Infractiuni privitoare la asistenta celor in primejdie

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR IN PRIMEJDIE

PUNEREA IN PRIMEJDIE A UNEI PERSOANE IN NEPUTINTA DE A SE INGRIJI

- art. 314 -

1. Continutul juridic

Potrivit textului de incriminare, infractiunea consta in parasirea, alun­garea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala referitoare la in­grijirea, cresterea, educarea minorilor, precum si la paza, ingrijirea per­soanelor care nu au posibilitatea de a se ingriji. In oricare dintre modalitatile sale alternative, infractiunea are ca situatie premisa, preexistenta unor relatii de familie sau de asistenta a celor aflati in primejdie.

Subiect activ. Infractiunea poate fi savarsita de catre oricare dintre pa­rinti sau de catre cel ce are sub paza, ingrijire, crestere sau educare, un minor sau o persoana aflata in neputinta de a se ingriji. Nu poate fi subiect al acestei infractiuni, parintele decazut din drepturile parintesti sau pus sub interdictie. In caz de divort, subiect al infractiunii poate fi parintele caruia i s-a incredintat minorul. In afara de parinti, infractiunea poate fi savarsita de cel care are obligatia legala de a pazi, ingriji, creste sau educa un minor sau o persoana in neputinta de a se ingriji, cum ar fi tutorele, paznicii, ingrijitorii celor bolnavi sau infirmi etc.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Insti­gator sau complice poate fi orice persoana. Coautoratul nu este posibil deoarece obligatia consacrata prin textul de incriminare are caracter strict personal.

3.   Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune avand ca urmare un pericol iminent pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei vatamate.

Actiunea este prevazuta in doua modalitati alternative, constand in:

parasirea;

alungarea persoanei vatamate.

Parasirea unei persoane semnifica indepartarea de acea persoana, a o abandona.

Alungarea unei persoane semnifica izgonirea, obligarea acesteia sa se indeparteze de locul unde se afla.

Inactiunea consta in lasarea persoanei vatamate fara ajutorul necesar.

Actiunea sau inactiunea poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace, dar trebuie sa priveasca o persoana aflata in stare de neputinta de a se ingriji.

Pentru existenta infractiunii, este necesar ca fapta sa creeze un pericol iminent pentru viata, sanatatea ori integritatea corporala a persoanei in ne­putinta de a se ingriji. Pericolul se considera iminent atunci cand viata, sa­natatea sau integritatea corporala a persoanei sunt expuse vatamarii ime­diat dupa savarsirea faptei. Este vorba, asadar, de o stare de pericol reala, efectiva si nu de o simpla posibilitate care poate fi intrevazuta in desfa­surarea timpului. Legea nu cere ca starea de pericol produsa pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei sa se transforme intr-o atingere efectiva adusa uneia dintre aceste valori. Daca fapta are ca urmare o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji intra in concurs cu infractiunea de vatamare corporala.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru integritatea cor­porala sau sanatatea unei persoane.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta. Intentia, ca forma de vinovatie, este necesara si in cazul savarsirii faptei prin inactiune, fapt care rezulta atat din denumirea marginala a infractiunii, cat si din aceea ca, in cadrul laturii obiective legiuitorul a pus inactiunea pe ace­lasi plan cu cele doua actiuni, fara a conditiona de nimic alternanta pe care a creat-o. Omogenitatea laturii obiective trebuie sa-si gaseasca in mod firesc expresia in omogenitatea laturii subiective.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila atunci cand elementul material consta intr-o actiune, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul cand, prin savarsirea actiunii sau inactiunii, s-a creat starea de pericol pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei vatamate.

Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 3 ani.

5. Cauza speciala de nepedepsire

Potrivit alin. 2, este aparata de pedeapsa persoana care, dupa savar­sirea faptei, isi reia de bunavoie indatoririle.

