OCROTIREA MINORULUI [1] ASPECTE GENERALE

1. Notiune

Ocrotirea minorului desemneaza ansamblul normelor juridice de aparare a persoanei care se afla intr-o situatie speciala datorita varstei sale.

2. Reglementare

Cadrul legal privind ocrotirea minorului, respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului este stabilit de Codul familiei si de Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Aceste prevederi se completeaza cu alte reglementari interne care se refera la minori, precum si cu prevederile cuprinse in conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte.

3. Beneficiarii dispozitiilor Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Actul normativ analizat protejeaza copilul, adica persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii.

Cele doua conditii sunt prevazute cumulativ. Asa fiind, femeia minora casatorita, dobandind capacitate deplina de exercitiu, nu intra sub incidenta acestei legi.

Beneficiarii reglementarii examinate sunt:

1)  copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;

2)  copiii cetateni romani aflati in strainatate;

3)  copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;

4)  copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;

5)  copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in conditiile Legii nr. 272/2004, de catre autoritatile publice romane competente.

4. Mijloace de ocrotire

Ca regula, ocrotirea minorului se realizeaza prin parinti.

Cu titlu de exceptie, minorul este ocrotit prin adoptie, prin tutela, prin curatela sau prin celelalte mijloace prevazute de Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului[2].

5. Institutii si servicii cu atributii in domeniul protectiei copilului

5.1. Institutii la nivel central

Monitorizarea respectarii principiilor si drepturilor stabilite de Legea nr.272/2004 si de Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, precum si coordonarea si controlul activitatii de protectie si promovare a drepturilor copilului se realizeaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului[3].

Apararea drepturilor si libertatilor copilului in raporturile acestuia cu autoritatile publice cu scopul de a promova si de a imbunatati conditia copilului se realizeaza si prin institutia Avocatul Poporului[4].

5.2. Institutii si servicii la nivel local

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitatile administrativ-teritoriale, asigurand prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ingrijirea parintilor sai.

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a implica colectivitatea locala in procesul de identificare a nevoilor comunitatii si de solutionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

In acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzand, dar fara a se limita, oameni de afaceri locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti. Rolul acestor structuri este atat de solutionare a unor cazuri concrete, cat si de a raspunde nevoilor globale ale respectivei colectivitati.

Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileste prin acte emise de catre autoritatile administratiei publice locale.

Pentru a-si indeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului.

In subordinea consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti functioneaza comisia pentru protectia copilului[5], ca organ de specialitate al acestora, fara personalitate juridica, avand urmatoarele atributii principale:

1)  stabilirea incadrarii in grad de handicap si orientarea scolara a
copilului;

2)  pronuntarea, in conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile
referitoare la stabilirea unei masuri de protectie speciala a copilului;

3)  solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent
matemal;

4)  alte atributii prevazute de lege.

Serviciul public specializat pentru protectia copilului, existent in subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si serviciul public de asistenta sociala de la nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti se reorganizeaza ca directie generala de asistenta sociala si protectia copilului.

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului[6] este institutie publica cu personalitate juridica, infiintata in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care preia, in mod corespunzator, functiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul judetului si, respectiv, atributiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.

Institutia prevazuta mai sus exercita in domeniul protectiei drepturilor copilului atributiile prevazute de prezenta lege, precum si de alte acte normative in vigoare.

Structura organizatorica, numarul de personal si finantarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului se aproba prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, care o infiinteaza, astfel incat sa asigure indeplinirea in mod corespunzator a atributiilor ce ii revin, precum si realizarea deplina si exercitarea efectiva a drepturilor copilului.

Atributiile si regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si oraselor, precum si persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale indeplinesc in domeniul protectiei copilului urmatoarele atributii:

1)    monitorizeaza si analizeaza situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurand centralizarea si sintetizarea datelor si informatiilor relevante;

2)   realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa;

3)   identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru prevenirea separarii copilului de familia sa;

4)   elaboreaza documentatia necesara pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acorda aceste servicii si/sau prestatii, in conditiile legii;

5)   asigura consilierea si informarea familiilor cu copii in intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local;

6)   asigura si urmaresc aplicarea masurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool si droguri, de prevenire si combatere a violentei in familie, precum si a comportamentului delincvent;

7)   viziteaza periodic la domiciliu familiile si copiii care beneficiaza de servicii si prestatii;

8)   inainteaza propuneri primarului, in cazul in care este necesara luarea unei masuri de protectie speciala, in conditiile legii;

9)   urmaresc evolutia dezvoltarii copilului si modul in care parintii acestuia isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de protectie speciala si a fost reintegrat in familia sa;

10) colaboreaza cu directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in  domeniul protectiei copilului si transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din acest domeniu.

5.3. Organisme private

Organismele private care pot desfasura activitati in domeniul protectiei drepturilor copilului si al protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, constituite si acreditate in conditiile legii.

In desfasurarea activitatilor de mai sus, organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevazut de Legea nr.272/2004, precum si de reglementarile prin care aceasta este pusa in executare.

Organismele private legal constituite si acreditate pot infiinta, organiza si dezvolta serviciile de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si de protectie speciala a copilului, prevazute de legea analizata, numai pe baza licentei eliberate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

5.4. Obligatia autoritatilor publice si organismelor private autorizate

Autoritatile publice si organismele private autorizate sunt obligate sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei.

5.5. Obligatiile celor responsabili de protectia copilului

Toti cei responsabili de protectia copilului (autoritati publice, organisme private autorizate, persoane fizice si persoane juridice) sunt obligati sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului[7] si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte.

5.6. Prioritatea reglementarilor internationale

Fata de dispozitiile art.20 alin.2 din Constitutie, republicata, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.