DANEMARCA - Date istorice, Organizarea constitutionala

DANEMARCA

1.1. Date istorice

Pe teritoriul Danemarcei de astazi, locuit initial de popoare germanice, s-au asezat in decursul timpului triburile daneze, care au intemeiat un stat ce in perioada lui Knud cel Mare (1019-1035) aveau sa capete o mare extindere, incluzand in hotarele sale atat Norvegia, cat si Anglia si Scotia^[1]

Danemarca s-a manifestat ca o prezenta puternica in zona nordica a Europei, dominand intreaga zona baltica in timpul lui Valdemar I, Canut al VI-lea si Valdemar al II-lea.

Danemarca, Norvegia si Suedia au ramas unite pana in 1297. Prima care s-a desprins din uniune a fost Suedia, a carei independenta a fost recunoscuta in 1523. Incercarile Danemarcei de a recupera Suedia s-au soldat cu un esec militar. In secolul XII danezii se crestineaza, iar in secolul XVI in Danemarca se raspandeste religia reformata.

Aliata a Frantei, Danemarca este constransa sa cedeze Norvegia Suediei, prin pacea de la Kiel (1814). Ca urmare a razboiului din 1864, Danemarca pierde, in favoarea Prusiei si Austriei, provinciile Lauerburgh, Schleswig si Holstein, dar partea de Nord a Schleswigului revine Danemarcei in 1920, in urma unui plebiscit.

In timpul primului razboi mondial, Danemarca este neutra, dar in timpul celui de al doilea razboi mondial este ocupata de trupele germane intre 1940-1945. In 1945 Danemarca recunoaste independenta Islandei, iar in 1948 acorda autonomie insulelor Feroe. Din 1949 devine membru fondator al N.A.T.O., alaturandu-se EFTA in 1960 si Comunitatii Economice Europene in 1973^[2]

In 1972, Margareta a II-a devine prima femeie regina a Danemarcei in ultimii 600 de ani, ea aflandu-se si astazi in fruntea statului. In urma unui referendum national, la 2 iunie 1992, Danemarca respinge Tratatul de la Maastricht, masuri ulterioare fiind adoptate pentru organizarea celui de al doilea referendum, desfasurat la 18 mai 1993, care s-a soldat cu acceptarea Tratatului cu o majoritate de 56,8%^[3]. Danemarca a semnat insa cu rezerve Tratatul de la Amsterdam, din 1997.

1.2. Organizarea constitutionala

Danemarca este o monarhie constitutionala, a carei constitutie dateaza din 1849 si care a fost de mai multe ori revizuita,  cea mai importanta revizuire fiind efectuata in 1953^[4]

Constitutia Danemarcei este in general similara constitutiilor tarilor cu regim monarhic. Ea cuprinde 89 articole si o anexa: 'Legea privind succesiunea la tron'.

Dintre prevederile generale mentionam cele privind forma de guvernamant a monarhiei constitutionale, cu specificarea ca puterea regala se transmite ereditar barbatilor si femeilor, potrivit regulilor stabilite prin legea cu privire la succesiunea la tron din 27 martie 1953. Regele si regina trebuie sa apartina bisericii evanghelice luterane. Regele este major la implinirea varstei de 18 ani, iar inainte de a incepe sa-si exercite puterile trebuie sa prezinte Consiliului de Ministri o declaratie solemna prin care se angajeaza sa observe inviolabilitatea Constitutiei.

Regina nu este responsabila pentru actiunile sale, persoana sa fiind sacra si inviolabila. In schimb, ministrii sai sunt reponsabili de modul in care isi exercita atributiile, in conformitate cu prevederile legii.

In ceea ce priveste puterea legiuitoare, aceasta apartine Folketing-ului (Parlament unicameral) care se compune din 179 deputati, dintre care doi sunt alesi de insulele Feroe si doi de Groenlanda.

Membrii Folketing-ului sunt alesi pe un termen de patru ani. El decide singur asupra validitatii alegerii membrilor sai, precum si asupra situatiilor cand un membru al sau si-ar pierde eligibilitatea.

O prevedere importanta este cea inscrisa in art.34, potrivit caruia 'Folketing-ul este inviolabil. Oricine atenteaza la siguranta sau la libertatea sa, oricine da sau executa un ordin in acest scop se face vinovat de inalta tradare'.

