Definitia dreptului constitutional comparat

Definitia dreptului constitutional comparat

In ceea ce priveste dreptul constitutional comparat, tinand seama de toate consideratiile aratate mai sus, devine evident ca in lumina practicii, dar si a pozitiei exprimate de numerosi cercetatori, el poate  fi abordat din mai multe puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al compararii sistemelor politice, operatiune care tine de stiinta politica, dar care prezinta, fireste, anumite implicatii si pe planul dreptului constitutional, tinand seama de corelatia stransa care exista intre conceptele de 'regim politic' si 'regim constitutional';

b) comparatia ar putea fi efectuata, apoi, la nivelul principiilor fundamentale de organizare constitutionala (de pilda, separatia puterilor, pluralismul politic, respectarea drepturilor si libertatilor omului), incercand a se desprinde astfel modul in care asemenea principii se reflecta in diverse tipuri de constitutii;

c) un al treilea element l-ar constitui nivelul institutiilor ce ar putea fi comparate (institutia Parlamentului, bicameral sau monocameral, institutia sefului statului, controlul constitutionalitatii legilor de catre justitie sau Curtile Constitutionale);

d) un al patrulea si ultim nivel ar fi acela al compararii unor norme concrete, inscrise in diverse constitutii (cum ar fi, de pilda, retroactivitatea sau neretroactivitatea prevederilor constitutionale, modul in care se infaptuieste revizuirea constitutiilor etc.).

Sub aspectul modalitatilor, al unghiurilor din care se efectueaza compararea constitutiilor, acestea ar putea avea in vedere:

a) elemente de fond, incluzand aspectele enuntate mai sus si

b) elemente de tehnica legislativa, cum ar fi dimensiunile mai mari sau mai restranse ale unor constitutii, relatia dintre  prevederile expres inscrise in constitutii si prevederile lasate pe seama altor acte normative, impartirea constitutiilor in titluri, capitole, sectiuni etc.

Cat priveste campul de actiune al operatiunilor de comparat, acestea pot viza, desigur, toate constitutiile lumii, fara exceptie - daca este vorba de o anumita problema fundamentala (de pilda, daca exista sau nu, si in ce masura - in aceste constitutii principiul separatiei puterilor si daca relatiile dintre organele statale se intemeiaza pe recunoasterea acestui principiu) -, dar pot avea in vedere si compararea unor constitutii ce se refera la anumite zone geografice (de pilda, constitutiile statelor africane, constitutiile statelor islamice, constitutiile statelor latino-americane, constitutiile tarilor in curs de dezvoltare, constitutiile statelor care se intemeiaza inca pe principiile de organizare socialista s.a.).

In ce priveste scopul efectuarii oricarei comparatii, acesta nu este, si nici nu poate fi, dupa cum am aratat deja, unul teoretic. Compararea institutiilor pe care constitutiile le prevad poate duce - fara ca prin aceasta sa fie alterat spiritul national pe care trebuie sa-l reflecte orice constitutie - la acceptarea unor anumite reglementari. Astfel, Constitutia Romaniei din 1991 a introdus pentru prima oara institutia Avocatul Poporului, de sorginte scandinava, sau institutia Curtii Constitutionale, de sorginte franceza, toate acestea, evident, cu adaptarile si individualizarile respective.

In lumina acestor consideratiuni, definitia dreptului constitutional comparat supusa dezbaterii intr-un interesant articol, semnat de profesorul Florin Bucur Vasilescu si publicat in revista 'Dreptul'^[1], sugereaza autorilor cateva reflectii:

1. dreptul constitutional comparat nu ar putea fi definit ca o 'ramura' a dreptului constitutional,  deoarece dreptul constitutional - asa cum il definesc toti autorii de specialitate - exprima relatii ce se stabilesc in procesul exercitarii puterii si face parte dintr-un anumit sistem de drept national, care reflecta anumite realitati economice, sociale, traditii, vointa politica etc.^[2]

2. Fiind el insusi o 'ramura' a sistemului de drept national, dreptul constitutional nu mai poate avea ramuri la randul sau, ci cel mult subramuri sau institutii. Pe de alta parte, includerea dreptului constitutional comparat in dreptul constitutional ar introduce in sistemul intern de drept elemente ce nu apartin dreptului national. S-ar putea accepta, cel mult, ca dreptul comparat (inclusiv cel privat) sa fie  considerat o ramura distincta in corelatie cu sistemul de drept, dar care nu s-ar include in mod expres in sistemul de drept national ca atare, cum este de pilda dreptul international.

