Practica Judiciara

Practica Judiciara

1.Prin decizia penala nr.370 din 26 octombrie 1994, Curtea de Apel Bacau a solutionat recursul inculpatului D.S. condamnat , impreuna cu alti inculpati , pentru tilharie prin sentinta penala nr.813 din 20 aprilie 1994 a Judecatoriei Piatra Neamt , dup ace apelul formulat a fost respins prin decizia penala nr.309 din 10 august 1994 de Tribunalul Neamt.

In fata instantei de recurs, aparatorul inculpatului a sustinut ca din dosarul cauzei nu rezulta ca inculpatul a fost asistat de aparator la data cind s-a luat masuraarestarii preventive si a dat prima declaratie. Ca atare, se solicita casarea hotaririlor si trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmaririi penale. Instanta de recurs , cu majoritate de voturi a admis acest motiv de recurs.

Din actele aflate in dosarul de urmarie penala, motiveaza instanta de recurs, rezulta ca D.G. a fost retinut 24 de ore in baza ordonantei de retinere din 17 decembrie 1993 emisa de organul de politie pina la 18 decembrie 1993, ora 17 .La data de 18 decembrie 1993 ,Parchetul de pe linga Judecatoria Piatra zneamt a amis mandatul nr.296 prin care se dispune arestarea preventive a invinuitului pe teremen de 5 zile cu incepere de la 18 decembrie 1993 la 23 decembrie 1993 ata la care s-a emis un nou mandate de arestare valabil pina la 17 ianuarie 1994.Inclupatului I s-a luat prima declaratie(scrisa de el personal) la data de 17 decembrie 1993, la Politie si a doua declaratie.In aceeasi zi , scrisa de lucratorul de politie si semnata de inculpate, fara insa ca aceasta sa fie asistat de aparatorul ales sau de unul numit din oficiu.

In acest fel, sustine instanta de recurs, organelle de urmarire penala au inclcat prevederile art.6 alin.5 C.pr.pen. care prevad ca organelle juridicare au obligatia saincunostinteze pe invinutit sauinculpat, inainte de a I se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se acesta si in procesul - verbal de ascultare ,mentiune care lipseste din preambulul ambelor declaratii specificate mai sus.

Acelasi text de lege mai prevede ca in onditiile si cazurile prevazute de lege, organelle judiciare sunt obligate sa se ia masuri pentru asigurarea asitentei juridice, daca invinuitul sau inculpatul nu are aparator ales (ca in speta).

Conform art.197 alin. 2 C.pr.penala., sunt prevazute sub sanciunea nulitatii, intre altele, dispozitiile referitoare la asistarea inculpatului de catre aparator, iar potrivit alin.3 al aceluiasi articol, nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod.

Instanta de recurs mai argumenteaza lipsa de temei a sustinerii ca aceasta nulitate se acopera prin prezenta avocatului la ascultarea inculpatului ca a avut loc la 22 decembrie 1993 cu ocazia preluarii mandatului de arestare preventive cu inca 24 de zile, precum si la prezentarea materialului de urmarire penala, pentru ca inculpatului, prin neasigurarea exercitarii depline a drepturilor sale procesuale, I s-a adus o vatamare care atrage nulitatea actelor de urmarire penala, mai ales ca in motivele de recurs neaga participarea sa la lovirea victimei.

Instatnta de recurs constata, totodata, ca toti martorii au fost audiati la data de 17 decembrie 1993, fara ca inculpatul sa fie de fata si nici vreun aparator numit din oficiu, desi exista obligatia organelor de urmarire penala sa ia aceasta masura sis a-l incunostinteze pe avocat de data si locul unde urma sa fie audiati martorii conform art.172 C.pr.pen.

Ca atare, instanta a admis recursul, conform art.385 ind.15 pct.2 C. pr. pen. Si desfintind decizia atacata si in parte sentinta penala nr.813 din 20 aprilie 1994, numai cu privire la inculpatul D.G. si in baza art. 385 ind.16 aliniat 2 cu referire la art.380 C.pr. penala s-a dispus restituirea cauzei procurorului in vederea refacerii urmaririi penale, conform art.333 C. pr. penala.

Totodata, potrivit art.385 ind.17, alin.2, raportat la art.382 alin. Ultimo C.pr. penala instanta a mentinut starea de arrest a inculpatului .

2.Casare cu trimitere spre rejudecare, lipsa de procedura cu inculpatul la judecarea apelului.