Cauza speciala de nepedepsire, consacrata ca o masura de protectie a persoanei vatamate, este aplicabila daca sunt indeplinite, in mod cumulativ, doua conditii:                                                    

- faptuitorul trebuie sa-si reia indatoririle, adica sa se intoarca, sa re­primeasca sau sa dea din nou ajutor celui aflat sub paza sau ingrijirea sa;

reluarea indatoririlor trebuie sa se realizeze de bunavoie, din initiativa faptuitorului si nu datorita unei imprejurari independente de vointa acestuia.

LASAREA FARA AJUTOR

- art. 315 -

1. Continutul juridic. Infractiunea consta in omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a instiinta autoritatea, de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si care este lipsita de putinta de a se salva.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala referitoare la asistenta celor aflati in primejdie, si in neputinta de a se salva.

Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea de lasare fara ajutor nu poate fi comisa de cel care a pus victima in situatia prevazuta de art. 315 C. pen., ci numai de catre o terta persoana, care a gasit-o si omite sa-i acorde ajutor sau sa anunte autoritatea.

Participatia  penala este posibila sub forma instigarii sau a complicitatii morale. Complicitatea materiala nu este posibila deoarece elementul ma­terial este omisiv, iar coautoratul nu este posibil si pentru ca obligatia consacrata prin textul de incriminare are caracter strict personal.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective, se poate realiza prin urmatoarele doua inactiuni:

omisiunea de a da ajutorul necesar;

omisiunea de a instiinta autoritatea.

Omisiunea de a da ajutorul necesar consta in neefectuarea oricareia dintre actiunile impuse de necesitatea inlaturarii primejdiei in care se ga­seste persoana, cum ar fi, de exemplu, nescoaterea din apa a celui aflat in primejdie de a se ineca, neacordarea primului ajutor unui ranit etc.

Pentru existenta infractiunii este necesara, pe de o parte posibilitatea faptuitorului de a da acest ajutor, iar pe de alta parte, inexistenta unui risc, adica a unei temeri intemeiate de pericol pentru persoana sa ori pentru o alta persoana. Este firesc ca actiunea de salvare sa nu fie periculoasa pentru faptuitor, deoarece legea nu poate merge in exigenta sa pana acolo incat sa oblige la sacrificiu. De asemenea, este firesc ca legea sa nu oblige la acordarea ajutorului, atunci cand prin aceasta s-ar pune in primejdie alta persoana. Desigur, problema riscului nu se pune in cazul acelor persoane care, datorita situatiei lor speciale, au indatorirea de a infrunta primejdia (de exemplu, persoana incadrata anume pentru a salva pe cei ce sunt in pericol de a se ineca, pompierii etc.). Daca faptuitorul nu avea posibilitatea de a acorda ajutorul sau daca, avand aceasta posibilitate, acordarea ajutorului ar fi pus in pericol persoana sa sau o alta persoana, nu se poate vorbi de neindeplinirea indatoririi impuse de lege si nici de realizarea infractiunii in prima ei modalitate de savarsire. Desigur, in situatia la care ne-am referit, ramanand indatorirea faptuitorului de a anunta au­toritatea, neindeplinirea acestei indatoriri va constitui infractiunea de lasare fara ajutor, dar in cea de-a doua modalitate de savarsire. La fel, incercarea faptuitorului de a da ajutorul necesar, care, in conditiile concrete, nu a dus la rezultatul dorit, nu-l scuteste pe acesta de indatorirea de a instiinta autoritatea. In toate cazurile, instanta de judecata va aprecia, in raport cu imprejurarile concrete date, daca faptuitorul a facut ceea ce era necesar pentru salvarea persoanei, in masura posibilitatilor pe care le avea si daca, in lipsa unor astfel de posibilitati, a intreprins sau nu cele necesare pentru instiintarea autoritatii.

