Prezumtiile

Prezumtiile

1. Notiune

Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.' Aceasta e definitia legala o intalnim in art. 1199 C.Civ.

Dupa cum s-a sustinut de catre doctrina, in definirea prezumtiilor trebuie sa tinem seama de faptul ca orice proba, cu exceptia probelor materiale, implica o operatie de inducere a existentei unui fapt generator de drepturi necunoscut din existenta unui fapt probatoriu cunoscut( inscris, marturisire) datorita conexitatii intre acele fapte.²s Procesul deplasarii obiectului probei de la un fapt necunoscut la un fapt cunoscut, pentru a putea trage apoi concluzia existentei celei dintai din cunoasterea celui de-al doilea, nu este propriu prezumtiilor, ci este comun tuturor probelor cu exceptia probelor materiale.²¹

Cu ajutorul prezumtiilor nu se pot dovedi direct faptele sau imprejurarile care au dus la nasterea litigiului dintre parti, ci un alt fapt vecin si conex, care este cunoscut si din existenta caruia se va atrage apoi concluzia despre existenta sau dimpotriva despre inexistenta faptului ce trebuie dovedit. Ca un exemplu, din faptul cunoscut al nasterii unui copil in timpul casatoriei, fapt care se poate dovedi cu certificatul de casatorie al parintilor si certificatul de nastere al copilului, legea ajunge la concluzia ca acel copilul are ca tata pe sotul mamei.

Prezentand concluzii logice pe care legea le trage sau magistratul le trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, prezumtiile se aseamana cu probele indirecte: caracteristica principala atat a unora cat si a altora constand in faptul ca pentru dovedirea adevaratelor raporturi dintre parti, judecatorul trebuie sa faca uz de aceleasi operatiuni logice; inductia sau deductia realitatilor imprejurarilor cauzei pe calea rationamentelor de la cunoscut la necunoscut.

²s E. Puscanu, "Sarcina probei si dovada prin prezumptii in procesul civil"

²¹ A. Ionascu, Op cit. P 284

Specific prezumtiei ii este dubla deplasare a obiectului probei: odata de la faptul generator de drepturi, necunocut sau greu de dovedit, la un fapt vecin si conex cu acesta, necunoscut asemenea dar usor de dovedit si odata de la acest fapt vecin si conex la un fapt probator cum ar fi un inscis sau o marturie. Aceasta dubla deplasare a obiectului probei se realizeaza fie de catre judecator, fie de catre legiuitor, dupa felul prezumtiei.

2 Clasificarea prezumtiilor

Dupa cum sunt opera judecatorului sau a legii prezumtiile sunt de doua feluri: prezumtii legale si prezumtii simple.

Prezumtiile legale se impart dupa forta lor probanta, in doua categorii principale: prezumtii absolute impotriva carora, odata ce au fost stabilite, nu este admisa nici o dovada contrarie si prezumtii relative care pot fi combatute cu dovada contrara, acestea fiind majoritare in sistemul nostru de drept.

Practica mai distinge alte trei categorii de prezumtii:

a) prezumtii iretragabile care nu pot fi combatute deloc;

b) prezumtii care pot fi combatute numai cu anumite probe limitativ admise, in anumite conditii;

c) prezumtii relative, care pot fi combatute cu ajutorul oricarui mijloc de proba.

2.1 Prezumtii  legale

Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special de catre lege. Astfel ajungem la concluzia ca numarul prezumtiilor legale sunt ca si numar strict si limitativ descris de lege.

Prezumtiile legale au urmatoarele caracteristici:²²

1) sunt limitate ca numar datorita faptului ca nu exista prezumtii legale fara text, iar textele sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse la alte cazuri;

²²Stefan Rauschi " Drept civil. Parea generala. Persoana fizica. Persoana juridica." Edit. Fundatiei Chemarea Iasi 1192. p.197-198

2) produc o inversare a sarcinii probei, adica atunci cand este admisa proba contrarie, cel ce tinde la rasturnarea prezumtiei trebuie sa faca dovada faptului generator de drepturi si obligatii, faptul contrar fiind dovedit in privinta beneficiarului prezumtiei legale;

3) au o putere doveditoare diferita.

Cu titlu de exemplu vom descrie patru principale cazuri de prezumtii legale care sunt:

a] prezumtia de nulitate a actului facut in frauda dispozitiilor legale.

