ITALIA - Principiile Constitutiei din 1947, Drepturile si indatoririle cetatenilor, Parlamentul, Presedintele Republicii, Curtea Constitutionala, Guvernul

ITALIA

1. Scurt istoric

Constitutia italiana - Statutul fundamental din 4 martie 1848 - a apartinut tipului de constitutii 'suple', care pot fi modificate pe o cale simpla, adoptandu-se legi ordinare care ar modifica prevederile constitutionale^[1]

Fara a aboli in mod expres Statutul fundamental, regimul fascist a adoptat o serie de decrete-legi si decrete care au modificat implicit constitutia, stabilind principiile statului corporativ si identificand partidul fascist cu statul.

La 14 ianuarie 1923 a fost adoptat decretul regal nr.31 cu privire la militia voluntara pentru securitatea nationala^[2], care a instituit existenta unei militii specifice, la ordinele sefului guvernului, care urma sa colaboreze cu armata pentru mentinerea ordinii. In decret se afirma ca militia fascista 'pregateste si incadreaza cetatenii pentru apararea intereselor Italiei in lume'. In felul acesta se institutionaliza existenta unei formatiuni paramilitare, distincte de armata regala, actionand in mod exclusiv in sprijinul regimului fascist.

Legea nr.2300 din 24 decembrie 1925, cu privire la revocarea functionarilor de stat^[3], a conferit Guvernului dreptul de a indeparta orice fel de functionari ai statului care 'nu prezinta o garantie deplina pentru indeplinirea fidela a indatoririlor'. Prin aceasta se incerca sa se confere acoperire juridica unei vaste actiuni de epurare a aparatului de stat de elementele antifasciste, cu incalcarea flagranta a normelor si prevederilor care garantau inamovibilitatea functionarilor publici.

La 24 decembrie 1925 a fost adoptata Legea nr.2260 prin care se delega guvernului competenta de a modifica Codul penal, Codul de procedura penala, legile cu privire la organizarea judecatoreasca, adaugand totodata noi modificari si completari Codului civil^[4]

Legea nr.2263 din 24 decembrie 1925 conferea atributii foarte largi sefului guvernului^[5]. Desi formal Italia continua sa ramana o monarhie constitutionala, seful guvernului dobandea puteri neuzitate in regimurile constitutionale. Astfel, prin decret regal se prevedea ca seful guvernului putea sa conduca mai multe ministere simultan, avand dreptul sa delege o parte din atributiile sale unor subsecretari de stat. Nici un proiect de lege nu putea fi pus pe ordinea de zi a vreuneia din Camere fara aprobarea sefului guvernului. El avea si dreptul sa solicite o noua discutare a unui proiect deja aprobat de Parlament. Legea prevedea sanctiuni aspre pentru cei care comiteau atentate la viata, integritatea sau libertatea sefului guvernului (recluziune, pe o durata mai mare de peste 5 ani si condamnarea la munca silnica daca infractiunea a adus atingere vietii, integritatii sau libertatii sefului guvernului). Este de remarcat ca si persoanele care aduceau eventuale ofense sefului guvernului, prin cuvinte sau acte, erau pasibile de pedeapsa cu recluziunea sau de o detentie intre 6 si 30 de luni, si o amenda de la 500 la 3.000 de lire.

Legislatia fascista a cunoscut si alte limitari ale libertatilor democratice, ca de pilda delegarea de catre guvern a dreptului de a aduce modificari legilor securitatii publice^[6], restrangerea libertatii presei^[7], restrangerea activitatii tuturor asociatiilor, societatilor si asezamintelor, privarea de drepturi cetatenesti de catre guvern a acelor persoane care aduceau prejudicii in strainatate intereselor italiene, conferirea puterii executive a dreptului de astabili reglementari juridice, reforma reprezentarii politice. Este de mentionat ca potrivit acestei din urma legi^[8], cei 400 de deputati urmau sa nu mai fie alesi prin vot direct, ci propusi numai de anumite corporatii, la propunerea Marelui Consiliu National Fascist. Votul se desfasura de fapt sub forma unui plebiscit in care alegatorii erau solicitati sa raspunda la intrebarea: 'aprobati lista de deputati desemnati in Marele Consiliu National Fascist'? Printr-o lege speciala din 9 decembrie 1928^[9], Marele Consiliu Fascist era institutionalizat ca fiind 'organul suprem care coordoneaza si integreaza toata activitatea regimului, aparut din revolutia din octombrie 1922'. Potrivit acestei legi, Marele Consiliu National Fascist putea sa adopte legi si sa se pronunte asupra oricaror probleme economice, sociale, de interes national. Seful guvernului era de drept presedinte al Marelui Consiliu Fascist, iar secretarul Partidului National Fascist devenea secretarul Marelui Consiliu.

Din aceste sumare date despre modificarile legislative survenite in Italia dupa primul razboi mondial rezulta ca in perioada dictaturii fasciste Constitutia din 1848 a fost practic abolita, instituindu-se un sistem de reglementari antidemocratic, care consacra principiul partidului unic si excludea din viata politica orice alte forte sau formatiuni, cu exceptia partidului fascist. Desi institutia monarhiei, ca si parlamentul, subzistau, ele se transformasera de fapt intr-o umbra a ceea ce fusesera anterior, fiind mentinute formal in vigoare in conditiile in care puterea apartinea in integralitate conducatorului partidului fascist si notabilitatilor acestui partid.

2. Principiile Constitutiei din 1947

In noile conditii intervenite dupa cel de al doilea razboi mondial a fost adoptata o noua Constitutie, la 22 decembrie 1947, exprimand vointa hotarata a poporului italian de a se debarasa pentru totdeauna de fascism si de institutiile antidemocratice pe care acesta le crease^[10]

Constitutia italiana prevedea ca 'Italia este o republica democratica, intemeiata pe munca, in care suveranitatea aapartine poporului, care o exercita sub formele si in limitele fixate de Constitutie' (art.1). Printre alte principii fundamentale este inscris la loc de frunte acela ca 'Republica recunoaste si garanteaza drepturile inviolabile ale omului, fie ca individ, fie in formatiile sociale unde se manifesta personalitatea sa si reclama de la acesta indeplinirea datoriilor imprescriptibile de solidaritate politica, economica si sociala' (art.2). In conformitate cu prevederile Constitutiei, tuturor cetatenilor li se recunoaste aceeasi demnitate sociala, fiind egali in fata legii, fara deosebire de sex, rasa, limba, religie, opinii politice, conditii personale si sociale. Republica este aceea care 'inlatura obstacolele de ordin economic si social care, limitand in fond libertatea si egalitatea cetatenilor, impiedica manifestarea completa a personalitatii umane si participarea efectiva a tuturor celor care muncesc la organizarea politica, economica si sociala a tarii'.

Semnificativa ni se pare si prevederea ca orice cetatean are datoria de a exercita, dupa propriile sale posibilitati si propria sa alegere, o activitate sau o functie care sa contribuie la progresul material sau spiritual al societatii.

In legatura cu organizarea statului, Constitutia cuprinde o serie de dispozitii importante ca, de pilda, aceea ca 'Republica, una si indivizibila, recunoaste si favorizeaza autonomiile locale; ea efectueaza in serviciile care depind de stat cea mai mare descentralizare administrativa; ea armonizeaza principiile si metodele legislatiei sale cu exigentele autonomiei si descentralizarii'. Statul si biserica catolica sunt, fiecare in propriul sau domeniu, independente si suverane. Ordinea juridica italiana se conformeaza normelor de drept international general recunoscute. Conditia juridica a cetateanului strain se fixeaza prin lege, dupa normele si tratatele internationale.

O prevedere importanta, exprimand momentul iesirii Italiei din razboi, este si prevederea care dispune: 'Italia respinge razboiul ca mijloc de a atenta la libertatea altor popoare si ca mijloc de rezolvare a controverselor internationale; ea consimte, in conditii de paritate cu celelalte state, la limitari de suveranitate necesare unei ordini care sa asigure pacea si justitia intre natiuni; ea se sprijina si favorizeaza organizatiile internationale vizand acest scop' (art.11).

3. Drepturile si indatoririle cetatenilor

Acordand o insemnatate esentiala institutiei drepturilor si indatoririlor cetatenilor, Constitutia italiana le situeaza la loc de frunte, imediat dupa dispozitiile cu caracter general. In Constitutie este garantata libertatea persoanei, prevazandu-se ca 'Nici o forma de detentie, de inspectie sau de perchezitie individuala, precum si nici o restrictie la libertatea individuala nu este admisa, decat in cazul unui act motivat de autoritatea judiciara si doar in cazurile si formele prevazute de lege' (art.13).

Sunt prevazute inviolabilitatea domiciliului, respectarea secretului corespondentei, libertatea de circulatie, dreptul de intrunire. In legatura cu acest din urma aspect, observam ca 'Intrunirile publice trebuie sa faca obiectul unei declaratii prealabile prezentata autoritatilor; acestea nu pot sa le interzica decat din motive de liniste sau de siguranta publica' (art.17).

Constitutia recunoaste dreptul de asociere, dar prevede, in acelasi timp, ca sunt interzise asociatiile secrete si cele care urmaresc, chiar indirect, scopuri politice cu ajutorul unor organizatii cu caracter militar (art.18 alin.2).

O dispozitie importanta este si aceea care prevede ca 'Nimeni nu poate fi privat, pe motive politice, de capacitatea sa juridica, de nationalitatea sa, de numele sau' (art.22).

In ceea ce priveste raporturile etice si sociale, Constitutia recunoaste importanta familiei, egalitatea dintre soti, datoria parintilor de a intretine si educa copiii. In legatura cu vocatia tuturor de a invata, constitutia prevede ca 'Toate persoanele capabile si merituoase, chiar daca sunt lipsite de mijloace, au dreptul sa continue studiile pana la cel mai inalt grad' (art.34 alin.3) .

4. Reglementari cu caracter social

Cu referire la raporturile economice, Constitutia prevede ca muncitorul are dreptul de a obtine o retributie proportionala cu cantitatea si calitatea muncii sale; aceasta retributie trebuie, in orice caz, sa fie suficienta pentru a-i asigura lui si familiei sale o existenta libera si demna. Durata maxima a zilei de munca este fixata prin lege. Muncitorul are dreptul la un repaos saptamanal si la concedii anuale platite; el nu poate renunta la acestea. Organizarea sindicala este libera. Nu se poate impune sindicatelor alta obligatie decat inregistrarea lor la birourile locale sau centrale, potrivit dispozitiilor legii. Inregistrarea se supune unei singure conditii: statutul sindicatelor trebuie sa prevada o organizare interioara pe baze democratice. Sindicatele inregistrate se bucura de personalitate juridica.

Constitutia recunoaste dreptul la greva, cu conditia ca aceasta sa se desfasoare in cadrul legal.

5. Libera initiativa

Initiativa particulara in economie este libera, precizandu-se insa ca ea nu se poate desfasura in detrimentul utilitatii sociale sau intr-un mod care sa dauneze securitatii, libertatii si demnitatii umane. Legea stabileste modalitatile prin care atat activitatea publica, dar si cea privata, in economie urmeaza sa fie orientate si coordonate catre scopuri sociale. Proprietatea privata este recunoscuta si garantata prin lege; legea fixeaza modalitatile de achizitie si de folosinta a proprietatii private si limitele sale, cu scopul de a-i asigura functia sociala si de a o face accesibila tuturor. Constitutia recunoaste functia sociala a cooperarii cu caracter de reciprocitate si fara scop de speculatie privata. Legea incurajeaza si favorizeaza dezvoltarea acestei cooperari prin mijloacele cele mai potrivite; ea ii asigura, printr-un control oportun, caracterul si finalitatea. In vederea ridicarii economice si sociale a muncii si in armonie cu exigentele productiei, Constitutia recunoaste muncitorilor dreptul de a participa, sub formele si in limitele stabilite de lege, la gestionarea intreprinderilor.

