Ocrotirea minorului - protectia alternativa

OCROTIREA MINORULUI - PROTECTIA ALTERNATIVA

1. Beneficiari

Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie alternativa.

2. Forme

Protectia alternativa include:

1)  instituirea tutelei;

2)  masuri de protectie speciala;

3)  adoptia.

In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea competenta adica instanta judecatoreasca, va tine seama, in mod corespunzator, de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

Cu titlu subsidiar si temporar, in conditiile Codului familiei, se poate institui curatela minorului.

3. Tutela minorului

3.1. Reglementare

Codul familiei consacra tutelei minorului art.113-141. De asemenea, Legea nr.272/2004 contine o serie de dispozitii in aceasta materie (art. 39-42).

3.2. Notiune

Tutela minorului reprezinta ansamblu dispozitiilor legale prin care copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai ori care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, este ocrotit de catre tutore[1].

Pentru minorul respectiv tutela reprezinta un mijloc de ocrotire, in vreme ce pentru tutore ea constituie o sarcina.

3.3.  Caractere juridice

Tutela prezinta urmatoarele caractere juridice:

1)   este o sarcina sociala. Caracterul social al tutelei rezulta din faptul ca ea este menita sa suplineasca ocrotirea parinteasca, protectia minorului fiind o chestiune de interes general;

2)   este o sarcina legala. Aceasta trasatura juridica rezulta din faptul ca legea, prin norme imperative, stabileste: instituirea tutelei; cazurile de deschidere; procedura de numire a tutorelui; continutul ocrotirii prin tutela; incetarea tutelei;

3)   este o sarcina, in principiu, obligatorie. Cel numit tutore nu poate refuza tutela, decat in cazurile expres prevazute de lege;

4)   este o sarcina, in principiu, gratuita. Cu toate acestea, organul competent-care, in prezent, este instanta judecatoreasca - tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va putea depasi 10% din veniturile bunurilor minorului. in raport de imprejurari, ulterior aceasta remuneratie va putea fi modificata sau chiar suprimata;

5)   este o sarcina strict personala. Tutela este instituita in considerarea persoanei tutorelui, care trebuie sa o exercite personal, iar nu prin reprezentare. Caracterul intuitupersonaeal tutelei nu exclude posibilitatea ca, pentru un act juridic determinat tutorele sa imputerniceasca o alta persoana; el nu are insa posibilitatea sa dea un mandat general, pentru toate actele minorului.

3.4. Principii

Tutela minorului este guvernata de urmatoarele principii:

1) principiul generalitatii. Acest principiu semnifica faptul ca tutela se instituie ori de cate ori un minor este lipsit de ocrotire parinteasca sau de o ocrotire parinteasca exercitata in mod corespunzator, afara de cazurile in care s-a recurs la o alta forma de protectie alternativa;

2)  principiul exercitarii tutelei exclusiv in interesul minorului. Art. 114 din
Codul familiei prevede: "Tutela se exercita numai in interesul minorului'.
Desi textul de lege reprodus se refera doar la "exercitarea tutelei', in realitate
"interesul minorului' domina intreaga institutie juridica a tutelei;

3)  principiul independentei patrimoniale dintre minor si tutore.

Acest principiu rezulta din coroborarea dispozitiilor art. 125 si art. 106 din Codul familiei. in virtutea sa, minorul nu are vreun drept asupra bunurilor tutorelui, dupa cum nici tutorele nu are vreun drept asupra bunurilor minorului.

4)    principiul controlului permanent exercitat de catre autoritatea tutelara
asupra ocrotirii minorului prin tutela. Potrivit art. 136 din Codul familiei, autoritatea
tutelara trebuie sa exercite un .control efectiv si continuu asupra modului in
care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor. Pentru aceasta,
delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa-l viziteze pe minor la locuinta sa si sa
se informeze, pe orice cale, de soarta acestuia, dand, la nevoie, indrumarile
necesare. in indeplinirea acestei atributii, autoritatea tutelara colaboreaza cu
organele administratiei publice si cu institutiile de ocrotire.

3.5 .Instituirea tutelei minorului

3.5.1. Cazuri

Coroborand dispozitiile art. 113 din Codul familiei cu cele ale art. 40 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, retinem ca tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei tutele.

3.5.2. Organul competent sa instituie tutela

In conformitate cu dispozitiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, tutela se instituie de catre instanta judecatoreasca in a carei circumscriptie domiciliaza sau a fost gasit copilul.