In culpatul se afla internat in spital la data judecarii apelului, dar a fost citat la domiciliu, cauza fiind judecata cu lipsa de procedura. In aceste conditii, hotarirea era lovita de nulitatea prevazuta de art.197 alin.1, Cod. Procedura penala, motiv pentru care s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

Prin sentinta penala nr.447 din 25.05.1998 a judecatoriei Cimpulung, inculpatul a fost condamnat la un an inchisoare cu suspendarea executarii.

Fapta a constat in aceea ca a amenintat si insultat, la data de 07.05.1993 , pe partea vatamata, subofiter de politie, care cerceta imprejurarile in care a avut loc un accident de circulatie.

Decizia penala nr.761 din 01.09.1998, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de parchet si inculpate impotriva hotaririi instantei de fond, a fost casata de Curtea de Apel prin decizia penala, nr.886 din 21,12,1999, dispundu-se trimiterea spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

Ulterior rejudecarii, prin decizia penala nr.960 din 19.10.1999 a Tribunalului Arges, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Inculpatul a recuratsi aceasta decizie, iar prin decizia penala nr.308/R din 15 aprilie 2000 a Curtii de Apel Pitesti, decizia a fost casata cu terminarea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

In motivarea solutiei s-a retinut ca inculpatul a depus un billet de iesire din spital, eliberat de Spitalul Municipiului tecuci, din care rezulta ca a fost internat la sectia chirurgie in perioada 04- 20.10.1999, cu diagnosticul "politraumatism".

Cum apelul a fost solutionat la data de 10.10.1999, data care se situeaza in intervalul 04-20.10.1999 cind inculpatul a fost internat in spital , cauza a fost judecata cu lipsa de procedura, situatie in care decizia este lovita de nulitatea prevazuta de art.197 alin.1 Cod procedura penala ceea ce a atras casarea acesteia si trimkiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de apel, apelantului cauzindu-i-se o vatamare prin aceea ca nu si-a putut face apararile necesare.

Concluzii

Dreptul la aparare, ca drept fundamental, este garantat, cel putin formal, aceasta reiesind din multitudinea de norme juridice de drept material sau procesual care se refera la continutul, exercitarea si garantiile acestuia.

Cu toate acestea, face precizarea ca existenta cadrului legal necesar pentru garantarea dreptului la aparare este o permisa necesara, insa nu este suficienta. Numai o aplicare corecta a normelor de drept material si procesual privitoare la dreptul larare poate garanta complet acest drept.

Articolul 172 din Codul de procedura penala prin Legea nr.281/2003[1] in aliniatul 4 exista o prevedere care aducea o ingradire dreptului la aparare. Astfel, dupa ce se arata ca inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul, legiuitorul prevedea urmatoarele:

"In mod exceptional, cind interesul urmaririi cere, procurorul din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, poate dispune, prin ordonanta motivate, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile".

Consdieram ca aceasta dispozitie, existenta in cuprinsul Codului de procedura penala anterior modificarilor amintite, reprezinta o ingradire a dreptului de aparare, astfel cum este el inscris in Constitutia Romaniei din 1991 ,in art.171 alin.1 din Codul de procedura penala , in Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea de avocat, precum si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si alibertatilor fundamentale (C.E.D.O.), ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994[2].

Se arata in art.24 din Contitutie: "Dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului, partile au drptul da fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu".

Vrem sa subliniem ca , in conformitate cu prvederile constitutionale, invinuitul, inculpatul si orice alta parte din proces au dreptul sa fie asistati de un avocat, in tot cursul procesului.

Procesul penal in structura lui tipica, include trei faze: urmarirea penala, judecata si punerea in executare a hotaririlor penale[3]. Aceasta inseamna ca invinuitul si inculpatul au drptul sa fie asistat pe tot cursul procesului penal, adica pe tot cursul urmaririi penale, al judecatii si eventual al executarii hotaririlor penale(atunci cind pot avea calitatea de condamnati).

Este evident ca exprimarea din art.24 alin.2 al Constitutiei "In tot cursul procesului" presupune ca, pe intreg parcursul urmaririi penale, ca si al judecatii, dreptul la aparare trebuie exercitat in mod efectiv si deplin . De astfel, sintagma "In tot cursul procesului" a fost introdusa si in textul art. 171 alin. 1 al Codului de procedura penala prin Legea 32/1990 , unde se arata ca" Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale".

In aceste conditii , se aduce o ingradire a dreptului la aparare a inculpatului, daca una dintre omponentele pricipale ale acestuia, luarea de contact cu apapratorul cu inculpatul arestat , poate fi interzisa pe parcursul urmaririi penale.

Nu se poate vorbi despre o exercitare deplina, efectiva si mai ales eficienta a dreptului la aparare,cit timp, pe o perioada a uramriii penale inculpatel arestat mu poate sa ia legatura cu aparatorul sau pentru a-si pregati apararea, a face cereri , a propune probe.

