Izvoarele dreptului international privat al romaniei

IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT AL ROMANIEI

In dreptul international privat al Romaniei coexista doua categorii de izvoare: interne si internationale.

1. Izvoarele interne

In ce priveste izvoarele interne, distingem intre izvoarele materiale ale dreptului in general si ale dreptului international privat in special, determinate de conditiile materiale de existenta sociale si izvoarele formale, reprezentand formele specifice in care se exprima normele dreptului international privat. Numai aspectul din urma ne intereseaza in acest curs.

A. Legile in sens restrans [1]

Constitutia Romaniei (1991) reglementeaza principiile fundamentale ale politicii internationale a statului roman si cuprinde norme care intereseaza dreptul international privat[2].

Legile ordinare, care sunt legi adoptate de Parlamentul Romaniei si promulgate de presedintele Romaniei. Cu exceptia Legii nr. 105/1992 celelalte legi intereseaza alte materii, dar contin si norme de drept international privat.

- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (M. Of. nr. 241/1.10.1992);

- Codul civil (art. 885, art.1773, art.1789);

- Codul de procedura civila (Cartea IV, capitolul X privind arbitrajul international si capitolul XI privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine);

- Codul de procedura penala (art. 522 care se refera la executarea dispozitiilor civile din hotararile penale straine);

- Codul aerian (O.G. nr.29/1997 privind Codul aerian, modificata prin Legea nr.130/2000 si prin Legea nr.399/2005).

- Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (republicata);

- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor comerciale de stat in regii autonome si societati comerciale;

- Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar cu modificarile si completarile ulterioare (republicata)

- Legea nr. 21/1991 privind cetatenia romana, cu modificarile ulterioare (republicata);

- Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere in Romania (republicata);

- Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, modificata succesiv;

- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, modificata;

B. Hotararile Guvernului si Ordonantele Guvernului

- H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, modificata;

- H.G. nr. 288/1993 privind scolarizarea in Romania a cetatenilor din alte tari, modificata;

- O.G. nr. 194/1992 privind regimul strainilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr.357/2003 si modificata succesiv;

- O.G. nr.41/2003 privind dobandirea si schimbarea numelui pe cale administrativa, succesiv modificata.

2. Izvoare internationale

A. Conventiile internationale[3]

Din aceasta categorie fac parte conventiile internationale bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza probleme de drept international privat si la care tara noastra este parte. In sens larg, referindu-ne la conventii internationale, vom avea in vedere tratatele, protocoalele, pactele si acordurile internationale care includ norme de drept international privat[4].

S-a aratat in literatura de specialitate[5] ca, din punct de vedere al dreptului international privat, aceste izvoare se clasifica in doua categorii: conventii care contin norme conflictuale si tratate care contin norme materiale uniforme.

a) Conventii internationale care contin norme conflictuale. Aceasta categorie cunoaste doua sudiviziuni: conventii care contin exclusiv norme conflictuale si conventii care contin numai in secundar norme conflictuale, intrucat includ, in principal, norme materiale, in respectivul domeniu de reglementare[6].

Retinem, dintre conventiile semnificative, care contin exclusiv norme conflictuale,  Conventia care reglementeaza conflictul de lege in materie­ de casatorie si Conventia care reglementeaza conflictul de lege in materie de despartenie si separatiune de corp, ratificata de Romania prin Decretul-Lege nr. 873/1994; Conventia cu privire la conflictele de legi relative la efectele casatoriei asupra drepturilor si datoriilor sotiilor in raporturile lor personale si asupra averilor sotiilor, ratificata de Romania prin Decretul-Lege nr. 1007/28 februarie 1912[7].

Din cea de-a doua subcategorie, mentionam Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri (Viena, 1980), la care tara noastra a aderat prin Legea nr.24/1991.

b) Conventii internationale care contin norme materiale uniforme. Aceasta categorie este obiect al controverselor doctrinare. Impartasim opinia[8] potrivit careia normele uniforme cuprinse in aceste tratate nu apartin, in principiu, dreptului international privat, ci ramurilor de drept de care sunt legate prin continutul lor (drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii s.a.). Prin exceptie, pot constitui izvoare ale dreptului international privat conventiile internationale care reglementeaza institutii juridice cum sunt procesul civil international sau conditia juridica a strainului sau a cetateanului roman in dreptul international privat.

Enumeram, cu titlu exemplificativ, cateva asemenea conventii: Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale la aceasta conventie (semnata la Roma in 1950, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994); Conventia de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civila, ratificata de Romania prin Decretul nr. 81/1971; Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain, semnata la Londra la 7 iunie 1968 si Protocolul aditional la aceasta conventie semnat la Strasbourg la 15 martie 1978, la care Romania a aderat in 1991; Conventia Europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care Romania a aderat in 1993; Conventia cu privire la drepturile copilului (Legea nr.18/1990 pentru ratificare); Acordul european privind persoanele participante la proceduri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, adoptata la Strasbourg in 1996 (ratificat de Romania prin Legea nr.33/1999); Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga in 1961 (Romania a aderat la conventie prin O.G. nr.66/1999, aprobata prin Legea nr.52/2000).

B. Cutuma internationala si uzantele internationale

In literatura de specialitate romana se face diferenta intre cutuma internationala si uzanta internationala. Cutuma[9] este o "regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie"[10]. Spre deosebire de cutuma, arata acelasi autor, care reuneste cumulativ doua elemente - cel obiectiv (conduita ca deprindere) si cel subiectiv (convingerea ca respectiva conduita este obligatorie) - uzanta internationala[11] presupune doar elementul obiectiv. Cutuma internationala si uzanta internationala intereseaza dreptul international privat in masura in care completeaza sau interpreteaza normele juridice de drept international privat, constituind izvoare distincte in aceasta situatie[12].