OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

CAPITOLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE

1. Notiune

Obligatia legala de intretinere este indatorirea impusa de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, precum si a mijloacele necesare educarii, invataturii si pregatirii profesionale[1].

Obligatia legala de intretinere are caracter complex, nefiind limitata doar la simpla obligatie alimentara, avand menirea de a satisface si nevoile de locuinta, tratament medical, precum si nevoile spirituale.iarin cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor minori, si mijloacele pentru educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala.

2. Fundament

Obligatia legala de intretinere se fundamenteaza pe sentimentele de solidaritate si intrajutorare, pe prietenia si afectiunea care caracterizeaza relatiile de familie si regulile de convietuire sociala, care impun ca persoanele intre care exista asemenea relatii sa nu ramana indiferente in cazul in care unele dintre ele s-ar afla in nevoie, din cauza incapacitatii de a munci[2].

Obligatia legala de intretinere poate interveni fie ca efect al rudeniei, fie ca efect al calitatii de sot, fie ca efect al unor relatii asimilate, sub anumite aspecte, cu relatiile de familie.

3. Natura juridica

Obligatia legala de intretinere este o obligatie de tip special, care izvoraste din lege.

Ea se infatiseaza atat ca o creanta[3], cat si ca o datorie de intretinere.

4. Caractere juridice[4]

Obligatia legala de intretinere are urmatoarele caractere juridice:

1) este imperativa

Legea stabileste:

categoriile de persoane intre care exista obligatia legala de intretinere,

conditiile in care se datoreaza,

limitele intre care se stabileste intretinerea;

ordinea in care se datoreaza intretinerea

modul de executare, etc.

Normele legale privitoare la obligatia de intretinere sunt imperative, fiind prevazute in scop de ocrotire. Drept consecinta, partile nu o pot inlatura sau restrange prin acte juridice. In principiu, conventiile si actele unilaterale de renuntare definitiva la dreptul de intretinere nu sunt valabile[5].

2)    este personala

a)  Acest caracter rezulta din faptul ca obligatia de intretinere este reglementata numai intre anumite categorii de persoane, strict determinate de lege, pentru a satisface nevoile lor personale.

3)  este, in principiu, reciproca

Obligatia legala de intretinere are caracter reciproc intre urmatoarele categorii de persoane:

sot si sotie;

parinti si copii;

bunici si nepoti;

strabunici si stranepoti;

frati si surori;

adoptator si rudele acestuia, pe de o parte, si adoptat si descendentii sai,
pe de alta parte.

Cu titlu de exceptie, obligatia legala de intretinere are caracter unilateral in urmatoarele situatii:

obligatia de intretinere a sotului de rea-credinta, fata de sotul de buna credinta, in cazul casatoriei putative[6];

obligatia de intretinere a sotului vinovat exclusiv de desfacerea casatoriei fata de celalalt sot, dupa expirarea unui an de la data desfacerii casatoriei[7];

obligatia de intretinere a sotului divortat si recasatorit fata de celalalt
sot divortat, dar care nu s-a casatorit;

obligatia de intretinere a sotului care a contribuit la intretinerea copilului
celuilalt sot fata de acel copil[8];

obligatia de intretinere a mostenitorului persoanei obligate la intretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a acordat intretinere, fata de acel minor;

obligatia de intretinere a parintilor fata de copilul minor si cel major aflat in continuarea studiilor pana la varsta de 25 de ani sau, dupa caz, 26 de ani (numai in privinta cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala);

obligatia de intretinere a celui care se face vinovat de fapte grave fata de cel care avea indatorirea de a-i acorda intretinere, fata de acesta (care nu mai are obligatia de a o acorda);

obligatia de intretinere a celui care a luat un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, conform Legii nr. 272/2004.

1)  este cu executare succesiva

Acest caracter este impus de insasi menirea ei, de a satisface nevoile actuale ale beneficiarului, care se reinoiesc zi de zi.

5)  este variabila

Caracterul sau variabil priveste cuantumul, felul si modul de executare, in functie de modificarile ce intervin in nevoile creditorului si posibilitatile debitorului. Drept urmare, ea poate fi marita sau, dupa caz, micsorata ori chiar suprimata.

6)  este divizibila

Obligatia legala de intretinere este divizibila, atat activ, cat si pasiv.

In privinta divizibilitatii active, art.92 din Codul familiei prevede ca, atunci "cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara'. Instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi. In ceea ce priveste divizibilitatea pasiva, art.90 alin.1 din Codul familiei prevede ca "in cazul in care mai multe persoane sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu mijloacele ce au'.

Ca exceptie de la caracterul divizibil, obligatia de intretinere este guvernata de regula solidaritatii, in urmatoarele situatii:

a)  parintele poate porni actiunea impotriva oricaruia dintre copiii sai, in caz de urgenta, urmand ca acela care plateste sa se intoarca impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia, conform art. 90 alin. (2) din Codul familiei,

b)  mostenitorii persoanei obligate la intretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a acordat intretinere, sunt obligati solidar fata de acel minor, fiecare dintre ei contribuind, in final, proportional cu valoarea bunurilor mostenite, potrivit art. 96 din Codul familiei.