6. Drepturile politice

In ceea ce priveste drepturile politice este recunoscut dreptul de vot (art.48), care nu poate fi limitat decat ca urmare a unei incapacitati civile, a condamnarii penale definitive sau a degradarii civice morale, in cazurile anume prevazute de lege. Toti cetatenii de ambele sexe pot avea acces la functii publice si insarcinari elective in conditii de egalitate, conform calitatilor cerute de lege. Serviciul militar este obligatoriu in limitele si sub formele stabilite de lege. Indeplinirea lui nu poate aduce prejudicii pozitiei cetateanului si nici exercitarii drepturilor politice.

7. Parlamentul

In legatura cu Parlamentul, este consacrat sistemul bicameral (art.55-69).

Camera Deputatilor se alege prin vot universal si direct, cuprinzand 630 de deputati, repartizarea mandatelor efectuandu-se intre circumscriptii in raport de numarul alegatorilor, dupa cum urmeaza: 475 de deputati sunt alesi cu majoritatea voturilor in cadrul unor circumscriptii uninominale (75% din locuri), iar ceilalti 155 prin scrutin de lista, in cadrul unor circumscriptii multinominale, in baza sistemului reprezentarii proportionale.

Senatul cuprinde 315 senatori, alesi pe baza regionala, in mod proportional cu populatia acestor regiuni, 9 senatori numiti de Presedintele Republicii si 2 membri de drept (fosti Presedinti ai Republicii).

Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pe timp de cinci ani, in caz de razboi durata acestora putandu-se insa prelungi prin lege.

Fiecare Camera adopta hotarari cu majoritatea absoluta a membrilor; sedintele sunt publice, desi exista posibilitatea ca anumite sedinte sa nu fie deschise participarii publicului. Deliberarile fiecarei Camere si ale Parlamentului nu sunt valabile decat in prezenta majoritatii membrilor lor, urmand sa fie aprobate de majoritatea celor prezenti, in afara cazurilor cand Constitutia prevede o majoritate speciala. Nici un membru al Parlamentului nu poate fi urmarit pe cale judiciara pentru opiniile sau voturile exprimate in exercitarea functiilor sale. Fara autorizarea Camerei de care apartine, nici un membru al Parlamentului nu poate fi nici actionat in justitie pe motiv penal, nici arestat sau privat in vreun fel de libertatea sa, nici supus unei perchezitii personale sau domiciliare, in afara cazurilor de flagrant delict care solicita in mod obligatoriu mandatul sau ordinul de arestare.

O autorizatie asemanatoare este necesara pentru arestarea sau retinerea in detentie a unui membru al Parlamentului in cazul executarii unei hotarari judecatoresti, chiar irevocabile.

7.1. Raportul fortelor politice in Parlament

La alegerile legislative care s-au desfasurat in zilele de 9-10 aprilie 2006, in Camera Deputatilor Uniunea partidelor de centru stanga a obtinut 340 de locuri, in timp ce Coalitia "Casa libertatii" (Centru dreapta) a obtinut 277 locuri. In Senat, Uniunea a obtinut 158 locuri si "Casa libertatii" 156.

Presedinte al Camerei Deputatilor a fost ales Fausto Vertinotti, presedintele Partidului Stangii Europene (cu 337 voturi din 609), iar la Senat Franco Marini, la cel de al patrulea tur de scrutin, cu 165 de voturi din 322.

8. Initiativa legislativa

Initiativa legilor apartine Guvernului, fiecarui membru al Camerelor, cat si organelor si organizatiilor care au fost investite cu aceasta prerogativa printr-o lege constitutionala. Poporul exercita initiativa legilor prin intermediul propunerii de legiferare prezentata de catre cel putin 50.000 electori, insotita de un text redactat pe articole.

Dupa adoptare, legile sunt promulgate de presedintele Republicii, in termen de cel mult o luna. O procedura specifica este aceea a referendumului popular. Se recurge la referendum popular pentru a se decide asupra abrogarii totale sau partiale a unei legi ori a unui act cu valoare de lege, atunci cand acest lucru este cerut de 500.000 electori sau de cinci consilii regionale. Nu se admite referendumul pentru legile fiscale si de buget, de amnistie si de absolvire de o pedeapsa, de imputernicire pentru ratificarea tratatelor internationale. La referendum au dreptul sa participe toti cetatenii chemati sa aleaga Camera deputatilor. Propunerea supusa referendumului este considerata adoptata daca majoritatea electorilor au luat parte la vot si daca in favoarea sa s-a pronuntat majoritatea voturilor (art.75).

9. Presedintele Republicii

Presedintele Republicii este ales de ambele Camere ale Parlamentului, pe termen de sapte ani. Orice cetatean care a implinit varsta de 50 de ani si se bucura de drepturile civile si politice poate fi ales Presedinte al Republicii. Functia de Presedinte este incompatibila cu oricare alta functie (art.84).

Presedintele Republicii este seful statului si reprezinta unitatea nationala. El poate trimite mesaje celor doua Camere. El fixeaza alegerile si stabileste prima intrunire a Parlamentului. Presedintele autorizeaza prezentarea proiectelor de lege apartinand initiativei Guvernului; promulga legile si emite decretele cu valoare de lege, ca si regulamentele; fixeaza referendumul popular in cazurile prevazute de Constitutie; el numeste, in cazurile prevazute de lege, functionarii de stat; acorda decoratii; acrediteaza si primeste reprezentantii diplomatici; ratifica tratatele internationale, dupa autorizarea prealabila a Camerelor, daca acest lucru este prevazut; este Comandantul fortelor armate si prezideaza Consiliul Suprem al Apararii, constituit conform legii. In atributiile sale intra si declararea starii de razboi, dupa deliberarea Camerelor. Presedintele prezideaza Consiliul Superior al Magistraturii. El are dreptul de gratiere si poate comuta pedepsele.

Presedintele Republicii poate, dupa instiintarea presedintilor celor doua Camere, sa dizolve una sau ambele Camere. El nu poate exercita insa acest drept in ultimele sase luni ale mandatului sau. Nici un act al Presedintelui Republicii nu este valabil daca nu este contrasemnat de ministrii care l-au propus si care isi asuma astfel responsabilitatea (art.88).

Actele care au valoare legislativa si celelalte acte de competenta Presedintelui sunt, de asemenea, contrasemnate de presedintele Consiliului de Ministri. Presedintele Republicii nu raspunde de actele savarsite in exercitiul functiilor sale decat in cazurile de inalta tradare sau atentat contra Constitutiei. In aceste cazuri, el este pus sub acuzatie de catre Parlament in sedinta comuna, cu o majoritate absoluta a membrilor sai.

Actualul presedinte al Italiei este Giorgio Napolitano, ales la 10 mai 2006 cu 543 de voturi, la cel de al patrulea tur de scrutin, in cadrul Parlamentului. Giorgio Napolitano este primul presedinte al Italiei care provine din Partidul Comunist, in prezent partidul stangii republicane.

10. Guvernul

Guvernul este compus din presedintele Consiliului de ministri si membrii guvernului. Presedintele Consiliului de ministri indruma politica generala a Guvernului si raspunde de aceasta. El mentine unitatea de orientare politica si administrativa, supraveghind si coordonand activitatea ministrilor. Ministrii sunt responsabili in mod colectiv de actiunile Consiliului de ministri si individual, de actiunile privind departamentul lor. Legea prevede organizarea presedintiei Consiliului si fixeaza numarul, atributiile si organizarea ministerelor.

In ceea ce priveste relatiile dintre Guvern si Parlament Constitutia prevede ca 'Guvernul trebuie sa se bucure de increderea celor doua Camere. Fiecare Camera acorda sau refuza increderea sa printr-o motiune motivata si votata prin apel nominal. In cele 10 zile care urmeaza formarii sale, Guvernul se prezinta in fata Camerelor pentru a obtine increderea lor. Votul uneia sau al celor doua Camere care este contrar unei propuneri a Guvernului nu antreneaza in mod obligatoriu demisia acestuia. Motiunea de cenzura trebuie sa fie semnata de cel putin o zecime din membrii Camerei si nu poate fi pusa in discutie decat la trei zile dupa depunerea ei' (art.94).

11. Magistratura

Constitutia se ocupa pe larg de organizarea serviciilor publice si a magistraturii. In legatura cu acest din urma aspect precizam ca magistratura este, in sistemul italian, autonoma si independenta de oricare alta putere. Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat chiar de Presedintele Republicii. El aproba numirile, deplasarile, promovarile si miscarile disciplinare in ceea ce ii priveste pe magistrati. Consiliul Superior al Magistraturii se compune - in afara de Presedintele Republicii - din primul presedinte al Curtii de Casatie si Procurorul General al acesteia, precum si din magistrati obisnuiti, alesi din randul judecatorilor de diverse categorii. O treime din membrii Consiliului Superior este aleasa de Parlament din randul profesorilor titulari, care predau discipline juridice, si avocatilor care au 15 ani de exercitare a profesiunii. O prevedere importanta a Constitutiei este aceea care dispune ca: 'Magistratii sunt inamovibili. Ei nu pot fi revocati sau suspendati din functia lor, sau transferati in alte resedinte sau primi insarcinari decat printr-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii, luata fie din motive si pentru garantarea apararii lor de organele judiciare, fie cu consimtamantul celor interesati' (art.107).

12. Organizarea teritoriala

In ceea ce priveste organizarea statului, se prevede ca Republica este subdivizata in regiuni, provincii si comune. Regiunile poseda autonomie financiara sub formele si in limitele stabilite de legile republicii, care coordoneaza aceasta autonomie cu finantele statului, ale provinciilor si comunelor. Regiunile percep taxe speciale si cote-parti asupra incasarilor fiscale in functie de nevoile regiunii, in vederea acoperirii cheltuielilor care le sunt necesare pentru indeplinirea functiilor curente. In vederea atingerii unor scopuri bine determinate, si mai ales pentru punerea in valoare a 'Sudului' si 'Insulelor', statul urmeaza sa aloce, printr-o lege, subventii speciale unor regiuni determinate.

Potrivit Constitutiei, organele regiunii sunt: consiliul regional, consiliul administrativ si presedintele sau. Consiliul regional exercita puterile legislative si de reglementare atribuite regiunii, ca si celelalte functii care ii sunt conferite prin Constitutie si legi. El poate prezenta propuneri de lege Camerelor. Consiliul administrativ este organul executiv al regiunii. Presedintele acestui consiliu reprezinta regiunea; el promulga legile si regulamentele regionale. Totodata, el conduce functiile administrative incredintate de stat regiunii, dupa indicatiile guvernului central. Un comisar al guvernului, avand resedinta in capitala Regiunii, asigura functiile administrative exercitate de stat, coordonandu-le cu functiile exercitate de regiune (art.124).

Potrivit Constitutiei, Consiliul regional poate fi dizolvat daca savarseste acte contrare Constitutiei sau grave violari ale legii. Aceeasi masura va putea fi luata daca el nu consimte, la indicatia Guvernului, de a schimba Consiliul Administrativ sau presedintele, in cazul in care au savarsit asemenea incalcari grave.

