|
|
|
TRATAT DE DREPT CONSTITUTIONAL COMPARAT - Prezentare sintetica a principalelor idei cuprinse in lucrare
Cercetarea comparativa a regimurilor constitutionale ale diferitelor tari prezinta o considerabila insemnatate teoretica si practica. Ea permite, pe de o parte, degajarea unor principii comune, identificarea institutiilor necesare oricarui stat de drept iar, pe de alta parte, sub aspectul tehnicii juridice, inlesneste procesul de elaborare si de definitivare a mecanismelor constitutionale.
De aceea, tratatul de drept constitutional comparat a fost conceput - din dorinta de a da satisfactie atat exigentelor unei cercetari teoretice, cat si cerintelor efectuarii unor analize practice pertinente pe tari si sisteme constitutionale - in patru parti: Partea I-a, consacrata unor probleme teoretice generale, Partea II-a, cuprinzand analiza principalelor sisteme constitutionale (prezidentiale, semiprezidentiale, parlamentar si directorial), Partea III-a, dedicata unor sisteme politice de tranzitie (Rusia si fostele tari socialiste europene) si Partea IV-a, care se refera la sisteme constitutionale prezentand particularitati istorice si politice (dominioane si foste dominioane britanice, tari socialiste, tari afro-asiatice).
In cadrul primei parti, dedicata unor probleme teoretice generale, este evidentiat mai intai obiectul si insemnatatea studiului dreptului constitutional comparat, pentru a se efectua apoi anumite delimitari conceptuale si evidentia metodologia, interesul practic si functiile dreptului comparat, cu speciala privire la dreptul public.
Incercand sa infatiseze o definitie proprie a dreptului constitutional comparat, autorii ajung la concluzia ca acesta reprezinta o subramura a dreptului comparat in general, ramura independenta, corelata cu sistemele de drept nationale, avand ca obiect compararea in special a institutiilor politico-statale, precum si a tehnicilor de elaborare a constitutiilor in scopul identificarii celor mai bune cai si metode de perfectionare a propriilor reglementari constitutionale.
Odata stabilit obiectul, metoda si domeniul de actiune al dreptului constitutional comparat, cercetarea examineaza particularitatile regimurilor politice si constitutionale, efectuand totodata o analiza comparativa a rolului si locului ocupat in cadrul acestora de principalele institutii ale statului (Parlamentul, seful statului, Guvernul, justitia etc.). Tot aci sunt evaluate modalitatile in care anumite concepte fundamentale se regasesc si se aplica in sistemele analizate (democratia, drepturile omului, controlul de constitutionalitate, puterea constituanta originara si puterea constituanta derivata, tehnicile de revizuire a Constitutiei).
Pornind de la diviziunea - considerata 'traditionala' - a regimurilor constitutionale in regimuri prezidentiale, regimuri semi-prezidentiale, regimuri parlamentare si regimuri directoriale, autorii cerceteaza, in continuare, in mod comparativ un numar de 50 de constitutii, evidentiind trasaturile specifice si particularitatile acestora. Analiza se concentreaza, in mod prioritar, asupra celor mai vechi si celor mai reprezentative regimuri, considerate tipice pentru respectivul tip de sistem constitutional (S.U.A. pentru regimurile prezidentiale, Franta pentru regimurile semi-prezidentiale, Marea Britanie pentru regimurile parlamentare, Elvetia pentru regimul directorial). Pe baza unei investigatii atente, folosindu-se tehnicile de drept comparat, sunt puse in lumina in special influentele pe care aceste tipuri de regimuri constitutionale le-au exercitat asupra dezvoltarii constitutionale a diferitelor tari si in mod special asupra fostelor tari socialiste care si-au elaborat noi legi fundamentale, dupa 1990.