Tot cu titlu de exceptie, obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii minori este o obligatie in solidum, in sensul ca minorul are dreptul sa ceara de la fiecare parinte intreaga intretinere, urmand ca parintele obligat la intreaga intretinere sa se intoarca impotriva celuilalt parinte, potrivit principiului egalitatii dintre mama si tata[9].

5. Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere

Legea stabileste sfera persoanelor intre care exista obligatia de intretinere.

Astfel, potrivit art.86 alin.1 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre:

1)  sot si sotie;

2)  parinti si copii[10];

3)  adoptator si adoptat;

4)  bunici si nepoti;

5)  strabunici si stranepoti;

6)  frati si surori[11];

7)  celelalte persoane anume prevazute de lege. Sunt avute in vedere orice alte dispozitii legale care stabilesc obligatia de intretinere. Astfel obligatia de intretinere exista intre:

a)  fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta[12];

b)  fostii soti a caror casatorie a fost constatata nula sau, dupa caz, anulata, dar, la a carei incheiere cel putin unul dintre ei a fost de buna-credinta; este indreptatit la intretinere numai sotul de buna-credinta;

c)  parintele vitreg si copilul vitreg[13];

d)  copilul vitreg (intretinut timp de 10 ani de catre parintele vitreg) si
parintele vitreg[14];

e)  mostenitorul (mostenitorii) persoanei care a fost obligata la intretinerea
unui minor, sau care, i-a dat intretinere acestuia, si acel minor[15].

6. Ordinea in care se datoreaza intretinerea[16]

6.1. Situatia obisnuita

Cum vocatia la intretinere exista fata de mai multe persoane, este necesar sa se stabileasca impotriva carei categorii de persoane sa se indrepte cel indreptatit la intretinere.

In alti termeni, este vorba ordinea in care se datoreaza intretinerea.

Aceasta ordine este guvernata de urmatoarele reguli[17];

1)    persoanele obligate la intretinere nu pot fi actionate in justitie decat
in succesiunea expres si imperativ stabilita de legiuitor. Prin urmare, mai
intai intretinerea se cere de la prima categorie de persoane obligate si
numai daca aceasta nu poate presta intretinerea, se cere de la urmatoarea
categorie;

2)    daca persoana obligata la intretinere in principal se gaseste in imposibilitate totala de a o acorda, intretinerea se poate cere de la persoana obligata in ordinea imediat urmatoare, obligatia acesteia fiind subsidiara;

3)    daca imposibilitatea de a acorda intretinerea este numai partiala, persoana care datoreaza intretinerea in ordinea imediat urmatoare va putea fi obligata de instanta judecatoreasca sa o completeze.

Aceasta ordine este analizata in raport de dispozitiile legale care reglementeaza materia. Astfel:

A. Potrivit art.89 din Codul familiei, intretinerea se datoreaza in urmatoarea ordine:

a)   sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;

b)  descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar
daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai
apropiat este obligat inaintea celui mai indepartat;

c)   cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;

d)  fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

B.   Conform art.24 alin.1 si art.41 alin.2-5 din Codul familiei:

a)  intre fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta intretinerea se datoreaza in aceeasi ordine ca si intre soti (deci ei isi datoreaza intretinere inaintea oricaror alte persoane);

b)  intre fostii soti a caror casatorie a fost constatata nula sau anulata, intretinerea se datoreaza in aceeasi ordine ca si intre sotii divortati;

C.   Analiza dispozitiilor art.87 din Codul familiei conduce la urmatoarele concluzii:

a)   sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot datoreaza
intretinere acelui copil, dupa parintii firesti;

b)  copilul altfel intretinut cel putin 10 ani datoreaza intretinere fata de
sotul parintelui sau care l-a intretinut, intr-o ordine care poate fi asimilata
cu aceea in care un copil firesc datoreaza intretinere parintelui sau. 607>

D.   Din coroborarea dispozitiilor art.87 alin.2 si art.89 lit.b din Codul familiei rezulta ca, atunci cand sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot are copii firesti sau adoptati, trebuie sa ceara mai intai intretinere de la acestia si, numai dupa aceea de la copilul pe care l-a intretinut timp de 10 ani.

E.   Potrivit art.96 alin.1 din Codul familiei, mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui copil sau care, in absenta vreunei prevederi legale, i-a dat acestuia intretinere, are obligatia sa-l intretina - in limita valorii bunurilor mostenite - cat timp este minor, daca parintii firesti ai copilului sunt morti, disparuti sau in stare de nevoie. Asadar, obligatia mostenitorului se plaseaza dupa aceea a parintilor firesti.

6.2. Situatii speciale

6.2.1. Situatia persoanelor concomitent obligate la intretinere catre aceeasi persoana

Daca mai multe persoane sunt obligate sa presteze intretinerea, in acelasi timp si in aceeasi ordine, aceleasi persoane, obligatia lor este divizibila.

