Politici la nivelul Uniunii Europene privind "Concedierea colectiva"

Politici la nivelul Uniunii Europene privind "Concedierea colectiva"

1. Reglementari comunitare cu privire la concedierea colectiva

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana impune transpunerea in legis­latia interna a numeroase directive comunitare si, totodata, respectarea de catre instantele judecatoresti autohtone a interpretarii date legislatiei comunitare de catre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene. In acest context merita a fi subliniate cateva precizari ale instantei comunitare referitoare la notiunea con­cedierii colective.

Directiva nr. 98/59/CE din 20 iulie 1998 a Consiliului referitoare la apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la concedierile colective, contine o serie de dispozitii importante cu privire la:

a. concedierea colectiva pentru motive economice;

b. procedura legala in cazul concedierii colective;

c. libertatea totala a angajatorului in stabilirea numarului salariatilor sai in urma concedierilor colective;

d. domeniul de aplicare al directivei doar pentru lucratorii care au incheiat contracte de munca pe durata nedeterminata.

Dispozitiile directivei nu se aplica concedierilor pentru motive legate de persoana lucratorului (cum ar fi cele disciplinare, de pilda). Intra in schimb in sfera directivei toate concedierile provocate de motive care nu sunt legate de persoana lucratorului. Asa este cazul desfiintarii postului sau in cazul in care salariatul nu accepta schimbari in contractul de munca referitoare la natura, ritmul sau modalitatile activitatilor prestate. Curtea de Justitie a admis ca poate avea loc reducerea numarului salariatilor si, in consecinta, concedieri colective ca urmare a dificultatilor financiare ale intreprinderii, a schimbarilor tehnologice sau a presiunilor actionarilor interesati de rezultatul net al activitatii.

Concedierea colectiva exclude concedierea individuala pentru motive economice. Art. 1 paragraful 1 al Directivei nr. 98/59/CEE precizeaza ca prin "concedieri colective" se intelege concedierile facute din initiativa angajatorului pentru unul sau mai multe motive care nu sunt inerente lucratorului, cand numarul concedierilor este, potrivit alegerii facute de statele membre:

1. fie, intr-o perioada de 30 de zile:

- cel putin egal cu 10, in stabilimentele care in mod obisnuit au mai mult de 20 dar mai putin de 100 de lucratori;

- cel putin egal cu 10% din numarul lucratorilor, in stabilimentele care in mod obisnuit au intre 100 si sub 300 de lucratori;

- cel putin egal cu 30, in stabilimentele care in mod obisnuit au un numar incepand de la 300 de lucratori in sus.;

2. fie, intr-o perioada de 90 de zile, cel putin egal cu 20, indiferent de numarul lucratorilor angajati in mod obisnuit in stabilimentele interesate.

Sunt asimilate concedierilor colective si intra in calculul numarului cerut de directiva incetarile contractelor de munca intervenite din initiativa angajatorului pentru unul sau mai multe motive care nu sunt legate de persoana lucratorilor, cu conditia ca acestea sa fie cel putin cinci la numar. Dispozitiile Directivei nr. 98/59/CEE nu se aplica:

a.. concedierilor colective efectuate in cazul lucratorilor cu contracte de munca pe perioada determinata sau pentru realizarea unei lucrari determinate, cu exceptia situatiei cand concedierea intervine inainte de termen sau de indeplinirea lucrarii;

b. lucratorilor din administratia publica sau in institutiile de drept public;

c. echipajelor de pe navele maritime.

Directiva nr. 98/59/CEE, isi produce efectele din momentul in care angajatorul are intentia sa treaca la concedieri colective sau a intocmit un plan in acest sens, dar directiva nu se aplica in situatia in care, din cauza proastei situatii financiare a intreprinderii, angajatorul ar fi trebuit sa aiba in vedere o concediere colectiva, dar nu a facut acest lucru. Nu ne gasim in cazul concedieri colective in situatia in care salariatii au denuntat contractele de munca in urma declararii angajatorului in stare de incapacitate de plata.

Potrivit Directivei nr. 98/59/CEE, concedierile colective trebuie sa fie generate de motive care nu tin de persoana lucratorilor, intre acestea incluzandu-se concedierile datorate reorganizarii intreprinderii.

Termenul de "stabiliment" folosit de art. 1 paragraful 1 al directivei, trebuie interpretat in sensul de "unitatea la care lucratorii interesati de concediere sunt afectati". Nu este esential ca unitatea in cauza sa dispuna de o conducere care sa poata efectua in mod independent concedieri colective.

Notiunea de stabiliment apartine dreptului comunitar si nu poate fi definita cu referire la legislatiile statelor membre, astfel ca existenta stabilimentului nu depinde de existenta unei conduceri. Este incompatibil cu finalitatea directivei - protejarea salariatilor - ca societatile apartinand aceluiasi grup sa scape de obligatiile ce le revin, incredintand decizia de concediere unui organ de decizie distinct.