Consiliul regional poate adopta dispozitii legislative, cu conditia ca acestea sa nu fie in contradictie cu interesul national sau cu interesele celorlalte regiuni. Legile aprobate de Consiliul regional vor fi comunicate comisarului guvernului care, in afara cazurilor de opozitie din partea Guvernului, va trebui sa le vizeze in termen de 30 de zile de la comunicare. Legea va fi promulgata in 10 zile de la aplicarea vizei si va intra in vigoare in 15 zile dupa publicarea ei. Daca o lege va fi declarata urgenta de catre Consiliul regional iar Guvernul Republicii a consimtit la aceasta calificare (urgenta), promulgarea si intrarea in vigoare nu se va mai subordona termenelor indicate.

Provinciile si comunele sunt considerate colectivitati autonome, in limitele principiilor fixate de legile generale ale Republicii.

13. Curtea Constitutionala

Curtea Constitutionala (art.134) este competenta pentru a judeca controversele legate de legitimitatea constitutionala a legilor si a actelor cu valoare de lege, adoptate de stat si de regiuni. Curtea este, de asemenea, competenta sa judece conflictele de atributii intre diversele puteri in stat, intre stat si regiuni si intre regiuni. Sunt, de asemenea, de competenta Curtii Constitutionale, acuzatiile aduse impotriva Presedintelui Republicii sau impotriva ministrilor.

Curtea Constitutionala se compune din 15 judecatori. O treime este desemnata de Presedintele Republicii, o treime de Parlament si o treime de magistraturile supreme, ordinare si administrative. Judecatorii Curtii Constitutionale sunt alesi dintre magistrati (chiar pensionari) apartinand jurisdictiilor superioare, ordinare si administrative, precum si dintre profesorii titulari la universitati care predau materii juridice, si avocati avand mai mult de 20 de ani de activitate profesionala^[11]

14. Revizuirea Constitutiei. Alte prevederi

Legile privind revizuirea Constitutiei si celelalte legi constitutionale sunt adoptate de fiecare Camera, dupa doua deliberari succesive separate, intr-un interval de cel putin trei luni, fiind aprobate cu o majoritate absoluta a membrilor fiecarei Camere la al doilea tur de scrutin. Legile vor fi supuse referendumului popular daca in trei luni de la publicarea lor referendumul este cerut de o cincime din membrii unei Camere, de 5.000 electori sau de 5 consilii regionale. Legea supusa referendumului nu va putea fi promulgata daca nu va fi aprobata cu majoritatea sufragiilor exprimate (art.138).

Cateva prevederi ale Constitutiei sunt esentiale, ca de pilda, aceea care dispune ca 'Forma republicana nu poate face obiectul unei revizuiri constitutionale' (art.149).

Dintre dispozitiile tranzitorii si finale remarcam pe aceea care prevede ca 'Reorganizarea, sub orice forma, a partidului fascist care a fost dizolvat, este interzisa'^[12]. Semnalam si prevederile punctului XIII din dispozitiile tranzitorii si finale, care dispune ca membrii si descendentii Casei de Savoia nu sunt eligibili si nu pot ocupa functii publice sau electorale. Constitutia interzice fostilor regi ai Casei de Savoia, sotiilor si descendentilor lor de gen masculin, sa intre si sa se deplaseze pe teritoriul national. Bunurile fostilor regi de Savoia sunt confiscate de stat.

Este de mentionat si prevederea cuprinsa la punctul XIV, in sensul ca in Italia titlurile nobiliare nu sunt recunoscute.

CONSTITUTIA
REPUBLICII ITALIENE

Text promulgat la 27 decembrie 1947, cu modificarile ulterioare

Seful interimar al statului,

Luand in considerare dezbaterile Adunarii Constituante care in sedinta din 22 decembrie 1947 a aprobat Constitutia Republicii Italiene.

Luand in considerare cea de a 18-a dispozitie finala a Constitutiei,

Promulga

Constitutia Republicii Italiene, cu urmatorul text:

PRINCIPII FUNDAMENTALE

Articolul intai

Italia este o Republica democratica, intemeiata pe munca.

Suveranitatea apartine poporului, care o exercita sub formele si in limitele stabilite de Constitutie.

Articolul 2

Republica recunoaste si garanteaza drepturile inviolabile ale omului, fie ca individ, fie in formatiile sociale unde se manifesta personalitatea sa si reclama de la acesta indeplinirea datoriilor imprescriptibile de solidaritate politica, economica si sociala.

Articolul 3

Toti cetatenii se bucura de aceeasi demnitate sociala si sunt egali in fata legii, fara deosebire de sex, rasa, limba, religie, opinii politice, conditii personale si sociale.

Republica este aceea care inlatura obstacolele de ordin economic si social care, limitand in fond libertatea si egalitatea cetatenilor, impiedica manifestarea plenara a personalitatii umane si participarea efectiva a tuturor celor care muncesc la organizarea politica, economica si sociala a tarii.

Articolul 4

Republica recunoaste tuturor cetatenilor dreptul la munca si inlesneste conditiile susceptibile de a transpune in viata acest drept.

Orice cetatean are datoria de a exercita, dupa propriile sale posibilitati si propria sa alegere, o activitate sau o indeletnicire care contribuie la progresul material sau spiritual al societatii.

Articolul 5

Republica, una si indivizibila, recunoaste si favorizeaza autonomiile locale; ea efectueaza cea mai mare descentralizare administrativa in serviciile care depind de stat; ea armonizeaza principiile si metodele legislatiei sale cu exigentele autonomiei si descentralizarii.

Articolul 6

Republica garanteaza, prin masuri adecvate, minoritatile lingvistice.

Articolul 7

Statul si biserica catolica sunt independente si suverane, fiecare in propriul sau domeniu.

Raporturile lor sunt reglementate prin pactele de la Latran (acorduri incheiate in 1929 intre Sfantul Scaun si guvernul italian, care a redat suveranitatea Papei asupra Sfantului Vatican - n.t.).

Modificarile la aceste pacte, acceptate de cele doua parti, nu impun nici o masura de revizuire constitutionala.

Articolul 8

Toate religiile se bucura de aceeasi libertate in fata legii.

Religiile, altele decat religia catolica, au dreptul de a se organiza dupa propriile lor reguli, cu conditia ca acestea sa nu fie in contradictie cu ordinea juridica italiana.

Raporturile lor cu statul sunt reglementate prin lege, bazandu-se pe acordurile cu reprezentantii lor.

Articolul 9

Republica favorizeaza dezvoltarea culturii ca si a cercetarii stiintifice si tehnice.

Este protejat mediul, ca si patrimoniul istoric si artistic al natiunii.

Articolul 10

Ordinea juridica italiana se conformeaza normelor de drept international general recunoscute.

Conditia juridica a cetateanului strain este stabilita prin lege, in conformitate cu normele si tratatele internationale.

Cetateanul strain care isi vede refuzata in tara sa exercitarea efectiva a libertatilor democratice garantate de Constitutia italiana are drept de azil pe teritoriul Republicii, potrivit conditiilor stabilite prin lege.

Extradarea unui cetatean strain pentru delicte politice nu este admisa. (Aceasta dispozitie nu se aplica in cazul delictelor de genocid - Legea constitutionala din 21 iunie 1967, nr.1, Buletin Oficial nr.164 din 3 iulie 1967).

Articolul 11

Italia respinge razboiul ca mijloc de a atenta la libertatea altor popoare si ca mijloc de rezolvare a diferendelor internationale; ea consimte, in conditii de egalitate cu celelalte state, la limitari de suveranitate necesare unei ordini menite sa asigure pacea si justitia intre natiuni; ea sprijina si favorizeaza organizatiile internationale care vizeaza acest scop.

Articolul 12

Emblema Republicii este drapelul tricolor italian: verde, alb si rosu, cu trei benzi verticale de dimensiuni egale.

PARTEA INTAI

Drepturi si indatoriri ale cetatenilor

Titlul intai

Raporturi civile

Articolul 13

Libertatea individuala este inviolabila.

Nici o forma de detentie, inspectie sau de perchezitie individuala, precum si nici o restrictie la libertatea individuala nu este admisa, decat in situatia unui act motivat de autoritatea judiciara si doar in cazurile si formele prevazute de lege.

In cazuri exceptionale, de necesitate si de urgenta, specificate in mod expres prin lege, autoritatile sigurantei publice pot adopta masuri provizorii care trebuie comunicate in 48 ore autoritatii judiciare; in cazul in care aceasta nu le confirma in urmatoarele 48 ore, ele sunt revocate ipso facto si lipsite de orice efect.

Orice violenta fizica sau morala contra persoanelor supuse in orice fel unei restrictii a libertatii lor se pedepseste.

Legea stabileste limitele maxime ale detentiei preventive.

Articolul 14

Domiciliul este inviolabil.

Nici o inspectie, perchezitie sau sechestru nu poate fi efectuat decat in cazurile si in formele stabilite de lege, in conformitate cu garantiile prescrise in apararea libertatii individuale.

Verificarile si inspectiile avand ca scop sanatatea si securitatea publica sau efectuate cu scopuri economice si fiscale sunt stabilite prin legi speciale.

Articolul 15

Libertatea si secretul corespondentei, ca si al oricarei alte forme de comunicare, sunt inviolabile.

Acestora nu li se poate aduce o limitare decat printr-un act motivat al autoritatii judiciare si cu garantiile stabilite prin lege.

Articolul 16

Orice cetatean poate sa circule si sa se stabileasca liber in orice punct al teritoriului national, sub rezerva limitarilor stabilite prin lege, ca masura generala, din ratiuni de sanatate publica sau de securitate. Nici o restrictie nu poate fi hotarata din motive politice.

Orice cetatean este liber sa paraseasca teritoriul Republicii si sa revina pe acest teritoriu in conditiile prevazute de lege.

Articolul 17

Cetatenii au dreptul de a se intruni in mod pasnic si fara arme.

Nu este necesar nici un aviz pentru intruniri, chiar daca acestea se desfasoara in locuri deschise publicului.

Intrunirile in locuri publice trebuie sa fie anuntate in prealabil autoritatilor; acestea nu le pot interzice decat pentru motive justificate privind linistea si siguranta publica.            

Articolul 18

Cetatenii au dreptul de a se asocia in mod liber, fara nici o autorizatie, in orice scop care nu este interzis prin legea penala.

Sunt interzise asociatiile secrete si cele care urmaresc, chiar indirect, scopuri politice cu ajutorul unor organizatii cu caracter militar.

Articolul 19

Orice om are dreptul sa profeseze in mod liber propria sa credinta religioasa, sub o forma oarecare, individual sau colectiv, sa faca propaganda in favoarea sa si sa exercite cultul acesteia in public sau in particular, cu conditia sa nu fie vorba de rituri contrare bunelor moravuri.

Articolul 20

Caracterul eclesiastic si scopul religios sau cultural al unei asociatii sau institutii nu pot justifica limitari legislative speciale, nici taxe fiscale speciale in legatura cu constituirea, capacitatea juridica si activitatea sa, sub orice forma.

Articolul 21

Fiecare om are dreptul de a-si exprima liber opiniile sale prin cuvant, prin scris sau prin oricare alta forma de difuzare.

Presa nu poate fi supusa nici unei forme de autorizare sau de cenzura.

Nu se poate proceda la confiscarea unei tiparituri, decat in virtutea unui act motivat al autoritatii judiciare si pentru delicte vizate in mod expres de legea presei sau pentru violarea prevederilor pe care sus-numita lege le prevede pentru indicarea responsabililor.

In aceste cazuri, daca este vorba de o urgenta absoluta si interventia in timp util a autoritatii judiciare este imposibila, va putea fi efectuata confiscarea presei periodice de catre ofiterii de politie judiciara, care vor trebui imediat - in cel mult 24 ore - sa anunte autoritatea judiciara. In cazul in care aceasta nu confirma masura in 24 ore, confiscarea trebuie considerata revocata si lipsita de orice efect.