Impartirea intretinerii nu se face in mod egal, ci proportional cu mijloacele fiecaruia[18].

De la principiul divizibilitatii exista exceptia de solidaritate, in urmatoarele cazuri:

1)    parintele care este indreptatit la intretinere de la mai multi copii, poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea poate sa se intoarca impotriva celorlalti obligati, pentru partea fiecaruia[19];

2)    mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinere fara a avea aceasta obligatie legala sunt tinuti solidar la intretinerea minorului daca parintii lui au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie. Fiecare mostenitor va contribui proportional cu valoarea bunurilor mostenite, iar cel obligat la plata intregii intretineri are dreptul de regres impotriva celorlalti mostenitori;

3)    exista, de asemenea, ca exceptie, si obligatia in solidum, respectiv cea a parintilor fata de copii minori.

6.2.2. Situatia persoanelor concomitent indreptatite ia intretinere fata de aceeasi persoana

O persoana care este obligata sa presteze intretinere la mai multe persoane, in acelasi timp, se poate afla in urmatoarele cazuri:

daca dispune de mijloace suficiente, va acorda intretinere tuturor persoanelor indreptatite;

daca nu are asemenea posibilitati, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre creditori, va hotari, dupa caz, ca:

o      intretinerea sa se plateasca unei singure persoane;

o      intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele
indreptatite a o primi. In aceasta varianta, instanta va stabili modul de impartire. Cel ale carui nevoi nu au fost astfel acoperite va putea cere completarea intretinerii de la alte persoane obligate, potrivit legii.

CAPITOLUL II

CONDITIILE DE EXISTENTA A OBLIGATIEI LEGALE DE INTRETINERE

1.  Clasificare

Conditiile necesare pentru existenta obligatiei de intretinere se raporteaza atat la persoana creditorului, cat si la persoana debitorului acestei obligatii.

2.  Analiza

2.1. Conditii privitoare la creditor

Pentru ca o persoana sa fie creditor al obligatiei legale de intretinere trebuie sa indeplineasca, cumulativ, doua conditii, si anume: 1) starea de nevoie; 2) incapacitatea de a munci.

2.1.1 Starea de nevoie

Starea de nevoie semnifica neputinta unei persoane de a-si procura cele necesare traiului (hrana, imbracaminte, locuinta, medicamente, etc.) prin mijloacele proprii, fie in totalitate, fie numai in parte.

Este in stare de nevoie persoana care nu are venituri - fie dobandite prin munca, fie produse de bunurile sale - ori alte bunuri de valoare ce depasesc ceea ce ii este necesar existentei, care, eventual, ar putea fi valorificate pentru a-si procura cele necesare intretinerii.

Starea de nevoie se apreciaza in concret, in functie de nivelul general de trai, dar si de nivelul de trai anterior al persoanei indreptatite la intretinere, urmarindu-se pastrarea echilibrului patrimonial, prin imbinarea starii de nevoie a creditorului cu posibilitatile materiale ale debitorului.

In cazul sotilor, la stabilirea starii de nevoie se va tine seama atat de bunurile proprii, cat si de cele comune, putandu-se proceda la impartirea bunurilor comune pentru asigurarea intretinerii sotului indreptatit.

Starea de nevoie a minorului are un continut diferit, incluzand si cheltuielile determinate de pregatirea profesionala, cresterea si educarea sa, in bune conditii.

Starea de nevoie a minorului se stabileste, in raport de situatia in care se afla acesta. Astfel, in ipoteza in care minorul solicita intretinere de la parintii sai, starea de nevoie se interpreteaza in sens larg, considerandu-se ca minorul se afla in nevoie daca nu are venituri din care sa-si acopere intretinerea, chiar daca are bunuri ce ar putea fi vandute pentru a se intretine. Daca minorul cere intretinere de la altcineva decat parintii sai, starea de nevoie se interpreteaza potrivit dreptului comun (adica minorul se gaseste in nevoie daca nu are venituri ori alte bunuri care ar putea fi vandute pentru a-si asigura intretinerea).

Legea prezuma starea de nevoie a minorului, aceasta prezumtie avand un caracter relativ, putand fi inlaturata prin dovada faptului ca minorul este capabil sa se intretina singur.

2.1.2. Incapacitatea de a munci[20]

Incapacitatea de a munci semnifica neputinta unei persoane de a desfasura o activitate (fizica sau intelectuala) producatoare de venituri.

Incapacitatea de a munci poate sa provina din: batranete, boala, sarcina, lehuzie, etc

Aceasta incapacitate poate fi clasificata dupa mai multe criterii. Astfel, ea poate fi totala sau partiala, permanenta sau temporara, absoluta sau relativa, etc.

Incapacitatea de a munci determina starea de nevoie.

Persoanele apte de munca, dar care nu muncesc, nu au dreptul la intretinere, chiar daca se afla in stare de nevoie.