Cercetarea regimurilor prezidentiale acorda un loc proeminent analizei Regimului politic si constitutional din S.U.A. Pornind de la principiile democratice enuntate de marii ganditori, care au pus bazele democratiei americane si, in special de la ideea lui Lincoln ca 'nici un om nu este suficient de bun pentru a guverna un alt om fara consimtamantul acestuia', autorii releva modul in care aceste mari comandamente se reflecta in sistemul american de guvernare. In continuare sunt trecute in revista documentele programatice ale dreptului constitutional american, care preconizau 'un guvern de legi si nu un guvern de oameni', sunt analizate prevederile Constitutiei din 1787, subliniindu-se conditiile politice care au dus la elaborarea acesteia si la fundamentarea unui set de principii perene, pe care se intemeiaza intreaga organizare constitutionala. Sunt relevate, in mod deosebit, particularitatea sistemului electoral american, pozitia Presedintelui in sistemul separatiei puterilor, dinamica relatiilor dintre Presedinte si Congresul S.U.A., precum si rolul opiniei publice in asigurarea unui control eficient - si adesea decisiv - asupra activitatii membrilor Congresului. Se insista asupra bicameralismului sistemului parlamentar american, explicandu-se ratiunile care au dus la adoptarea acestuia, legat in special de structura federala de stat. Este analizata procedura de adoptare a legilor in sistemul in vigoare in S.U.A., statutul parlamentarilor si raporturile dintre cele doua Camere care alcatuiesc Congresul american. Un rol deosebit de important este acordat puterii judecatoresti, si in special Curtii Supreme a S.U.A., practicii acesteia si contributiei pe care ea o aduce la respectarea legalitatii si a ideilor statului de drept. Cercetarea releva mecanismul raporturilor dintre statul federal american si statele federale, pornind de la istoria si evolutia fundamentarii acestor relatii. Se arata, totodata, cum functioneaza practic, in actualul moment, repartitia de competente intre puterea centrala a S.U.A. si drepturile statelor federate. Relevandu-se valoarea experientei americane, se arata cum in conditii specifice, Constitutiile Braziliei, Argentinei, Mexicului, Venezuelei, Republicii Chile si Filipinelor au preluat modelul prezidential de guvernare, aplicandu-l si realizandu-l practic in functie de elementele concrete si traditiile lor nationale.
Analiza regimurilor semi-prezidentiale acorda un spatiu substantial Regimului politic si constitutional al Frantei. Pe baza unei ample analize istorice - de la istoricul 'L'Etat c'est moi' pana la 'faptul majoritar' si 'tehnica coabitarii' intre Presedinte, primul ministru si Parlament, mai ales cand acestia exprima optiuni politice diferite - este relevata pozitia Constitutiei din 1958 in sistemul reglementarilor de diverse tipuri pe care le-a cunoscut Franta. O insemnatate dintre cele mai mari se acorda institutiei prezidentiale, relevandu-se nu numai rolul deosebit care revine Presedintelui in sistemul actualei Constitutii franceze, dar si mecanismul relatiilor dintre acesta si puterile statului. Ilustrativa pentru vitalitatea si adaptabilitatea institutiilor franceze este aplicabilitatea prevederilor Constitutiei din 1958 - conceputa initial ca o constitutie 'gaullista' - in conditiile radical schimbate in care presedintele si primul ministru au apartinut unor tendinte politice diferite. Cercetarea analizeaza natura si implicatiile puterilor conferite Presedintelui francez de art.16 din Constitutie, iar in ce priveste Guvernul, prezinta specificitatea 'competentei reglementare' si rolul ordonantelor in dreptul constitutional francez. Cu referire la sistemul parlamentar este evidentiata trasatura mecanismului francez de organizare a vietii parlamentare bicamerale, sub forma multi-cameralismului, relevandu-se atat diferenta de atributii si de pozitie politica intre Adunarea Nationala si Senat, cat si valoarea celei de 'a treia Camere' a Parlamentului francez - Consiliul Economic si Social. In cadrul analizei sistemului politic francez se acorda o atentie cuvenita rolului si importantei Consiliului Constitutional ca aparator al Constitutiei si garant al institutiilor statului de drept. In aceasta parte a lucrarii sunt analizate, in continuare, sistemele constitutionale din Romania, Finlanda, Portugalia si Austria, care prezinta insemnate similitudini, dar si diferentieri fata de sistemul francez.