Legea poate stabili, prin prevederi cu caracter general, ca mijloacele de finantare a presei periodice sa fie data publicitatii.

Sunt interzise publicatiile, spectacolele si oricare alte manifestari contrare bunelor moravuri. Legea stabileste masuri menite sa previna si sa reprime atentatele impotriva bunelor moravuri.

Articolul 22

Nimeni nu poate fi privat, pe motive politice, de capacitatea sa juridica, de nationalitatea sa, sau de numele sau.

Articolul 23

Nici o prestatie personala sau patrimoniala nu poate fi impusa decat prin lege.

Articolul 24        

Orice cetatean poate intenta actiune judecatoreasca pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime.

Apararea constituie un drept inviolabil in oricare stadiu sau faza a procesului.

Mijloacele de a actiona in justitie si de a se apara in fata oricarei jurisdictii sunt asigurate, prin institutii adecvate, celor nevoiasi.

Legea stabileste conditiile si mijloacele pentru indreptarea erorilor judiciare.

Articolul 25

Nimeni nu se poate sustrage de judecatorul sau firesc prevazut de lege.

Nimeni nu poate fi pedepsit decat in virtutea unei legi intrate in vigoare inainte ca fapta sa fi fost comisa.

Nimeni nu poate fi supus unor masuri politienesti decat in cazurile prevazute de lege.

Articolul 26

Extradarea unui cetatean nu poate fi autorizata daca nu este prevazuta de conventiile internationale in mod expres.

Ea nu se acorda in nici un caz pentru delicte politice. (Aceasta dispozitie nu se aplica delictelor de genocid; Legea constitutionala din 21 iunie 1967, nr.1, 'Buletinul Oficial' nr.164 din 3 iulie 1967).

Articolul 27

Raspunderea penala este personala.

Acuzatul nu este considerat vinovat decat dupa condamnarea sa definitiva.

Pedepsele nu pot consta in tratamente contrare demnitatii umane si ele trebuie sa urmareasca reeducarea condamnatului.

Nu se admite pedeapsa cu moartea, in afara cazurilor prevazute de legile militare, in timp de razboi.

Articolul 28

Functionarii si agentii statului din institutiile publice sunt raspunzatori direct pentru actele savarsite cu violarea unui drept oarecare, potrivit legilor penale, civile si administrative. In aceste cazuri, raspunderea civila se extinde asupra statului si oficiilor publice.

Titlul II

Raporturi morale si sociale

Articolul 29

Republica recunoaste drepturile familiei ca societate naturala, intemeiata pe casatorie.

Casatoria se bazeaza pe egalitatea morala si juridica a sotilor, in limitele stabilite de lege, pentru a asigura unitatea familiala.

Articolul 30

Parintii au datoria si dreptul de a intretine, instrui si creste copiii lor, chiar daca acestia s-au nascut in afara casatoriei.

In cazul incapacitatii parintilor, legea vegheaza la indeplinirea indatoririlor lor.

Legea asigura copiilor nascuti din afara casatoriei intreaga protectie juridica si sociala, compatibila cu drepturile membrilor familiei legitime.

Legea stabileste regulile si limitele pentru cercetarea paternitatii.

Articolul 31

Republica faciliteaza, prin masuri economice si prin alte mijloace, intemeierea familiei si indeplinirea obligatiilor legate de aceasta, in special in ceea ce priveste familiile numeroase.

Republica ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, favorizand institutiile necesare in acest scop.

Articolul 32

Republica protejeaza sanatatea publica, considerata un drept fundamental al individului si un interes al colectivitatii; ea asigura ingrijiri medicale gratuite celor nevoiasi.

Nimeni nu poate fi constrans la un anumit tratament medical decat in cazul unei dispozitii legale. Legea nu poate sa violeze in nici un caz limitele impuse de respectul fata de persoana umana.

Articolul 33

Arta si stiinta sunt libere, si tot libera este invatarea lor.

Republica stabileste reguli generale privind educatia si instituie scoli de stat pentru toate categoriile si gradele.

Institutiile private si particularii au dreptul sa deschida scoli si institutii de educatie, fara a putea angaja insa obligatii pentru stat.

Legea, precizand drepturile si obligatiile scolilor care nu apartin statului si care cer egalitatea (cu cele ale statului, n.t.), trebuie sa le asigure acestora o libertate deplina iar elevilor lor o pregatire scolara echivaland cu cea a elevilor de la scolile de stat.

Un examen (la o institutie de invatamant de stat) este obligatoriu pentru admiterea in scolile de diverse categorii si grade sau pentru absolvirea acestor categorii si grade, ca si pentru obtinerea calificativului de aptitudine profesionala.

Institutiile de inalta cultura, universitatile si academiile au dreptul sa-si stabileasca statut de autonomie, in limitele stabilite de legile statului.

Articolul 34

Invatamantul este deschis tuturor.

Educatia primara este obligatorie si gratuita, fiind asigurata pentru cel putin opt ani.

Elevii dotati si merituosi, chiar daca sunt lipsiti de mijloace de subzistenta, au dreptul sa-si continue studiile pana la cel mai inalt grad.

Republica transpune acest drept in practica, acordand burse de studii, alocatii familiale si alte ajutoare, care trebuie sa fie obtinuute prin concurs.

Titlul III

Raporturi economice

Articolul 35

Republica garanteaza munca sub toate formele sale si in toate aplicatiile sale.

Ea vegheaza la formarea si perfectionarea profesionala a celor ce muncesc.

Ea promoveaza si ajuta organizatiile si acordurile internationale care urmaresc afirmarea si reglementarea dreptului la munca.

Ea recunoaste libertatea de emigrare, tinand cont de obligatiile stabilite prin lege in interesul general si apara munca italienilor in strainatate.

Articolul 36

Muncitorul are dreptul sa obtina o retributie proportionala cu cantitatea si calitatea muncii sale; aceasta retributie trebuie sa fie, in orice caz, suficienta pentru a asigura, lui si familiei sale, o existenta libera si demna.

Durata maxima a zilei de munca este stabilita prin lege.

Muncitorul are dreptul la un repaos sptamanal si la concedii anuale platite; el nu poate renunta la acestea.

Articolul 37

Femeia care munceste are aceleasi drepturi si, la munca egala, aceeasi retributie ca si barbatul care munceste. Conditiile de munca trebuie sa ii permita sa-si indeplineasca rolul sau esential in familie si sa asigure mamei si copilului o protectie speciala si corespunzatoare.

Legea stabileste varsta minima pentru munca salariata.

Republica ocroteste munca persoanelor minore prin dispozitii speciale si le garanteaza, la munca egala, dreptul la egalitate de remunerare.

Articolul 38

Orice cetatean inapt de munca si lipsit de mijloacele necesare traiului are dreptul la intretinere si la asistenta sociala.

Muncitorii au dreptul la ceea ce s-a prevazut si, totodata, sa li se asigure mijloacele corespunzatoare nevoilor lor in caz de accident, boala, invaliditate si batranete, somaj involuntar.

Inaptii si invalizii au dreptul la reeducarea lor profesionala.

Masurile prevazute la acest articol vor fi indeplinite de organizatiile si institutiile create sau sprijinite de stat.

Asistenta particulara este libera.

Articolul 39

Organizarea sindicala este libera.

Nici o obligatie nu se poate impune sindicatelor in afara de inregistrarea lor pe langa oficiile locale sau centrale, in conformitate cu masurile stabilite prin lege.

Nu pot fi inregistrare decat statutele sindicatelor care isi intemeiaza o organizare a lor interioara pe baze democratice.

Sindicatele recunoscute se bucura de personalitate juridica. Reprezentate in mod unitar, proportional cu numarul membrilor inscrisi, ele pot sa incheie contracte colective de munca, a caror aplicare este obligatorie pentru toti membrii categoriilor vizate in contract.

Articolul 40

Dreptul la greva se exercita in cadrul legilor care il reglementeaza.

Articolul 41

Initiativa economica particulara este libera.

Ea nu se poate desfasura in detrimentul utilitatii sociale ori sa dauneze securitatii, libertatii si demnitatii umane.

Legea stabileste programele si mijloacele de control pentru ca activitatea publica si privata in economie sa poata fi orientata si coordonata catre scopuri sociale.

Articolul 42

Proprietatea poate fi publica sau privata.

Bunurile economice apartin statului, organizatiilor sau particularilor.

Proprietatea privata este recunoscuta si garantata prin lege, care stabileste modalitatile sale de dobandire si de folosinta, precum si limitele sale, in scopul de a-i asigura functia ei sociala si de a o face accesibila tuturor.

In cazurile prevazute de lege si sub rezerva despagubirii, proprietatea privata poate fi supusa exproprierii pentru motive de utilitate publica.

Legea stabileste normele si limitele succesiunii legale sau testamentare, precum si drepturile statului asupra mostenirilor.

Articolul 43

Pentru scopuri de utilitate publica, legea poate rezerva de la inceput sau transfera, prin expropriere si cu conditia despagubirii, fie statului, fie colectivitatilor publice, fie comunitatilor de muncitori sau beneficiari, anumite intreprinderi sau categorii de intreprinderi avand ca obiect serviciile publice de baza, sursele de energie, sau situatiile de monopol si care prezinta un caracter de interes general preponderent.

Articolul 44

In scopul unei utilizari rationale a solului si a stabilirii unor raporturi sociale echitabile, legea impune obligatii si restrictii proprietatii funciare private, stabileste limitele intinderii sale in functie de regiunile si zonele agricole, favorizeaza si impune asanarea pamanturilor, transformarea marilor domenii si reconstituirea unitatilor de productie; ea vine in ajutorul proprietatii mici si mijlocii.

Legea prevede protejarea si punerea in valoare a zonelor montane.

Articolul 45

Republica recunoaste functia sociala a cooperarii cu caracter mutual, care urmareste speculatia privata. Legea incurajeaza si favorizeaza dezvoltarea acestei cooperari prin mijloacele cele mai potrivite; ea ii asigura, prin controale adecvate, caracterul si finalitatea.

Legea vegheaza la apararea si dezvoltarea artizanatului.

Articolul 46

Republica recunoaste muncitorilor dreptul de a colabora, in formele si in limitele stabilite de lege, la gestionarea intreprinderilor in vederea ridicarii economice si sociale a muncii si in armonie cu exigentele productiei.

Articolul 47

Republica incurajeaza si protejeaza economiile sub toate formele; se reglementeaza, coordoneaza si controleaza exercitiul creditului.

Ea inlesneste accesul economiilor populare la proprietatea asupra locuintelor, la proprietatea asupra terenurilor direct cultivate, la plasamentul direct sau indirect al economiilor in actiunile marilor intreprinderi de productie ale tarii.

Titlul IV

Raporturi politice

Articolul 48

Au calitatea de alegatori toti cetatenii, barbati si femei, care au ajuns la varsta majoratului.

Votul este personal si egal, liber si secret. Exercitarea sa este o datorie civica.

Dreptul de vot nu poate fi limitat decat ca urmare a unei incapacitati civile, ori printr-o sentinta penala definitiva, sau in cazul unei nedemnitati morale, in cazurile prevazute de lege.

Articolul 49

Toti cetatenii au dreptul de a se asocia in mod liber in partide, pentru a contribui, potrivit regulilor democratice, la determinarea politicii nationale.

Articolul 50

Toti cetatenii pot adresa petitii Camerelor solicitand masuri legislative sau pentru a expune cerinte de interes general.

Articolul 51

Toti cetatenii, indiferent de sex, pot avea acces in mod egal la functii publice si insarcinari elective in conformitate cu conditiile cerute de lege.

Pentru accesul la functiile publice si la insarcinarile elective, legea poate asimila, in conditii de egalitate cu resortisantii nationali, pe italienii care nu apartin Republicii (care nu sunt cetateni ai Republicii Italiene).