Sub aspect probator, incapacitatea de munca trebuie dovedita de catre solicitantul intretinerii, cu exceptia descendentului minor, care este dispensat de a face aceasta dovada, in baza prezumtiei legale care opereaza in favoarea sa.

Implinirea varstei de pensionare nu probeaza incapacitatea de a munci, ci numai recunoasterea facultatii de a nu mai munci. Prin urmare, pensionarul care cere intretinerea va trebui sa dovedeasca incapacitatea sa de munca[21].

Prin "incapacitate de munca' nu trebuie sa se inteleaga numai o incapacitate absoluta, datorata unor cauze fiziologice, ci si incapacitatea care deriva din satisfacerea unor cerinte de ordin social. Astfel, copilul minor, aflat in continuarea studiilor si desavarsirea pregatirii sale profesionale, este considerat in incapacitate de munca.

Descendentul minor se afla in stare de nevoie prezumata numai fata de ascendenti, nu si fata de alte persoane.

Potrivit art.49 alin.4 din Constitutie, republicata, minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

Prin urmare, daca minorul a implinit 15 ani si solicita intretinere de la altcineva decat ascendentul sau, trebuie sa dovedeasca faptul ca starea de nevoie se datoreaza incapacitatii de a munci.

2.2. Conditii privitoare la debitor

Pentru a putea fi debitor al obligatiei de intretinere, o persoana trebuie sa indeplineasca doua conditii, si anume: 1) sa aiba mijloace materiale; 2) sa nu existe o alta persoana obligata la intretinere inaintea sa, potrivit ordinii stabilite de lege.

2.2.1. Existenta mijloacelor materiale[22]

Pentru stabilirea faptului indeplinirii acestei conditii se va tine seama de veniturile, economiile si bunurile persoanei respective, precum si de sarcinile si obligatiile pe care le are.

In cazul in care persoana respectiva nu are venituri ori mijloace materiale, dar este capabil de munca, nu poate fi exonerat in principiu de plata intretinerii[23].

Nu va putea fi obligata la intretinere persoana care nu realizeaza venituri din munca, datorita unor motive intemeiate, ca de pilda:

a) satisfacerea stagiului militar;

b) executarea unei pedepse privative de libertate, aplicata pentru o alta infractiune decat aceea de abandon de familie[24];

c) continuarea studiilor[25].

Pentru stabilirea veniturilor debitorului se poate folosi orice mijloc de proba (inscrisuri, martori, ancheta sociala, etc.)

2.2.2. Inexistenta unei alte persoane obligate la intretinere inaintea sa, potrivit ordinii stabilite de lege

Aceasta conditie rezulta din ordinea stabilita de lege, in care se datoreaza intretinerea.

Astfel, cel ce datoreaza intretinerea trebuie sa fie prima persoana obligata, in ordinea stabilita de lege.

Cand prima persoana obligata este in imposibilitate absoluta si totala de a presta intretinerea, devine debitor al obligatiei de intretinere cel care urmeaza in ordinea legala prestabilita[26].

CAPITOLUL III

CATEGORII DE OBLIGATII DE INTRETINERE

1. Obligatia de intretinere dintre soti

1.1. Reglementare

Potrivit art.41 alin.1 din Codul familiei, pana la desfacerea casatoriei sotii isi datoreaza intretinere.

De asemenea, art.86 alin.1 din acelasi cod prevede ca obligatia de intretinere exista intre sot si sotie.

1.2. Fundament

Obligatia de intretinere a sotilor se intemeiaza pe sentimentele de prietenie si afectiune reciproca dintre ei[27].

Sub aspect juridic, fundamentul sau il constituie institutia casatoriei din care decurge obligatia sotilor de a-si asigura unul altuia sprijin material.

1.3. Conditii

Sotii isi datoreaza intretinere in conditiile dreptului comun.

Sotul care creste si ingrijeste copilul si nu poate fi inlocuit de o alta persoana este asimilat persoanei incapabile de a munci, fiind indreptatit la intretinere[28].

De asemenea, sotul care se califica ori se recalifica are dreptul la intretinere din partea celuilalt sot, daca mijloacele pe care le are nu-i pot asigura intretinerea[29].

In privinta ordinii de prestare , sotul are drept la intretinere mai intai de la celalalt sot si apoi de la parinti. Tot astfel, sotii isi datoreaza intretinere si inainte descendentilor.

2. Obligatia de intretinere dintre fostii soti

Codul familiei reglementeaza obligatia de intretinere dintre sotii divortati in art.41 alin.2-5 si obligatia de intretinere dintre sotii a caror casatorie a fost constatata nula sau anulata (in cazul casatoriei putative), la art.24 alin.1.

Obligatia de intretinere intre fostii soti isi are temeiul in regulile de convietuire sociala, care impun celor ce sunt sau au fost apropiati sa-si acorde la nevoie sprijin material.

Obligatia de intretinere intre fostii soti este o obligatie noua, distincta de cea existenta intre soti[30].