Analiza regimurilor parlamentare se concentreaza in special in jurul Sistemului constitutional britanic, cu care prilej este evidentiata valoarea si traditiile institutiilor constitutionale ale acestei tari. In lucrare se insista asupra contributiei pe care documente istorice de mare rezonanta, care si-au pastrat peste secole vigoarea si importanta, precum Magna Charta (1215), Habeas Corpus Act (1679) si Bill of Rights (1689) au adus-o la fundamentarea intregului sistem al drepturilor si libertatilor. In continuare, este examinat rolul Camerei Comunelor si al Camerei Lorzilor (aflata in plina reforma), pozitia Reginei in sistemul constitutional britanic si prerogativele sale, mecanismul de elaborare a legilor, rolul partidelor, organizarea parlamentara - insistandu-se asupra unor institutii specifice britanice precum 'guvernul fantoma', institutia 'liderului politic' - aducandu-se totodata in discutie si unele elemente privind administratia locala. In continuare sunt examinate constitutiile unor tari avand regimuri parlamentare precum: Belgia, Germania, Italia,Spania, Japonia, Danemarca, Olanda, Grecia, Israel s.a.
O parte deosebit de consistenta a lucrarii este consacrata Regimului constitutional al Rusiei si al fostelor tari comuniste din Europa de Rasarit.
Cercetarea releva pe larg evolutiile sistemului politic din Rusia si fosta U.R.S.S., analizeaza diferitele tipuri de constitutii (1918, 1936, 1977), raportandu-le in toate cazurile la conditiile politice si sociale existente in momentele respective. Este pus in lumina procesul de transformari ce a avut loc in perioada lui Mihail Gorbaciov, diferitele proiecte de reorganizare constitutionala avansate in anii 1987-1991, sunt analizate conditiile care au dus la destramarea U.R.S.S. si la crearea unui nou sistem de relatii intre fostele republici unionale devenite pe deplin state independente. Totodata, sunt puse in lumina evolutiile politice importante care au dus la adoptarea Constitutiei din 1993, noile dimensiuni ale sistemului parlamentar sovietic, profilul noii institutii prezidentiale, importanta crearii Curtii Constitutionale a Rusiei, ca o expresie a prioritatii valorilor statului de drept.
Un capitol distinct analizeaza evolutia constitutionala a unor state care au facut parte din fosta Uniune Sovietica - Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Moldova - relevandu-se particularitatile specifice ale edificarii noilor structuri si mecanisme constitutionale, in vigoare actualmente in aceste tari.
Cercetarea sistemelor constitutionale ale fostelor tari comuniste continua cu analiza reglementarilor din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia (devenita Cehia si Slovacia), Polonia, Ungaria si fosta Iugoslavie, relevandu-se diversitatea tehnicilor folosite pentru efectuarea reformelor constitutionale (constitutii noi in majoritatea statelor foste socialiste, dar si adaptarea sau 'amendarea' constitutiilor anterioare - in Ungaria si o perioada de timp in Polonia). Estimandu-se ca tarile foste socialiste din Europa de Rasarit au intreprins importante succese pe drumul edificarii institutiilor statului de drept, se releva practic cum functioneaza acestea in fiecare caz si se cauta a se identifica, din punct de vedere tehnic-legislativ, principalele influente care s-au inregistrat in aceste tari in procesul de renastere a constitutionalismului. Se releva, cu acest prilej, ca in principal s-au inregistrat trei tipuri de influente: franceza, germana si americana, care au fost avute in vedere de autorii noilor constitutii.