Oricine este ales in functii publice elective are dreptul sa dispuna de timpul necesar pentru indeplinirea acestora, fara a-si pierde locul de munca.

Articolul 52

Apararea patriei este o datorie sacra a cetateanului.

Serviciul militar este obligatoriu in limitele si in formele stabilite prin lege. Indeplinirea lui nu poate aduce prejudicii pozitiei cetateanului in serviciul sau, si nici exercitarii drepturilor politice.

Organizarea fortelor armate se inspira din spiritul democratic al Republicii.

Articolul 53

Fiecare persoana trebuie sa contribuie la cheltuielile publice proportional cu posibilitatile sale.

Sistemul fiscal se inspira dupa principiile progresivitatii.

Articolul 54

Toti cetatenii au datoria de a fi fideli Republicii si de a-i respecta Constitutia si legile.

Cetatenii carora li s-au incredintat functii publice au datoria de a le indeplini cu disciplina si onoare, si de a depune juramant in cazurile stabilite de lege.

PARTEA A II-a

Organizarea Republicii

Titlul intai

Parlamentul

Sectiunea I - Camerele

Articolul 55

Parlamentul se compune din Camera Deputatilor si din Senatul Republicii.

Parlamentul nu se reuneste in sedinta comuna a membrilor celor doua Camere decat in cazurile stabilite prin Constitutie.

Articolul 56

(Astfel modificat prin art.nr.1 al legii constitutionale nr.2 din 9 februarie 1963)

Camera Deputatilor se alege prin vot universal si direct.

Numarul deputatilor este de 630.

Pot fi alesi deputati toti alegatorii care, in ziua alegerilor, au implinit varsta de 25 ani. Repartizarea mandatelor intre circumscriptii se efectueaza prin impartirea numarului locuitorilor Republicii, asa cum rezulta din ultimul recensamant general al populatiei, la 630, si repartizand mandatele, in proportie cu populatia din fiecare circumscriptie, pe baza caturilor intregi si a resturilor cele mai ridicate.

Articolul 57

(Astfel modificat prin art.2 din legea constitutionala nr.2 din 9 februarie 1963 si, ulterior, prin art.2 din legea constitutionala nr.3 din 27 decembrie 1963)

Senatul Republicii este ales pe baza regionala.

Numarul senatorilor ce vor fi alesi este de 315.

Nici o regiune nu poate avea un numar de senatori mai mic de 7; singurele exceptii sunt: regiunea Molise care are doi si regiunea Vallée d'Aoste, care are doar unul.

Repartitia locurilor intre regiuni dupa aplicarea prelabila a dispozitiilor alineatului precedent este proportionala cu populatia regiunilor, astfel cum ea reiese din ultimul recensamant general, pe baza caturilor intregi si a resturilor cele mai mari.

Articolul 58

Senatorii sunt alesi prin vot universal si direct de catre alegatorii care au varsta de 25 ani impliniti.

Pot fi alesi in Senat alegatorii care au implinit varsta de 40 de ani.

Articolul 59

Toti fostii presedinti ai Republicii sunt senatori de drept, pe viata, in afara de cazurile in care ar renunta chiar ei la aceasta.

Articolul 60

(Astfel modificat prin art.3 din legea constitutionala nr.2 din 9 februarie 1963)

Camera Deputatilor si Senatul Republicii sunt alese pe o perioada de cinci ani.

Durata mandatului fiecarei Camere nu poate fi prelungita decat prin lege si in caz de razboi.

Articolul 61

Alegerile pentru noile Camere se vor desfasura intr-un interval de 70 de zile de la terminarea mandatului precedentelor Camere. Prima reuniune are loc in cele 20 zile care urmeaza alegerilor.

Atata timp cat noile Camere nu s-au reunit, sunt prorogate puterile Camerelor precedente.   

Articolul 62

Camerele isi reiau de drept lucrarile in prima zi lucratoare din februarie si din octombrie.

Fiecare Camera poate fi convocata in sesiune extraordinara la initiativa presedintelui ei sau a presedintelui Republicii, ori la initiativa unei treimi din membrii sai.

Cand o Camera se reuneste in sesiune extraordinara, si cealalata se convoaca de drept.

Articolul 63

Fiecare Camera isi alege dintre membrii sai presedintele si Biroul.

Cand Parlamentul se reuneste in sedinta comuna, presedintele si Biroul sau sunt cei ai Camerei Deputatilor.

Articolul 64

Fiecare Camera isi adopta propriul sau regulament cu majoritatea absoluta a membrilor sai.

Sedintele sunt publice. Totusi, fiecare dintre cele doua Camere, separat sau in sedinta comuna, poate decide sa se intruneasca in sedinta secreta.

Deliberarile fiecarei Camere si ale Parlamentului in intregul sau nu sunt valabile decat daca este prezenta majoritatea membrilor lor, si daca aceste deliberari au fost aprobate de majoritatea celor prezenti, in afara cazurilor cand Constitutia prevede o majoritate speciala.

Membrii Guvernului, chiar daca nu fac parte din Camere, au dreptul si, daca li se cere, datoria de a asista la sedinte. Ei au dreptul sa li se acorde cuvantul ori de cate ori o cer.

Articolul 65

Legea determina cazurile de neeligibilitate si de incompatibilitate cu functiile de deputat sau de senator.

Nimeni nu poate apartine in acelasi timp ambelor Camere.

Articolul 66

Fiecare Camera examineaza titlurile de admitere ale membrilor sai si motivele de neeligibilitate si incompatibilitate.

Articolul 67

Fiecare membru al Parlamentului reprezinta Natiunea si isi exercita functiile in afara oricarui mandat imperativ.

Articolul 68

Nici un membru al Parlamentului nu poate fi urmarit pe cale judiciara pentru opiniile sau voturile exprimate in exercitiul functiilor sale.

Fara autorizarea Camerei careia ii apartine, nici un membru al Parlamentului nu poate face obiectul unei urmariri penale; el nu poate fi arestat sau lipsit in vreun fel de libertatea sa, nici supus unei perchezitii personale sau domiciliare, in afara cazurilor cand a fost surprins in momentul in care era pe cale sa comita un delict pentru care mandatul de arestare sau ordinul de retinere este obligatoriu.

O autorizatie asemanatoare este necesara pentru arestarea sau retinerea in detentie a unui membru al Parlamentului in cazul executarii unei hotarari judecatoresti chiar irevocabile.

Articolul 69

Membrii Parlamentului primesc o indemnizatie stabilita prin lege.

Sectia II - Formarea legilor

Articolul 70

Functia legislativa se exercita impreuna de cele doua Camere.

Articolul 71

Initiativa legilor apartine Guvernului, fiecarui membru al Camerelor, ca si organelor si organizatiilor care au fost investite cu aceasta printr-o lege constitutionala.

Poporul exercita initiativa legislativa prin intermendiul unei propuneri, prezentata de catre cel putin 50.000 alegatori, sub forma unui proiect redactat pe articole.

Articolul 72

Orice proiect de lege prezentat uneia dintre Camere este, potrivit regulamentului acestei Camere, examinat de o comisie si apoi de catre Camera insasi, care il adopta articol cu articol si apoi printr-un vot final.

Regulamentul stabileste proceduri mai rapide pentru proiectele de lege a caror urgenta a fost declarata.

El poate, de asemenea, stabili in ce cazuri si sub ce forme examinarea si adoptarea proiectelor de lege este incredintata comisiilor, chiar permanente, compuse in asa fel incat sa reflecte proportia grupurilor parlamentare. Chiar si in aceste cazuri, pana la adoptarea definitiva, textul este supus Camerei, daca Guvernul, sau o zecime din membrii Camerei, sau o cincime din membrii comisiei solicita ca acest text sa fie discutat si votat de Camera insasi, sau sa fie supus aprobarii sale finale doar prin declaratii de vot. Regulamentul stabileste formele de publicitate pentru lucrarile comisiilor.

Procedura normala de examinare si adoptare directa de catre Camera va fi folosita intotdeauna pentru proiectele de lege in materie constitutionala si electorala, si pentru acelea care se refera la delegarea puterilor legislative, la autorizarea de a ratifica tratate internationale, la adoptarea bugetului si a legilor de incheiere a exercitiului bugetar.

Articolul 73

Legile sunt promulgate de Presedintele Republicii in termen de o luna de la adoptarea lor.

Daca cele doua Camere, fiecare cu o majoritate absoluta a membrilor sai, declara legea ca fiind urgenta, ea va fi promulgata in termenul pe care ea insasi il va stabili.

Legile sunt publicate imediat dupa promulgarea lor si intra in vigoare la 15 zile de la publicarea lor, in afara de cazul cand prin insasi textul legii s-ar stabili un alt termen.

Articolul 74

Inainte de a promulga legea, Presedintele Republicii, poate cere printr-o instiintare motivata adresata Camerelor, o noua deliberare.

In cazul in care cele doua Camere adopta din nou legea, aceasta trebuie sa fie promulgata.

Articolul 75

Se va recurge la referendum popular pentru a se decide asupra abrogarii totale sau partiale a unei legi sau a unui act avand valoare de lege, daca s-a solicitat aceasta de catre 500.000 alegatori sau de catre cinci Consilii regionale.

Nu se admite referendumul pentru legile fiscale si de buget, de amnistie si de absolvire de o pedeapsa, de imputernicire pentru ratificarea tratatelor internationale.

Au dreptul sa ia parte la referendum toti cetatenii chemati sa aleaga Camera Deputatilor.

Propunerea supusa referendumului este considerata aprobata daca majoritatea alegatorilor a luat parte la vot si daca s-a obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate.

Legea stabileste procedura pentru desfasurarea referendumului.

Articolul 76

Exercitarea functiei legislative nu poate fi delegata Guvernului decat in masura in care au fost definite principiile si directivele acestei delegari si numai pentru o durata limitata si pentru scopuri bine definite.

Articolul 77

Guvernul nu poate promulga decrete avand forta unor legi ordinare, fara ca aceasta putere sa-i fi fost expres delegata de catre adunarile parlamentare.

In cazuri exceptionale de necesitate si de urgenta, cand Guvernul adopta, pe raspunderea sa, masuri provizorii avand forta de lege, el trebuie, chiar in aceeasi zi, sa le prezinte Camerelor pentru a fi transformate in legi; acestea, chiar daca sunt dizolvate, vor fi in mod expres convocate si se vor intruni intr-un termen de cinci zile.

Decretele vor fi considerate abrogate ab initio daca nu vor fi transformate in legi intr-un interval de 60 de zile de la publicarea lor.

Cu toate acestea, Camerele pot sa reglementeze printr-o lege raporturile juridice create prin decrete care nu au fost transformate in legi.

Articolul 78

Camerele aproba declaratia de razboi si confera Guvernului puterile necesare.

Articolul 79

Amnistierea si comutarea pedepselor se acorda de catre Presedintele Rpublicii in virtutea unei legi de delegare de puteri din partea Camerelor.

Ele nu se pot aplica infractiunilor comise dupa propunerea de delegare a puterilor.

Articolul 80

Camerele autorizeaza prin legi ratificarea tratatelor internationale de natura politica, sau care prevad arbitraje sau reglementari judiciare, sau care comporta modificari de teritoriu, sarcini financiare sau modificari ale legilor.

Articolul 81

Camerele aproba in fiecare an bugetul si legea de incheiere a exercitiului bugetar prezentate de Guvern.

Exercitiul provizoriu al bugetului nu poate fi admis decat printr-o lege si pentru intervale de timp care nu pot depasi, in total, patru luni.