Obligatia de intretinere dintre fostii soti presupune indeplinirea urmatoarelor conditii[31]:

fostul sot sa se afle in stare de nevoie, din cauza incapacitatii de a
munci;

incapacitatea de munca trebuie sa fie survenit inainte sau in timpul
casatoriei. De asemenea, incapacitatea de munca poate sa intervina si dupa
desfacerea sau, dupa caz, constatarea ori anularea casatoriei putative, insa
sa fi fost determinata de unele imprejurari in legatura cu casatoria si sa nu fi
trecut un an de la desfacerea sau constatarea nulitatii ori anularea casatoriei;

fostul sot creditor nu are dreptul la intretinere daca savarseste fapte
grave, care atrag nedemnitatea succesorala, fata de fostul sot debitor;

fostul sot creditor sa nu se fi recasatorit. Recasatorirea fostului sot
debitor nu influenteaza obligatia sa de intretinere;

fostul sot debitor datoreaza intretinere daca are mijloace materiale,
adica venituri din munca si alte bunuri. La determinarea acestora se va tine
seama si de obligatiile si sarcinile ce le are de indeplinit.

Cu privire la data de la care se acorda intretinerea, deosebim trei ipoteze, si anume:

1)  intretinerea s-a cerut in cadrul procesului de divort;

2)  intretinerea s-a cerut in cadrul procesului de constatare a nulitatii ori,
dupa caz, de anulare a casatoriei;

3)  intretinerea s-a cerut dupa desfacerea casatoriei, respectiv dupa
constatarea nulitatii sau anularea casatoriei putative.

In primele doua ipoteze, intretinerea se acorda de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de admitere a actiunilor respective.

In ultima ipoteza, intretinerea se acorda de la data introducerii actiunii in justitie.

Durata intretinerii

A. In cazul desfacerii casatoriei

Daca divortul s-a pronuntat din vina ambilor soti, fiecare dintre ei are dreptul la intretinere dupa desfacerea casatoriei, pe o durata nederminata.

In cazul in care divortul s-a pronuntat numai din vina unuia dintre soti, distingem: 1) sotul care a castigat procesul este indreptatit la intretinere pe o durata nedeterminata;

2) sotul vinovat are drept la intretinere timp de un an de la desfacerea casatoriei.

B. in cazul constatarii nulitatii sau anularii casatoriei putative

Potrivit art.24 alin.1 din Codul familiei, cererea de intretinere a sotului de buna credinta este supusa, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.

Prin urmare, sotul de buna-credinta este indreptatit la intretinere in aceleasi conditii ca si sotul care a castigat divortul, deci pe o durata nedeterminata.

In absenta unei prevederi exprese in sens contrar, sotul de rea-credinta nu beneficiaza de intretinere.

Daca ambii soti au fost de buna credinta, fiecare dintre ei va avea drept la intretinere pe timp nedeterminat.

Cum dispozitiile legale privind durata intretinerii intre fostii soti au un caracter imperativ, orice conventie contrara este nula[32].

Cuantumul intretinerii

Art.41 alin.3 din Codul familiei prevede ca, in cazul fostilor soti, intretinerea va fi stabilita potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, pana la 1/3 din venitul net din munca al celui obligat la plata ei.

Se mai prevede ca aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata.

Ordinea acordarii intretinerii

Fostii soti isi datoreaza intretinere in aceeasi ordine ca si sotii, adica in primul rand, chiar inaintea parintilor[33].

3. Obligatia de intretinere dintre parinti si copii

Obligatia de intretinere dintre parinti si copii este reglementata de art.86 alin.1 si art.107 alin.1 din Codul familiei.

Ea imbraca doua forme, respectiv:

1) obligatia de intretinere dintre parinti si copiii minori;

2) obligatia de intretinere dintre parinti si copiii majori.

Cat priveste sfera pe care o acopera cele doua reglementari, art.107 alin.1 din Codul familiei are o sfera mai restransa, in sensul ca vizeaza doar obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii minori, nu si obligatia acestora din urma fata de parinti.

Spre deosebire de aceasta, art.86 alin.1 din Codul familiei reglementeaza obligatia de intretinere reciproca dintre parinti si copii (minori sau majori)[34].

Obligatia de intretinere dintre parinti si copii isi are temeiul in regulile care guverneaza institutia juridica a filiatiei

4. Obligatia de intretinere dintre parinti si copiii minori

Are calitatea de creditor al obligatiei de intretinere, copilul minor, fara a deosebi dupa cum este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Calitatea de debitor o au parintii, fara deosebire daca sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Potrivit art.110 din Codul familiei, decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatorirea de a acorda intretinere copilului.

Tot astfel, parintele pus sub interdictie nu este scutit de indatorirea de a acorda intretinere copilului minor.

Obligatia de intretinere dintre parinte si copilul minor are un continut mai complex decat obligatia de intretinere in genera. Ea include atat mijloacele necesare traiului (alimente, imbracaminte, medicamente, locuinta, nevoi spirituale, etc), cat si mijloacele necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului, in masura in care acestea nu au fost preluate de stat.

