|
|
|
Contractul de garantie reala mobiliara
In scopul sporirii eficientei garantiei executarii obligatiilor civile si comerciale, prin Legea nr.99/1999 a fost adoptata o noua reglementare privind garantiile. In Titlul VI al legii se reglementeaza regimul juridic al garantiilor mobiliare.
De la data intrarii in vigoare a acestei reglementari se abroga art.478-489 din Codul comercial, Titlul XIV "Despre gaj". Aceasta insemna ca, in prezent, in materie comerciala nu mai exista garantia gajului, ea fiind inlocuita cu garantia reala mobiliara.
Noua reglementare este de sorginte americana si cuprinde 105 articole, ceea ce permite a considera aceasta reglementare ca un adevarat cod al garantiilor reale mobiliare.
Prin noua reglementare se instituie un sistem unitar privind constituirea, inregistrarea si executarea garantiei.
Bunurile care fac obiectul garantiei s-au diversificat, iar prin consacrarea garantiei fara deposedare se elimina consecintele antieconomice ale gajului traditional.
Publicitatea si ordinea de preferinta a garantiei sunt asigurate printr-un sistem transparent, care foloseste mijloace moderne de evidenta.
In sfarsit, in conditiile noii reglementari, valorificarea garantiei se realizeaza printr-o procedura de executare privata, care asigura o mai mare operativitate si eficienta.
Potrivit art.1 din lege, garantiile reale mobiliare reglementate de aceasta lege sunt destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoanele fizice sau juridice.
De remarcat ca domeniul de aplicare al acestei reglementari este mult mai larg decat cel al reglementarii gajului comercial.
Legea reglementeaza contractul de garantie reala mobiliara, adica un contract incheiat anume pentru garantarea executarii obligatiilor.
Dar, noua lege reglementeaza si alte garantii reale mobiliare rezultate din anumite acte juridice, care nu sunt incheiate special pentru garantarea executarii obligatiilor. De aceea, aceste garantii ar putea fi denumite garantii reale mobiliare asimilate.
1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de garantie reala mobiliara
Contractul de garantie reala mobiliara este contractul in temeiul caruia debitorul unei obligatii constituite in favoarea creditorului o garantie reala asupra unor bunuri mobile sau drepturi in scopul asigurarii executarii obligatiei asumate (art.14 din lege).
Prin contractul de garantie se naste un drept real care confera creditorului un drept de preferinta si un drept de urmarire.
Creditorul este indreptatit sa-si satisfaca creanta cu obiectul garantiei inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi afectate garantiei au un grad de prioritate inferior [art.9 alin.(2) din lege].
Daca debitorul a dispus de bunul sau dreptul afectat garantiei, in cazul in care nu isi indeplineste obligatia garantata, creditorul are posibilitate sa isi exercite dreptul asupra bunului afectat garantiei, care se gaseste in posesia unui tert, precum si asupra produselor acestuia [art.23 alin.(2) din lege].
Din definitia data rezulta caracterele juridice ale contractului; contractul este bilateral, cu titlu oneros, accesoriu si solemn.
Contractul de garantie reala are valoarea unui titlu executoriu (art.17 din lege). Aceasta insemna ca in cazul cand debitorul nu va indeplini obligatia garantata, creditorul va putea sa execute garantia in temeiul contractului, investit cu formula executorie, in conditiile legii.
2. Constituirea garantiei reale mobiliare
Contractul de garantei reala mobiliara se incheie intre partile contractante, avand ca obiect bunurile prevazute de lege si cu respectarea formalitatilor de publicitate instituite de lege.
Partile contractante sunt denumite de lege debitor si creditor (art.19 din lege).
Debitorul (garantul) este persoana obligata sa aduca la indeplinire obligatia garantata printr-o garantie reala mobiliara.
Creditorul (persoana garantata) este persoana in favoarea careia s-a constituit garantia reala.
Prin lege sunt reglementate bunurile care formeaza obiectul garantiei reale, precum si obligatiile garantate.
Art.6 din lege instituie principiul potrivit caruia se considera cuprinse in domeniul de aplicare al legii toate bunurile mobile, corporale sau necorporale.