Legea de adoptare a bugetului nu poate autoriza ridicarea nivelului impozitelor si nici sa stabileasca noi cheltuieli.

Oricare alta lege care comporta cheltuieli noi sau sporite trebuie sa precizeze si mijloacele prin care urmeaza sa se poata face fata la aceasta.

Articolul 82

Fiecare Camera poate initia anchete in probleme de interes public.

In acest scop, ea alege dintre membrii sai o comisie alcatuita in asa fel incat sa reflecte proportia diferitelor grupuri parlamentare. Comisia de ancheta efectueaza investigatiile si verificarile cu aceleasi imputerniciri si aceleasi limite ca si autoritatea judiciara.

Titlul II

Presedintele Republicii

Articolul 83

Presedintele Republicii este ales de catre Parlamentul reunit in sedinta comuna a membrilor sai.

La aceasta alegere participa cate trei delegati pentru fiecare regiune, alesi de Consiliul regional in asa fel incat reprezentarea minoritatilor sa fie asigurata. Regiunea Valea Aosta nu are decat un singur delegat.

Alegerea Presedintelui Republicii se desfasoara prin scrutin secret si cu obtinerea unei majoritati de doua treimi a membrilor Parlamentului. Dupa trei tururi de scrutin, majoritatea absoluta este suficienta.

Articolul 84

Orice cetatean care a implinit varsta de 50 ani si se bucura de drepturile sale civile si politice poate fi ales presedinte al Republicii.

Prerogativele de Presedinte al Republicii sunt incompatibile cu orice alta insarcinare.

Indemnizatia si veniturile presedintelui sunt stabilite prin lege.

Articolul 85

Presedintele Republicii este ales pentru sapte ani.

Cu 30 zile inainte de expirarea termenului, presedintele Camerei Deputatilor convoaca in sedinta comuna Parlamentul si delegatii regionali pentru a alege noul presedinte al Republicii.

Daca cele doua Camere sunt dizolvate, sau daca raman mai putin de trei luni inaintea expirarii mandatului lor, alegerea are loc intr-un interval de 15 zile de la data reunirii noilor Camere. In aceasta perioada se prelungeste autoritatea presedintelui in exercitiu.

Articolul 86

In caz de incapacitate, functiile Presedintelui Republicii sunt exercitate de presedintele Senatului.

In caz de incapacitate definitiva, de deces, sau de demisie a Presedintelui Republicii, presedintele Camerei Deputatilor stabileste alegerea noului presedinte al Republicii in urmatoarele 15 zile. Un interval mai lung poate fi prevazut in situatia cand Camerele sunt dizolvate, sau daca raman mai putin de trei luni pana la sfarsitul legislaturii.

Articolul 87

Presedintele Republicii este seful statului si reprezinta unitatea nationala.

El poate sa adreseze mesaje Camerelor.

El stabileste alegerile pentru noile Camere si fixeaza prima lor intrunire.

El autorizeaza prezentarea in Camere a proiectelor de lege din initiativa guvernamentala.

El promulga legile si decretele cu valoare de lege, precum si regulamentele.

El dispune organizarea referendumului popular in cazurile prevazute de Constitutie.

El numeste functionarii de stat, in cazurile prevazute de lege.

El acrediteaza si primeste reprezentantii diplomatici, ratifica tratatele internationale, dupa autorizarea prealabila a Camerelor, daca acest lucru este prevazut.

El comanda fortele armate, prezideaza Consiliul suprem de aparare instituit prin lege, declara starea de razboi hotarata de catre Camere.

El prezideaza Consiliul superior al magistraturii.

El poate acorda gratierea si comuta pedepsele.

El confera decoratiile Republicii.

Articolul 88

Presedintele Republicii poate sa dizolve ambele Camere sau numai una dintre ele, dupa ce va fi audiat pe presedintii acestora.

El nu poate exercita acest drept in ultimele sase luni ale mandatului sau.

Articolul 89

Nici un act al Presedintelui Republicii nu este valabil daca nu este contrasemnat de ministrii care l-au propus si care isi asuma responsabilitatea.

Actele care au forta de lege si celelalte acte prevazute prin lege sunt contrasemnate, de asemenea, de presedintele Consiliului de Ministri.

Articolul 90

Presedintele Republicii nu este raspunzator pentru actele savarsite in exercitiul functiilor sale, decat in cazurile de inalta tradare sau atentat impotriva Constitutiei.

In aceste din urma cazuri, el este pus sub acuzare de catre Parlament, reunit in sedinta comuna, cu majoritatea absoluta a membrilor sai.

Articolul 91

Inainte de a-si asuma functiile, Presedintele Republicii depune juramant de fidelitate fata de Republica si jura sa respecte Constitutia, in fata Parlamentului reunit in sedinta comuna.

Titlul III

Puterea executiva

Guvernul

Sectiunea I - Consiliul de Ministri

Articolul 92

Guvernul Republicii se compune din presedintele Consiliului si din ministri, care alcatuiesc impreuna Consiliul de Ministri.

Presedintele Republicii numeste presedintele Consiliului de Ministri si pe ministri, la propunerea acestuia,.

Articolul 93

Presedintele Consiliului de Ministri si ministrii, inainte de a-si asuma functiile, depun juramant in fata Presedintelui

Republicii.

Articolul 94

Guvernul trebuie sa se bucure de increderea celor doua Camere.

Fiecare Camera acorda sau refuza increderea sa printr-o motiune motivata si votata prin apel nominal.

In cele 10 zile care urmeaza constituirii sale, Guvernul se prezinta in fata Camerelor pentru a le obtine increderea.

Votul contrar al uneia sau al ambelor Camere asupra unei propuneri a Guvernului nu antreneaza in mod obligatoriu demisia acestuia.

Motiunea de neincredere trebuie sa fie semnata de cel putin o zecime din membrii Camerei si nu poate sa formeze obiect de dezbatere decat la trei zile dupa depunerea ei.

Articolul 95

Presedintele Consiliului de Ministri directioneaza politica generala a Guvernului si raspunde de aceasta. El mentine unitatea de orientare politica si administrativa, ajutand si coordonand activitatea ministrilor.

Ministrii sunt responsabili solidar pentru actele Consiliului de Ministri si individual pentru actele departamentelor lor.

Prin lege se stabileste organizarea presedintiei Consiliului, numarul, atributiile si organizarea ministerelor.

Articolul 96

Pentru delictele comise in exercitiul functiunii lor, Presedintele Consiliului de Ministri si ministrii pot fi pusi sub acuzare de catre Parlament, reunit in sedinta comuna.

Sectiunea II - Administratia publica

Articolul 97

Serviciile publice sunt organizate potrivit dispozitiilor legii, astfel incat sa se asigure buna functionare si impartialitatea administratiei.

Organizarea serviciilor determina domeniile de competenta, atributiile si responsabilitatile personale ale functionarilor.

Posturile din administratia publica se ocupa prin concurs, in afara cazurilor stabilite prin lege.

Articolul 98

Functionarii sunt in serviciul exclusiv al natiunii.

Daca sunt membri ai Parlamentului, ei nu pot obtine promovarea decat pe baza vechimii in munca.

Legea poate sa impuna limitarea dreptului de a se inscrie in partide politice pentru magistrati, membrii fortelor armate in serviciu activ permanent, functionarii si agentii de politie, reprezentantii diplomatici si consulari in strainatate.

Sectiunea III - Organele auxiliare

Articolul 99

Consiliul national al economiei si al muncii este compus, conform legii, din experti si reprezentanti ai categoriilor productive, intr-o proportie care sa tina seama de importanta lor numerica si calitativa.

El constituie un organ consultativ al Camerelor si al Guvernului, pentru problemele si conform functiilor care ii sunt atribuite prin lege.

El are initiativa legislativa si poate contribui la elaborarea legislatiei economice, potrivit principiilor si in limitele stabilite de lege.

Articolul 100

Consiliul de Stat este un organ consultativ in materie juridica si administrativa, insarcinat sa apere justitia in cadrul administratiei.

Curtea de Conturi exercita un control preventiv asupra legalitatii actelor Guvernului, precum si un control posterior asupra gestionarii bugetului de stat. Ea participa, in cazurile si in formele prevazute prin lege, la controlul gestiunii financiare a institutiilor carora statul le acorda in mod obisnuit o contributie. Ea comunica direct Camerelor rezultatul verificarii efectuate.

Legea asigura independenta acestor doua organisme si a membrilor lor fata de Guvern.

Titlul IV

Magistratura

Sectiunea I - Organizarea judiciara

Articolul 101

Justitia se infaptuieste in numele poporului. Judecatorii se supun numai legii.

Articolul 102

Functiile judiciare se exercita de magistrati obisnuiti, stabiliti si actionand potrivit regulilor asupra ordinii judiciare.

Nu pot fi instituite instante extraordinare sau speciale.

Pot fi instituite, numai pe langa instantele judiciare ordinare, sectii specializate pentru domenii determinate, la care pot participa, daca este cazul, cetateni competenti pentru aceasta functie si din afara magistraturii.

Legea stabileste cazurile si formele de participare directa a poporului la administrarea justitiei.

Articolul 103

Consiliul de Stat si celelalte jurisdictii administrative sunt competente sa examineze litigiile care angajeaza administratia publica si sunt legate de drepturile administratilor, precum si la drepturile lor civile in materiile prevazute de lege.

Curtea de Conturi exercita jurisdictia sa in problemele de contabilitate publica precum si in alte domenii specificate de lege.

Tribunalele militare, in timp de razboi, au competenta stabilita prin lege. In timp de pace, aceasta competenta nu se refera decat la delictele militare savarsite de catre membrii fortelor armate.

Articolul 104

Magistratura constituie un corp autonom si independent de orice alta putere.

Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat de Presedintele Republicii.

Primul presedinte si procurorul general al Curtii de Casatie fac parte de drept din acest consiliu.

Ceilalti membri sunt alesi, in proportie de doua treimi, de catre toti magistratii obisnuiti, dintre reprezentantii diferitelor categorii, si o treime de catre Parlament, intrunit in sedinta comuna, dintre profesorii universitari titulari ai catedrelor de drept si avocatii avand cel putin 15 ani de activitate.

Consiliul alege un vice-presedinte dintre membrii desemnati de Parlament.

Membrii alesi ai Consiliului raman in functie o durata de patru ani si nu sunt imediat reeligibili.

Pe durata mandatului lor, ei nu pot fi inscrisi in listele profesionale, nici sa faca parte din Parlament sau dintr-un Consiliu regional.

Articolul 105

Numirile, atribuirile si mutarile, promovarile si masurile disciplinare privind magistratii sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit regulilor organizarii judiciare.

Articolul 106

Magistratii sunt recrutati prin concurs.

Legea asupra organizarii judiciare poate admite desemnarea, chiar prin alegeri, a magistratilor onorifici pentru toate functiile atribuite unor judecatori.

La propunerea Consiliului Superior al Magistraturii pot fi chemati, pentru meritele lor deosebite, in functia de consilieri ai Curtii de Casatie, profesori universitari titulari ai catedrelor de drept si avocati avand cel putin 15 ani de activitate si care sunt inscrisi pe listele speciale pentru jurisdictiile superioare.

Articolul 107

Magistratii sunt inamovibili. Ei nu pot fi revocati sau suspendati din functie, nici transferati la alte instante sau primi alte atributii decat printr-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptata pentru motive si cu garantiile de aparare stabilite prin reglementarea judiciara, sau cu consimtamantul celor interesati.

Ministrul justitiei are posibilitatea de a pune in miscare actiunea disciplinara.

Magistratii nu se deosebesc intre ei decat prin diversitatea functiilor lor.

Procurorul Republicii se bucura de garantiile stabilite pentru el prin regulile de organizare judiciara.