Conditii

1)   Starea de nevoie

Cand minorul cere intretinerea de la parinti, se apreciaza ca este in stare de nevoie daca nu are venituri din care sa se intretina, chiar daca are bunuri care ar putea fi instrainate in acest scop.

Nu se afla in aceasta stare minorul care are venituri indestulatoare.

2)   Irelevanta pricinii nevoii in care se afla minorul

Art.86 alin.3 din Codul familiei, prevede ca: "Descendentul, cat timp este minor, are dreptul la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care se afla'. Prin urmare, in cazul descendentului minor nu se cere conditia incapacitatii de munca.

3)   Existenta mijloacelor materiale

Parintii obligati la intretinere indeplinesc aceasta cerinta inclusiv in situatia in care sunt capabili de munca, chiar daca nu au venituri sau alte mijloace materiale. Intr-o atare ipoteza, in practica se are in vedere venitul minim pe economia nationala.

Nu vor putea fi insa obligati la intretinere parintii care nu realizeaza venituri si nu au alte mijloace materiale si care se afla in situatii speciale, precum: continuarea studiilor, satisfacerea stagiului militar, etc.

Data de ia care se acorda intretinerea

Ca regula, pensia de intretinere se acorda in masura in care este ceruta.

Data de la care aceasta se acorda este data inregistrarii cererii de chemare in judecata.

Ea poate fi acordata si pentru trecut, in cazul in care introducerea cererii a fost intarziata dintr-o cauza imputabila paratului.

In caz de divort sau de stabilire, pe cale judecatoreasca, a paternitatii din afara casatoriei, pensia de intretinere se acorda, chiar daca nu a fost ceruta, de la data introducerii cererii.

Cuantum

Intretinerea se stabileste in raport cu nevoia solicitantului si cu mijloacele celui ce urmeaza sa o plateasca.

Cand intretinerea este. datorata de parinti sau de adoptatori, art. 94 alin. (3) din Codul familiei stabileste un plafon maxim pana la care poate fi acordata, si anume:

1)     pana la 1/4 din castigul din munca, cand intretinerea se datoreaza
pentru un copil;

2)     pana la 1/3 din castigul din munca, cand intretinerea se datoreaza
pentru doi copii;

3)     pana la 1/2 din castigul din munca, cand intretinerea se datoreaza
pentru trei sau mai multi copii.

Aceste limite maxime nu pot fi depasite, cu exceptia cazului in care debitorul este de acord sa plateasca o pensie de intretinere peste plafonul legal si prin aceasta nu sunt lezate alte persoane indrituite la intretinere[35].

Cand parintele este obligat sa presteze intretinere mai multor copii, instanta judecatoreasca va trebui sa stabileasca in concret pensia de intretinere pentru fiecare copil in parte. Daca nevoile copiilor sunt aceleasi sau asemanatoare, pensia de intretinere se poate stabili intr-o suma globala.

La stabilirea intretinerii se au in vedere mijloacele ambilor parinti, debitori ai obligatiei de intretinere, tinandu-se seama de numarul tuturor copiilor indreptatiti (din casatorie, din afara casatoriei ori din adoptie), indiferent de faptul ca numai o parte dintre ei au solicitat intretinerea.

Limita maxima stabilita de art.94 alin.3 din Codul familiei are in vedere exclusiv castigul din munca, adica venitul net al debitorului.

Intretinerea poate fi acordata si din alte venituri ale debitorului, peste plafonul maxim prevazut mai sus.

Venitul net se stabileste numai in raport de veniturile permanente, ca de exmplu: salariu, sporul de vechime, indemnizatia de conducere, s.a[36], nu si cele intamplatoare (cum ar fi: plata orelor suplimentare, indemnizatiile de deplasare, de transfer sau de concediere, etc).

Compensarea creantei de intretinere

Datorita caracterului personal al obligatiei de intretinere, creanta de intretinere este exceptata de la regula compensatiei legale.

In cazul in care un minor este incredintat unui parinte, iar altul celuilalt parinte este insa admisibila compensatia judiciara.

In aceasta ipoteza, daca veniturile parintilor sunt inegale, parintele care realizeaza un venit mai mare poate fi obligat sa contribuie la intretinerea celuilalt copil, intrucat ambii copii trebuie sa beneficieze de mijloacele materiale ale ambilor parinti.

Nu este admisibila compensatia intre pensia de intretinere si suma datorata cu un alt titlu.

Invoiala parintilor cu privire la intretinere

In timpul casatoriei, parintii se pot intelege cu privire la intinderea intretinerii datorate minorului, felul si modalitatile executarii, precum si la contributia fiecaruia la intretinere. Aceasta intelegere produce efecte juridice fara a fi nevoie de incuviintare din partea vreunui organ al statului.

In cazul desfacerii casatoriei, parintii se pot invoi cu privire la contributia fiecaruia la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala. O atare intretinere va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.

