Infractiuni contra familiei

INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI

BIGAMIA - art. 303 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in incheierea unei noi casatorii de catre o persoana casatorita, iar potrivit alin. 2, in fapta persoanei neca­satorite care se casatoreste cu o persoana pe care o stie casatorita.

2. Conditii preexistente

Obiectul Juridic consta in relatiile de convietuire sociala din cadrul familiei, relatii care se intemeiaza pe caracterul monogam al casatoriei.

Subiect activ poate fi numai o persoana casatorita, intrucat casatoria consta in alianta dintre un barbat si o femeie, infractiunea nu este de con­ceput fara concursul a doua persoane de sex opus. Daca ambele persoane sunt casatorite, ele raspund pentru infractiunea de bigamie in calitate de coautori.

Participatia  penala este posibila sub toate formele. Daca numai una dintre persoane este casatorita, aceasta va raspunde pentru infractiunea de bigamie in calitate de autor, iar persoana necasatorita, in ipoteza in care a cunoscut ca cealalta persoana este casatorita, raspunde pentru aceeasi infractiune in calitate de complice concomitent. Delegatul de stare civila care a cunoscut, in momentul incheierii casatoriei, ca una dintre parti este casatorita, raspunde pentru infractiunea de bigamie tot in calitate de complice concomitent.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective, se realizeaza prin actiunea de incheiere a unei noi casatorii de catre o persoana care este casatorita. Aceasta noua casatorie trebuie sa-si gaseasca concretizarea intr-un act de casatorie valabil incheiat, adica de catre delegatul de stare ci­vila, in urma luarii consimtamantului viitorilor soti, care semneaza, impreuna cu el, actul pe care acesta l-a intocmit in registrul de stare civila. Nu intere­seaza daca in prima casatorie exista o viata de familie sau sotii traiau  despartiti de fapt.

Puncte de vedere contradictorii au fost exprimate in legatura cu raspunderea penala a persoanei care, desi casatorita declara delegatului de stare civila ca nu exista impedmente legale la incheierea casatoriei si astfel, incheie o noua casatorie. Potrivit unei opinii, in acest caz, raspunderea penala a faptuitorului trebuie stabilita atat pentru infrac­tiunea de bigamie, cat si pentru infractiunea de fals in declaratii, iar dupa o alta opinie, numai pentru infractiunea de bigamie.

Potrivit alin. 2, constituie infractiune si fapta persoanei necasatorite care se casatoreste cu o persoana pe care o stie casatorita. Aceste dispozitii nu consacra o infractiune autonoma si nici o modalitate atenuata a infractiunii de bigamie. Legiuitorul a inteles numai sa creeze un regim special de sanctionare pentru un anumit complice la infractiunea de bigamie. Acestuia nu i se aplica sanctiunea prevazuta de lege pentru autor, potrivit dispozitiilor penale generale referitoare la sanctionarea participantilor, ci pedeapsa prevazuta in alin. 2 al art. 303 C. pen.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta, in ceea ce priveste pe participant, atunci cand acesta este o persoana neca­satorita, se cere ca sa cunoasca in momentul incheierii casatoriei, impre­jurarea ca cealalta persoana este casatorita.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul incheierii noii casatorii. Desi starea de bigamie se prelungeste dupa acest moment, infractiunea de bigamie nu este o infractiune continua, deoarece actiunea care se realizeaza, incheierea unei noi casatorii, nu presupune o prelungire in timp.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 5 ani, pentru fapta din alin. 1, si inchisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru fapta din alin. 2. In caz de bigamie, instanta penala, pronuntand condamnarea inculpatului, trebuie sa constate nulitatea casatoriei incheiate ulterior si sa restabileasca situatia anterioara privind valabilitatea primei casatorii.

5. Cauza speciala de nepedepsire

Potrivit alin. 3, faptele prevazute in primele doua alineate ale textului nu se sanctioneaza daca prima sau cea de a doua casatorie este declarata nula pentru alt motiv decat bigamia.

Potrivit Codului familiei, pot exista situatii cand fie prima casatorie, fie cea de a doua, se declara nula pentru alt motiv decat bigamia, cum ar fi, de exemplu, pentru lipsa consimtamantului. In asemenea situatii, daca se desface prima casatorie, ramane valabila cea de a doua, iar starea de bigamie nu mai exista. La fel, daca se desfiinteaza cea de a doua casatorie, ramane valabila prima, neexistand nici de data aceasta, infractiunea de bigamie.