Bunurile care constituie obiectul garantiei pot fi proprietatea debitorului sau a altei persoane. Pe durata contractului de garantie, debitorul are dreptul de a administra bunul si a dispune de el si produsele sale (inchiriere, vanzare, constituirea unei alte garantii etc.).
Prin contractul de garantie mobiliara se poate garanta indeplinirea oricarei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoanele fizice sau juridice.
Contractul de garantie se incheie in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata si trebuie semnat de catre debitor.
Forma scrisa a contractului este impusa de lege pentru a se putea realiza conditia publicitatii contractului.
Dreptul real de garantie al creditorului rezultat din contractul de garantie este opozabil tertilor numai prin indeplinirea formalitatii de publicitate reglementate de lege.
De regula, conditia publicitatii se considera indeplinita din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (art.29 din lege).
In anumite cazuri, publicitatea se realizeaza si prin alte metode (art.30 din lege).
3. Efectele contractului de garantie reala mobiliara
Contractul de garantie reala mobiliara da nastere la drepturi si obligatii, atat pentru debitor, cat si pentru creditor.
Drepturile si obligatiile debitorului privesc bunul care face obiectul garantiei.
Pe durata contractului de garantie, debitorul care detine bunul afectat garantiei are dreptul sa administreze bunul si chiar sa dispuna de el in orice mod (vanzare, inchiriere, constituirea altei garantii, etc.), precum si de fructele bunului.
In cursul duratei contractului de garantie, debitorul care are posesia bunului afectat garantiei este obligat sa intretina bunul si sa il foloseasca ca un bun proprietar.
Drepturile si obligatiile creditorului se refera la bunurile garantiei.
In calitatea sa de titular al unui drept de garantie reala, creditorul este in drept sa verifice bunul afectat garantiei aflat in posesia debitorului, fara sa afecteze activitatea acestuia.
Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia garantata, creditorul are dreptul, in temeiul garantiei, sa intre in posesie sau sa retina bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a obtine plata obligatiei garantate.
In cazul cand obligatia garantata a fost indeplinita, creditorul care a intrat in posesia bunului are obligatia sa il restituie debitorului.
Executarea garantiei reale mobiliare
Daca debitorul nu indeplineste obligatia garantata, creditorul are dreptul sa aleaga, pentru satisfacerea creantei sale, intre a initia procedura de executare reglementata de Codul de procedura civila sau de a executa garantia reala in conditiile prevazute de art.62 si urm. din lege.
In vederea satisfacerii creantei sale, creditorul are dreptul sa ia in posesie bunul afectat garantiei, in mod pasnic sau cu ajutorul executorului judecatoresc.
Creditorul are dreptul sa ia in posesie, in mod pasnic, bunul care constituie obiectul garantiei sau produsele realizate din valorificarea acestuia, precum si inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului.
In cazul cand nu este posibila intrarea in posesia bunului in mod pasnic, creditorul trebuie sa apeleze la executorul judecatoresc.
Odata intrat in posesia bunului, creditorul va proceda la vanzarea lui (art.69 din lege).
Inainte de vanzare, creditorul trebuie sa notifice vanzarea catre debitor si ceilalti creditori care si-au inscris un aviz de garantie fata de acelasi debitor si cu privire la acelasi bun, precum si catre proprietarul bunului, daca o alta persoana este proprietarul acestuia.
Debitorul, creditorul sau proprietarul bunului poate face opozitie la vanzarea bunului, in termen de 5 zile de la primirea notificarii.
Nerespectarea formalitatilor notificarii atrage dupa sine nulitatea vanzarii si raspunderea pentru pagubele cauzate.
Cat priveste modalitatea vanzarii, ea este cea prevazuta in contractul de garantie. In absenta unei clauze in contract, creditorul trebuie sa vanda bunul "intr-o maniera comerciala rezonabila", care sa asigure obtinerea celui mai bun pret.
Suma de bani obtinuta din vanzarea bunului va fi distribuita de creditor in ordinea stabilita de lege (plata cheltuielilor privind conservarea, luarea in posesie si vanzarea bunului, plata dobanzilor si a creantei garantate care are primul rang de prioritate chiar daca aceasta nu a devenit exigibila).
Prin lege sunt reglementate si caile de executare a garantiilor reale avand ca obiect alte bunuri (sumele depuse in cont la banca, titlurile negociabile etc.).
