Modalitatile actului juridic civil

MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

1.Consideratii generale. Notiune. Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare, care influ­enteaza existenta sau exercitarea drepturilor (respectiv executarea obligatiilor) ce rezulta din actul juridic.

2. Termenul.

2.1.Notiune. Termenul este un eveniment viitor si sigur in ce priveste realizarea lui, de care depinde fie inceperea executarii, fie stingerea efectelor actului juridic⁴².

2.2.Clasificare. Termenul poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Astfel:

A. In functie de criteriul cunoasterii sau necunoasterii (inca din momentul incheierii actului juridic) a momentului exact in care termenul se va implini, distingem:

termenul cert, a carui data sau moment de implinire este cunoscut din chiar momentul incheierii actului, fie in mod direct (prin fixarea datei calendaristice, fie in mod indirect (prin fixarea duratei termenului si a momentului inceperii curgerii lui;

termenul incert, a carui data de implinire nu este cunoscuta in momentul incheierii actului juridic, desi se stie precis ca evenimentul respectiv se va implini;

B. In functie de criteriul izvorului sau, termenul poate fi:

termen voluntar (sau conventional), stabilit prin vointa (acordul de vointe al) partilor;

termen legal, stabilit de legiuitor;

termen judiciar, stabilit de judecator (de ex. termenul de gratie la care se refera art. 1021 C. civ.; termenul stabilit in temeiul art. 1583 din C. civ., pe care l-am reprodus ceva mai sus; etc.).

C. Dupa modul cum rezulta din actul juridic, termenul poate fi:

termen expres, care rezulta in mod expres din actul juridic pe care-l afecteaza, fiind prevazut in mod explicit;

termen implicit, care nu este prevazut expres, dar poate fi dedus din natura actului sau din imprejurarile in care se executa acest act (de ex. o obligatie de intretinere nu poate fi decat afectata de un termen extinctiv, stingandu-se la data mortii beneficiarului).

D. In functie decriteriul efectelor pe care acestea le produc:

termenul suspensiv, care amana executarea (sau inceperea exercitarii dreptului si a executarii obligatiei) pana in momentul implinirii termenului;

termenul extinctiv, a carui implinire determina stingerea sau incetarea raportului juridic, respectiv a drepturilor si obligatiilor care alcatuiesc continutul sau.

E. In sfarsit, dupa criteriul partii care beneficiaza de termen, acesta poate fi stabilit:

in favoarea debitorului;         

in favoarea creditorului;

in favoarea ambelor parti.

2.3. Efectele termenului.

A. In cazul termenului suspensiv drepturile si obligatiile dintre parti se nasc si sunt valabile, din chiar momentul incheierii actului juridic, dar drepturile nu incep sa se exercite si obligatiile nu devin exigibile decat din momentul implinirii termenului suspensiv.

B. In cazul termenului extinctiv pana la implinirea termenului drepturile si obligatiile partilor exista si se executa in mod normal, ca si cum ar fi pure si simple; la implinirea termenului insa, raportul juridic inceteaza, iar drepturile si obligatiile partilor se sting.

2.4.Renuntarea la termen. Decaderea din beneficiul termenului.

Partea in favoarea careia s-a stabilit un termen suspensiv poate sa renunte la acest termen; in acest caz, obligatia devine de indata exigibila, ca o obligatie pura si simpla.

Codul civil reglementeaza, cu titlu de sanctiune civila, si deca­de­rea din beneficiul termenului a debitorului care ajunge in stare de insolvabilitate sau care, prin fapta sa, micsoreaza garantiile date prin contract creditorului (art. 1025 C. civ.). Intrucat in aceste situatii, 'debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului' (suspensiv), inseamna ca obligatia sa devine exigibila de indata, ca si cand ar fi ajuns la scadenta.

3.CONDITIA.

3.1.Notiune. Conditia (ca modalitate a actului juridic) este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea sa, de care depinde insasi existenta actului juridic (sau, mai exact, depinde existenta efectelor actului juridic)⁴³.

3.2. Clasificare. Clasificarea conditiei se pote face in functie de mai multe criterii. Astfel:

A. In functie de efectele pe care le produc, distingem:

conditia suspensiva, de indeplinirea careia depinde nasterea drepturilor si obligatiilor (deci nu numai executarea lor, ca in cazul termenului suspensiv, ci insasi existenta raportului juridic este sus­pendata pana la data indeplinirii conditiei);

conditia rezolutorie, de indeplinirea careia depinde desfi­in­tarea (cu efect retroactiv) a drepturilor si obligatiilor ce formeaza con­tinutul raportului juridic izvorat din actul juridic supus unei asemenea modalitati;

B. In functie de natura evenimentului viitor in care consta conditia, distingem:

conditia cazuala (atentie! cazuala, nu 'cauzala'!), care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde numai de hazard (nu si de vointa vreuneia dintre parti

conditia mixta, care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde si de vointa uneia dintre parti, dar si de vointa unei terte persoane;

conditia potestativa care consta intr-un eveniment viitor a carui realizare depinde de vointa uneia sau a celeilalte dintre partile actului juridic; conditiile potestative sunt de doua feluri:

- conditii potestative simple, a caror indeplinire depinde atat de vointa uneia din parti, cat si de un fapt exterior, sau depinde atat de vointa uneia din parti cat si de vointa unei terte persoane nedeterminate ;

- conditii pur potestative, a caror indeplinire depinde exclusiv de vointa uneia din parti ;

C. Dupa modul in care este formulata (sau dupa cum obligatia depinde de indeplinirea, ori de neindeplinirea evenimentului-conditie):

conditia pozitiva (constand in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur) ;

conditia negativa (constand in neindeplinirea unui eveniment);

3.3. Efecte. Regula de baza in materia efectelor conditiei este aceea potrivit careia toate efectele conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic, si nu numai din momentul indeplinirii (sau neindeplinirii) conditiei (dupa cum ea era o conditie pozitiva sau nega­tiva). Este, insa, o regula de principiu cu caracter supletiv.

III.4.4.Sarcina⁴⁴.

III.4.4.1.Notiune. Sarcina este o obligatie (de a da, de a face sau de a nu face ceva), impusa de catre dispunator gratificatului, in actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate testamentare).

III.4.4.2. Clasificare. Sarcina poate fi stabilita de dispunator:

fie in favoarea sa (a dispunatorului);

fie in favoarea gratificatului;

fie in favoarea unei terte persoane.

III.4.4.3.Efecte.

1      daca gratificatul indeplineste sarcina, actul juridic gratuit se consolideaza, ca si cand ar fi fost un act pur si simplu;

2      daca insa gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul (sau mostenitorii sai) are dreptul sa ceara revocarea donatiei (sau a legatului); revocarea va produce efecte retroactive, intocmai ca si rezolutiunea unui contract oneros .

Probleme de solutionat:

1. Enumerati modalitatile actului juridic.

2. Precizati diferenta dintre termen si conditie, din punct de vedere al efectelor.

3. Ce fel de acte juridice sunt susceptibile de a fi afectate de modalitatea 'sarcina'?

4. Care este diferenta dintre 'termenul cert' si 'conditie'?

III.4. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL.

III.4.1.Notiune. Efectele actului juridic civil constau, dupa caz, in crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice civile si, implicit, a drepturilor si obligatiilor care alcatuiesc continutul acestor raporturi.

III.4.2. Principiul fortei obligatorii a actului juridic.

III.4.2.1.Continut. Continutul principiului fortei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) este stabilit prin dispozitia art. 969 alin. 1 C. civ., potrivit caruia 'Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante'.

III.4.2.2.Exceptii.

1      incetarea actului juridic se produce, independent de vointa partilor, atunci cand dispare unul din elementele constitutive ale actului;

2      prorogarea (sau prelungirea) prin lege a unor contracte (de ex. a contractelor de inchiriere a locuintelor) face sa se extinda efectele actului dincolo de limita in timp stabilita de parti;

3      suspendarea efectelor unui act juridic cu executare succesiva se produce datorita interventiei unui caz fortuit sau de forta majora;

4       modificarea unor efecte ale actului juridic s-ar putea impune partilor, prin hotarare judecatoreasca, prin aplicarea teoriei impreviziunii (potrivit careia actele juridice se considera a fi incheiate - daca sunt acte cu executare succesiva in timp - sub conditia, implicita, a mentinerii situatiei generale existente la data incheierii lor - clauza 'rebus sic stantibus' - asa incat, daca situatia generala se modifica imprevizibil, stricand echilibrul firesc al valorii prestatiilor reciproce ale partilor - de pilda in caz de inflatie galopanta - partile ar fi indreptatite sa ceara instantei restabilirea acestui echilibru, prin micsorarea propriei prestatii sau prin majorarea prestatiei celeilalte parti in mod corespunzator noilor conditii).

III.4.3. Principiul irevocabilitatii actului juridic.

III.4.3.1. Continut. Acest principiu este consacrat de alin. 2 al aceluiasi art. 969 C. civ., care - referindu-se la conventii - dispune ca 'ele se pot revoca numai prin consimtamant mutual sau din cauze autorizate de lege' - de unde rezulta, per a contrario, ca actul juridic nu poate fi revocat prin vointa unilaterala a uneia dintre partile (sau a singurei parti) care l-a(u) incheiat.

III.4.3.2.Exceptii.

1      donatiile intre soti sunt esentialmente revocabile (art. 937 alin. 1 C. civ.);

2      contractele de locatiune incheiate pe durata nedeterminata pot fi revocate prin vointa unilaterala a oricareia dintre parti (art. 1436 C. civ.);

3      contractul de depozit poate fi revocat de catre deponent (cu efecte tot numai pentru viitor) (art. 1616 C. civ.);

4      testamentul este un act unilateral de vointa esentialmente revocabil (art. 802 C. civ.);

5      actul unilateral de vointa prin care un succesibil renunta la mostenire poate fi revocat numai inauntrul termenului de acceptare (6 luni, potrivit art. 700 C. civ.), si numai daca, intre timp, mostenirea n-a fost acceptata de un alt erede (art. 701 C. civ.).