Art. 812 C.Civ. declara ca fiind nule liberalitatile realizate in favoarea persoanelor incapabile daca sunt facute in forma deghizata sub forma unui contact oneros sau prin intermediul unei persoane interpuse cum ar fi: tatal; mama; copii sau sotul incapabilului. Sunt de semenea nule actele incheiate intre tutor, sotul acestuia ori o ruda in linie dreapta a tutorelui, pe de o parte si minor de cealalta parte; declararea ca fiind nula a oricarei clauze care ar autoriza pe creditor sa-si apropie sau sa dispuna de gaj fara indeplinirea formelor prevazute de C. Com.

b] prezumtia de dobandire a proprietatii in anumite imprejurari determinate. Prin art. 30 C. Fam. se prezuma ca bunurile dobandite de cei doi soti in timpul casatoriei, sunt de la data dobandirii lor bunuri comune; in C. Civ la art. 1909 se prezuma ca posesorul unui bun mobil are si calitatea de proprietar al acestui bun; art. 35 alin. 1 din Legea 31/1990 da nastere prezumtiei care spune ca bunurile constituite ca aport in societate sunt proprietatea acesteia;

c] prezumtia de liberatiune a debitorului ce rezulta din anumite imprejurari de fapt determinate de remiterea voluntara a titlului de credit de creditorul debitului- aceasta prezumtie este reglementata in art.1138 C. Civ;

d] prezumtia de autoritate de lucru judecat care exprima faptul ca o hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila exprima adevarul.

Cum am mentionat si anterior mai exista si alte prezumtii reglementate de Codul civil cum ar fi: prezumtia ca posesorul poseda pentru sine, sub nume de proprietar; prezumtia ca termenul in conventii este stipulat in favoarea debitorului; scutirea de raport in cazul donatiilor facute fiului persoanei care are calitatea de erede; subantelegerea conditiei rezolutorii in contractele sinalagmatice; prezumtia culpabilitatii locatarului in cazul producerii unui incediu; prezumarea bunei credinte.

Mai sunt si alte prezumtii reglementate de legi speciale. Astfel in Cod. Fam. pe langa prezumtiile amintite a paternitatii copilului si a comunitatii de bunuri a sotilor, gasim inscrise si alte prezumtii cum ar fi: prezumtia privind timpul legal de conceptie; prezumtia de mandat tacit intre soti. In decretul 31/1954 gasim inscrisa prezumtia de moarte a persoanei declarata moarta; de acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii ce i se cuvine unui minor. In Codul Comercial gasim urmatoarele prezumtii: in obligatiile comerciale codebitorii sunt tinuti solidari; sunt considerate a fi actele de comert orice act incheiat de un comerciant; mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit; actele sau faptele neanregistrate in registru comertului nu pot fi opuse tertilor.

2.1.2 Valoarea probanta a prezumtiilor legale

Conform art.1202 C.Civ. nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiilor legale, cand legea in temeiul unei astfel de prezumtii, anuleaza un act oarecare, ori nu da drept de a se reclama in judecata, cu exceptia cazurilor in care legea permite dovada contrara si afara de ceea se va zice in privinta marturisirii ce ar face o parte in judecata. De aici ne putem da seama ca prezumtiile legale sunt absolute si relative.

2.1.3 Prezumtiile legale relative

Prezumtiile legale relative sunt acele prezumtii  care pot fi combatute prin orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori sau cu ajutorul prezumtiilor simple. Prezumtiile relative constituie regula in aceasta materie; astfel putem intelege ca numai in cazuri expres prevazute de lege prezumtiile au caracter absolut si nu dau posibilitatea probei contrare.

Insa, cu toate acestea, sunt anumite prezumtii care nu pot fi combatute decat prin anumite mijloace de proba, cum ar fi de exemplu: la prezumtia de proprietate comuna asupra zidului despartitor dintre doua vecinatati se aplica proba inscrisurilor sau a semnelor de necomunitate; la prezumtia de paternitate numai tatal prezumat poate cere rasturnarea acestei prezumtii; la prezumtia de raspundere pentru paza lucrului poate fi rasturnata numai prin aratarea fortei majore care a dus la distrugerea lucrului ori insasi culpa victimei; la prezumtia de culpa comuna a tuturor gestionarilor se poate combate prezumtia numai prin lipsa congestionarului in perioada in care s-ar cauza lipsa din gestiune sau existenta unui caz de forta majora.

2.1.4 Prezumtiile legale absolute

Prezumtiile absolute sunt acelea care nu pot fi combatute prin nici un mijloc de proba, in unele cazuri cu exceptia recunoasterii. Aceasta exceptie pe care legea o creeaza poarta denumirea de: exceptia contra-dovezii prin recunoastere.