Schimbarea situatiei materiale a parintilor sau a nevoilor minorului poate justifica modificarea intelegerii referitoare la cuantumul intretinerii.

5. Obligatia de intretinere dintre parinti si copiii majori

Art.86 alin.1 din Codul familiei prevede ca obligatia de intretinere exista intre "parinti si copii, cel care adopta si adoptat', fara nici o precizare cu privire la varsta creditorului intretinerii. Cum legea nu distinge, concluzia este ca oricare copil (inclusiv cel major) are dreptul la intretinere.

Majorul aflat in "continuarea studiilor are o "pozitie privilegiata' in cadrul acestei categorii, dupa cum se va arata in cele ce urmeaza:

Sintagma "copil aflat in continuarea studiilor' vizeaza deopotriva pregatirea profesionala teoretica si cea practica, indiferent daca unitatea de invatamant (superioara, scoala profesionala, etc.) este de stat sau particulara.

Datoria de intretinere revine ambilor parinti - firesti sau adoptivi -chiar daca sunt separati in fapt, divortati ori, dupa caz, s-a constatat nulitatea casatoriei ori aceasta a fost anulata.

In privinta obiectului, pentru copilul major aflat in continuarea studiilor sunt aplicabile cele mentionate in cazul minorului.

Pentru majorul care nu-si continua studiile, obiectul obligatiei de intretinere include numai mijloacele necesare traiului (alimente, imbracaminte, medicamente, locuinta, nevoi spirituale, etc.)

Starea de nevoie

Ca regula, spre deosebire de perioada minoritatii copilului, cand starea sa de nevoie era prezumata, dupa indeplinirea varstei de 18 ani el urmeaza regimul de drept comun, in sensul ca trebuie sa dovedeasca atat starea de nevoie, cat si faptul ca aceasta stare este determinata de incapacitatea sa de a munci.

Desi nu cunoaste o reglementare legala expresa, categoria descendentilor majori aflati in continuarea studiilor are in practica o situatie juridica aparte, asemanatoare celei a minorului, conturata de interpretarea extensiva a notiunii "incapacitatea de a munci' si aplicarea, prin analogie, a unor dispozitii legale.

Astfel, prin decizia de indrumare nr. 9/1971. Plenul Tribunalului Suprem a statuat ca "prin incapacitate de munca trebuie sa se inteleaga nu numai o incapacitate absoluta, datorata unor cauze de ordin fiziologic, medical, ci si o incapacitate care deriva din satisfacerea unor cerinte de ordin social'.

Asadar, este vorba mai degraba de o "imposibilitate de a munci'.

In prezent, se aplica, prin analogie, dispozitiile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale 657), potrivit carora, copiii au dreptul la pensie de urmas dupa implinirea varstei de 16 ani "daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani'.

De asemenea, prezinta relevanta art.51 alin.2 din Legea nr. 272/ 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care are urmatorul continut: "La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani'.

In masura in care copilul major care isi continua studiile desfasoara si o alta activitate din care obtine venituri, la solutionarea cererii sale de obligare la intretinere a parintilor trebuie sa se tina seama de aceasta situatie.

Tot astfel, se va avea in vedere bursa ori bunurile obtinute cu orice alt titlu.

Asa fiind, cand copilul major obtine venituri suficiente pentru intretinerea sa, parintii nu vor putea fi obligati la intretinere; cand aceste venituri sunt insuficiente, parintii vor putea fi obligati la intretinere in completare.

Cuantum

Referitor la cuantumul intretinerii, se aplica, prin asemanare, dispozitiile art. 94 alin.3 din Codul familiei.

Astfel, intretinerea se stabileste pana la:

a)   1/4 din castigul din munca al debitorului pentru un copil;

b)   1/3 din castigul din castigul din munca al debitorului pentru doi copii;

c) 1/2 din castigul din castigul din munca al debitorului pentru trei sau mai multi copii.

Sunt incidente, in mod corespunzator, si celelalte prevederi analizate in cazul creditorului minor care pretinde intretinere de la parintii sai.

6. Obligatia de intretinere a sotului care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot dintre parinti si copiii minori

Aceasta obligatie isi are sediul in art.87 alin.1 din Codul familiei, potrivit caruia: "Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie'.

Aceasta obligatie se intemeiaza pe regulile de convietuire sociala, care impun persoanelor apropiate sa-si acorde, la nevoie, sprijin material.

Obligatia analizata are urmatoarele caractere juridice:

1)  este imperativa[37], in sensul ca instanta de judecata are obligatia (si
nu facultatea) de a pronunta o hotarare de obligare, daca sunt indeplinite
cerintele statornicite de lege;

2)  constituie o continuare a contributiei prestate benevol de catre sot
copilului celuilalt sot;

3)  este subsidiara, in sensul ca debitorul este obligat sa continue
intretinerea numai in cazul in care parintii firesti ai copilului au murit, sunt
disparuti ori se afla in stare de nevoie;

4)  dainuieste doar pe perioada minoritatii creditorului.