3. Esenta activitatii de comparare nu poate viza, in nici un caz, 'confruntarea' unor norme si institutii, deoarece confruntarea presupune, in final, o lupta, care se incheie cu  prevalenta unui punct de vedere sau altul, termenul indicat - dupa parerea noastra - fiind mai curand acela de 'comparare' sau 'evaluare'.

4. Reducerea ariei geografice la tarile 'apropiate intre ele printr-un anumit grad de inrudire', desi utila si lesne de inteles, restrange sfera actiunii comparatiste, limitand-o la dimensiuni cu caracter regional.

5. Stabilirea 'categoriilor' sau 'grupelor' in care aceste norme si institutii pot fi clasificate nu epuizeaza scopul si obiectivele actiunii comparatiste. Nici o actiune de comparare a unor norme si institutii juridice nu are un scop in sine, ci acela de a evalua, printr-o anumita prisma, propriile  institutii si reglementari. In situatiile in care reglementarile proprii sunt mai bune decat cele cu care se face comparatia, ele vor fi - evident - pastrate. Dar in situatiile in care reglementarile existente in alte tari prezinta avantaje practice incontestabile, ele trebuie preluate tocmai pentru a intari forta si vigoarea propriilor reglementari.

Existenta unor 'familii' de drept bine cunoscute in dreptul privat, cum ar fi dreptul romano-germanic, dreptul de common-law, dreptul islamic etc., are la baza cu totul alte ratiuni decat consideratiile care conduc la o comparare a normelor de drept public. Evident, o asemenea comparatie este mult mai grea si mai dificila, intrucat orice reglementare constitutionala, indiferent daca este mai importanta sau mai putin importanta, a fost adoptata ca urmare a unui proces ce reflecta vointa unui anumit forum constitutional. Compararea institutiilor de drept public risca oricand sa suscite evaluari de ordin politic care, neindoielnic, pot fi avantajoase sau defavorabile pentru anumite tari. In conditiile in care egalitatea tuturor constitutiilor din punctul de vedere al valorii juridice este un fapt cert, deoarece deriva din egalitatea suverana a statelor, se impune studierea cu atentie a practicii si experientei tuturor statelor lumii, in egala masura.

Specificitatea fenomenelor constitutionale este, neindoielnic, un fapt real. Ea se grefeaza insa pe existenta si permanenta unor mari valori juridice, pe care nici un sistem de drept nu le poate exclude. In fond, dupa cum remarca Hans Kelsen, 'Constitutia reprezinta treapta cea mai inalta din punctul de vedere al dreptului pozitiv'^[3]. Faptul ca anumite constitutii ale unor tari contin prevederi ce nu concorda cu viziunea unor state din alte zone geografice (de pilda cu viziunea europeana) nu trebuie sa le excluda din sfera comparatiei, deoarece de multe ori aceste constitutii de pe alte continente contin elemente deloc neglijabile de individualitate, care reflecta tocmai existenta unor anumite prioritati economice si sociale,  ce se regasesc in prevederile constitutionale si in modelarea institutiilor politice.

Urmeaza a conchide ca dreptul constitutional comparat constituie o subramura a dreptului comparat in general, ramura independenta, corelata cu sistemele de drept nationale, avand ca obiect compararea in special a institutiilor politico-statale, precum si a tehnicilor de elaborare a constitutiilor, in scopul identificarii celor mai bune cai si metode de perfectionare a propriilor reglementari constitutionale.