In contextul lucrarii, autorii aorda o insemnatate cuvenita procesului constitutional din Romania, relevand valoarea traditiilor si a conceptiilor scolii romanesti de drept constitutional, diversele tipuri de constitutii pe care Romania le-a cunoscut pe parcursul istoriei sale, diferitele filiatii de idei politice si constitutionale pe care ganditorii si oamenii politici romani le-au receptionat in mod creator, in baza principiului 'institutiile unui popor nu au valoare decat daca ele sunt opera nationala a acestui popor' (Paul Negulescu si George Alexianu). Sunt relevate optiunile democratice ale tarii dupa Revolutia din Decembrie 1989, fazele elaborarii Constitutiei din 1991, metodologia urmata pentru adoptarea acestui document, receptionarea unor principii de drept constitutional general si de drept international public, estimandu-se in mod pozitiv valoarea noilor mecanisme create pentru apararea drepturilor cetatenilor. Referindu-se la noua calitate a Romaniei de membra a Uniunii Europene din ianuarie 2007, lucrarea pune in evidenta cai si directii de actiune pentru intarirea ordinii constitutionale, pentru asigurarea respectului principiilor statului de drept, subliniind in acest context valoarea unor reglementari normative care intregesc, dezvolta si asigura o corecta aplicare a principiilor constitutionale. Autorii mai releva, insa, cu deplin realism, si posibilitatile practice, care nu sunt inca nici pe departe epuizate, de intarire a respectului pentru ordinea constitutionala, de afirmare tot mai puternica a legalitatii, pentru combaterea prin mijloace eficiente a violentei, coruptiei, a oricarui tip de abuzuri si pentru garantarea prin mecanisme cat mai adecvate a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Actuala editie a Dreptului constitutional comparat, - a patra - substantial imbunatatita fata de editiile anterioare si dimensionata la cerintele unui tratat - atat sub aspectul informarii cat si al ariei de cuprindere - mai include si analize consacrate unor sisteme politice si constitutionale unor dominioane si foste dominioane britanice (Canada, Australia, Noua Zeelanda, Republica Sud-Africana si India), ale unor actuale tari socialiste (China, Cuba, Coreea de Nord si Vietnam, precum si ale unor tari afro-asiatice, care se remarca prin elemente de specificitate: Egipt, Nigeria, Tanzania, Republica Democratica Congo - in lumina noii Constitutii din 2006 -, Republica Sud-Africana, India, Iran si Irak, dupa adoptarea noii Constitutii din 2006.
Capitolul conclusiv al lucrarii, intitulat sugestiv « Reforma constitutionala - cerinta necesara pentru statele membre la Uniunea Europeana. Tratatul Constitutional si dreptul Constitutional si dreptul constitutional european » releva sistemul de relatii ce exista intrre ordinea juridica comunitara si dreptul constitutional al statelor membre, in conditiile aplicarii principiilor primordialitatii dreptului comunitar si al aplicabilitatii sale directe, precum si a respectului subsidiaritatii. Sunt infatisate modalitatile practice folosite de statele membre pentru a asigura o sincronizare intre ordinea lor juridica interna - in special constitutionala - si dreptul comunitar.
Cat priveste dreptul constitutional european, cercetarea subliniaza ca, in actuala etapa a evolutiei relatiilor comunitare - cand Tratatul Constitutional European nu a intrat inca in vigoare, datorita referendumurilor negative din Franta si Olanda - acesta se infatiseaza mai mult ca un set de reguli orientative, definind principii generale fundamentale de organizare politica, iar nu reguli de detaliu, consacrand reglementari supranationale.
Concluziile cercetarii evidentiaza valoarea si insemnatatea dreptului constitutional comparat nu numai pentru cercetatori, juristi, oameni politici, dar si pentru toti cei interesati sa cunoasca si sa inteleaga schimbarile constitutionale produse in viata diferitelor tari. Se releva, cu deosebire, importanta dreptului constitutional comparat pentru noile state membre ale Uniunii Europene - printre care si Romania -, care urmeaza sa efectueze modificari constitutionale in scopul alinierii lor la standardele si exigentele comunitare.
Prezenta editie a Tratatului de Drept constitutional comparat este insotita - in afara de sinteze in limbile engleza si franceza - inserate chiar la inceputul lucrarii - si de un sumar in limba franceza, precum si de traducerea unor Constitutii si altor documente constitutionale relevante din S.U.A., Marea Britanie, Franta, Italia, Germania, Rusia, Japonia si Elvetia, care sunt integrate la capitolele respective.