7. Obligatia de intretinere a copilului intretinut de catre sotul parintelui sau, fata de cel care l-a intretinut

Art.87 alin.2 din Codul familiei prevede: "Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut timp de 10 ani, astfel cum se arata in alineatul precedent'.

Si aceasta obligatie isi are temeiul in regulile de convietuire sociala, care impun persoanelor intre care exista relatii speciale sa-si acorde, la nevoie, sprijinul necesar.

8. Obligatia de intretinere a celui care a luat un copil pentru a-l ingrijii sau proteja temporar

Potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.272/2004: "cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri de protectie in conditiile legii, are obligatia de a-l intretine '

Aceasta obligatie isi are temeiul in regulile de convietuire sociala, care impun acordarea de sprijin persoanei aflate in stare de nevoie.

9. Obligatia de intretinere a mostenitorului persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a dat acestuia intretinere, fata de acel minor

Potrivit art.96 din Codul familiei "Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.

In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite.'

Temeiul acestei obligatii il constituie regulile de convietuire sociala, care impun acordarea de sprijin material persoanei aflate in stare de nevoie.

CAPITOLUL IV

INCETAREA OBLIGATIEI DE INTRETINERE

1. Cazuri

Obligatia de intretinere inceteaza atunci cand nu mai sunt indeplinite conditiile (generale si/sau speciale) prevazute de lege pentru existenta ei.

1.1.     Incetarea unei conditii generale

In aceasta ipoteza, obligatia de intretinere inceteaza daca:

1)  a incetat starea de nevoie a creditorului;

2)  a incetat incapacitatea de munca a creditorului. Cand incapacitatea totala de a munci se transforma in incapacitate partiala, obligatia nu inceteaza, ci se poate schimba doar cuantumul intretinerii;

3)  obligatia nu mai poate fi indeplinita datorita mijloacelor debitorului, incetarea intretinerii nu are caracter definitiv, putandu-se reveni asupra ei, daca s-au schimbat imprejurarile care au determinat aceasta masura.671)

1.2. Incetarea unei conditii speciale

Din analiza conditiilor speciale pentru existenta obligatiei de intretinere rezulta urmatoarele:

1) obligatia de intretinere acordata de catre parinte sau adoptator unui minor inceteaza prin ajungerea acestuia din urma la majorat, sau, dupa caz, minora se casatoreste, cu exceptia cazului in care copilul isi continua studiile;

2) obligatia de intretinere a celui care a luat un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, inceteaza in momentul luarii unei masuri de protectie, in conditiile legii[38];

3) obligatia de intretinere a sotului care a contribuit la intretinerea copilului
celuilalt sot, fata de acel copil, inceteaza cand acesta devine major sau,
inainte de aceasta data, cand parintii firesti disparuti reapar ori nu mai sunt
in nevoie;

4) obligatia mostenitorului debitorului obligatiei de intretinere, fata de copilul minor, inceteaza prin ajungerea acestuia la majorat ori, inainte de aceasta data, cand parintii firesti au reaparut sau nu mai sunt in nevoie. Tot astfel, obligatia inceteaza prin epuizarea valorii mostenirii pentru acordarea intretinerii;

5) obligatia de intretinere a copilului major aflat in continuarea studiilor inceteaza la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani;

6) obligatia de intretinere dintre soti inceteaza o data cu desfacerea casatoriei, constatarea nulitatii sau anularea casatoriei;

7) in privinta obligatiei de intretinere dintre fostii soti, deosebim urmatoarele cazuri:

a)    casatoria a fost desfacuta - obligatia inceteaza cand creditorul intretinerii se casatoreste sau a trecut un an de la data desfacerii casatoriei, cand creditorul intretinerii este sotul vinovat de divort;

b)    casatoria putativa a fost constatata nula sau anulata - obligatia inceteaza prin recasatorirea creditorului obligatiei;

8) obligatia de intretinere dintre adoptator si adoptat inceteaza o data cu incetarea adoptiei. Tot in astfel de cazuri inceteaza si obligatia de intretinere dintre adoptat (si descendntii sai) si rudele adoptatorului.

9) obligatia de intretinere inceteaza in cazul in care intervine imprejurarea care schimba ordinea in care se datoreaza intretinerea, astfel ca debitorul obligatiei are  alta persoana obligata la intretinere inaintea sa. Spre exemplu, fratele - creditor al intretinerii se casatoreste; dupa incheierea casatoriei inceteaza obligatia fata de aceasta a fratelui sau surorii lui;

10) obligatia de intretinere inceteaza in cazul in care creditorul savarseste fapte grave impotriva debitorului, care ar atrage nedemnitatea succesorala[39].

1.3. Moartea debitorului si/sau a creditorului obligatiei de intretinere

Aceasta imprejurare duce la incetarea obligatiei de intretinere datorita caracterului personal al acesteia.

De la aceasta regula exista o exceptie, reglementata de art.96 din Codul familiei. Potrivit acestei dispozitii: "Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor'.

Daca sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara.