Eficienta economica a utilizarii factorului de productie "munca" in agricultura

EFICIENTA ECONOMICA A UTILIZARII FACTORULUI DE PRODUCTIE "MUNCA" IN AGRICULTURA

Munca este reprezentata pe ansamblu de persoane care in decursul unei perioade date exercita sau cauta sa exercite o activitate profesionala remunerata.

Din punct de vedere economic munca reprezinta un element al cheltuielilor de productie a carui efect este cuantificat cu ajutorul indicatorului  "productivitatea muncii".

Acest indicator masoara eficacitatea cheltuirii muncii in procesul de productie si reprezinta timpul de munca cheltuit pentru producerea unei unitati de produs sau cantitatea de produse obtinute in unitate de timp.

Productivitatea muncii se poate calcula folosind mai multe metode: metoda unitatilor naturale (fizice), metoda unitatilor conventionale si metoda unitatilor valorice.

1. Metoda unitatilor naturale (fizice) se utilizeaza in cazul unei productii omogene sau a unui singur produs. Relatia de calcul este urmatoarea:

, in care:

W - productivitatea muncii;

Qt - productia totala sau volumul total de lucrari;

T - fondul total de timp de munca consumat - ore-om.

Inconvenientul acestei metode consta in faptul ca nu se ia in calcul si productia secundara, care se obtine cu acelasi fond de timp de munca cheltuit. Metoda se limiteaza la determinarea productivitatii muncii pe produs, nefiind posibila calcularea acesteia pe ramuri sau unitati agricole (tab. 2.1).

2. Metoda unitatilor conventionale se utilizeaza in cazul calcularii productivitatii muncii la un grup de produse sau activitati asemanatoare, care se transforma in unitati conventionale cu ajutorul unor coeficienti de echivalenta specifici (tab. 2.2). Relatia de calcul este urmatoarea:

in care:

Q_i - cantitatea din produsul "i", unde i = 1,2, ., n;

K_i - coeficientul de echivalare a produsului "i" in unitati conventionale;

T_i = fondul de timp de munca consumat pentru produsul "i".

Tabelul 2.1

Calculul productivitatii muncii in unitati naturale (fizice)

si valorice

Metoda unitatilor valorice se utilizeaza atunci cand  exista o diversitate de produse de natura diferita, care au ca singur element comun - valoarea, exprimata prin pret, dand astfel posibilitatea ca intreaga productie obtinuta (principala, secundara, neterminata) sa se transforme in RON (tab. 2.1). Se exprima cu ajutorul a doi indicatori (productia finala, respectiv marja bruta realizata la o unitate de timp de munca cheltuita):

in care:

P_fi - productia finala a produsului "i", unde i = 1, 2, , n;

Mb -Marja bruta obtinuta la produsul "i", unde i = 1, 2, , n.

Tabelul 2.2

Calculul productivitatii muncii in unitati conventionale

Preturile de evaluare a produselor agricole pot fi diferite. De aceea, pentru a nu influenta rezultatul final, toate produsele si activitatile trebuiesc evaluate cu aceeasi categorie de pret.

Metoda unitatilor valorice prezinta avantajul evidentierii calitatii produselor, dand posibilitatea calcularii productivitatii muncii atat pe produs, pe lucrare, pe ramura de productie, pe sector, cat si pe intreaga agricultura. De asemenea, permite compararea nivelului productivitatii muncii atat pe produs, cat si pe unitati si ramuri de productie din zone cu conditii de clima si sol asemanatoare.

In agricultura, productivitatea muncii este influentata de factorii naturali. De aceea, in anumite zone de productie, la acelasi fond de timp de munca consumat, se pot obtine rezultate diferite. Acest fapt impune ca indicatorii productivitatii muncii sa se calculeze pe zone de productie agricola, unde conditiile de realizare a productiei sunt asemanatoare. De asemenea, pentru a elimina influenta conditiilor pedoclimatice este absolut necesara utilizarea datelor medii pe o perioada de cel putin 3-5 ani.

Pe langa indicatorii directi, analiza productivitatii muncii poate fi completata si cu alti indicatori (indirecti). Acestia se folosesc pentru caracterizarea productivitatii muncii pe lucrari sau unitati de productie.