Articolul 108

Regulile de organizare judiciara si cele ale tuturor magistraturilor sunt stabilite prin lege.

Legea asigura independenta judecatorilor din jurisdictiile speciale, a Procurorului Republicii fata de aceste jurisdictii, precum si a persoanelor din afara magistraturii care participa la administrarea justitiei.

Articolul 109

Autoritatea judiciara dispune direct de politia judiciara.

Articolul 110

Tinand seama de competentele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justitiei vegheaza la organizarea si functionarea serviciilor care au legatura cu justitia.

Sectiunea II - Reguli de jurisdictie

Articolul 111

Toate masurile judiciare trebuie sa fie motivate.

Recursul in casatie pentru incalcarea legii este admis oricand impotriva hotararilor si masurilor privind libertatea personala, pronuntate sau adoptate de organele jurisdictionale ordinare sau speciale. De la aceasta regula nu se poate deroga decat pentru sentintele tribunalelor militare in timp de razboi.

Impotriva deciziilor Consiliului de Stat si Curtii de Conturi, recursul in casare nu este admis decat pentru motive inerente jurisdictiei (acestor instante, n.t.).

Articolul 112

Procurorul Republicii este obligat sa exercite actiunea penala.

Articolul 113

Impotriva actelor administratiei publice, se poate recurge intotdeauna la protectia juridica a drepturilor si intereselor legitime in fata organelor de jurisdictie ordinara sau administrativa.

Aceasta protectie nu poate fi refuzata sau limitata la mijloace speciale de contestare sau numai pentru anumite categorii determinate de acte.

Legea stabileste organele de jurisdictie care pot anula actele administratiei publice, in cazurile si cu efectele prevazute de legea insasi.

Titlul V

Regiunile, provinciile si comunele

Articolul 114

Republica se imparte in regiuni, provincii si comune.

Articolul 115

Regiunile sunt corpuri autnome constituite, dispunand de puteri speciale si functii care le sunt proprii, potrivit principiilor stabilite de Constitutie.

Articolul 116

Pentru Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige, Friuli-Venetia Giulia si Valle d'Aosta sunt atribuite forme si conditii specifice de autonomie, in termenii statutelor speciale adoptate de legi constitutionale.

Articolul 117

Regiunea adopta dispozitii legislative, in limitele principiilor fundamentale stabilite de legile statului, cu conditia ca aceste dispozitii sa nu fie in contradictie cu interesul national sau cu cel al altor regiuni, in urmatoarele domenii:

- reglementarea serviciilor si organismelor administrative depinzand de regiune;

- circumscriptii comunale;

- politie locala, urbana si rurala;

- targuri si piete;

- asistenta publica, asistenta sanitara si spitaliceasca;

- instruire artizanala si profesionala, asistenta scolara;

- muzee si biblioteci ale colectivitatilor locale;

- urbanism;

- turism si industrie hoteliera;

- tramvaie si linii de autobuze de interes regional;

- drumuri, apeducte si lucrari publice de interes regional;

- navigatie si porturi pe lac;

- ape minerale si termale;

- cariere si turbarii;

- vanatoare;

- pescuit in apele interioare;

- agricultura si paduri;

- artizanat;

- alte materii prevazute de legile constitutionale.

Legile Republicii pot delega regiunii puterea de a lua hotarari pentru punerea lor in aplicare.

Articolul 118

Functiile administrative avand legatura cu problemele enuntate la articolul precedent sunt de competenta regiunii, in timp ce cele de interes exclusiv local pot fi atribuite de legile Republicii provinciilor, comunelor sau altor puteri locale.

Statul poate, printr-o lege, sa delege regiunii exercitarea altor functii administrative.

Regiunea exercita, in mod obisnuit, functiile sale administrative delegandu-le provinciilor, comunelor sau altor puteri locale sau recurgand la serviciile lor.

Articolul 119

Regiunile se bucura de autonomie financiara, in formele si limitele stabilite de legile Republicii, care coordoneaza aceasta autonomie cu finantele statului, ale provinciilor si comunelor.

Regiunile percep taxe speciale si cote-parti asupra unei parti a incasarilor fiscale datorate statului in functie de nevoile regiunii, in vederea cheltuielilor care le sunt necesare pentru indeplinirea functiilor lor firesti.

Pentru a raspunde unor scopuri determinate si, in special, pentru punerea in valoare a Sudului si Insulelor, statul aloca prin lege fiecarei regiuni subventii speciale.

Regiunea are un domeniu si un patrimoniu al sau, in conformitate cu modalitatile stabilite printr-o lege a Republicii.

Articolul 120

Regiunea nu poate institui taxe de import, de export sau de tranzit intre regiuni.

Ea nu poate adopta dispozitii care impiedica intr-un fel oarecare libera circulatie a persoanelor si a bunurilor intre regiuni.

Ea nu poate limita dreptul cetatenilor de a-si exercita, in toate partile teritoriului national, profesia lor, serviciul sau munca lor.

Articolul 121

Organele regiunii sunt: Consiliul regional, Giunta (Consiliul administrativ) si presedintele sau.

Consiliul regional exercita puterile legislative si reglementare atribuite regiunii precum si alte functii care ii sunt conferite prin Constitutie si prin legi. El poate supune propuneri de lege Camerelor.

Giunta (Consiliul administrativ regional) este organul executiv al regiunii.

Presedintele regiunii reprezinta regiunea; el promulga legile si regulamentele regionale; el conduce functiile administrative incredintate de stat regiunii, conformandu-se indicatiilor Guvernului central.

Articolul 122

Sistemul electoral, numarul consilierilor regionali ca si cazurile de neeligibilitate si incompatibilitate ale consilierilor regionali sunt stabilite printr-o lege a Republicii.

Nimeni nu poate apartine in acelasi timp unui Consiliu regional si uneia din Camerele Parlamentului sau unui alt Consiliu regional.

Consiliul isi alege, dintre membrii sai, un presedinte si un birou de prezidenta pentru propriile sale lucrari.

Consiliile regionale nu pot fi chemate sa raspunda pentru opiniile si voturile exprimate in exercitiul functiunilor lor.

Presedintele si membrii Giunta ( consiliului administrativ) sunt alesi de catre Consiliul regional dintre membrii sai.

Articolul 123

Fiecare regiune are un statut care, in concordanta cu Constitutia si legile Republicii, stabileste modalitatile de organizare interioara a regiunii. Statutul stabileste exercitarea dreptului de initiativa si de referendum pentru legile si regulamentle administrative ale regiunii, precum si publicarea legilor si reglementarilor regionale.

Statutul este luat in discutie de Consiliul regional cu o majoritate absoluta a membrilor sai si este aprobat printr-o lege a Republicii.

Articolul 124

Un comisar al Guvernului rezidand in Capitala Regiunii supravegheaza infaptuirea functiilor administrative exercitate de stat si le coordoneaza cu functiile exercitate de regiune.

Articolul 125

Controlul de legalitate asupra actelor administrative ale regiunii este exercitat, intr-o forma descentralizata, de catre un organ de stat, potrivit modalitatilor si in limitele stabilite de legile Republicii. Legea poate, in cazuri determinate, sa admita un control de fond, cu singurul scop de a initia, printr-o cerere motivata, o noua examinare a deliberarii din partea Consiliului regional.

In regiune se instituie organe de jurisdictie administrativa de primul grad, potrivit regulilor stabilite printr-o lege a Republicii. Se pot institui sectii, avand sediul in alte localitati decat Capitala Regiunii.

Articolul 126

Consiliul regional poate fi dizolvat daca savarseste acte contrare Constitutiei sau violari grave ale legii, ori daca nu consimte, la indicatia Guvernului, sa schimbe Giunta (Consiliul administrativ) sau presedintele acesteia, daca acestia au savarsit acte sau violari de acest gen.

El poate fi dizolvat atunci cand, din cauza unei demisii sau a imposibilitatii de a forma o majoritate, nu este in situatia de a functiona.

El poate fi, de asemenea, dizolvat din motive de securitate nationala.

Dizolvarea este pronuntata printr-un decret motivat al Presedintelui Republicii, dupa consultarea unei comisii de deputati si de senatori infiintata pentru probleme regionale, potrivit modalitatilor stabilite printr-o lege a Rpublicii.

Decretul de dizolvare numeste o Comisie de trei cetateni eligibili in Consiliul regional, care stabileste alegerile intr-un interval de trei luni; ea vegheaza la administrarea ordinara a problemelor de competenta Giuntei (Consiliului administrativ) si la actele nesusceptibile de amanare si care trebuie supuse pentru ratificare noului Consiliu.

Articolul 127

Orice lege aprobata de Consiliul regional este comunicata comisarului care, in afara cazurilor de opozitie din partea Guvernului, trebuie sa o vizeze in cel mult 30 de zile de la comunicarea ei.

Legea este promulgata intr-un interval de 10 zile de la aplicarea vizei si intra in vigoare la 15 zile dupa publicarea ei. Daca o lege este declarata urgenta de catre Consiliul regional si daca Guvernul Republicii o autorizeaza, promulgarea si intrarea sa in vigoare nu este subordonata termenelor indicate.

Cand Guvernul Republicii estimeaza ca o lege aprobata de Consiliul regional depaseste competenta regiunii, sau este in contradictie fie cu interesele nationale, fie cu cele ale regiunii, o inapoiaza Consiliului regional in intervalul stabilit pentru aplicarea vizei.

Daca Consiliul regional o aproba din nou cu o majoritate absoluta a membrilor sai, Guvernul Republicii, intr-un termen de 15 zile de la comunicare, poate sa ridice exceptia de neconstitutionalitate in fata Curtii Constitutionale, sau problema de oportunitate, in fata Camerelor. In caz de indoiala, Curtea decide cui ii apartine competenta.

Articolul 128

Provinciile si comunele sunt organisme autonome in limita principiilor stabilite prin legile generale ale Republicii, care ii determina functiile.

Articolul 129

Provinciile si comunele reprezinta, in aceeasi masura. circumscriptii de descentralizare a statului si regiunii.

Circumscriptiile provinciilor pot fi subvdivizate in arondismente avand functii exclusiv administrative pentru o descentralizare ulterioara.

Articolul 130

Un organ al regiunii, constituit potrivit modalitatilor stabilite prin legile Republicii, exercita chiar, sub o forma descentralizata, controlul legalitatii asupra actelor indeplinite de provincii, comune si celelalte puteri locale.

In cazurile prevazute de lege, controlul de fond poate fi exercitat sub forma unei cereri motivate adresate organelor deliberative, pentru ca acestea sa-si reconsidere deciziile.

Articolul 131

(Astfel modificat prin art.1 al legii constitutionale nr.3 din 27 decembrie 1963)

Se constituie urmatoarele regiuni: Piemont; Valle d'Aosta; Lombardia; Trentino-Alto Adige; Venetia; Friuli-Venezia Giulia; Liguria; Emilia-Romagna; Toscana; Ombria; Marche; Latium; Abruzzi; Molise; Campania; Puzlia; Basilicata; Calabria; Sicilia; Sardinia.

Articolul 132

O lege constitutionala, adoptata dupa consultarea Consiliilor regionale, poate decide fuzionarea unor regiuni existente sau crearea unor noi regiuni cuprinzand cel putin 1 milion de locuitori, la crearea unui numar de Consilii comunale reprezentand cel putin o treime din populatiile interesate si cu conditia ca aceasta propunere sa nu fi fost aprobata prin referendum de insasi majoritatea populatiei.

Dupa consultarea Consiliilor regionale, este posibil ca printr-un referendum si o lege a Republicii, sa se permita provinciilor si comunelor care doresc, sa se separe de o regiune si sa se asocieze unei alte regiuni.