3.5.3. Sesizarea instantei judecatoresti

Art.115 din Codul familiei se refera la "instiintarea autoritatii tutelare' de catre o categorie larga de persoane si institutii, si anume:

1)  persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii
casei in care locuieste minorul;

2)  serviciul de stare civila si biroul notarului public;

3)  instantele judecatoresti, parchetele si politia;

4)  organele administratiei publice, organizatiile obstesti, institutiile de
ocrotire, precum si orice alta persoana.

Aceasta obligatie trebuie indeplinita in termen de cel mult 5 zile de la data cand au aflat de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca

Apreciem ca sesizarea instantei judecatoresti se va face de catre autoritatea tutelara (care, la randul ei, actioneaza din oficiu sau la incunostintarea celor mentionati mai sus) sau de procuror (in baza art. 45 din Codul de procedura civila).

3.5.4. Conditii cerute pentru tutore

Pot fi tutori persoanele fizice, inclusiv sotul si sotia impreuna, care au domiciliul in Romania si nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.

Conform art. 117 alin. (1) din Codul familiei, nu poate fi tutore:

1) minorul sau cel pus sub interdictie;

2) cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi
tutore;

3) cel caruia i s-a respins exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in
temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;

4) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales;

5) cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat de aceasta;

6) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini aceasta sarcina. 

Sarcina tutelei poate fi refuzata doar de catre persoanele enumerate limitativ de art. 118 alin. (2) din Codul familiei, si anume:

1.     cel care a implinit varsta de 60 de ani;

2.     femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani;                             

3.     cel care creste si educa 2 sau mai multi copii;

4.     cel care exercita o alta tutela sau curatela;

5.     cel care din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea sa indeplineasca aceasta sarcina.

3.5.5. Procedura

Desi art. 124-129 din Legea nr. 272/2004 fac referire doar la "cauzele privind stabilirea masurilor de protectie speciala', consideram ca regulile speciale de procedura prevazute in Capitolul 11 (art. 124-131) din actul normativ mentionat trebuie aplicate inclusiv in ceea ce priveste tutela.

Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in ingrijire. Evaluarea se realizeaza de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordandu-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.

Instanta judecatoreasca numeste, cu prioritate, ca tutore, daca motive intemeiate nu se opun, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina.

Persoana fizica, respectiv sotii care urmeaza a fi tutori sunt numiti pe baza prezentarii de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului a raportului de evaluare a acestora.

Propunerea se va face tinandu-se seama de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, precum si de opinia copilului.

3.5.6. Drepturile si indatoririle tutorelui

Asemeni ocrotirii parintesti, ocrotirea prin tutela are in continutul sau doua laturi: personala si patrimoniala.

a) Drepturile si indatoririle tutorelui referitoare la persoana minorului

In principiu, continutul tutelei in privinta laturii personale este identic cu cel al ocrotirii parintesti.

Astfel, tutorele are:

1)  dreptul si indatorirea de a ingriji, creste si educa minorul;

2)  dreptul de a stabili locuinta minorului;

3)  dreptul de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine
fara drept;

4)  adreptul si indatorirea de a-l reprezenta pe minor ori, dupa caz, de a-i
incuviinta actele juridice;

5)  dreptul de a consimti la adoptia copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii.

b) Drepturile si indatoririle tutorelui referitoare la bunurile minorului

Sub aspect patrimonial, drepturile si indatoririle tutorelui difera in raport de varsta minorului.

In cazul minorului lipsit de capacitate de exercitiu, tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele juridice.

La fel ca si in cazul ocrotirii parintesti, actele juridice de gestiune a patrimoniului copilului se impart in trei categorii, in raport de consecintele patrimoniale previzibile, respectiv:

1)  acte care ar putea fi incheiate liber de catre tutore, in numele si pe seama minorului (ca, de exemplu: acte de conservare si acte de administrare a patrimoniului);

2)  acte care pot fi incheiate numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (actele de dispozitie si alte acte asimilate acestora);

3)  acte interzise tutorelui (ca, de exemplu: contractele de donatie si cele prin care se garanteaza obligatia altuia; actele juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii si surorile tutorelui, pe de o parte, si minor, pe de alta parte).

In cazul minorului care a implinit varsta de 14 ani, el isi va exercita singur drepturile si isi va executa tot astfel obligatiile, sub "supravegherea' tutorelui, care ii va incuviinta actele.

Actele de dispozitie nu pot fi incheiate fara incuviintarea tutorelui, iar pentru actele care l-ar putea prejudicia este nevoie si de incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Administrarea bunurilor minorului implica pentru tutore o serie de obligatii[2], atat la instituirea tutelei, cat si pe parcursul tutelei, precum si la incetarea acesteia (ca, de exemplu, prezentarea unor dari de seama privind modul in care a ingrijit persoana minorului si i-a administrat bunurile).

