Largirea Uniunii Europene spre Europa Centrala si de Est, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

Largirea Uniunii Europene spre Europa Centrala si de Est, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

uropa se afla acum la rascruce. Oportunitatile pentru o integrare si largirea in continuare exista, fiind larg acceptat ca actualele institutii europene sunt inadecvate sa raspunda provocarilor pe care aceste oporturtitati le prezinta.

Patru provocari privesc marimea, scopul, adancimea si legitimitatea institutiilor europene. De acestea s-a ocupat Conferinta interguvernamentala din 1996.

1 -Largirea Uniunii Europene (U.E.)

rima provocare este cea indusa de marimea crescanda ar Uniunii Europene. Institutiile europene existente sunt din timpul Comunitatii celor sase.

Uniunea celor cincisprezece cuprinde state cu economii si, sisteme politice diferite. Multe natiuni de la granita estica si cea de sud asteapta sa devina membre in anii ce vor urma. Daca acest lucru se intampla, Uniune Eurropeana va avea vreo zece-cincisprezece membrii in plus, capatand o si mai mare diversitate economica si politica. Uniunea Europena nu poate sa se mareasca in continuare fara o reforma institutionala majora.

Largirea pana la douazeci si cinci de membrii cu actuala structura ar reduce mult capacitatea de decizie. Largirea implica un semn de intrebare asupra a doua activitati care impreuna cumuleaza 80% din bugetul Uniunii Europene: Politica Agrara Comuna si fondurile structurale ce sprijina infrastructura si investitiile de capital in zonele sarace ale Uniunii Europene.

Aplicarea celor doua politici si asupra tarilor central si est europene ar necesita o dublare a bugetului Uniunii, cresterea bugetului ar duce la o puternica opozitie. Reducerea, ar duce la o opozitie puternica din partea actualilor beneficiari.

De aceea largirea implica renegocieri fundamentale ale status quo-ului.

Largirea poate fi problematica dar si cu riscuri. Tranzitia societatilor de tip sovietic la economii de piata, libera, nu a avut loc pe deplin si tranzitia la democratia politica nu este ireversibila.

2. -Scopul integrarii

a doua provocare este scopul Uniunii Europene. La ora actuala, toate statele membre dispun de un corp unic de legislatie si obligatii -asa numitul Acquis comunitar. Acquis-ul incorporeaza o balanta delicata de obligatii pentru fiecare stat si este in fond un contract intre membrii Uniunii Europene. Orice largire a scopului de integrare se adauga acquis-ului si modifica balanta existenta pentru toate partile din contract. Aceasta face intelegerea de largire dificila de realizat Unele state doresc sa extinda scopul politicii comune la noi domenii ca politica externa si de securitate. Alte state nu doresc sa accepte aceste propuneri. O largire pe viitor a Uniunii Europene poate conduce numai la exacerbarea unor astfel de tensiuni, pe masura ce statele sunt mult mai diverse, atat economic cat si politic si difera chiar mai mult in ceea ce priveste obiectivele lor. Neintelegerea asupra scopului integrarii, rezulta de asemenea din confuzia existenta asupra impartirii responsabilitatii intre Uniune si state. Ca exemplu avem atitudinea cetatenilor privitoare la problema somajului.

3. Adancirea integrarii existente

n ariile de competenta a Uniunii a existat numai un transfer limitat de suveranitate nationala. Aceasta conduce la probleme legate de constrangere si eficienta.

Pentru acesta, Uniunea Europeana se bazeaza in principal pe statele membre pentru a pune legislatia Uniunii Europene si politica in practica. Implementarea pietei unice, in particular, depinde de actiuni ale administratiei nationale. De aceea nu surprinde ca multe directive ale Uniunii sunt incorporate in legislatia nationala sau foarte incet, sau deloc. Chiar si incorporate, constrangerea de aplicare este de multe ori lejera. O astfel de constrangere lejera, submineaza functionarea pietei unice. Esecuri in realizarea viziunii pietei unice la nivel european, duc in cele din urma la o problema de credibilitate, in totalitate, a institutiilor Uniunii.

Astfel,constrangerea este vitala.

Acest lucru este dificil, deoarece implica masuri directe impotriva guvernelor nationale ce sunt ele insele actori cheie si factori de decizie. In al doilea rand, modul interguvernamental de integrare poate cauza probleme privind eficacitatea luarii de decizii, in Consiliul European unde multe decizii necesita inca unanimitate.