ADULTERUL - art. 304 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta persoanei casatorite de a avea relatii sexuale afara de casatorie.

2. Conditii preexistente

Obiectui juridic consta in relatiile de convietuire sociala din cadrul familiei, relatii care privesc fidelitatea dintre soti, increderea si afectiunea pe care si le datoreaza unul altuia.

Subiect activ poate fi orice persoana casatorita, barbat sau femeie. Ca si bigamia, infractiunea de adulter, presupune concursul a doua persoane, dintre care  una trebuie sa fie casatorita. Daca ambele persoane sunt casatorite, acestea vor raspunde pentru savarsirea infractiunii in calitate de coautori.

Participantia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii, insa potrivit art. 304 alin. 7 C. pen., dispozitiile art. 27 C. pen. nu sunt aplicabile in cazul adulterului.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea persoanei casatorite de a avea relatii sexuale, in afara de ca­satorie. Pentru existenta infractiunii este suficient chiar si un singur act sexual in afara de casatorie.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei. In ceea ce priveste participantul necasatorit, potrivit art. 304 alin. 7 C. pen., acesta nefiind pedepsit, nu intereseaza daca a actionat sau nu cu intentie.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este pedepsita.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza chiar si o singura relatie sexuala afara de casatorie, moment in care se creaza starea de pericol pentru relatiile de convietuire sociala din cadrul familiei.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 6 luni sau amenda.

5. Cauza speciala de inlaturare a caracterului penal al faptei

Potrivit alin. 6, urmarirea penala nu poate incepe daca fapta a fost co­misa dupa indemnul sau incurajarea celuilalt sot, sau daca viata conjugala era intrerupta in fapt si sotii traiau despartiti.

Indemnul sau incurajarea celuilalt sot impiedica inceperea urmaririi penale, deoarece sotul care a indemnat sau incurajat a contribuit el insusi la incalcarea obligatiei de fidelitate conjugala de catre sotul care a savarsit fapta. Este firesc, de asemenea, ca urmarirea penala sa nu inceapa daca viata conjugala era intrerupta si sotii traiau despartiti, deoarece, in acest caz, nu mai justifica ocrotirea prin intermediul legi penale a fidelitatii pe care sotii si-o datoreaza reciproc. Se mai cere insa ca sotii sa fie despartiti, indeplinirea aceste conditii nu presupune neaparat ca sotii sa nu mai lo­cuiasca in acelasi apartament. Se poate considera ca sotii traiesc despartiti in fapt si in situatia in care desi continua sa locuiasca in acelasi apar­tament, au camere separate, fiecare desfasurandu-si viata fara nici o legatura cu viata celuilalt.

6. Cauze speciale de nepedepsire

In cazul infractiunii de adulter, legiuitorul a consacrat si doua cauze speciale de nepedepsire, prin alin. 3 si 5.

Potrivit alin. 3, sotul nevinovat poate cere oricand incetarea urmaririi penale sau a procesului penal, iar dupa ramanerea definitiva a hotararii, incetarea executarii pedepsei.

Urmarirea penala sau procesul penal pot inceta oricand pe parcursul desfasurarii lor, daca acest lucru este cerut de sotul nevinovat. Mai mult inca, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, sotul nevinovat poate cere incetarea executarii pedepsei.

Potrivit alin. 5, urmarirea sau procesul penal inceteaza si in caz de moarte a sotului care a facut plangerea, precum si in caz de anulare a casatoriei sotului vinovat.

7. Aspecte procesuale

Potrivit alin. 2, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prea­labila a sotului nevinovat.

Proba adulterului se poate face, potrivit alin. 4, numai prin proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la sotul vinovat. Prin infractiune flagranta se intelege, potrivit art. 465 C.p.p., infrac­tiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. Este necesar ca din cuprinsul scrisorilor care emana de la sotul vinovat sa re­zulte, fara echivoc, realizarea unor acte sexuale in afara de casatorie. Nu intereseaza daca scrisorile au fost adresate persoanei cu care faptuitorul a avut relatiile sexuale in afara de casatorie sau unei terte persoane.