Pentru evitarea abuzurilor din partea angajatorului in cazul concedierii colective Directiva nr. 98/59/CEE, in art.2 paragrafele 1 si 2, impune obligatia ca cel dintai sa consulte in timp util reprezentantii salariatilor pentru a ajunge la un acord. Consultarile trebuie sa aiba ca obiectiv posibilitatile de evitare sau de reducere a concedierilor colective, precum si de atenuare a consecintelor acestora prin recurgerea la masuri sociale de acompaniament care sa vizeze reclasarea sau reconversia lucratorilor concediati. Totodata, art. 2 paragraful 3 al Directivei nr. 98/59/CEE stabileste ca angajatorul este tinut ca, in timp util in cursul consultarilor, sa furnizeze in scris reprezentantilor salariatilor, pentru ca acestia sa poata formula propuneri constructive, toate informatiile utile, indeosebi urmatoarele:

motivele proiectului de concediere colectiva;

numarul si categoriile de lucratori care urmeaza sa fie concediati;

numarul si categoriile de lucratori angajati;

perioada in care este preconizata efectuarea concedierilor;

criteriile avute in vedere pentru stabilirea lucratorilor care vor fi concediati, daca legislatia sau practica nationala ii acorda aceasta competenta angajatorului;

metoda de calcul a unei eventuale indemnizatii de concediere, alta decat cea acordata de legislatia sau practica nationala.

Aceste informatii scrise, cu exceptia ultimei, trebuie transmise in copie si autoritatii publice competente.

Verificand aplicarea art. 2 paragraful 3 al Directivei 98/59/CEE, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a constatat ca Marea Britanic nu s-a conformat acestuia, deoarece legislatia acestui stat nu obliga angajatorul sa consulte reprezentantii salariatilor in vederea ajungerii la un acord referitor la materiile enuntate de directiva si nu a prevazut sanctiuni eficace pentru cazurile in care consultarea lucratorilor nu are loc asa cum cere directiva.

Procedura concedierii colective continua, conform art. 3 paragraful 1 al Directivei nr. 98/59/CEE, cu notificarea scrisa a proiectului de concediere colectiva catre autoritatea publica competenta. Textul comunitar dispune ca notificarea sa cuprinda:

- toate informatiile utile referitoare la proiectul de concediere colectiva;

consultarile avute cu reprezentantii lucratorilor, asa cum prevede art. 2 al Directivei;

motivele concedierii;

numarul de lucratori care vor fi concediati;

numarul de lucratori angajati;

perioada in care vor avea loc concedierile.

Reprezentantii salariatilor sunt indreptatiti sa primeasca o copie a notificarii prezentate autoritatii publice competente.

In concluzie, angajatorul are dreptul de a efectua concedieri colective dupa incheierea procedurii de consultare a reprezentantilor salariatilor, prevazuta la art. 2 al Directivei nr. 98/59, si dupa notificarea proiectului de concediere co­lectiva catre autoritatea publica autorizata, conform art. 3 si art. 4 din aceeasi directiva.

Din reglementarea comunitara a concedierii colective rezulta ca autoritatea publica competenta este incunostintata atat cu privire la informatiile pe care reprezentantii salariatilor le-au primit de la angajator, cat si cu privire la rezultatul consultarii dintre acestia. De asemenea, prin faptul ca primesc o copie a proiectului de concediere colectiva, in care se face referire la consultarile care au avut loc, reprezentantii salariatilor au posibilitatea sa verifice atitudinea angajatorului. Scopul principal al acestor dispozitii este realizarea consultarii si, daca este posibil, a acordului. Angajatorul, desi este cel care decide, trebuie sa fie preocupat de evitarea, reducerea si atenuarea efectelor concedierii colective prin ajungerea la un acord cu reprezentantii salariatilor.

In ultima instanta, procedura concedierii colective instituita de Directiva nr. 98/59/CEE urmareste sa garanteze, atat cat este posibil, stabilitatea locului de munca pentru salariati

Neconcordante intre prevederile comunitare si cele ale altor state comunitare au mai fost semnalate si de Curtea Europeana de Justitie. Astfel prin hotararea din 12 octombrie 2004 (in cauza C-55/02, Comisia contra Republica Portugalia), Curtea de Justitie a stabilit ca Statul Portughez nu si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau in virtutea art. 1 si art. 6 din Directiva nr. 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislatiilor sta­telor membre referitoare la concedierile colective. Ceea ce a determinat aceasta decizie 1-a constituit faptul ca legislatia portugheza a limitat concedierea colec­tiva la concedierile cauzate de motive de natura structurala, tehnologica sau conjuncturala, fara a ingloba concedierile pentru toate motivele care nu tin de persoana lucratorului.

In considerentele hotararii din 12 octombrie 2004, fixand cadrul juridic al aplicarii Directivei 98/59/CEE, Curtea de Justitie a subliniat ca aceasta urmareste sa "intareasca protectia lucratorilor in caz de concedieri colective', tinand seama de necesitatea unei dezvoltari economice si sociale echilibrate in societate, deoarece diferentele care se manifesta in aceasta materie in legislatiile statelor membre "pot sa aiba o incidenta directa asupra functionarii pietei interne".

Comisia Europeana a concluzionat ca reglementarea nationala portugheza a concedierii colective era partial incompatibila cu dispozitiile Directivei 98/59/CEE si, tinand seama ca autoritatile portugheze nu s-au conformat avizului motivat, institutia comunitara a sesizat Curtea de Justitie cu un recurs pentru constatarea neindeplinirii de catre Portugalia a unei obligatii rezultate din dreptul comunitar.

Potrivit Comisiei, notiunea concedierii colective din dreptul muncii portu­ghez nu ingloba toate cazurile de concedieri colective vizate de Directiva nr. 98/59/CEE, avand un camp de aplicare mai restrans decat reglementarea comunitara.

De altfel unul din obiectivele directivei il reprezinta promovarea apropierii legislatiilor statelor membre referitoare la concedierile colective, legiuitorul comunitar urmarind sa,, asigure o protectie comparabila a drepturilor lucratori­lor in statele membre si sa apropie obligatiile pe care le antreneaza aceste reguli de protectie in sarcina intreprinderilor din Comunitate".