Pe de alta parte , in art. 34 al Legii nr,51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, se arata: " contactul dintre avocat siclientul sau nu poate fi stinjenit sau controlat, de nici un organ al statului.

Or daca pe parcursul urmaririi penale, se interzice avocatului luarea de contact cu clientul sau, acesta reprezinta mai mult decit un "control" sau o"stinjenire" , cio constituie practice o ingradire a dreptului la aparare.

Dreptul la aparare a fost inclus, prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului , adoptata de Adunarea Genrala a Organizatiei Natiunilor Unitae in anul 1948, printer drepturile fundamentale ale omului.

Articolul 6 al C.E.D.O. precizeaza , intre altele , ca persoana careia I se imputa savirsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de " timpul si facilitatile necsare pentru pregatirea apararii sale".

S-a aratatin literature de specialitate[4] ca facilitatile necesare [ pentru pregatirea apararii cuprind o gama variata de fapte si actiuni pecum:accesul persoanei cercetate sau judecate la dosar, posibilitatea unei expertise, posibilitatea de a comunica liber cu avocatul sau etc.

S-ar putea sustine ca, interzicindu-i-se aparatorului sa ia contact cu inculpatul arestat, s-ar putea azdministra cu mai multa eficienta unele probe in acuzare, s-ar crea cadrul identificarii si tragerii la raspundere si altor participanti, s-ar putea descoperi si alte infractiuni, etc.

Este evidenta ca toaate aceste argumente, ca si alte asemanatoare nu pot duce la concluzia mentinerii unui text de procedura care contravene Constitutiei, legilor organice si tratatelor internationale la care Romania este parte.

Sunt situatii cind intreaga urmarire penalapoate dura doar citeva zile(cazul procedurilor urgente pentru infrctiunile flagrante sau pentru infractiunile de coruptie). Conform vechilor reglementari, exista posibilitatea, in situatiile de mai sus, ca prin parcursul intregii urmariri penale, pina la prezentarea materialului de urmarire penala, inculpatul arestat sa nu poata lua legatura cu aparatorul sau.

Chiar inainte de aparitia legii nr.281/2003, consideram ca dispozitiile inscrise in art.172 alin. 4 din codul de procedura penala au fost abrogate in mod implicit de prevederile art.171 alin1 din codul de procedura penala(modificat prin legea nr.32/1990), ale art.30 din legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (C.E.D.O. ) ratificata de Romania, prin Legea nr.34/1994.

BIBLIOGRAFIE SEIECTIVA

*** Constitutia Romaniei

***Codul Penal

***Codul de procedura penala

***Legea 51/1995 - Legea 304/2004

*** Statutul profesiei de avocat

TRATATE CURSURI

Bibliogarfie:

Drept procesual penal - Editura, SEMNE , Bucuresti, 2006.

Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, Partea generala, Global Lex, 2004 ,

Ioan Neagu Tratat de procedura penala, Editura Pro, Bucuresti, 1997.

Ion Neagu , Drept procesual penal , Partea generala, vol. II, Editura Eurotrading, editia I, 1992,

Vintila Dongoronz, Gh. Daringa, S. Kahane, D.Lucinescu, A. nemes, M. Popovici, P. Sirbulescu, V. Stoican, Noul Cod de procedura penala si Codul de procedura penala anterior , Ed. Politica, Bucuresti, 1969.

Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Stanoiu , Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman Partea generala, vol.1. Editura Academiei, Bucuresti, 1975,

V.Dongoroz, S. Kahane, I.Oancea ,I .Fodor , N.Iliescu , C.Bulai, R. Stonoiu - Explicatii teoretice ale Codului penal roman, partea generala, vol. 1 , Ed. Academiei , Bucuresti, 1969,

Petre Buneci, Drept procesual penal, Partea generala Ed. Fundatia Roamnia de Maine, 2001,

Petre Buneci, Drept procesual penal, Partea speciala , Ed. Fundatia Romania de Maine, 2003.

Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala, vol.1 , Editura paideia 1993,

Nicolae Volonciu, Drept procesual penal , vol. 1 , Tipografia Universitatii bucuresti, 1987,

Ioan Muraru si simian Tanasescu, Drept Constitutional si Institutii Politice, Editura Lumina Lex , 2001 ,

Grigore Theodoru, lUcia Moldovan, Drept procesual penal, Editura didactica si Pedagogica Bucuresti, 1979.

Grigore Theodoru, Drept procesual penal, Partea generala, vol.1 , Universitatea Al.I.Cuza, Iasi, Facultatea de Drept, Iasi , 1971.