, , VII), trecerea realizandu-se dupa o anumita vechime in munca, in urma unui examen de specialitate.

Se noteaza cu - categoria medie de calificare:

,

N_i - nr. de muncitori cu categoria de calificare i,

k_i - categoria de calificare (I, II, III, , VII),

,

S_i - structura muncitorilor pe categorii.

Coeficientul mediu al unei lucrari de executat se calculeaza dupa relatia:

S_l - structura lucrarilor pe categorii,

- volumul total de lucrari de executat exprimat in norma-ore. Acesta poate fi descompus pe categorii: V_I, V_II, ., V_VII.

Din compararea celor 2 coeficienti rezulta situatia economica:

1. - cazul ideal. In medie s-a constatat ca forta de munca corespunde dpdv. al calificarii cu cerintele procesului tehnologic de fabricatie.

2. > - calificarea fortei de munca depaseste cerintele procesului tehnologic de fabricatie. Consecinte: cresterea costurilor, salarii mai mari decat este necesar.

3. < - tehnologia de fabricatie este superioara calificarii personalului, ceea ce duce la aparitia rebuturilor, scaderea productiei, cresterea costurilor.

Analiza folosirii timpului de munca

Utilizarea completa a timpului de munca, alaturi de asigurarea cu personal dpdv. cantitativ, constituie cai de utilizare extensiva a fortei de munca si de crestere a productiei.

Ca sursa de date si informatii se foloseste "Darea de seama statistica dpdv. a utilizarii timpului de munca" intocmita de serviciul personal. Aceasta cuprinde mai multe categorii de timp legate intre ele. Evaluarea timpului de munca se poate face in om-zile si om-ore.

In "Darea de seama statistica" intalnim "Balanta timpului de munca" care cuprinde:

fondul de munca disponibil existent,

utilizarea efectiva a timpului de munca.

Se considera om-zi lucrata, ziua in care muncitorul a fost prezent in unitate, lucru care se poate constata din fisele de pontaj, indiferent de nr. de ore lucrate in acea zi.

Nu reflecta fidel gradul de utilizare a timpului de munca, ci doar prezenta sau absenta.

Se recomanda exprimarea timpului de munca in om-ore. "Balantele de timp" se tin lunar, trimestrial si anual si cuprind:

Fondul de timp calendaristic

- nr. mediu de muncitori

Timpul maxim disponibil

(om-zile; om-ore).

Timpul efectiv

Intreruperile pot fi:

justificate: - lipsa de materii prime, materiale, comenzi,

- absente motivate.

- nejustificate.

Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil

Ponderea intreruperilor = 100 - G.

G si ponderea intreruperilor formeaza structura procentuala a timpului maxim disponibil.

Pe baza datelor din "Balanta timpului de munca" se calculeaza indicatorii ce influenteaza timpul efectiv:

durata medie a anului de munca in zile:

(zile)

durata medie a zilei de munca in ore:

(ore/zi)

(om-ore).

Daca se constata ca timpul efectiv utilizat este mai mic decat timpul efectiv din perioada de referinta, acest lucru semnifica o pierdere de timp si se pune problema exprimarii acestei pierderi in productii nerealizate.

Productia aferenta pierderii respective este o rezerva de crestere a productiei in viitor.

, unde:  - productia potentiala

Q₁ - productia efectiv obtinuta

- sporul de productie aferent pierderii

- rezerva procentuala de crestere a productiei.

Analiza utilizarii intensive a factorului uman

Productivitea muncii reflecta eficienta cu care este folosit factorul uman. Fiind un indicator de eficienta, compara efortul depus cu efectul obtinut.

1. (forma directa de exprimare).

Arata care este volumul de productie ce revine in medie pe unitatea de cheltuiala.

Volumul productiei (Q) poate fi: productie fizica (q) si indicatori valorici (CA, Vad, Pex).

Cheltuielile de munca (T):

N    - nr. de personal

- nr. de muncitori

- T_efectiv - om-zile

- om-ore.

2. (forma indirecta de exprimare).

Arata care este consumul de munca ce revine pe unitatea de productie in medie.

> 100%

> favorabil raportul .

< 100% < favorabil raportul .

,              W_M - productivitatea marginala

,

E_Q/T - elasticitatea productiei fata de cheltuielile de munca.

- efectul de levier

- punctul de maxim

Indicatorii productivitatii medii a muncii sunt:

Productivitatea medie anuala:

,         - nr. de personal sau nr. de muncitori.

Productivitatea medie zilnica:

Productivitatea medie orara:

Relatiile dintre acesti indicatori sunt urmatoarele:

,

Analiza capitalului

Capitalul este fix si circulant, dupa cum se consuma si participa la procesul de productie.

Analiza capitalului fix (active fixe, imobilizari corporale) urmareste:

Situatia capitalului fix pe total si pe categorii dpdv. al volumului, structurii si starii sale;

Modul de utilizare efectiva a capitalului fix:

utilizare extensiva - vizeaza rezervele de utilaje pe cauze in raport cu inventarul disponibil in intreprindere, analiza gradului de folosire a timpului de lucru al utilajului,

utilizare intensiva - vizeaza randamentul mediu si marginal al utilajului.