ABANDONUL DE FAMILIE - art. 305 -

1. Continutul Juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel indreptatit la intretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:

a)  parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la sufe­rinte fizice sau morale;

b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazute de lege;

c)  neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile privind convietuirea sociala din cadrul familiei, relatii care implica indeplinirea obligatiei legale de intretinere, fata de cel indreptatit la aceasta. Obligatia de intretinere are caracter concret, ea fiind acea obligatie impusa de lege unei persoane de a furniza alteia mijloa­ce de trai. Aceasta obligatie este in principiu un efect al rudeniei si al casatoriei. Legea stabileste insa obligatia de intretinere si intre persoane care nu sunt rude intre ele.

Subiect activ poate fi numai o persoana care are obligatia legala de intretinere fata de o alta persoana.

Potrivit art. 86 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si este infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane prevazute de lege. In ceea ce priveste celelalte persoane, care nu sunt cuprinse in enumerarea de mai sus, acestea sunt prevazute in alte dispozitii ale Codului familiei (art. 24 alin. 1, art. 41 alin. 2, art. 84 etc). Este vorba de fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort sau a caror casatorie a fost desfiintata, de cel care a luat un copil spre crestere fara a intocmi formele cerute de lege pentru infiere, de sotul care a contribuit la intretinerea copilu­lui celuilalt sot etc. Pentru fiecare din aceste cazuri sunt stabilite conditiile in care legea impune obligatia de intretinere.

De cele mai multe ori, obligatia de intretinere are caracter reciproc. Aceasta inseamna ca cel care are obligatia de intretinere, prin schimbarea si­tuatiei concrete, poate deveni indreptatit la intretinere. Exista insa si cazuri cand obligatia de intretinere este unilaterala. Astfel, are caracter unilateral obligatia mostenitorului unei persoane care a avut obligatia legala de intretinere fata de un minor sau care, fara a avea aceasta obligatie, a dat (intre­tinere unui minor, de a continua intretinerea minorului, in masura valorii bunurilor mostenite, dar numai daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie si numai cat timp cel intretinut este minor).

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Insti­gator sau complice poate fi orice persoana. Coautoratul nu este posibil deoa­rece obligatia instituita prin textul de incriminare are caracter strict personal.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. In forma prevazuta de lit. a), elementul material se realizeaza printr-o actiune sau o inactiune, prevazute in mod alternativ. Actiunile constau in:

parasirea;

alungarea celui indreptatit la intretinere.

Parasirea consta in abandonarea celui indreptatit la intretinere. In aceasta modalitate de savarsire a infractiunii, faptuitorul se muta in alta localitate sau isi gaseste un alt domiciliu in aceeasi localitate, lasandu-l pe cel indreptatit la intretinere fara mijloacele de trai de care are nevoie.

Alungarea consta in izgonirea celui indreptatit la intretinere. De data aceasta, faptuitorul nu se indeparteaza el, ci il indeparteaza de la domiciliu pe cel indreptatit la intretinere.

Inactiunea consta in lasarea fara ajutor, situatie in care, faptuitorul are o atitudine de pasivitate, in sensul ca nu pleaca de la domiciliul pe care il are cel indreptatit la intretinere, ci, continuand sa stea impreuna, nu-i mai furnizeaza mijloacele necesare de trai.

Nu este insa suficient ca persoana obligata la intretinere sa-l para­seasca, sa-l alunge sau sa-l lase fara ajutor pe cel indreptatit la intretinere. Pentru existenta infractiunii este necesar ca parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor sa-l expuna pe cel indreptatit la intretinere la suferinte fizice sau morale. Suferintele fizice sau morale trebuie sa fie consecinta parasirii, alungarii sau lasarii fara ajutor si ele pot decurge din lipsa de locuinta, hrana, imbra­caminte, ingrijire medicala etc.

Nu este necesar ca suferintele fizice sau morale sa fi fost produse victimei in mod efectiv. Este suficient ca sa se fi creat numai posibilitatea producerii lor. Daca legiuitorul ar fi vrut sa conditioneze existenta infractiunii de producerea efectiva a unor suferinte fizice sau morale, ar fi folosit expresia "producandu-i suferinte fizice sau morale' si nu expresia "expunandu-le la suferinte fizice sau morale'. Daca parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor a celui indreptatit la intretinere nu l-a expus pe acesta la suferinte fizice sau morale, fapta nu constituie infractiunea de abandon de familie, cum ar fi, de exemplu, fapta mamei care a parasit domiciliul conjugal, daca copiii sai minori au ramas in grija tatalui, incadrat in munca si a altor doi copii majori, care au venituri proprii.

In forma prevazuta de lit b), elementul material se realizeaza printr-o inactiune, constand in neindeplinirea obligatiei de intretinere prevazute de lege.

