Metode de rezolvare diplomatica

Metode de rezolvare diplomatica

De-a lungul timpului au evoluat mai multe procese si proceduri de a rezolva problemele si disputele diplomatice

Arbitrajul si medierea: Uneori natiunile recurg la arbitrajul international cand sunt puse in fata unei controverse ce nu poate fi rezolvata usor. Pe parcursul istoriei, nu au existat proceduri oficiale sau formale de a rezolva aceste dispute si de obicei erau rezolvate prin aplicarea unor principii generale sau a protocolului legat de o lege internationala.

Uneori acestea luau forma arbitrajului sau medierii formale. In asemenea cazuri o comisie formata din diplomati era convocata pentru a asculta toate fetele problemei si pentru a lua o hotarare bazata pe legile internationale. In epoca moderna, acest tip de probleme sunt rezolvate la Curtea Internationala de Justitie de la Haga sau alte comisii formale, agentii si tribunale, sub conducerea UE. Un exemplu este Tratatul Hay-Herbert, decretat dupa ce Statele Unite ale Americii si Marea Britanie au supus medierii internationale o disputa in privinta granitei SUA- Canada.

Conferintele: Alteori, solutionarea poate veni prin convocarea unei conferinte internationale. In asemenea cazuri sunt mai putine reguli de baza si mai putine aplicatii formale ale legii internationale. Totusi, se asteapta ca participantii sa se ghideze singuri in principiile corectitudinii, logicii si protocolului international. Unele exemple de conferinte oficiale sunt: Congresul de la Viena[1] (1815)- dupa infrangerea lui Napoleon, au fost ridicate foarte multe chestiuni diplomatice ce asteptau sa fie rezolvate. Acestea includeau forma hartii Europei, hotararea pretentiilor nationaliste si politice ale unor grupuri etnice ce-si doreau sa aiba autonomie politica, rezolvarea cerintelor mai multor puteri europene.Congresul de la Berlin[2]: (13 iunie- 13 iulie 1878) a fost o intalnire dintre Marile Puteri din Europa si conducatorii Imperiului Otoman in Berlin in anul 1878. La inceputul razboiului ruso-turc (1877-1878), telul intalnirii a fost recunoasterea conditiilor din Balcani.

Negocierile: Uneori natiunile recurg la negocieri oficiale pentru a rezolva o disputa dintre mai multe natiuni. Acestea sunt similare conferintelor mentionate mai sus, deoarece nu exista reguli sau proceduri speciale prestabilite. Totusi exista un set de principii generale care ajuta la definirea cursului unei astfel de proceduri. De exemplu: Acordul de la Camp David stabilit in 1978 de catre presedintele Jimmy Carter la Camp David pentru a ajunge la o intelegere intre prim-ministrul Mechaem Begin al Israelului si presedintele Anwar Sadat al Egiptului. Dupa saptamani de negocieri, acordul a fost semnat , acest lucru ducand la semnarea Tratatului de Pace dintre Israel si Egipt din 1979.

Tratatul de la Portsmouth[3], decretat dupa ce presedintele Theodore Roosevelt a adunat delegatii Rusiei si ai Japoniei pentru a se hotari in legatura cu razboiul ruso-japonez. Interventia lui Roosevelt a aplanat conflictul, in cele din urma acesta castigand premiul Nobel pentru Pace.

. Recunoasterea diplomatica

Recunoasterea diplomatica este un factor foarte important in determinarea independentei unui stat. Timp de multe decenii dupa ce a fost declarata independenta, chiar si cei mai apropiati aliati ai Republicii Olandeze refuzau sa ii acorde recunoastere totala. Astazi exista un numar mare de entitati independente fara recunoastere larg raspandita, cum ar fi Autoritatea Palestiniana, care isi are propriul serviciu diplomatic, dar cu toate acestea, reprezentantilor palestinieni din unele tari vestice nu le este acordata imunitate diplomatica, iar misiunile lor sunt numite delegatii. Alte tari nerecunoscute includ Abkhazia, Transnistria, Nagorno Karabakh si Republica Turca a Ciprului de Nord.