Procedura legislativa implica adoptarea proiectelor de legi de catre Parlament sau pe calea unui referendum. Proiectele de legi bugetare trebuie sa fie insa supuse Folketing-ului cu cel putin patru luni inaintea deschiderii exercitiului bugetar. In cazul in care discutarea bugetului nu poate fi incheiata inaintea inceperii noului exercitiu bugetar, un proiect de buget provizoriu trebuie sa fie prezentat Folketing-ului.

Potrivit Constitutiei daneze, puterea executiva apartine reginei, care o exercita prin ministrii sai. Regina numeste si revoca pe primul ministru si pe ceilalti ministri. Regina are dreptul sa prezideze Consiliul de Ministri. Ea are si dreptul sa convoace sedinte restranse ale Cabinetului, in care se voteaza diverse hotarari cu majoritate de voturi. Regina poate accepta aceste hotarari sau le poate transmite spre o noua discutie in cadrul Consiliului de Ministri, organ mai larg. 

Desi dispune de prerogative pe planul reprezentarii tarii, regina nu poate sa foloseasca fortele armate impotriva unui stat strain fara consimtamantul Folketing-ului. In cazul in care acesta nu este in sesiune, el trebuie sa fie convocat de urgenta. Regina are dreptul oricand sa dizolve Folketing-ul, dar nu poate convoca noi alegeri inainte ca un prim-ministru desemnat sa se prezinte in fata Parlamentului pentru a-si prezenta programul. Asemenea dizolvari s-au produs in 1993 si, mai recent, la 19 februarie 1998, cand primul ministru Poul Nyrup Rasmussen (Partidul Social Democrat) a solicitat noi alegeri 'pentru a cere alegatorilor daca doresc un nou Parlament care sa constituie o politica puternica'. Ca urmare a alegerilor anticipate, coalitia condusa de Rasmussen, care se baza numai pe sprijinul a 70 deputati din 179, a obtinut 90 de mandate (fata de 89 care au revenit opozitiei), iar Rasmussen a fost reinvestit prim-ministru la 25 ianuarie 1993^[5]

De remarcat ca, potrivit Constitutiei daneze, si regele are drept de initiativa legislativa, depunand proiecte de legi la biroul Folketing-ului si solicitand organizarea unei dezbateri pe marginea lor. In cazuri de urgenta si atunci cand este imposibil sa fie convocat Folketing-ul, regina poate decreta legi provizorii, care nu pot fi contrare Constitutiei si care trebuie sa fie prezentate Folketing-ului dupa reluarea lucrarilor sale. Acesta poate sa le aprobe, dar si sa le respinga.

Constitutia daneza cuprinde prevederi legate de Inalta Curte de Justitie. Aceasta are dreptul sa judece actiunile intentate impotriva ministrilor de catre regina sau de catre Folketing. Cu consimtamantul Folketing-ului, regina poate de asemenea sa trimita in fata Inaltei Curti de Justitie si alte persoane, pentru fapte pe care le-ar considera periculoase pentru stat.

Constitutia daneza cuprinde un important capitol consacrat drepturilor si libertatilor, elaborat in spiritul constitutiilor moderne. Retinem, printre altele, libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietatii, dreptul la munca, dreptul la invatamant gratuit si obligatoriu in scolile elementare, dreptul de a-si publica ideile prin presa, prin scris sau prin cuvinte, dreptul de asociere etc.

In ceea ce priveste modificarea Constitutiei, Constitutia daneza prevede ca daca Folketing-ul voteaza propunerea ca noi dispozitii sa fie inserate in Constitutie, iar Guvernul este de acord cu aceasta, vor fi convocate noi alegeri legislative. In cazul in care proiectul va fi adoptat fara amendamente de Folketing-ul nou ales, el va fi prezentat alegatorilor in cele sase luni care urmeaza, pentru a fi aprobat sau respins printr-un scrutin direct. Reglementari speciale pentru un asemenea referendum vor fi stabilite prin lege. In cazul in care majoritatea votantilor, reunind cel putin 40% din toti alegatorii inscrisi, ar vota pentru hotararea Folketing-ului si regina va sanctiona aceasta hotarare, ea va capata forta de lege constitutionala.