Prezumtiile absolute se divid in doua categorii:

a) prezumtiile absolute care nu pot fi combatute prin nici un alt mijloc de proba, putem enumera aici: prezumtia de autoritate a lucrului judecat; prezumtia de cea mai lunga si cea mai scurta perioada de gestatie cu ajutorul carora se poate stabili timpul legal de conceptie; prezumtia de frauda in virtutea careia se anuleaza cesiunea unui drept litigios facuta unui jdecator, procuror sau avocat. Aceste prezumtii mai poarta denumirea de prezumtii irefragabile.

b) prezumtiile absolute care nu pot fi combatute decat prin recunoastere, cum este prezumtia prin care se deduce faptul platii din implinirea unor termene de prescriptie pentru anumite categorii de creante si care pot fi rasturnate prin recunoasterea debitorului ca nu si-a achitat obligatia.

2.1.5 Efectul probator al prezumtiei legale

Conform art.1202 C. Civ. ' prezumtia legala dispensa de orice alta dovada pe acela in favoarea careia este facuta'. Textul nu este exact deoarece beneficiarul prezumtiei trebuie sa dovedeasca faptul juridic conex pe care trebuie sa se sprijine prezumtia si care la urma urmei este mult mai usor de facut. De exemplu, la prezumtia de comunitate de bunuri trebuie sa se faca dovada faptului ca bunul a fost dobandit in timpul casatoriei.

Odata ce partea si-a dovedit faptul ca prezumtia e in avantajul sau este scutita de a mai face o alta proba, dovada contrarie cazand in sarcina celeilalte parti.

2.2 Prezumtiile simple

Definitia legala a prezumtiei simple este aceea ca 'prezumtiile care nu sunt stabilite de lege, sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului, magistratul nu trebuie sa se pronunte decat intemeindu-se pe prezumtii care sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea, prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in cazurile cand este permisa si dovada prin martori, afara numai daca un act nu este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta.'

Prezumtiile simple se caracterizeaza prin:

a) sunt nelimitate,legea neenumerandu-le;

b) sunt permise numai atuci cand este permisa si proba cu martori;

c) puterea lor doveditoare este lasata la latitudinea judecatorului.

Prezumtiile simple sunt concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Pentru aprecierea prezumtiilor simple ca element de convingere a judecatorului, este acela ca el trebuie sa indeplineasca un intreit caracter: sa fie grave, precise si concordante.

Caracterul gravitatii se naste atunci cand faptele din care se deduce prezumtia au o semnificatie care poate sa impresioneze ratiunea cuiva, in sensul de a crea o anumita convingere.

Conditia preciziunii rezida din legatura sigura si directa dintre ele si faptul dovedit.

Caracterul concordantei este indeplinit numai in cazul in care judecatorul se gaseste in fata mai multor imprejurari pe baza carora el va urma a-si cladi un rationament. In aceasta situatie este foarte important ca faptele ce sunt invocate sa aiba legatura intre ele, iar invocarea unora sa nu fie usor de contestat.

2.2.1 Admisibilitatea prezumtiior simple

Dupa cum am mentonat si anterior prezumtile simple pot fi aplicate doar in cazul in care se poate admite proba cu martori. Astfel faptele interzise a fi dovedite prin proba cu martori ar putea fi dovedite cu orice mijloc de proba admitandu-se martorii pentru dovedirea unui fapt vecin si conex, din care s-ar putea trage apoi concluzii asupra existentei faptului oprit de a fi dovedit prin martori.

Trebuie sa retinem faptul ca prezumtiilor simple li se aplica toate exceptiile de la regulile restrictive ale probei testimoniale. Prezumtiile sunt totusi admisibile cand: exista un inceput de dovada scrisa; partea se afla in imposibilitatea de a-si procura o dovada scrisa depre actul incheiat; cand partea s-a aflat in imposibilitatea de a-si pastra proba preconstituita; partea adversa refuza sa raspunda sau sa se infatiseze la interogatoriu. Prezumtiile sunt admise, de asemenea si atunci cand faptul generator de drepturi este un fapt material, cat si in cazurile in care valoarea obiectului contractului depaseste suma de 250 de lei; si pentru a dovedi frauda, dolul sau violenta savarsite cu ocazia incheierii actului.²³

2.2.2 Efectul probator al prezumtiilor simple

Spre deosebire de prezumtiile legale care scutesc de sarcina probei pe cel in favoarea careia actioneaza, prezumtiile simple nu confera acest avantaj  procesual, aceasta deoarece nu confera concluzii de maxima generalizare, ci concluzii particulare care nu pot avantaja sau nu exista de la caz la caz.24

Prezumtia simpla este supusa controlului judiciar pe calea recursului modalitate aratata legal de art. 304 C. Proc. Civ. 'cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintro apreciere eronata a probelor administrate.'

Prezumtia simpla se poate intemeia pe orice imprejurare probatorie directa sau indirecta, chiar si incomplete sau incerte, precum si pe concluziile trase de judecator in anumite situatii.

²³ D. Rizeanu "Forta probanta a prezumptiilor simple, in R..R..D"

24 Stefan Rauschi, op. Cit. P 206