|
|
|
Trasaturile dreptului comunitar
Normele comunitare au un caracter supranational, acesta reiese din faptul ca ele sunt elaborate si adoptate in cadrul unor organizatii specializate formate din mai multe state suverane.
Elaborarea normelor juridice cu caracter international, emise in cadrul organismelor europene, este posibila in primul rand datorita activitatilor normativ-legislative ale institutiilor europene specializate. Aceste institutii sunt compuse si constituite din membrii delegatiilor statelor membre, care coopereaza si dezvolta o activitate comuna de legiferare, necesara si utila tuturor statelor membre. Fiecare delegatie a statelor membre in indeplinirea activitatilor in cadrul organismelor europene isi indeplinesc atributiile in scopul dezvoltarii Uniunii Europene dar fara a neglija interesele propriului stat si natiuni. De aceea se recunoaste pe de o parte caracterul supranational al acestor norme comunitare, iar pe de alta parte se recunoaste suveranitatea statelor care isi exprima punctul de vedere si vointa in elaborarea, promovarea si apararea normelor comunitare.
Legislatia comunitara se aplica direct (per se) in statele membre la data intrarii lor in vigoare fara vreo alta formalitate(intaietate), deoarece normele comunitare sunt integrate direct in dreptul intern acest fapt datorandu-se unui principiu general al dreptului care prevede ca dreptul international are prioritate fata de dreptul intern.
Valoarea normelor comunitare este recunoscuta si se materializeaza prin directa sa aplicare asupra cadrului intern. Astfel in cazul unui conflict intre legea comunitara si cea interna castig de cauza are legea comunitara. Aceasta trasatura are si o directa legatura cu caracterul supranational.
Legislatia comunitara are un caracter dublu: international prin subiect si intern prin obiect. Partile care adopta reglementarile internationale sunt statele membre ale diferitelor organisme internationale specializate, acestea vizand transpunerea deciziilor adoptate in legislatia fiecarui stat in parte pentru armonizarea reglementarilor. Astfel, caracterul international este dat de forma de prezentare a normelor comunitare care iau nastere in cadrul unor organizatii internationale specializate si ca urmare a manifestarii de vointa statelor care fac parte din aceste organizatii in procesul de elaborare a normelor comunitare.
Caracterul intern este dat asa cum s-a aratat, de obiectul dreptului comunitar care nu isi poate gasi aplicabilitatea decat daca isi gaseste materializarea concreta prin adoptarea sa in legislatia nationala a fiecarui stat. Altfel adoptarea la nivel comunitar a unor norme ce apara si promoveaza anumite valori sociale nu au nici o importanta si nici o valoare deoarece acestea nu pot sa isi produca efectele concrete asupra cetatenilor sau statelor in relatiile dintre acestia/acestea, daca legislatia interna nu promoveaza valorile aparate prin norma comunitara.
Caracterul international rezulta din procedura de adoptare. Normele dreptului comunitar sunt adoptate prin vot in cadrul organismelor internationale, acestea nefiind impuse doar de catre un singur stat.
Statele se bucura de egalitate in ceea ce reprezinta exprimarea vointei in procesul de adoptare a unor norme juridice, ceea ce inseamna ca unele state nu pot fi constranse sub nici o forma de alte state sa isi exprime votul intr-un sens sau altul. Ele isi vor exprima vointa liber ca o forma de manifestare dar si de garantare a suveranitatii lor. Astfel prin vointa internationala a statelor, exprimata in cadrul acestor organizatii specializate, se vor crea si naste norme juridice care isi vor gasi aplicabilitatea pe teritoriul mai multor state ca urmare a ratificarii acestor norme de statele in cauza.
Aplicabilitatea imediata reprezinta faptul ca nu este necesara o formula speciala de introducere a dreptului comunitar in ordinea juridica interna; dreptul comunitar se integreaza automat din momentul intrarii in vigoare, in dreptul intern al statelor membre, fara a fi introdus in dreptul national prin ratificare sau alt procedeu; normele comunitare, asa cum am aratat mai sus, au valoare diferita, daca avem in vedere forma lor de materializare. Unele dintre ele, precum regulamentele se aplica in mod direct in legislatia interna a statelor comunitare, insa altele de o valoare mai mica isi vor produce efectele numai ca urmare a implementarii lor in cadrul intern legislativ a statelor ca urmare a procesului de armonizare a legislatiei comunitare la nivelul Uniunii Europene. Faptul ca exista norme comunitare care se aplica automat in legislatia interna, ne permite sa concluzionam nu doar ca aceasta trasatura a normelor comunitare este specifica doar acestei ramuri de drept, ci si ca este o trasatura definitorie esentiala pentru dreptul comunitar.
Efectul direct este dat de dreptul oricarei persoane de a invoca direct o dispozitie comunitara pentru apararea propriilor drepturi. O persoana lezata in drepturile sale poate apela la institutiile competente privind protectia dreptului si libertatilor persoanei create in cadrul organizatiilor internationale.