Sub regula unanimitatii, statelor 11 se ofera dreptul de veto, ceea ce faciliteaza posibilitatea de a obtine concesii in alte domenii, in schimbul nerecurgerii la el.

Deciziile eficiente sunt astfel impiedicate sau se impune introducerea de pachete de decizii.

Extinderea in continuare a Uniunea Europeana va transforma acest tip de 'santaj' intr-o problema si mai serioasa.

Cadrul legal al Uniunii Europene agraveaza problema eficacitatii fata de statul natiune, Uniunea nu are o ierarhie constitutionala normala a legislatiei, cu garanti constitutionali si reguli privind actul legiuitor la varf si reglementarile administrative la nivel inferior,

Lipsa ierarhiei legale, combinata cu necesitatea constrangerii conduce la practica redactarii regulilor Uniunii in mare detaliu.

Detaliile privind reglementarile Uniunii Europene au ajuns si obiect de ridiculizare publica ca in cazurile de reglementari privind forma bananelor sau culoarea stingatoarelor de foc.

4. Legitimitatea institutiilor europene

e manifesta in special in cele doua, cele mai importante institutii: Comisia si Consiliul de Ministrii.

Comisia controleaza ce se discuta si ce se decide in Uniune.

Chiar asupra initiativelor provenite din Consiliu, Comisia are dreptul exclusiv de a initia propuneri pentru legislatia Uniunii.

Acest drept, permite Comisiei sa decida asupra programului Consiliului si permite o influenta puternica asupra amendamentelor pe care Parlamentul European le poate face la propunerea Consiliului.

Comisia este de asemenea corpul care trebuie sa impuna majoritatea politicii Uniunii. Fata de aceste puteri extinse, Comisia are o transparenta limitata fata de public.

Un aspect important al deficitului de democratie consta in aceea ca institutiile Uniunii se bazeaza pe coalitii formate intre tari si nu atat pe coalitii care sa treaca peste granitele nationale.

Lipsa unei ierarhii a legilor contribuie la deficitul de democratie prin faptul ca cadrul legal al Uniunii a devenit neinteligibil pentru majoritatea oamenilor, astfel ca publicul european nu are o intelegere clara asupra valorilor si principiilor de baza ce intra in tratate.

O Europa sigura nu se poate atinge decat daca ea se organizeaza intr-un fel nou. Tot mai mult s-a conturat, in ultimele decenii, necesitatea renuntarii la strategia acomodarile contextuale si a echilibrelor fragile de pana acum, si trecerea la identificarea intereselor comune, ca metoda.

Referindu-se la necesitatea unei metode a unificarii, Walter Hallstein (1980) afirma ca aceste 'reguli' pot fi formulate astfel: mai intai, unificarea este un proces cu componente intelectuale, culturale, juridice, economice ce are drept componenta conducatoare evolutia politica. In continuare, politica statelor se orienteaza spre satisfacerea intereselor comune, mai curand decat egoismul traditional

Apoi, crearea de institutii corespunzatoare 'pietelor comune', cu caracter explicit suprastatal, care iau in gestiune sectoare de activitate tot mai importante (Ex. Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului).

Mai departe, pastrarea accentului pe formarea 'pietei comune', cu inlaturarea implicita a barierelor vamale, chiar si in momentele in care integrarea politica a fost blocata de interesele inca divergente ale statelor.

In continuare, concretizarea in legislatie a fiecarui pas obtinut pe calea unificarii, caci comunitatea este o comunitate de drept,este o creatie a dreptului.

Apoi, asigurarea unei dinamici continue a procesului unificarii prin considerarea fiecarui pas ca potential pentru un pas urmator.'

In fine, promovarea liberei circulatii a oamenilor, bunurilor, informatiilor, opiniilor si pastrarea continua a sprijinului S.U.A., plecand de la premisa ca 'Europa are nevoie de America si invers.'

Constructia europeana, se afla evident, in criza. Dar de fapt nu a cunoscut o criza permanenta de la demararea ei in 1950.

Oricum actuala criza are particularitatile sale, punand in miscare fundamentele insasi ale Uniunii Europene. Pentru a iesi din aceasta criza, Uniunea Europeana se va regandi in intregime sau va accede la o reala constiinta de sine sau va ceda.