3.5.7.  Incetarea tutelei

Tutela minorului poate inceta fie datorita unor cauze care privesc persoana tutorelui, fie datorita unor cauze care privesc persoana minorului.

In prima situatie, se face vorbire despre "incetarea functiei tutorelui', iar in cea de a doua despre "incetarea tutelei'.

Functia tutorelui inceteaza in urmatoarele situatii:

1)  moartea tutorelui;

2)  indepartarea de la tutela. Aceasta sanctiune intervine daca tutorele:

a)    savarseste un abuz:

b)    se face vinovat de neglijenta grava sau de savarsirea unor fapte
care il fac nevrednic de a fi tutore;

c)     nu isi indeplineste multumitor sarcina;

d)     se iveste una din situatiile de excludere de la tutela.

3)  inlocuirea tutorelui, la cererea sa;

4)  numirea altui tutore, in cazul punerii sub interdictie a minorului

5)  Tutela inceteaza in urmatoarele cazuri:

1)  minorul aflat sub tutela a dobandit capacitatea deplina de exercitiu
(fie prin ajungerea la majorat, fie prin casatorie -in conditiile legii);

2)  minorul moare sau este declarat judecatoreste mort;

3)  a incetat situatia care a impus instituirea tutelei.

3.5.8.  Raspunderea tutorelui

Pentru modul in care indeplineste sarcina tutelei, tutorele este raspunzator din punct de vedere juridic.

La fel ca si in cazul parintilor, se pot aplica, dupa caz:

a)  sanctiuni de drept penal;

b)  sanctiuni de drept administrativ;

c)   sanctiuni de drept civil;

d)  sanctiuni de drept al familiei.

Sanctiunea de dreptul familiei este "indepartarea de la tutela' care intervine cand tutorele "savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, precum si daca nu isi indeplineste multumitor sarcina'.

Suntem de parere ca "indepartarea de la tutela' trebuie sa se dispuna de catre acelasi organ care a instituit tutela, respectiv, instanta judecatoreasca.

4. Curatela minorului

4.1. Reglementare

Codul familiei reglementeaza curatela in art. 152-157.

4.2. Notiune

Curatela minorului este mijlocul juridic, temporar si subsidiar, de ocrotire a acestuia.

4.3. Natura juridica

Curatela este o varietate a tutelei, fiind calificata drept o tutela ad-hoc.⁷⁵¹> in consecinta, curatelei minorului ii sunt aplicabile, in esenta, regulile tutelei minorului.

4.4. Instituirea curatelei minorului

4.4.1. Cazuri

Codul familiei stabileste ca se instituie curatela in urmatoarele cazuri:

1)  cand exista contrarietate de interese intre parinte ori tutore si minor
(art. 132 si art. 105 din Codul familiei);

2)  cand, pana la numirea sau inlocuirea tutorelui unui minor este nevoie
de o perioada mai indelungata si se impune luarea unor masuri provizorii
(art. 139 din Codul familiei);

3)  pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie a minorului (art.
146 din Codul familiei);

4)  cand, din cauza bolii ori din alte motive, parintele sau tutorele este
impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele minorului pe care il
reprezinta sau ale carui acte le incuviinteaza (art. 152 lit. c) din Codul familiei).

4.4.2. Procedura

Fata de dispozitiile art. 154 din Codul familiei, curatela minorului se instituie de autoritatea tutelara de la domiciliul minorului, din oficiu sau la cererea oricareia dintre persoanele mentionate la art. 115 din Codul familiei.

De lege ferenda, socotim ca si curatela minorului ar trebui instituita tot de catre instanta judecatoreasca.

De altfel, potrivit art. 44 din Codul de procedura civila: "in caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va putea numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat sau cand o persoana juridica, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal.

Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.

Numirea acestor curatori se va face de instanta competenta sa hotarasca asupra cererii de chemare in judecata.'

4.5. Drepturile si indatoririle curatorului

Ocrotirea minorului prin curatela se realizeaza prin reprezentarea acestuia daca nu a implinit varsta de 14 ani si prin incuviintarea actelor sale juridice, daca are capacitatea de exercitiu restransa.

4.6. Incetarea curatelei minorului

Curatela minorului inceteaza daca au incetat cauzele care au determinat instituirea ei sau o data cu incetarea incapacitatii ori a restrangerii capacitatii de exercitiu.

Curatorul poate cere inlocuirea sa numai dupa implinirea unui termen de 3 ani de la numire (art. 156 din Codul familiei).