III.4.4. Principiul relativitatii  actului juridic.

III.4.4.1.Continut. 'Conventiile nu au efect decat intre partile contractante'. art. 937 C. civ.

III.4.4.2. Notiunile de parti, terti si avanzi-cauza. In raport cu un anumit act juridic, subiectii de drept se impart in:

1      parti- sunt parti persoanele care au incheiat (fie personal, fie prin reprezentant) actul juridic;

2      sunt terti toti cei straini de actul juridic (care n-au participat, nici personal, nici prin reprezentant, la incheierea lui);

3      sunt avanzi-cauza (o categorie de subiecti intermediara, intre parti si tertii propriu-zisi) toti cei care nu au participat la incheierea actului juridic, deci nu sunt parti, dar totusi, datorita unor legaturi personale pe care le au cu partile, sufera, potrivit legii, unele efecte ale actului juridic.

Astfel, sunt avanzi-cauza:

succesorii universali si succesorii cu titlu universal;

succesorii cu titlu particular;

creditorii chirografari.

III.4.4.3. Exceptii.

1      Stipulatia pentru altul (sau contractul in favoarea unei terte persoane) este actul prin care o persoana (numita promitent) se obliga fata de o alta persoana (numita stipulant) sa execute o anumita prestatie in folosul unei terte persoane (numita beneficiar), care nu participa (nici personal si nici prin reprezentare) la incheierea actului⁴⁵;

2      Actiunile directe adica posibilitatea acordata uneori de lege unei terte persoane, straine de contract, de a exercita anumite drepturi direct impotriva uneia din partile contractante;

3      contractul colectiv de munca

III.4.4.4. Exceptii aparente.

1      Actul juridic civil produce efecte fata de avanzii-cauza ai par­tilor, pentru ca acestia iau locul partilor in raportul juridic respectiv;

2      In cazul promisiunii pentru altul (nu stipulatie pentru altul!), adica al conventiei prin care promitentul se obliga a-l convinge pe altul sa incheie un act (conventia de porte-fort) sau se obliga a-l con­vinge pe altul sa ratifice un act, incheiat in numele lui fara nici o pute­re de a-l reprezenta;

3      Simulatia este operatiunea juridica ce consta in incheierea unui act juridic aparent (menit sa dea impresia crearii unei situatii juri­dice diferite de cea reala) si incheierea concomitenta a unui alt act juridic, secret, care precizeaza adevaratele raporturi juridice pe care partile inteleg sa le stabileasca in realitate;

4      Reprezentarea.

III.4.5. Reprezentarea.

III.4.5.1. Notiune. Reprezentarea este  procedeul tehnico-juridic prin care o persoana (numita reprezentant) incheie un act juridic in numele si in contul (pe socoteala) altei persoane (numita reprezentat), in asa fel incat efectele actului se produc direct in persoana celui reprezentat⁴⁶.

III.4.5.2. Clasificare. In functie de izvorul puterii de a reprezenta:

reprezentare legala- isi are izvorul direct in lege si este specifica domeniului persoanelor fizice incapabile;

reprezentare conventionala- isi are izvorul intr-un contract (de mandat) incheiat intre reprezentat (mandant) si reprezentant (mandatar).

In functie de intinderea puterii de reprezentare:

reprezentare generala- imputerniceste pe reprezentant sa incheie orice acte juridice si cu privire la orice bunuri ale repre­zentatului;

reprezentare speciala- care imputerniceste pe reprezentant sa incheie numai anumite acte, sau numai acte referitoare la anumite bunuri ale reprezentatului (mandatul special).

III.4.5.3. Conditii.

1      existenta unei imputerniciri de a reprezenta, izvorata fie din lege (mai ales in cazul reprezentarii incapabililor), fie din vointa partilor;

2      existenta vointei de a reprezenta (sau a intentiei de a reprezenta);

3      exprimarea vointei valabile, libere si neviciate, a reprezentantului la incheierea actului (ceea ce presupune deplina capacitate de exercitiu a reprezentantului si lipsa oricarui viciu de consimtamant).

III.4.5.4. Efecte. Principalul efect al reprezentarii consta in faptul ca actul juridic incheiat de reprezentant produce efecte direct in persoana celui reprezentat, care devine, el, parte in raportul juridic stabilit cu tertul cocontractant.

III.4.5.5. Incetarea reprezentarii.

Reprezentarea legala inceteaza :

prin incetarea incapacitatii celui reprezentat, ori prin moartea acestuia;

prin moartea sau punerea sub interdictie a reprezentantului (parinte sau tutore).

Reprezentarea conventionala inceteaza:

prin denuntarea mandatului, de catre mandant sau de catre mandatar;

prin moartea sau punerea sub interdictie a mandantului sau a mandatarului.

Probleme de solutionat:

1. Enumerati principiile care guverneza efectele actului juridic.

2. Precizati care sunt exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic.

3. Dar cele aparente?

4. Definiti simulatia.

5. Enumerati categoriile de avanzi-cauza.

6. Ce sunt creditorii chirografari?

7. Precizati cateva situatii de reprezentare legala.

8. Care sunt conditiile reprezentarii