Dupa prabusirea comunismului, prabusirea blocului sovietic, Comunitatea europeana a adoptat o pozitie prudenta: a incercat sa se intareasca creand Uniunea Europeana prin Tratatul de la Maastricht; a intreprins legaturi si relatii de dialog cu tarile Europei centrale si orientale fixand conditiile pentru adeziunea lor la Uniune, refuzand sa stabileasca un calendar precis pentru intrarea lor.

Uniunea Europeana pentru a supravietui trebuie sa faca fata la urmatoarele scadente: moneda unica, pachetul bugetar, extinderea spatiului mediteraneean, Rusia, SUA, reforma institutionala.

In ceea ce priveste extinderea dupa desavarsirea largirii spre tarile Asociatiei europene a liberului schimb (AELE) Uniunea Europeana a trecut imediat la examinarea unei noi liste de candidati veniti din Europa

Centrala si de Est. Predominant este un factor: cel al similitudinii partenerilor in acest proces complex, al extinderii, U.E. cauta efectiv, maximum de similitudine economica a noilor parteneri, decat castigul economic propriu-zis care poate fi realizat cu parteneri comercianti diferiti.

In aceasta abordare, interesele economice joaca un rol particular: maximalizarea castigului politic se efectueaza cu conditia de a nu avea un cost economic foarte important.

Motivatiile politice si economice ale extinderii sunt diferite, atunci cand examinam cazul tarilor deja membre sau candidatii la adeziune.

Din punctul de vedere al tarilor AELE, motivele principale sunt in mod clar dominate de aspectele economice: certitudinea ca piata unica a Uniunii va avea un impact asupra economiilor lor si va necesita ajustari importante, recunoasterea faptului ca spatiul economic european (EEE) nu ofera o solutie satisfacatoare a acestor probleme si in fine singular, credinta de a fi marginalizat politic la periferia Uniunii.

Numarul candidatilor la adeziunea in U.E. este important atat in Sud (Cipru, Malta, Turcia etc.) cat si la Est.

Cu ocazia primelor extinderi, factorii politici au fost determinanti, in conditiile unor costuri economice reduse.

Chiar pentru tarile AELE problemele s-au pus in termeni similari Nu este insa cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Aici costurile economice se anunta foarte ridicate. Numeroase studii releva aceste costuri ridicate, doua fiind foarte importante:

cele agricole si transferurile bugetare la titlul politicilor structurale.

Adeziunea tarilor Europei Centrale si Orientale (PECO) va avea un efect important asupra pietei agricole comunitare. Transferurile de venituri spre Est adauga un al doilea cost pentru PAC: transferurile bugetare. Integrand PECO in PAC sub forma sa actuala conduce, in efect, la a beneficia de preturi superioare si de subventii, ceea ce va provoca cresterea productiei lor.

Necesitatea de a exporta surplusul care decurge antreneaza un alt cost subventiile la export.

Conform diferitelor estimari costul bugetar al unei extinderi spre PECO este considerabil. Tarile PECO sunt extrem de diferite fata de tarile Uniunii Europene. Mult mai sarace decat statele membre actuale, adeziunea lor va face sa explodeze politicile structurale care, desti-nate sa consolideze coeziunea economica si sociala. se traduc prin ajutorarea regimurilor mai sarace, a acelora aflate in reconvertire industriala si in modernizarea structurilor agricole.

Mult mai agricole decat cei 15, aceste tari vor costa PAC mai mult decat pot accepta tarile membre, deci integrarea lor necesita a se reforma politicile comune a Uniunii Europene, fie de a astepta ca structurile lor economice sa fie foarte similare, ceea ce ar cere timp care, in ipotezele cele mai optimiste, ar necesita numai 20 de ani pentru tarile din Europa Centrala, care sunt cele mai performante din fostele tari comuniste.

Nu trebuie pierdut din vedere ca nu doar costurile aderarii sunt mari. Exista si castiguri mari in compensatie. Acestea provind din diferentele existente intre parteneri. O extindere spre PECO a U.E., va procura castiguri foarte importante tarilor vestice, mai relevante decat cele provenite din statele AELE. Cu toate acestea Uniunea Europeana cauta sa limiteze costurile unei extinderi, decat sa obtina mari profituri.