Analiza generala a activelor fixe dpdv. al volumului, structurii si starii pe total si pe categorii

In scopul desfasurarii analizei se utilizeaza "Balanta activelor fixe" care reflecta situatia acestora pe total si pe categorii. Se urmaresc:

valoarea initiala: de inventar si uzura;

miscari din cursul perioadei: intrari si iesiri;

valoarea la sfarsitul perioadei (finala): de inventar si uzura.

Pe baza acestora se pun in evidenta:

dinamica valorii mijloacelor fixe

- pe total si pe categorii (I, II, III, , IX).

structura pe categorii de mijloace de fixe

- initiala si finala, categoria .

mobilitatea activelor fixe

coeficientul miscarii - pe total si pe categorii.

gradul de reinnoire - pe total si pe categorii.

coeficientul de uzura: - initiala si finala.

Intre aceste marimi exista legatura. Ne intereseaza care este categoria de active care prezinta cel mai inalt grad de uzura in raport cu uzura medie. Aceasta trebuie corelata cu necesarul inlocuirii activelor uzate, care sunt categorii de active ce cunosc cel mai inalt grad de reinnoire.

Aprecierea situatiei generale a activelor fixe se face si cu indicatorii de eficienta generala a mijloacelor fixe.

:

1. - care sunt veniturile din activitatea de baza aduse de 1000 lei mijloace fixe;

2. - Vad corespunzatoare la 1000 lei active fixe;

3. - care este volumul total al activelor inregistrate intr-o anumita perioada la 1000 lei mijloace fixe;

- care este productia fabricata pt. a fi livrata la 1000 lei mijloace fixe.

La numitor se foloseste valoarea medie anuala a activelor fixe sau valoarea ramasa neamortizata. Mai corect este considerarea valorii medii anuale pt. ca valoarea neamortizata scade in timp.

,                - val. medie anuala a activelor fixe

Analiza factoriala a lui I pe prima treapta de descompunere:

Cresterea indicatorului in timp semnifica o crestere a eficientei economice (>0).

< 0 ineficienta economica

= 0 eficienta stationara.

Situatia reala se explica prin elasticitatea productiei functie de valoarea medie anuala a activelor fixe, astfel:

Daca: > 1 > > eficienta

= 1 = = eficienta stationara

< 1 < < ineficienta.

Pe cea de-a doua treapta de descompunere:

V_i - val. de intrare (val. de inventar),

- val. medie a intrarilor

- val. medie a iesirilor.

Pe cea de-a treia treapta de descompunere:

,          

I - intrari in cursul anului

E - iesiri in cursul anului.

, 

Influentele asupra lui se calculeaza la cea de-a doua treapta de descompunere, unde s-a determinat .

In final:

       

Rolul factorului timp in eficienta economica a mijloacelor fixe vizeaza 2 aspecte:

introducerea activelor fixe in functiune la termen sau in avans cu efecte asupra cresterii eficientei economice;

scoaterea din functiune a activelor fixe uzate numai dupa expirarea duratei normate de functionare.

Relatia munca-capital in eficienta activelor fixe

- productivitatea medie a muncii,

- intensitatea capitalistica a muncii.

Daca     < 1 <

= 1 =

> 1 >

Valoarea medie anuala a activelor fixe se coreleaza si cu situatia profitului (gradul de profitabilitate a activelor fixe).

, - profitul

trebuie sa fie mai mare decat pentru a avea eficienta.

,                - profitul mediu

trebuie sa fie mai mare decat pentru a avea eficienta.

Analiza folosirii utilajului de productie

Utilajul de productie constituie categoria principala de mijloace fixe inscrise in balanta si care determina capacitatea de productie a intreprinderii.

Capacitatea de productie este volumul maxim al productiei care poate fi obtinut in conditiile:

utilizarii complete si eficiente a utilajelor disponibile;

utilizarii integrale a fondului de timp de functionare;

randamentului maxim al utilajului.

Obiectivul analizei utilajului cuprinde:

aspecte care vizeaza folosirea deplina dpdv. al numarului de utilaje si timpului de functionare. Aceasta constituie calea extensiva de crestere a productiei.

aspecte care vizeaza eficienta si randamentul de functionare a utilajului si care trebuie comparate cu volumul productiei - calea intensiva de crestere a productiei.

Utilajul de productie se poate afla in una din situatiile:

utilaj existent - U_e;

utilaj instalat - U_i;

utilaj efectiv in functiune - U_f.

Gradul de instalare

100 - G_i = rezerva din neinstalare.

Gradul de folosire

100 - G_fol. = rezerva din nefolosire

Gradul de functionare

100 - G_fct. = rezerva din nefunctionare.

Se poate calcula productia aferenta utilizarii incomplete a utilajului. Rezervele se constituie in cai de crestere a productiei.

a) Analiza timpului de functionare a utilajului

Se intocmeste "Balanta timpului de functionare a utilajului", in care timpul (T) este exprimat in masini-ore.