Articolul 133

Modificarile circumscriptiilor provinciale si instituirea unor noi provincii in cadrul unei regiuni se hotarasc prin lege a Republicii, la initiativa comunelor, dupa consultarea regiunilor.

Regiunea, dupa consultarea populatiilor interesate, poate, prin propriile sale legi, sa instituie pe teritoriul sau noi comune si sa modifice circumscriptiile lor, precum si denumirile acestora.

Titlul VI

Garantii constitutionale

Sectiunea I - Curtea Constitutionala

Articolul 134

Curtea Constitutionala are in competenta sa:

- litigiile referitoare la constitutionalitatea legilor si a altor acte avand forta unei legi de stat si a regiunii;

- conflictele de atributii intre diversele puteri in stat, intre stat si regiuni, intre regiuni;

- acuzatiile aduse contra Presedintelui Republicii si contra ministrilor, in termenii Constitutiei.

Articolul 135

(Astfel modificat prin art.1 al legii constitutionale nr.2 din 22 noiembrie 1967)

Curtea Constitutionala se compune din 15 judecatori; o treime dintre acestia este numita de Presedintele Republicii; o treime de Parlament, in sedinta comuna, si o treime de magistraturile supreme, ordinare si administrative.

Judecatorii Curtii Constitutionale sunt alesi dintre magistrati - chiar pensionari - apartinand jurisdictiilor superioare, ordinare si administrative, profesori de drept la universitati si avocati avand cel putin 20 ani de activitate.

Judecatorii sunt numiti pe noua ani, incepand, pentru fiecare dintre ei, din ziua in care au depus juramant; ei nu pot fi realesi.

La sfarsitul mandatului sau, judecatorul constitutional inceteaza sa mai aiba aceasta calitate si sa-si exercite functiile.

Curtea Constitutionala isi alege presedintele dintre membrii sai, in conformitate cu regulile stabilite de lege. El ramane in functie timp de trei ani si poate fi reales, fara a se prejudicia, in vreun fel, termenul stabilit pentru incetarea functiei sale de judecator.

Functia de judecator la Curte este incompatibila cu cea de membru al Parlamentului sau al unui Consiliu regional, cu exercitarea profesiunii de avocat si cu oricare alta insarcinare sau functie prevazuta de lege.

In cazul judecarii acuzatiilor impotriva Presedintelui Republicii intervin, in afara judecatorilor obisnuiti ai Curtii, 16 membri alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de cetateni avand calitatile necesare pentru a fi alesi senatori, lista pe care Parlamentul o intocmeste la fiecare noua ani, dupa aceleasi criterii care stau la baza numirii judecatorilor obisnuiti.

Articolul 136

Atunci cand Curtea declara neconstitutionalitatea unei dispozitii a legii sau a unui act avand forta de lege, aceasta dispozitie inceteaza sa fie in vigoare a doua zi dupa publicarea acestei decizii.

Decizia Curtii este publicata si comunicata Camerelor si Consiliilor regionale interesate pentru ca ele sa adopte deciziile pe care le vor considera necesare.

Articolul 137

O lege constitutionala stabileste conditiile, formele si intervalurile de timp in care se pot primi actiunile cu privire la neconstitutionalitate, ca si garantiile de independenta ale judecatorilor Curtii.

Celelalte reguli necesare pentru constituirea si functionarea Curtii sunt stabilite printr-o lege ordinara.

Nu se admite nici un recurs impotriva deciziilor Curtii Constitutionale.       

Sectiunea II - Revizuirea Constitutiei - Legi constitutionale

Articolul 138

Legile de revizuire a Constitutiei si celelalte legi constitutionale sunt adoptate de fiecare Camera in doua deliberari succesive, la interval de cel putin trei luni, si sunt aprobate cu o majoritate absoluta a membrilor fiecarei Camere la cea de a doua deliberare.

Aceleasi legi sunt supuse referendumului popular atunci cand, in interval de trei luni dupa publicarea lor, referendumul este solicitat de o cincime din membrii unei Camere, de 5.000 alegatori, ori de cinci Consilii regionale.

Legea supusa referendumului nu este promulgata daca nu este aprobata cu majoritatea sufragiilor valabile.

Nu este cazul sa se procedeze la un referendum daca legea a fost aprobata la cel de al doilea tur de scrutin de fiecare dintre cele doua Camere cu o majoritate de doua treimi din membrii sai.

Articolul 139

Forma republicana nu poate face obiectul unei revizuiri constitutionale.

Dispozitii tranzitorii si finale

I. O data cu intrarea in vigoare a Constitutiei, seful provizoriu al Statului exercita atributiile presedintelui Republicii si preia titulatura acestuia.

II. In cazul in care la data alegerii presedintelui Republicii nu au fost inca constituite toate Consiliile regionale, vor lua parte la alegeri numai membrii celor doua Camere.

III. Pentru primul Senat al Republicii, prin decret al Presedintelui Republicii vor fi numiti senatori, deputatii Adunarii Constituante intrunind calitatile necesare pentru a fi senatori care: au fost presedinti ai Consiliului de Ministri sau ai unei Adunari legislative; au facut parte din vechiul Senat; au fost alesi de cel putin trei ori, inclusiv in Adunarea Constituanta; au fost declarati decazuti din drepturi in sedinta Camerei Deputatilor din 9 noiembrie 1926; au suferit o detentie de cel putin 5 ani prin condamnare de catre tribunalul securitatii statului.

Vor fi, de asemenea, numiti senatori, prin decret al Presedintelui Republicii, membrii vechiului Senat, care au facut parte din Adunarea Nationala Consultativa.

Se poate renunta la dreptul de a fi numit senator inaintea semnarii decretului de numire. Acceptarea candidaturii la alegerile politice implica renuntarea la dreptul de a fi numit senator.

IV. Pentru prima alegere in Senat, Molise este considerata drept regiune aparte, cu numarul de senatori care ii apartine pe baza populatiei sale.

V. Dispozitia art.80 al Constitutiei, privitoare la tratatele internationale implicand plati pentru finante sau modificari ale legilor, intra in vigoare incepand de la data convocarii celor doua Camere.

VI. In cei 5 ani ce vor urma dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, se va proceda la revizuirea organelor speciale de jurisdictie existente, cu exceptia jurisdictiilor Consiliului de Stat, a Curtii de Conturi si a tribunalelor militare.

In interval de un an cu incepere de la aceasi data, o lege va reorganiza Tribunalul militar suprem, conform art.111.

VII. Pana la publicarea noii legi a organizarii judiciare pevazute de Constitutie, vor fi respectate dispozitiile actuale in vigoare.

Pana la intrarea in functie a Curtii Constitutionale, decizia asupra constitutionalitatii prevazute la art.134 va fi luata in forma si in limitele dispozitiilor care preced intrarea in vigoare a Constitutiei.

VIII. Alegerile pentru Consiliile regionale si pentru organele elective ale administratiilor provinciale vor fi fixate in interval de un an de la intrarea in vigoare a Constitutiei.

Legi ale Republicii vor reglementa, in fiecare domeniu al administratiei publice, transferul functiilor pana atunci de resortul statului, care sunt atribuite in viitor regiunilor.

Atata timp cat nu s-a procedat la reorganizarea si distribuirea de functii administrative intre colectivitatile locale, atat provinciile cat si comunele pastreaza functiile pe care le exercita deja, ca si celelalte functii care le-au fost atribuite de catre regiuni.

Legi ale Republicii vor reglementa transferul in regiuni al unor functionari si agenti de stat, chiar apartinand administratiilor centrale, daca acest transfer devine necesar pentru noua organizare. Pentru constituirea serviciilor lor, regiunile trebuie, exceptand cazurile de necesitate, sa-si aleaga personalul dintre membrii personalului de stat si al colectivitatilor locale.

IX. Republica, in cei trei ani de la intrarea in vigoare a Constitutiei, va pune in concordanta legile sale cu necesitatile asigurarii autonomiilor locale si competentei legislative atribuite regiunilor.

X. Regiunii Friuli-Venezia Giulia, prevazuta la art.116, i se aplica provizoriu dispozitiile generale ale Titlului V, partea a II-a, avand in vedere dispozitiile art.6 referitoare la apararea minoritatilor lingvistice.

XI. Pana la implinirea a 5 ani dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, si pe baza legilor constitutionale, se pot forma alte regiuni, modificandu-se lista propusa in art.131, chiar fara intrunirea conditiilor cerute la primul alineat al art.132, dar cu obligatia ca populatiile interesate sa fie consultate.

XII. Reorganizarea, sub orice forma, a partidului fascist care a fost dizolvat, este interzisa.

Contrar art.48, se pot stabili prin lege, pentru un termen de cel mult 5 ani dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, limitari temporare ale dreptului de vot si eligibilitatii pentru sefii responsabili ai regimului fascist.

XIII. Membrii si descendentii Casei de Savoia nu pot fi alegatori si nici nu pot ocupa functii publice sau electorale.

Se interzice fostilor regi ai Casei de Savoia, sotiilor si descendentilor lor de gen masculin, intrarea si circularea pe teritoriul national.

Bunurile fostilor regi de Savoia, existente pe teritoriul national, ale sotiilor si descendentilor lor de gen masculin, sunt confiscate de stat. Transferul si instituirea de drepturi reale asupra acestor bunuri vor fi considerate nule daca se efectueaza dupa 2 iunie 1946.

XIV. Titlurile nobiliare nu sunt recunoscute.

Particulele (de noblete - n.t.) existente inainte de 28 octombrie 1922 sunt considerate ca fiind incluse in nume.

Ordinul Maurician este pastrat ca institutie spitaliceasca si functioneaza conform dispozitiilor legii.

Legea reglementeaza desfiintarea Comisiei heraldice.

XV. Odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei, decretul legislativ nr.151 al generalului locotenent din data de 25 iunie 1944, stabilind organizarea provizorie a statului, se considera transformat in lege.

XVI. Timp de un an de la intrarea in vigoare a Constitutiei, se va proceda la revizuirea si coordonarea cu aceasta a precedentelor legi consitutionale care nu au fost pana acum abrogate explicit sau implicit.

XVII. Adunarea Constituanta va fi convocata de presedintele ei pentru a delibera, inainte de 31 ianuarie 1948, asupra legii pentru alegerea Senatului Republicii, asupra statutelor regionale speciale si asupra legii presei.

Pana in ziua alegerii noilor Camere, Adunarea Constituanta poate fi convocata, daca este necesar, sa delibereze in problemele atribuite competentei sale de art.2, primul si al doilea alineat, si de art.3, primul si al doilea alineat, precum si ale Decretului legislativ nr.98 din 16 martie 1946.

In aceasta perioada, comisiile permanente isi continua activitatea. Comisiile legislative trimit Guvernului proiectele de lege care le-au fost transmise, cu eventuale remarci si propunerile lor de amendare.

Deputatii pot prezenta Guvernului intrebari cu cereri de raspuns in scris.

In ceea ce priveste dispozitiile vizate la alin.II al prezentului articol, Adunarea Constituanta va fi convocata de presedintele ei la cererea motivata a Guvernului sau a cel putin 200 deputati.

XVIII. Prezenta Constitutie va fi promulgata de seful provizoriu al statului intr-un interval de 5 zile de la adoptarea sa de catre Adunarea Constituanta; ea intra in vigoare la 1 ianuarie 1948.

Textul Constitutiei, cu sigiliul statului, va fi inserat in 'Culegerea Oficiala a Legilor si Decretelor Republicii.'

Constitutia va trebui respectata intocmai, ca lege fundamentala a Republicii, de toti cetatenii si de organele de stat.

Roma, 27 decembrie 1947