Omisiunea de a instiinta autoritatea consta in neaducerea la cunostinta autoritatii ca persoana gasita se afla in primejdie. Autoritatea care trebuie instiintata poate fi una dintre autoritatile care poate acorda ajutorul necesar salvarii persoanei, de exemplu, o institutie medico-sanitara, sau care poate lua masuri pentru acordarea acestui ajutor, cum ar fi, de exemplu, organele de politie.

Obligatia trebuie indeplinita de indata, imediat ce faptuitorul are posibi­litatea efectiva de a instiinta autoritatea. Fapta omisiva trebuie sa fie in lega­tura cu o persoana gasita de faptuitor a carei viata, integritate corporala sau sanatate este in primejdie si care este lipsita de putinta de a se salva. Nu intereseaza imprejurarile care au dus la gasirea persoanei, ori imprejurarile datorita carora persoana se afla in primejdie si nici imprejurarile care fac astfel incat sa fie in neputinta de a se salva. Daca persoana careia faptui­torul nu i-a acordat ajutorul necesar sau in legatura cu care nu a anuntat autoritatea isi pierde viata sau sufera o vatamare a integritatii corporale, in sarcina faptuitorului se retine numai infractiunea prevazuta in art. 315 C. pen, nu si infractiunea careia ii corespunde rezultatul produs. Intr-un asemenea caz, moartea sau vatamarea corporala a persoanei nu este consecinta inactiunii faptuitorului, ci consecinta faptei altuia ori a unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru atributele fundamentale ale persoanei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune atat intentia, cat si culpa.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este posibila deoarece elementul material este omisiv. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care, avand posibilitatea sa-si indeplineasca obligatia prevazuta de lege, faptuitorul nu procedeaza de indata in acest sens.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la un an sau amenda.

LASAREA FARA AJUTOR PRIN OMISIUNEA DE INSTIINTARE

- art. 316 -

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in neinstiintarea autoritatii de catre cel ce gaseste o persoana abandonata sau pierduta, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusa in pericol viata, sanatatea ori integritatea corporala.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala referitoare la asistenta persoanelor abandonate sau pierdute, persoane care au nevoie de ajutor, fiindu-le pusa in primejdie viata, integritatea corporala sau sanatatea.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia  penala este posibila numai sub forma instigarii sau a com­plicitatii morale. Complicitatea materiala nu este posibila deoarece elementul material este omisiv, iar coautoratul nu este posibil si pentru faptul ca obligatia instituita prin textul de incriminare are caracter strict personal.

3.   Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o inactiune, constand in neinstiintarea autoritatii. Aceasta inactiune trebuie sa fie in legatura cu o persoana abandonata sau pierduta, pe care faptuitorul a gasit-o si care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusa in primejdie viata, integritatea corporala sau sanatatea. Prin persoana abandonata se intelege persoana parasita, alungata sau lasata fara ajutor de catre cel care are obligatia legala de a o creste, pazi sau ingriji, iar prin persoana pierduta se intelege persoana care, in mod intamplator, a iesit de sub supravegherea sau ingrijirea celui la care se afla si care este in neputinta de a se intoarce la locul unde se gaseste acesta din urma. Persoana abandonata sau pierduta pe care o gaseste faptuitorul, trebuie sa aiba nevoie de ajutor, fiindu-i in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea. Daca aceasta persoana nu are nevoie de ajutor, nefiindu-i pusa in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea, nu exista obligatia celui care o gaseste de a instiinta autoritatea si, in consecinta, nu se poate vorbi de neindeplinirea acestei obligatii, adica de infractiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de instiintare.

Din moment ce legea nu contine nici o precizare in aceasta privinta, autoritatea care trebuie instiintata poate fi oricare.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru atributele fundamen­tale ale persoanei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei sau a culpei.

Tentativa infractiunii nu este posibila deoarece elementul material este omisiv.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se comite omisiu­nea, moment in care se produce si urmarea socialmente periculoasa.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 6 luni sau amenda.