Gradul de utilizare a timpului de functionare a utilajului este dat de coeficientul de utilizare extensiva:

1. coef. extensiv 1 al timpului calendaristic:

2. coef. extensiv 1 al timpului maxim disponibil:

3. coef. extensiv 3 al timpului de regim: .

,                          n - nr. de utilaje.

T_{maxim disponibil} = T_{calendaristic} - (Sarbatori + Zile de repaus legal).

T _{de regim} = T_{maxim disponibil} - Intreruperi pt. revizii periodice si reparatii capitale.

T_efectiv = T _{de regim} - (Intreruperile accidentale + T de reconditionare a rebuturilor).

Coeficientii extensivi < 100 (diferenta pana la 100% o constituie rezervele).

Analiza utilajului in cadrul schimburilor

Se calculeaza coeficientul mediu al schimburilor:

1 < ≤ 3.

Cu cat se apropie de 3, cu atat este mai bine utilizat regimul de schimburi.

- reflecta utilizarea efectiva a regimului de schimburi.

b) Analiza utilizarii intensive a utilajului

Utilizarea intensiva este o cale de crestere a productiei care vizeaza imbunatatirea randamentului de functionare a masinilor si instalatiilor din dotare.

Daca utilizarea extensiva este limitata in timp, in cazul utilizarii intensive intervin mai multi factori, drept urmare avem mai multe cai de crestere a productiei.

Indicatorii utilizarii intensive, alaturi de cei ai utilizarii extensive, se folosesc in calculul capacitatii de productie a intreprinderii.

Aprecierea utilizarii intensive difera de la o ramura la alta, in cadrul fiecarei ramuri sau intreprinderi existand indicatori specifici.

pentru productie omogena (ex. centrale electrice) - se calculeaza un coeficient de utilizare intensiva:

          

C_i - randamentul utilajului instalat;

Q_ef - productia efectiv obtinuta;

Q_max - productia maxima pe unitatea de utilaj si de functionare (din cartea tehnica).

Productia efectiva poate creste numai prin imbunatatirea randamentului.

in alte ramuri (ex. furnale, industrie chimica) utilizarea intensiva se calculeaza printr-un coeficient intensiv.

V_u - volumul utilajului (caracteristica principala a utilajului).

Randamentul mediu orar al utilajului:

Randamentul utilizarii utilajelor intervine in calculul indicatorilor fizici si valorici ai productiei, precum si in calculul altor indicatori financiari (cost de productie, beneficiu, rata rentabilitatii) care contin ca element rpincipal volumul productiei.

Analiza folosirii suprafetelor de productie

Suprafata intreprinderii constituie unul din factorii care intra in calculul capacitatii de productie.

Dupa destinatii, suprafata unei intreprinderi cuprinde mai multe categorii:

suprafata productiva ocupata de utilaje;

suprafata destinata depozitelor si magaziilor;

suprafata destinata atelierelor de reparatii si intretinere;

suprafata administrata.

Factorul principal in cadrul capacitatii de productie este suprafata productiei care, la randul ei, se coreleaza cu volumul productiei.

Principalii indicatori de apreciere a utilizarii suprafetei de productie sunt:

ponderea suprafetelor productive in totalul suprafetei (g_p);

nr. de utilaje instalat pe unitatea de suprafata (n);

randamentul mediu orar al utilajului ().

S_p - suprafata productiva.

Daca

Analiza activelor circulante

Activele circulante sunt: materii prime, materiale, combustibili, energie.

In analiza activelor circulante ne intereseaza 3 probleme:

situatia aprovizionarii tehnico-meteriale a intreprinderii cu materii prime, materiale, combustibili, energie;

situatia stocurilor de materiale;

analiza utilizarii resurselor materiale in legatura cu volumul productiei.

Situatia aprovizionarii urmareste 2 aspecte:

respectarea termenelor de aprovizionare cu materiale de catre furnizori. Rezulta aprovizionarea ritmica a productiei si este una din conditiile ritmicitatii productiei.

respectarea cantitatilor si sortimentelor prevazute in contracte in legatura cu necesarul de resurse materiale zilnic, lunar si trimestrial.

Stocurile sunt de siguranta si curente - asigura continuitatea productiei.

Indicatorii de utilizare a resurselor materiale si energetice se impart in:

indicatori tehnici - dependenti de specificul si particularitatile procesului de fabricatie.

indicatori economici - caracterizeaza efectul consumurilor. Acestia sunt:

consumul specific - reflecta consumul de materiale pe unitatea de produs fizic:

;   ; .

randamentul materialelor consumate

In analiza ne intereseaza evolutia in timp a consumului specific. Aceasta se refera la materiile prime si materialele directe.

Pentru anumite sortimente de materiale, indicele consumului specific se poate exprima prin recalcularea la volumul fizic efectiv:

Legatura dintre consumul specific si volumul productiei se exprima astfel:

> 0 si M = ct Cs₁ < Cs₀

Cs = ct M₁ > M₀

I_M > I_Cs

O marime care se afla in relatie cu consumul specific este costul mediu.