Deoarece legea impune obligatia de intretinere, in anumite conditii, la determinarea laturii obiective a infractiunii de abandon de familie in aceasta forma, se va tine seama de aceste conditii, pe care instanta de judecata le va verifica in fiecare caz. Daca obligatia de intretinere exista, aceasta are intotdeauna un caracter de continuitate, adica trebuie indeplinita in orice moment. De aici rezulta ca si neindeplinirea obligatiei de intretinere va avea tot un caracter de continuitate, abandonul de familie in aceasta forma fiind o infractiune continua.

In forma prevazuta de lit. c), elementul material se realizeaza, tot printr-o inactiune, constand in neplata, cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.

Pentru existenta infractiunii, in aceasta modalitate, trebuiesc indeplinite cumulativ, doua conditii:

pensia de intretinere sa fie stabilita pe cale judecatoreasca. Conditia este indeplinita daca obligatia de intretinere a fost concretizeaza de instanta de judecata intr-o hotarare definitiva, prin care s-a stabilit o pensie de intretinere.

pensia sa nu fi fost platita timp de doua luni. A doua conditie este indeplinita daca cel obligat la plata pensiei de intretinere, nu si-a indeplinit aceasta obligatie timp de doua luni. Termenul de doua luni este termenul minim la expirarea caruia fapta constituie infractiune, curge de la data cand hotararea prin care s-a stabilit pensia de intretinere este executorie sau de la data ultimei plati. Plata partiala a pensiei de intretinere echivaleaza cu neplata acesteia, deoarece intr-un asemenea caz, pensia platita nu este cea stabilita de instanta de judecata. De regula, in cazul acestei forme a abandonului de familie, instanta de judecata verifica numai preexistenta hotararii prin care s-a stabilit pensia de intretinere, precum si trecerea termenului de doua luni in care obligatia de intretinere, astfel concretizata, nu a fost indeplinita. Totusi, daca situatia concreta a beneficiarului pensiei de intre­tinere s-a schimbat,  instanta de judecata trebuie sa stabileasca, chiar existenta obligatiei legale de intretinere, deoarece noua situatie concreta a beneficiarului pensiei de intretinere poate sa nu-1 mai indreptateasca pe acesta la intretinere, caz in care neplata pensiei de intretinere nu mai reali­zeaza elementul material al infractiunii.

In literatura de specialitate a fost exprimata opinia ca abandonul de familie, in forma prevazuta in art. 305 lit. c) C. pen., este o infractiune momen­tana, deoarece obligatia de a plati pensia de intretinere fiind cu termen, infractiunea se consuma la data expirarii acestui termen. Opinia nu este impartasita de alti numerosi autori, care considera, pe drept cuvant, ca si in aceasta forma, abandonul de familie este o infractiune continua, deoa­rece, desi exista un termen pentru plata pensiei, abtinerea de la obligatia de a plati are totusi caracter continuu. In aceste conditii, activitatea infractionala nu se incheie la expirarea termenului de doua luni, fara ca in acest interval de timp sa fi avut loc plata pensiei, ci continua pana in momentul efectuarii platii sau condamnarii faptuitorului, cand, abandonul de familie epuizandu-se, reluarea activitatii infractionale printr-o noua neplata a pensiei de intretinere, determina existenta unei noi infractiuni.

Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Intentia este necesara si in cazul lasarii fara ajutor a celui indreptatit la intretinere, adica atunci cand fapta se realizeaza prin inactiune. Din moment ce infractiunea constituie, fara nici o conditionare, o alter­nativa a parasirii sau alungarii, actiuni care, potrivit art. 19 alin. 4 C. pen., implica neaparat intentia, lasarea fara ajutor trebuie sa exprime o aceeasi pozitie psi­hica, deoarece omogenitatea laturii obiective a infractiunii in aceasta forma trebuie sa-si gaseasca expresie si in omogenitatea laturii sale subiective.