Ceea ce se poate afirma cu certitudine este insa ca oricum extinderea spre Est a Uniunii Europene, atat pe termen scurt cat si mediu, este delicata. In aceste conditii Uniunea Europeana proclama de la Consiliul european din iunie 1993, vointa sa de a primi tarile Europei Centrale si de a le ajuta, refuzand insa sa fixeze un calendar. Totodata insista permanent pentru indeplinirea conditiilor puse de aderare. Este mereu aceeasi pozitie care a fost pusa in Carta Alba, prezentata in iunie 1995, si intitulata: 'Pregatirea statelor asociate din Europa Centrala si Orientala, la integrarea lor la piata interna a Uniunii'.

In aceste conditii ambigue, U.E. a recurs la diverse paliative pentru a intarzia adeziunea. Intr-o prima etapa ea a definitivat acorduri de asociere cu PECO. Daca aceste acorduri raspund aspiratnlor, mai mult potitice decat economice, a acestor tari ele sunt conduse spre acele destine in care sectoarele cele mai sensibile ale celor 15 sunt protejate.

Si in problema schimburilor, politica liberalizarii acestora este foarte limitata. Ele sunt mai putin vaste pentru sectoare precum agricultura, textilele si confectiile sau siderurgia. Pentru sectoarele mai expuse liberalizarii sunt prevazute masuri antidumping.

PECO reclama tot mai insistent aderarea Uniunii Europene, cauta mijloacele de a face tot posibilul pentru a reduce costurile.

Reflectiile indreptate actualmente spre acest subiect au in vedere un plafon de sume pe care o tara poate sa il solicite cu titlul de ajutor regional. Pentru agricultura se are in vedere perioada de tranzitie in care se instaureaza cote stricte de productie. Reintroducerea in cadrul Uniunii Europene a cotelor constituie un precedent periculos si o intoarcere la controlul frontierelor interioare.

Continuand urmarirea conexiunilor posibile se ajunge la o repunere in cauza a chiar pietei unice.

Astfel  se recurge la diverse paliative. Unul dintre acestea consta in a considera diversele acorduri europene de integrare ca fiind etape spre adeziunea Uniunii Europene. Astfel, Baldwin considera ca tarile din centrul Europei pe masura reformelor pe care le fac trec prin diverse etape, de la acordul de asociere la adeziunea la AELE apoi la EEE si in final la Uniunea Europeana.

Daca integrarile regionale se pot forma intre tari cu structuri economice foarte diferite, Uniunea Europeana nu este un simplu acord de liberschimb ci un ansamblu politic si economic complex.

Aceasta nu o impiedica insa de a se limita numai la aspectele comerciale asa cum este scordul vamal incheiat cu Turcia in martie 1995 si care a intrat in vigoare in ianuarie 1996.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana trebuie considerata ca parte a procesului prin care tarile Europei Centrale si Rasaritene depasesc perioada de separare a continentului si se apropie de spatiul de pace, stabilitate si prosperitate creat de Uniunea Europeana.

5 -Aspecte Geopolitice

omania se intinde in sud-est pana la Marea Neagra si Delta Dunarii, iar la nord-vest este strabatuta de Muntii Carpati. Suprafata Romaniei este de 237.500 km², iar populatia de 22.6 milioane de locuitori.

In timpul celui de al ll-lea Razboi Mondial, Basarabia, Nordul Bucovinei si Herta au fost ocupate de U.R.S.S., totodata Romania trebuind sa cedeze fortat Ungariei partea de Nord a Transilvaniei si Bulgariei Sudul Dobrogei.

Prin Tratatul de la Paris din 1947 Transilvania a fost retrocedata Romaniei.

In anul 1947, Partidul Comunist a preluat puterea fiind instaurat regimul comunist de tip sovietic pentru o perioada de aproape jumatate de secol.

Dupa prabusirea regimului comunist la sfarsitul anului 1989, in contextul schimbarii survenite in Europa Centrala si de Est, a impresionantelor miscari antidictatoriale si anticomuniste, primele alegeri libere din mai 1990 au condus la adoptarea in decembrie 1991 a unei noi constitutii, conform careia in 1992 au avut loc alegeri parlamentare si prezidentiale, la putere ajungand insa fostii comunisti. Alegerile din 1996 au produs prima alternanta reala la putere, ceea ce a marcat un nou inceput atat pe planul politicii interne, cat si a celes externe. Au fost incheiate tratatele cu Ungaria si Ucraina, care prevad recunoasterea frontierelor si respectarea drepturilor minoritatilor.

Reformele initiate incepand din 1996 fac din integrarea europeana si euroatlantica un obiectiv esential, prioritar al politicii externe a Romaniei.

Abordarea programatica a intereselor nationale ale Romaniei in conditiile actuale si de perspectiva, conduce la necesitatea promovarii lor in contextul unui mediu international marcat profund atat de procesete globalizarii cat si ale cresterii interdependentei dintre state, societati si culturi diferite.

Romania si-a prezentat cererea de aderare la U.E in data de 22 ,iune 1995, insotita de o strategie nationala de preaderare si de o declaratie a factorilor politici responsabili.

6 -Cadrul Juridic

omania este prima tara din Europa Centrala si de Est care a stabilit relatii contractuale cu Uniunea Europeana. Acordul cu privire la sistemul generalizat de preferinte din 1974 si Acordul privind produsele industriale din 1980. Stabilirea de relatii diplomatice intre Romania si Uniunea Europeana s-a realizat in anul 1980.

Dupa prabusirea comunismului, in 1991 a fost semnat un acord privind comertul si cooperarea comerciala, inlocuit ulterior cu Acordul European, intrat in vigoare in februarie 1995, in totalitatea sa (partile referitoare la Comert au fost aplicate din mai 1993).

Acordul Europa (cum este numit) este un acord mixt, cuprinzand domenii care tin de competenta Uniunii Europene si de cea a statelor sale membre. El stabileste un cadru favorabil dialogului politic si include prevederi atat pentru cooperarea economica, sociala, financiara si culturala cat si pentru extinderea relatiilor comerciale. El poate fi suspendat in cazul nerespectarii drepturilor omului. Cadrul institutional al acestui Acord prevede mecanisme de initiere, de gestionare si de supraveghere a tuturor domeniilor in care exista relatii. Diferite subcomitete examineaza problemele de natura tehnica. Exista un Comitet de Asociere, constituit la nivel de functionari superiori care anatizeaza problemele in profunzime si un Consiliu de Asociere care examineaza stadiul relatiilor si perspectivele acestora, oferind posibilitatea de a evalua progresele obtinute de Romania in procesul de pregatire a aderarii.

In legatura cu cererea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana, dupa incheierea Conferintei Interguvernamentale, Comisia Europeana si-a formulat Opinia in legatura cu aceasta. in acest fel sunt clarificate conditiile preconizate in contextul strategiei de preaderare, si anume:

. dezvoltarea unei economii de piata;

. adaptarea structurilor administrative;

. constituirea unui mediu economic si monetar stabil

Comisia, desigur si-a propus garantarea unui tratament egal pentru toate statele candidate, ele trebuind sa indeplineasca urmatoarele conditii:

. institutii stabile care sa garanteze democratia, suprematia legii, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protejarea lor.

. existenta unei economii de piata valabile ca si a capacitatii de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietii din interiorul Uniunii Europene.

. capacitatea de a-si asuma obligatiile pe care le presupune calitatea de membru, inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare.

7 -Strategia de preaderare

n acest context se are in vedere aplicarea Acordului European si a prevederilor Cartii Albe.

Acordul European a fost aplicat in conformitate cu calendarul prevazut, desi exista unele prevederi care au inregistrat intarzieri.

Principalele probleme aflate pe rol sunt armonizarea legislaturii si strategiei de preaderare, progresul macro-economic, problemele comerciale, inceperea programelor comunitare, problemele de certificare si nominalizare, precum si colaborarea la nivelul celui de-al treilea principiu fundamental al Tratatului de la Maastricht.

Cartea Alba cu privire la piata interna elaborata in 1995, a stabilit care sunt legile pe care tarile candidate trebuie sa le transpuna in practica pentru a aplica acquis-ul Uniunii. Totodata au fost definite obiectivele care trebuiesc urmarite ca fiind prioritare pentru realizarea Pietei Unice.

8 -Criteriile de aderare

riteriilee au fost stabilite de catre Consiliul European intrunit la Copenhaga. Conform acestora statele din Europa Centrala si de Est trebuie sa dispuna de 'institutii stabile care sa garanteze

democratia, primatul legii, drepturile omului, respectarea si protectia minoritatilor'.

Evaluarea care a fost facuta cuprinde pentru fiecare din tarile candidate, o analiza sistematica a principalelor modalitati de organizare si functiune a autoritatilor publice si a mecanismelor de aparare a drepturilor fundamentale.

In ceea ce priveste Parteneriatul pentru Aderare, asa cum este prezentat in Agenda 2000, este un document politic, concis, cat mai precis posibil in programarea pe care o face care va servi drept referinta comuna pentru o lansare rapida a strategiei intarite de preaderare. Prin urmare nu este vorba de un acord prin care statele se angajeaza juridic.

Parteneriatul are ca scop sa reuneasca intr-un cadru unic o dubla programare: o programare a prioritatitor pentru pergatirea pentru aderare, in special adoptarea acquis-ului de catre fiecare tara in parte, pe baza Opiniei si o programare a mijloacelor financiare, in special cele din PHARE, pentru perioada imediat urmatoare pentru a ajuta tarile candidate in realizarea prioritatilor identificate in directia aderarii.

Identificarea prioritatilor si aplicarea lor de catre tarile candidate, mai ales prin Programul National de Adoptare a Acquis-ului, vor permite Comisiei sa constate in rapoartele anuale progresele realizate.

Parteneriatul pentru aderare se inrudeste cu instrumentul numit 'Cadru Comunitar de Sprijin pentru Fondurile Structurale', acesta din urma oferind cadrul de referinta de ansamblu care sa permita atat ghidarea tarilor candidate si masurarea progreselor lor pe calea integrarii in Uniunea Europeana.

Evaluarea se bazeaza pe datele existente la mijlocul anului 1997.

Prin noua Constitutie adoptata prin referendum, in decembrie 1991, s-a marcat trecerea catre o democratie parlamentara.

Opinia Comisiei  a examinat in mod riguros mediul economic romanesc cat si progresele facute de Romania in domeniile esentiale ale reformei economice.

9 -Politica Externa si de securitate comuna

omania este membra a ONU, a Organizatiei de Securitatate si Cooperare in Europa (OSCE), a Consiliului Europei si a altor organizatii internationale. Are statut de partener asociat la Uniunea Europei Occidentale (UEO), participa la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantica (COCONA) si la Parteneriatul pentru Pace, avand ca obiectiv prioritar acceptarea ei ca membra a UEO si NATO.

Romania a participat la operatiunile IFOR/ISFOR, sprijina si participa la diferite organizatii regionale din care mentionam pentru importanta lor Cooperarea Economica in bazinul Marii Negre acordul bilateral cu Bulgaria si Grecia si Initiativa Central-Europeana.

Romania nu are dispute teritoriale nici cu statele membre ale Uniunii si nici cu tarile vecine cu care a semnat relativ recent tratae de buna vecinatate.

Din multiplele probleme si aspecte care trebuiesc avute in vedere se detaseaza cele legate de ratiuni, beneficii, costuri s implicatiile integrarii europene si euro-atlantice.

Costurile reale si potentiale sunt semnificative, dar ele trebuie puse in balante cu costurile in cazul lipsei extinderii. Daca Occidentul ar pierde aceasta sansa istorica de a ajuta integrarea, consolidarea si stabilizarea Europei Centrale si de Est, ar putea plati mult mai scump, mai tarziu. De fapt, viitorul acestei zone este esential pentru stabilitatea Europei ca intreg.

Daca costurile integrarii sunt mari, integrarea ca atare fiind dificila, o alternativa ar fi nu numai costisitoare ci si cu implicatii din cele mai nefaste.

A nu largi Uniunea Europeana spre Europa Central-rasariteana implica, pe termen lung, costuri mai mari decat cele inerente pe care le presupune procesul de largire si anume gradul de pauperitate si, implicit, de instabilitate al regiunii ar spori, repercutandu-se in cele din urma ca un bumerang, asupra statelor prospere ale Uniunii Europene.

Acest aspect nu diminueaza raspunderea si obligatiile ce revin statelor care doresc integrarea, in acest caz Romania, factorilor de decizie politica, acestora revenindu-le obligatia de a intreprinde o permanenta reevaluare a strategiei integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Actiunea politica de valorificare si afirmare a parametrilor geo-politici definitorii pentru Romania, se inscrie intr-o tendinta tot mai clara de reevaluare a importantei lor. De fapt, Romania conteaza ca un factor de echilibru si stabilitate in Europa Centrala si de Est prin ansamblul de relatii si conexiuni realizate cu statele invecinate si in special cu cele din Europa de Sud-Est. Si nu in ultimul rand, Romania are in vedere, comunitatea valorilor pe care le impartaseste cu statele democratice dezvoltate cat si interesele comune pe care le genereaza aceasta comunitate