In formele prevazute in lit. b) si c), legiuitorul foloseste pentru caracte­rizarea pozitiei psihice, a faptuitorului expresia cu rea-credinta, intrucat, in aceste doua forme, infractiunea se realizeaza prin inactiune, expresia cu rea-credinta are menirea sa arate, in primul rand, in lumina dispozitiilor art. 19 alin. 5 C. pen., ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze respectivele infractiuni numai daca ele se savarsesc cu intentie. Expresia cu rea-credinta are insa si o a doua menire, constand, dupa unii autori, in aceea ca ea caracte­rizeaza intentia faptuitorului ca fiind numai o intentie directa, iar dupa alti autori, in aceea ca subliniaza ca o cerinta a intentiei - directa sau indirecta - posibilitatea  faptuitorului de a indeplini obligatia de intretinere pe care nu si-o indeplineste. In ceea ce ne priveste, impartasim ultima opinie. Solutia este promovata si de catre instanta suprema, care arata ca nu savarseste aceasta infractiune cel care, din lipsa mijloacelor materiale, este impiedicat sa plateasca pensia de intretinere, nefiind de rea-credinta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii este posibila, in modalitatea comisiva a elementului material, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc, in modalitatea de la lit. a), in momentul in care cel indreptatit la intretinere este parasit, alungat sau lasat fara ajutor, iar in modalitatile de la lit. b) si c), in primul moment de pasivitate a faptui­torului si se epuizeaza atunci cand se pune capat inactiunii, fie prin indeplinirea din nou a obligatiei legale de intretinere ori prin plata din nou a pensiei de intretinere, fie prin condamnarea faptuitorului.

Astfel, inculpatul trimis in judecata pentru abandon de familie, savarsit prin neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere timp de doua luni, nu va beneficia de amnistie, daca neplata pensiei de intretinere continua dupa trimiterea sa in judecata, precum si dupa aparitia actului de clementa.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda, pentru faptele prevazute de lit. a) si b), respectiv inchisoare de la unu la 3 ani sau amenda, pentru faptele prevazute de lit. c).

5. Aspecte procesuale

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, potrivit alin. 2. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, potrivit alin. 3.

6. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

In cazul infractiunii de abandon de familie, legiuitorul a prevazut un caz
special de suspendare conditionata a executarii pedepsei.                                                     

Potrivit alin, 4, daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii incul­patul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 81 C. pen.

Potrivit textului, in situatia in care partile nu s-au impacat, instanta de judecata trebuie sa verifice daca inculpatul si-a indeplinit obligatiile in cursul judecatii si, in caz afirmativ, stabilind vinovatia acestuia, sa pronunte impo­triva sa o condamnare cu suspendare conditionata a executarii pedepsei, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 81 C. pen. intrucat legiuitorul, prevazand acest caz special de suspendare conditionata, a exe­cutarii pedepsei, a avut in vedere interesele celui indreptatit la intretinere, instanta de judecata, in virtutea rolului sau activ, trebuie sa staruie in incercarea de a-l determina pe inculpat sa-si indeplineasca obligatiile in cursul judecatii, pentru a putea face aplicabil art. 305 alin. 4 C. pen. In cazul savarsirii infractiunii prin neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca, timp de doua luni, conditia indeplinirii obligatiilor in cursul judecatii este realizata, daca in recurs inculpatul face dovada ca a platit pensia de intretinere, datorata, pana la data pronuntarii sentintei de condamnare.

Potrivit alin. 5, revocarea suspendarii conditionate nu are loc decat in cazul cand, in cursul termenului de incercare, condamnatul savarseste din nou infractiunea de abandon de familie. Savarsirea in cursului acestui ter­men a oricarei alte infractiuni nu atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Aceasta noua infractiune de abandon de familie, poate fi savarsita in oricare dintre formele prevazute in art. 305 C. pen., fie im­potriva aceleiasi persoane, fie impotriva unei alte persoane fata de care condamnatul are obligatia legala de intretinere.

RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI - art. 306 -

1. Continutul juridic

Potrivit textului de incriminare, infractiunea consta in punerea in primej­die grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, inteiectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de catre orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile privind convietuirea sociala in cadrul familiei, relatii care implica grija fata de dezvoltarea fizica, intelectuala si morala a minorului.

Obiectul material consta in corpul minorului, atunci cand masurile sau tratamentele aplicate privesc nemijlocit corpul acestuia.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de parinte sau de o persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare. Neindeplinirea acestei conditii determina calificarea faptei in categoria infractiunilor contra persoanei, constituind, de exemplu, infractiunea de lovire sau alte violente, art. 180 C. pen., vatamarea corporala, art. 181 C. pen. etc.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii; instigator sau complice poate fi orice persoana.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin masuri sau tratamente de orice fel.

Fapta se poate realiza prin loviri sau violente, neasigurarea hranei, a imbracamintii, a conditiilor corespunzatoare de locuit etc.

Este necesar ca masurile sau tratamentele aplicate minorului sa-i puna in primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala.

Aplicarea unei corectii izolate, intamplatoare, determinata de o greseala a minorului si care nu-i pune in primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala, nu constituie infractiunea de rele tratamente aplicate minorului. Imprejurarea daca s-a pus sau nu in primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a minorului, prin masurile luate sau tratamentele aplicate, va fi stabilita in fiecare caz concret de catre organul judiciar competent.

Deoarece infractiunea presupune numai punerea in primejdie grava a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, daca fapta are ca urmare o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni. Infractiunea de rele tratamente apli­cate minorului poate intra in concurs  si cu infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, art. 189 C. pen.

Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Eventualul motiv sau scop se va lua in considerare la individualizarea judiciara a pedepsei.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este pedepsita.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a minorului este primejduita in mod grav prin masu­rile luate sau tratamentele aplicate. Daca masurile sau tratamentele se re­peta, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, infractiunea prezinta forma continuata de savarsire. In acest caz, ea se epuizeaza atunci cand ince­teaza masurile luate sau tratamentele aplicate minorului.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

NERESPECTAREA MASURILOR PRIVIND INCREDINTAREA MINORULUI

- art. 307 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in retinerea de catre un parinte a co­pilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoa­nei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, iar potrivit alin. 2, in fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judeca­toreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala din cadrul fami­liei, relatii care privesc cresterea si educarea copiilor si, indeosebi, legatura pe care acestia trebuie sa o aiba cu parintii lor.

Subiectul activ, in modalitatea alin. 1, este calificat prin calitatea de parinte. In cazul in care concubinul retine copilul, impiedicandu-l sa se de­plaseze si sa-si vada mama, fapta nu constituie infractiunea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, ci infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal. In modalitatea alin. 2, subiect activ poate fi numai persoana careia, prin hotarare judecatoreasca, i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare.

Participatia  penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Instigator sau complice poate fi orice persoana.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. In modalitatea alin. 1, elementul material se realizeaza prin actiunea de retinere a minorului de catre un parinte.

In aceasta modalitate este vorba despre un minor care a fost incredintat spre crestere, si educare unuia dintre parinti sau unei alte persoane. Acest minor, aflandu-se temporar la celalalt parinte, ca urmare a dreptului fiecarui parinte, de a avea legaturi cu copilul sau, nu este lasat sa se intoarca la parintele sau persoana careia i-a fost incredintat potrivit legii. Este necesar ca retinerea minorului sa se faca fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul. Retinerea nu trebuie confun­data cu rapirea minorului.

In modalitatea alin. 2, elementul material se realizeaza prin actiunea de impiedicare a oricaruia dintre parinti de a avea legaturi cu minorul.

In aceasta modalitate este vorba de un minor care a fost incredintat altei
persoane, prin hotarare judecatoreasca, iar aceasta persoana il pune in
situatia de a nu avea contacte personale cu parintii sai. In cazul desfacerii
casatoriei prin divort, persoana careia i s-a incredintat minorul poate fi si
unul din parinti. In acest caz, minorul este impiedicat de parintele caruia i-a
fost incredintat sa aiba legaturi cu celalalt parinte. Este posibil ca pana la
solutionarea actiuni de divort, instanta de judecata sa stabileasca domiciliul
minorului la unul dintre parinti. Conditiile in care minorul isi pastreaza
legaturile cu parintii se stabilesc de parti sau de catre organul competent.
Ca urmare, si impiedicarea la care se refera textul trebuie sa aiba loc in
cadrul acestor conditii. Refuzul minorului de a lua contact cu tatal sau nu
pune la adapost de raspundere penala pe mama careia i-a fost incredintat
minorul, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei fata de
tatal copilului.

Actiunea de impiedicare a oricaruia dintre parinti de a avea legaturi cu minorul trebuie sa fie savarsita in mod repetat, adica de mai multe ori, in asa fel incat sa rezulte ca este vorba nu de ceva intamplator, izolat, ci de o tendinta sistematica de a indeparta pe minor de parintii sai.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc, in modalitatea alin. 1, in momentul in care retinerea este efectiva si se epuizeaza in momentul cand inceteaza fapta incriminata. In modalitatea alin. 2, infractiunea se consuma in momen­tul in care actiunea de impiedicare s-a savarsit in mod repetat.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

5. Aspecte procesuale

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, potrivit alin. 3. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, potrivit alin. 4.